< Cuprins "Zece învăţături pentru o singură lume"
A zecea învăţătură, "Lasă dragostea să te călăuzească", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „TEN TEACHINGS for ONE WORLD. Wisdom from Mother Mary” (ZECE ÎNVĂŢĂTURI PENTRU O SINGURĂ LUME - Înţelepciune de la Maria, Maica Domnului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
«Este incontestabil că iubirea este cea mai înaltă valoare. Numai cineva care a fost lipsit de iubire ar putea contesta acest lucru, din cauza rănilor sale sufleteşti; şi totuşi, numai iubirea poate vindeca astfel de răni. Atât de puternică şi omniprezentă forţă este iubirea. Este, de fapt, singura Forţă din univers. Iar asta-i o veste foarte bună.
Cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie această forţă. Dacă o numim iubire, o limităm la domeniul emoţiilor umane. Dar emoţia iubirii omeneşti este doar o slabă reflexie a forţei despre care vorbesc. Această forţă, când tranzitează fiinţa umană, este coruptă de interesul personal şi de lăcomie. Astfel, iubirea devine ceva ce trebuie să obţii de la altcineva şi ceva din care nu ai niciodată destul, după cum de altfel, îi pare ego-ului tot ceea ce doreşte – insuficient. Aceasta nu este iubire, ci o lipsă de iubire deghizată ca iubire. Un cuvânt mai potrivit ar fi „nevoie”.
Trebuinţa este opusul iubirii, deoarece adevărata iubire este o revărsare naturală de iubire faţă de ceilalţi, nu dorinţa de a obţine ceva de la ei. Te poţi preface că îi iubeşti pe ceilalţi, în speranţa că vei obţine ceea ce vrei, şi îi poţi iubi, pentru că îţi oferă ceea ce vrei sau pentru că îţi imaginezi că o vor face – dar aceasta este versiunea egotică a iubirii şi provine din nevoie.
Când eşti în legătură cu Forţa care guvernează universul, iubeşti în mod natural, iar iubirea îşi este propria răsplată. Nu ai nevoie de nimic de la nimeni. Iubirea este o stare de împlinire, nu de nevoie. Este o stare de dăruire, nu de luare. Din acest sentiment de împlinire rezultă adoraţia şi generozitatea faţă de orice înseamnă viaţă. Când te simţi complet şi împăcat, eşti plin de iubire, recunoştinţă şi fericire. După această stare tânjeşte toată lumea.
Dar ego-ul nu ştie cum să atingă această stare. Lucrurile pe care le face ego-ul în încercarea de a atinge această stare nu fac decât să îl adâncească şi mai mult în conştiinţa egotică – care este o stare de lipsă şi frică, în care iubirea nu poate curge şi pacea nu există. Poţi atinge o stare de pace şi iubire doar când vezi că nu lipseşte nimic în tine, în ceilalţi sau în viaţă, că totul este deja bine şi aşa cum trebuie să fie. Totul este bine şi se desfăşoară aşa cum trebuie, iar în spatele acestei desfăşurări stă iubirea. Iubirea este tot ceea ce există.
Pentru ego, asta sună retoric şi neadevărat. Fiinţelor umane le vine greu să înţeleagă faptul că iubirea se află la temelia a orice şi că viaţa este bună. Nu aşa vede mintea lucrurile, or tocmai mintea încearcă să înţeleagă treaba asta. Dar mintea nu va fi niciodată capabilă să înţeleagă natura vieţii sau natura iubirii. Adevărul despre viaţă depăşeşte într-atât mintea, încât, pur şi simplu, nu face faţă acestei sarcini. Dar asta nu schimbă cu nimic adevărul.
În ciuda dificultăţii minţii de a cunoaşte adevărul, totuşi, îl cunoşti în adâncul inimii. Cunoşti iubirea din esenţa ta şi, adesea, o asculţi şi o urmezi. Când te armonizezi cu ea, eşti fericit şi împăcat; când nu te armonizezi, nu eşti fericit şi împăcat. Doar atâta ştii: că ceea ce-ţi doreşti este iubirea, dar nu o iubire cu nevoi şi pretenţii, ci o iubire care uită de sine în prezenţa lucrului iubit, adică tot ce înseamnă viaţă.
Această uitare de sine este iubirea. Care este sinele uitat? E sinele fals. Când treci dincolo de toate ideile despre tine, de toate imaginile şi de sentimentul de a fi cineva care este într-un fel sau altfel, atunci te îndrăgosteşti de viaţă. Şi descoperi că tu eşti viaţa. Nimic nu te mai separă de viaţă. Te dezmărgineşti, pierzând acel tu care credeai că eşti şi nu mai rămâne decât spaţiozitatea fiinţei.
Fiinţa care eşti tu este aceeaşi cu fiinţa din oricine altcineva. Fiinţa curge pretutindeni, fără graniţe care să te deosebească de ceilalţi. Fiinţa ta şi a tuturor celorlalţi este una şi aceeaşi, contopite într-una singură! Ce surpriză! căci înainte simţeai o atât de distinctă senzaţie de sine separat. Când această senzaţie de sine se dizolvă, rămâi cu adevărata ta natură, care este profund îndrăgostită de viaţă şi se vede pe sine în tot ce înseamnă viaţă. Bucuria pe care o simţi în această dizolvare este bucuria pe care o căutai, dar care nu putea fi găsită în bogăţii, faimă sau laude. Însăşi fiinţa ta emană bucuria intensă pe care o căutai.
Cum să ajungi în această stare de bucurie intensă? Lasă dragostea să te călăuzească. Aceasta este cea de-a zecea învăţătură. Atâta timp cât ego-ul ţi-a fost ghid, te-a îndepărtat de iubire. Este timpul să recunoşti acest lucru acum şi să nu i te mai supui. Odată ce-ţi dai seama de falsitatea ghidului pe care l-ai urmat şi că există un alt ghid, mai adevărat, poţi păşi pe drumul spre Acasă.
Dacă ai un ghid fals, atunci, indiferent unde te-ar conduce, chiar şi într-unele locuri plăcute, nu vei ajunge nicidecum la destinaţia dorită. Oricât de convingător ar fi acel ghid, tot nu te poate conduce Acasă. Şi aceasta este condiţia umană: Ghidul este foarte convingător, dar simulant. El nu cunoaşte drumul, deşi pretinde că l-ar cunoaşte, iar alţii îl urmează. Dar asta nu schimbă nimic – el n-are habar care-i drumul cel bun.
Atunci când încerci să ajungi undeva şi nu reuşeşti, este dureros. Dar, odată ce ştii că eşti pe drumul cel bun şi că vei ajunge acolo, găseşti puterea de a depăşi orice obstacol pe parcurs. Te simţi puternic, susţinut, inspirat şi ai încredere în tine. Fiind în armonie cu adevărata ta natură, te simţi bun şi drept, iar asta-i suficient.
Pe de altă parte, să urmezi o falsă călăuză este ca şi cum te-ai încurca printre mărăcini. Drumul îţi provoacă răni şi îţi vine greu să-ţi aduni curajul şi puterea de a continua. Atunci când nu eşti în armonie cu adevărata ta natură, nimic nu ţi se pare niciodată de ajuns. Nu eşti satisfăcut niciodată şi nu te poţi odihni niciodată. Dar aşa trebuie să fie. Nu eşti menit să găseşti satisfacţii pe o cale greşită.
Să laşi iubirea să te călăuzească înseamnă să te aliniezi cu forţa divină a iubirii din tine şi să o laşi să acţioneze prin tine. Când erai aliniat cu falsul ghid, el te mâna prin frică şi repetându-ţi de fiecare dată că, pentru a fi fericit, ai nevoie de altceva decât aveai. Folosea un băţ şi un morcov pentru a te impulsiona. Însă având iubirea ca ghid, făptuieşti dintr-o bucurie interioară. Fiind în armonie cu fiinţa, fapta îşi este propria recompensă.
Să laşi iubirea să te călăuzească înseamnă, de asemenea, să laşi iubirea să-ţi fie stăpână, să îţi îndrume faptele şi vorbele. Fii slujitorul iubirii! Acţiunile şi vorbirea ta provin din iubire? Dacă nu, nu te angrena în ele. Faptele şi cuvintele tale sporesc iubirea dintre tine şi ceilalţi? Dacă nu, nu le duce la capăt. Vei fi o forţă a iubirii pe această planetă? Un singur individ care acţionează cu forţă de partea iubirii poate contracara sute, chiar mii care acţionează invers. Eşti puternic. Ceea ce faci contează. Ce faci şi ce spui contează. Fii forţa iubirii care poţi să fii! Aceasta este ultima mea învăţătură.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
29 aprilie 2022
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=YJE2k-nT96k
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 3 ianuarie 2021.