< Cuprins "Zece învăţături pentru o singură lume"
A opta învăţătură, "Stai liniştit", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „TEN TEACHINGS for ONE WORLD. Wisdom from Mother Mary” (ZECE ÎNVĂŢĂTURI PENTRU O SINGURĂ LUME - Înţelepciune de la Maria, Maica Domnului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
«Dacă nu eşti liniştit, s-ar putea să nu-ţi recunoşti bucuria, care nu provine din minte, ci de dincolo de ea. Dacă nu treci dincolo de minte, nu vei simţi bucuria din centrul fiinţei tale, decât foarte slab şi pentru puţin timp. Pentru a simţi această bucurie este necesar să îi faci loc – un spaţiu gol, liber de gânduri. În acest spaţiu, este posibil – chiar probabil – că vei percepe cine eşti cu adevărat.
Între gânduri există un interval gol, iar libertatea constă în perceperea acestui spaţiu. Cât de simplu este să îl trăieşti! Oricine o poate face. Şi totuşi, să menţii această experienţă a spaţiului poate fi mult mai greu. Oare poţi simţi măcar pentru o clipă acel spaţiu şi senzaţia de spaţialitate pe care ţi-o produce?!
Cum este acest spaţiu? Este pace? Este dragoste? Este claritate şi înţelepciune? Este putere? Curaj? Răbdare? Compasiune? Da, toate calităţile naturii tale divine sunt aici. Aici au fost întotdeauna şi pot fi regăsite oricând ai nevoie de ele. Tot ce trebuie să faci este să dai atenţie spaţiului dintre gânduri, în locul gândurilor. Dar trebuie să-ţi menţii atenţia pentru mai mult de o secundă, căci, altfel, calităţile adevăratei tale naturi vor dispărea rapid de pe ecranul conştiinţei, iar controlul va fi preluat de gândurile şi experienţa pe care ele ţi-o creează.
Ce experienţă îţi creează gândirea? Oare te face mai liniştit, mai iubitor, mai curajos, mai plin de compasiune? Posibil, dar de obicei nu. Cel mai probabil, gândul îţi provoacă o tensiune, pentru că la baza lui stă senzaţia că nu eşti suficient sau că nu ai destul. Gândul îţi produce adeseori sentimentul că ai avea o problemă sau că ar trebui să munceşti mai mult, să te străduieşti mai mult, să încerci mai mult. Gândul îţi orientează energia spre exterior. De cele mai multe ori, gândul te împinge să acţionezi cumva.
Pe de altă parte, dacă te concentrezi asupra spaţiului dintre gânduri, senzaţia este foarte diferită. Te simţi spaţios, expansionat, liniştit, mulţumit şi receptiv la ce-ţi prezintă viaţa. Şi totuşi, această spaţiozitate nu te face pasiv, deoarece din ea decurge în mod natural o acţiune înţeleaptă.
În acest spaţiu, nu-ţi lipseşte motivaţia; mai degrabă, acest spaţiu este chiar sursa adevăratei motivaţii. Acţiunea care provine din spaţiozitate este propulsată de bucurie, de un scop pe care-l simţi că este expansiv şi corect, în loc să fie condusă de frică sau de sentimentul de lipsă. Acţiunea inspirată din profunzimile fiinţei îmbrăţişează viaţa cu bucurie, cu recunoştinţă şi entuziasm.
Odată ce te-ai convins că acest spaţiu este preţios, vei începe să-i acorzi mai multă atenţie. Cu toate acestea, mintea va încerca să te scoată din această stare de pace şi mulţumire. Pentru a rămâne perioade mai îndelungate şi, în final, pentru a trăi din acest spaţiu, este nevoie de angajament şi de sârguinţă. Trebuie să-ţi învingi tendinţa ego-ului de a fugi de linişte şi pace. Ego-ul fuge de spaţiozitate, deoarece îi ameninţă viabilitatea şi puterea, căci, dacă intri în acest spaţiu, nu vei mai fi acelaşi om.
Acel tu creat de minte nu poate fi menţinut în acest spaţiu. El dispare, iar ceea ce rămâne este senzaţia de spaţiu. Atunci când dispare eul, devii conştient de cine eşti cu adevărat, care nu-i ceva anume şi, prin urmare, te percepi ca fiind nimic sau spaţiu. Fără gândurile despre tine însuţi, nu mai există niciun sine egotic, nu mai există un eu fals. Ceea ce-l face pe acest sine să fie fals este faptul că este creat exclusiv din ideile despre tine însuţi – care, mai mult de atât, sunt nişte idei eronate. Atunci când dispar astfel de gânduri sau nu le mai acorzi atenţie, încetează şi falsa senzaţie de „eu”. Atunci rămâi cu spaţiul, cu experienţa a ceea ce eşti în realitate.
Cu adevărat, nu eşti un lucru, nu eşti un corp, nu eşti o minte şi nu eşti o personalitate, ci pură conştiinţă. Când gândirea nu-ţi mai controlează atenţia, atunci percepi ceea ce este dincolo de gând şi de sinele fals creat de gând. Simţi cine eşti cu adevărat.
Iar ceea ce descoperi este minunat! Eşti pace, compasiune, iubire, înţelepciune, claritate, putere, curaj, răbdare şi orice altă virtute. Eşti tot ceea ce este bun. Ce-ar fi fost dacă era altfel?! Coşmarul pe care îl trăieşti acum este că ai fi rău, nu destul de bun, imperfect şi incomplet. Din fericire, nimic din toate acestea nu este adevărat. Această autopercepţie a fost fabricată de mintea egotică şi este falsă.
Când mintea se linişteşte, rămâi cu adevărul: că eşti bunătate şi iubire deplină, la fel ca Sursa ce te-a creat. Acesta este finalul fericit la care toată lumea tânjeşte. Cea mai minunată descoperire posibilă are loc la finalul călătoriei spirituale: Îţi dai seama că eşti divin şi că la fel sunt şi toţi ceilalţi.
Calea de a ajunge la această destinaţie este de a sta liniştit. Aceasta este cea de-a opta învăţătură şi este una puternică, pentru că, fără ea, poţi înţelege doar intelectual ceea ce eşti, nu-i o realizare vie. Singura modalitate de a-ţi realiza adevărata natură este să ieşi din intelect şi să intri în trăirea adevărată. Vei reuşi asta dacă stai liniştit.
Învăţătura ar putea, la fel de bine, să sune aşa: doar-a-fi. Această expresie indică o stare de a fi fără niciun subiect, niciun eu, şi fără vreo altă definiţie suplimentară, vreun adjectiv care să descrie această stare de a fi. Modul în care ajungi la această stare este fiind liniştit. Scopul tuturor practicilor spirituale este atingerea acestei stări.
Practicile spirituale vă antrenează să staţi liniştiţi, să fiţi liniştiţi în interior, astfel încât să vă puteţi simţi adevărata natură. Vouă, oamenilor, nu vă vine în mod natural să staţi liniştiţi, deoarece aveţi un ego. Pentru a ieşi din închisoarea creată de ego, este necesar să faceţi ceva ce ego-ul v-a împiedicat toată viaţa: Să staţi liniştiţi.
A fi liniştit înseamnă a cultiva o minte mai liniştită. Menţinerea corpului nemişcat şi încetinirea respiraţiei fac parte din majoritatea practicilor spirituale, deoarece un corp relaxat facilitează liniştea minţii. Pentru a simţi liniştea lăuntrică, este esenţial să petreci ceva timp doar stând şi nefăcând nimic, ceea ce pregăteşte terenul pentru importanta practică a meditaţiei.
Nimic nu se compară cu practica meditaţiei în vederea liniştirii minţii. Deşi nu vei reuşi niciodată să-ţi linişteşti complet mintea atâta timp cât vei fi om, meditaţia îţi oferă o şansă de a lupta împotriva compulsiei şi naturii convingătoare a gândurilor. Practica regulată a meditaţiei facilitează detaşarea de gânduri, deoarece meditaţia le reduce volumul, astfel încât te poţi acorda mai bine la ceea ce este real şi să ignori ceea ce este fals (gândirea).
Conştiinţa experimentează mereu câte ceva. Adesea se pierde în gânduri şi în experienţa creată de gânduri, ca şi cum te-ai pierde într-un film în care tu eşti personajul central. Conştiinţa se pierde în lumea imaginară a minţii. Când conştiinţa nu se pierde în gânduri, atunci poate fi atentă la experienţa senzorială de aici şi acum şi la percepţiile mai subtile, cum ar fi intuiţiile sau sentimentele de recunoştinţă sau de pace. Când nu eşti condus de lumea imaginară a minţii, atunci acţiunile tale decurg în mod natural ca reacţie la percepţiile senzoriale şi la cele mai subtile, multe dintre acestea fiind trecute cu vederea atunci când pui accentul pe mintea egotică.
Când eşti în armonie cu momentul prezent, atunci poţi răspunde la o intuiţie, la o idee creatoare, la un sentiment de iubire, la un impuls de a acţiona sau la o inspiraţie. Acest răspuns este satisfăcător prin sine însuşi, deoarece aceste invitaţii provin dintr-un loc profund şi autentic al fiinţei, nepătat de interese personale, frică sau de senzaţia de lipsă.
Intrarea în armonie cu liniştea te face să-ţi trăieşti viaţa într-un mod nou, mai împlinitor, să înfăptuieşti acţiuni care nu sunt centrate pe mine, pe viaţa mea şi pe nevoile mele, ci care decurg în mod natural din bucuria de doar-a-fi. Te simţi a fi mai degrabă un flux de existenţă, decât ca cineva care este una sau alta sau care are nevoie de una sau alta sau care vrea una sau alta. Pur şi simplu, exişti, şi cine poate şti ce vei face în continuare şi unde vei ajunge?! Dar nici nu ai nevoie să ştii.
Aceasta este o perspectivă înspăimântătoare pentru ego. Ego-ul nu-şi doreşte o astfel de viaţă! Poate că aşa simţiţi şi voi. Cuvintele nu pot descrie în mod adecvat cum este viaţa de fluture. Dar dacă aţi trăi-o, aţi şti că este corect să trăiţi în acest fel şi nu v-aţi mai întoarce la stadiul de omidă.
Dovada că această direcţie este bună şi corectă – de la o viaţă determinată de mintea egotică la una guvernată de linişte şi bucurie – este că oamenii nu se mai întorc la vechile obiceiuri ale omizii odată ce au cunoscut libertatea şi bucuria, dacă pot evita această revenire. Libertatea îl poate speria pe ego, dar este indiscutabil preferabilă. Mai mult de atât, este destinul vostru.
A deveni liniştit înseamnă a învăţa să asculţi altceva decât gândurile. A asculta înseamnă a fi receptiv. Asculţi viaţa, ceea ce este aici şi acum. Cultivarea liniştii este o chestiune de a fi receptiv la ceea ce este real şi concret aici şi acum. Ce simţi acum? Fără a emite evaluări sau judecăţi, pur şi simplu, percepi ceea ce apare aici şi acum, asimilând experienţa sau lăsând-o să se ducă, după caz. Calea liniştii înseamnă să observi ceea ce există, printr-o uşoară atingere cu conştiinţa, fără a te ataşa sau a respinge nimic. Aceasta ar fi, de asemenea, o descriere a ce este meditaţia.
A fi liniştit înseamnă doar a fi. Să fii şi să simţi ceea ce există aici, acum. Tu eşti chiar experienţa acestui moment prezent. Această experienţă ar putea include gânduri şi emoţii, dar atunci când eşti bine ancorat în linişte, viaţa ta nu este umbrită de lumea imaginară a minţii. Observi gândurile şi emoţiile, le preţuieşti pentru că există, le îmbrăţişezi, le binecuvântezi şi le săruţi de rămas-bun. Totul trece, la timpul său. Când eşti liniştit, laşi totul să vină şi să plece când îi vine vremea. Exişti, pur şi simplu, şi laşi totul să fie aşa cum este. Iar asta ne conduce la cea de-a noua învăţătură...»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
25 aprilie 2022
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=fDNz8yEq-jI
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 15 aprilie 2019.