<  Cuprins cartea "Trezirea iubirii"


CRISTOS: Regula de aur (1/2)

Partea întâi din capitolul 3, "Regula de aur", din cartea dictată mediumul Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Awakening Love: How to Love Your Neighbor as Yourself" (Trezirea iubirii: Cum să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri. Am transcris mesajul mai jos pentru studiu (traducerea provine din varianta originală în engleză, publicată în 17 mai 2020).

R.P.

Jesus

 

Capitolul 3: REGULA DE AUR (1/2)

«„Fă-le altora după cum ai vrea să ţi se facă ţie” este cunoscută ca Regula de Aur. Am predicat-o demult şi mulţi alţii au predicat-o de-a lungul veacurilor. Regula de aur este un mod de a-ţi evalua comportamentul. Te întrebi aşa: „Acţionând astfel, urmez Regula de Aur?”

Oamenii au nevoie de o măsură pentru comportamentul lor, deoarece ego-ul este foarte şiret. De exemplu, când îl judeci pe altul, adesea te poţi simţi deştept, corect, perspicace şi, eventual, folositor, deşi nu eşti. „Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat” nu este doar un avertisment conform căruia cel pe care-l judeci te va judeca la rândul lui, ci un ghid pentru a te comporta conform Regulii de Aur. Nu vrei să fii judecat, deci nu-i judeca nici tu pe alţii. Judecata nu este nici utilă, nici iubitoare.

Regula de Aur funcţionează, pentru că este uşor să ştii ce ai vrea “să ţi se facă” sau “să nu ţi se facă”. Orice fiinţă umană este cam la fel în această privinţă. Unele experienţe sunt universal dezirabile, pe când altele nu sunt.

Totuşi, lucrurile sunt puţin mai complicate. De exemplu, cineva ţi-ar putea oferi un cadou, crezând că te va face fericit, deoarece pe respectivul l-ar face fericit, dar tu nu ţi-l doreşti. Sau cineva ar putea să facă un gest pe care tu îl simţi a fi nepoliticos, dar persoana respectivă nu a intenţionat asta. Diferenţele minore dintre oameni fac Regula de Aur oarecum imperfectă, dar este cea mai bună orientare generală.

Regula de aur poate fi înţeleasă în două sensuri: Fă altora ceea ce ai vrea să ţi se facă ţie şi Nu fă altora ceea ce nu vrei să ţi se facă ţie. Regula de aur sugerează să acţionăm pozitiv faţă de ceilalţi: Fii iubitor, iertător, bun, generos, blând, de ajutor, milos, respectuos, răbdător, atent şi aşa mai departe. Şi sugerează să nu acţionezi negativ faţă de ceilalţi: Să nu ucizi, să nu răneşti, să nu minţi, să nu furi şi să nu fii rău, critic, odios, neiertător, ameninţător, nerăbdător, nerespectuos şi aşa mai departe.

Am subliniat şi subliniez primul mod de a înţelege Regula de Aur, deoarece comportamentul pozitiv faţă de ceilalţi cultivă iubirea, iar iubirea te va împlini şi va aduce fericire în lume. Şi abţinerea de la acţiuni negative va îmbunătăţi lumea, dar nu prea îţi va folosi pentru evoluţia sufletului sau pentru a face lumea mai fericită sau mai iluminată. Oamenii care îşi înfrânează ego-ul fac mai puţine daune în lume decât cei care nu o fac, dar dacă asta-i tot ceea ce fac, vor rămâne în starea egotică de conştiinţă, la fel ca şi umanitatea. Nu vor fi liberi.

Eu am venit să vă predau o cale mai bună de a trăi decât simpla înfrânare a ego-ului. Am venit să vă aduc adevărul care vă va elibera, iar adevărul este iubirea. Pentru a ieşi din starea egotică de conştiinţă şi a intra într-o stare de graţie şi iubire divină este nevoie de mai mult decât să nu faceţi ceva – respectiv, să vă dominaţi ego-ul. Este necesar să luaţi unele decizii conştiente ca să faceţi anumite lucruri.

În primul rând, trebuie să vă examinaţi gândurile. Trebuie să recunoaşteţi că orice credeţi este o minciună, fie că este o judecată, o poveste sau un gând negativ. Este o născocire a ego-ului despre viaţă şi nu-i de niciun folos. Apoi, odată ce sunteţi conştienţi că sunteţi prinşi într-un astfel de gând, trebuie să alegeţi să vă îndepărtaţi de el, să-i spuneţi „nu”. Aceasta implică să acordaţi atenţie la altceva – nu altui gând, ci la ceva mai real decât gândurile: anume, iubirii.

Oricât de intangibilă pare a fi iubirea, ea este foarte reală şi întotdeauna disponibilă ori de câte ori îţi îndrepţi atenţia asupra ei. Totuşi, nu poţi ajunge să iubeşti numai gândindu-te la ea. De fapt, când te gândeşti la iubire sau la orice altceva, te îndepărtezi de iubire. Motivul este că dragostea nu locuieşte în tărâmul minţii şi imaginaţiei tale, ci într-un tărâm foarte diferit, pe care eu şi alţii îl numim tărâmul subtil.

Tărâmul subtil este tărâmul Inimii spirituale şi unde trăieşte sinele tău divin. Spun „tărâm”, ceea ce sună ezoteric, dar acest tărâm nu este altceva decât experienţa pe care o ai în momentul prezent. Când ieşi din tărâmul mental şi nu te mai pierzi în gânduri, poposeşti în tărâmul senzorial, lumea corpului şi a simţurilor. Lumea senzorială este poarta de acces către tărâmul subtil al energiei şi al experienţelor extrasenzoriale. Tărâmul subtil include chestiuni precum intuiţii, inspiraţie, experienţe energetice, impulsuri creatoare şi alte imbolduri profunde, şi toate calităţile sinelui divin. Această experienţă senzorială şi extrasenzorială mai este cunoscută şi sub numele de viaţa reală!

Experienţa vieţii reale este adesea trecută cu vederea, deoarece gândurile sunt simţite „mai tare” decât experienţa vieţii reale şi par a fi mai interesante. Aşa cum televiziunea şi filmele sunt mai interesante şi mai convingătoare pentru minte decât viaţa reală, gândurile sunt mai interesante şi mai convingătoare pentru minte decât experienţa senzorială şi extrasenzorială din viaţa reală.

Oamenii renunţă la viaţa reală şi intră în gândire, deoarece setarea implicită este să asculţi vocea din cap. Asta înseamnă că cei mai mulţi oameni trăiesc într-o realitate virtuală în majoritatea timpului, ci nu în realitate. Problema este că dragostea, pacea, înţelepciunea şi orice calitate a sinelui tău divin nu sunt accesate prin gândire, ci doar prin viaţa reală. Aceste daruri ale sinelui tău Divin există doar în tărâmul subtil.

Tărâmul mental este alcătuit din gânduri. Este o realitate alternativă, una concepută de ego în mare măsură şi care reflectă ego-ul şi alte condiţionări. Şi totuşi, pentru că lumea mentală este cea implicită, ea ţi se pare reală. Dorinţele, poveştile, temerile şi credinţele ego-ului, toate par foarte reale şi adevărate, deşi nimic nu-i real şi adevărat în lumea ego-ului.

Iubirea există în realitate, iar realitatea este o experienţă, nu un gând sau o imaginaţie. Iubirea este o experienţă, dar deşi iubirea este o experienţă pe care o doreşti, ego-ul nu o doreşte. Înseamnă că trebuie să mergi tu către dragoste, pentru că dragostea nu va veni să te caute, dacă alegi să locuieşti în tărâmul mental. Trebuie să alegi să trăieşti iubirea.

Mulţi îşi petrec vieţi întregi tânjind după dragoste şi visând la dragoste, în timp ce, în mod ironic, tocmai aceste gânduri îi împiedică să trăiască dragostea.

Cum alegi iubirea? Pur şi simplu, îţi muţi atenţia de la gânduri către tărâmul în care se află dragostea. E o chestiune de a simţi orice simte corpul tău la un nivel senzorial, energetic şi intuitiv. Observă ceea ce simţi şi apoi caută experienţa iubirii. Este acolo, în tine, sub forma unei experienţe energetice subtile. Dragostea se poate simţi ca o bucurie sau o expansiune în inimă sau o senzaţie caldă de relaxare. Ştii bine cum se simte dragostea.

Chiar acum, poţi găsi iubirea, oricât de uşoară ar fi senzaţia? Când o găseşti, concentrează-te pe acea experienţă subtilă din corp şi ea va deveni mai evidentă. Când dai atenţie unui lucru, el este amplificat. Apoi, rămâi în legătură cu iubirea, păstrându-ţi atenţia asupra acelei experienţe subtile.

Aceasta este o practică deosebit de folositoare mai ales când eşti cu alţii, când eşti foarte tentat de a te lăsa purtat de judecăţi şi alte gânduri. Practica nu-i grea, dar trebuie să alegi să o faci. Ea poate deveni automată şi foarte naturală, dar de obicei, trebuie realizată în mod consecvent ceva vreme pentru ca acest lucru să se întâmple.

Cea mai mare provocare este să nu te laşi deturnat de vocea din cap. Dacă se întâmplă asta, pur şi simplu, întoarce-te la simţirea experienţei subtile a iubirii din tine. Ca să învingi setarea implicită, trebuie să acţionezi invers acesteia. Ea te obligă să te gândeşti la tine şi la viaţa ta, să judeci, să evaluezi, să compari, să te îngrijorezi, să doreşti şi să mergi în trecut şi viitor. Care este opusul acestora? A nu avea astfel de gânduri nu este o opţiune, deoarece nu poţi controla ce gânduri apar şi când. Dar ceea ce poţi controla este dacă te laşi absorbit de aceste gânduri.

Întrucât setarea implicită este să acorzi atenţie gândurilor, opusul este să dai atenţie la orice altceva decât gândurilor. Acest lucru te va ajuta să anulezi sau să neutralizezi setarea prestabilită. Acest „orice altceva decât gândurile” este viaţa reală.

Gândiţi-vă de câte ori v-aţi pierdut în gânduri. De multe ori, nu? Deci este de înţeles că va fi nevoie de multă practică pentru a neutraliza acest automatism. Din păcate, nu există altă cale spre libertate, dragoste şi înţelepciune lăuntrică decât practica de a vă deplasa atenţia de la gânduri către momentul prezent.

Hai să vorbim despre înţelepciunea lăuntrică. Clipă de clipă, sunteţi ghidaţi de forţe spirituale superioare. Deşi eu, Isus, nu sunt un ghid personal în aceeaşi măsură în care sunt un învăţător şi vindecător al omenirii, multe alte fiinţe din dimensiunile superioare sunt însărcinate să ofere îndrumare individuală. Iar ele îi îndreaptă pe oameni către iubire. În esenţă, călătoria pe care o faceţi este o întoarcere la iubire, o întoarcere la divinitatea voastră înnăscută. Aceste fiinţe din dimensiunile superioare ghidează oamenii în primul rând cu ajutorul intuiţiei, fenomen pe care unii îl numesc Duhul Sfânt. Oricine este conştient de îndemnurile, impulsurile, inspiraţia, entuziasmul, bucuria şi acele exclamaţii de „AHA!” care sunt folosite pentru a vă ghida în fiecare zi, chiar dacă nu toată lumea le ia în seamă. Această metodă de îndrumare nu este un secret. Ştiinţa nu o poate măsura, iar şcolile nu o predau, dar oricine este conştient că se întâmplă ceva care ar putea fi interpretat drept îndrumare. Aşa şi este. Ăsta-i adevărul. Cele mai profunde mistere ale vieţii nu pot fi cuantificate sau descrise în mod adecvat prin cuvinte, motiv pentru care adevărul este adesea trecut cu vederea sau respins.

Sunteţi îndrumaţi cu dragoste şi această îndrumare este demnă de încredere. Ceea ce nu este de încredere sunt sfaturile pe care le oferă vocea din cap. Seamănă puţin cu acele oracole magice cu care vă jucaţi în copilărie, pe care le scuturaţi şi apărea un răspuns. Vocea din capul vostru nu este mai de încredere decât atât. Vocea din cap este, în esenţă, o programare. Şi ce ştie un program despre cum trebuie trăită viaţa, în special a trăi într-un mod care te împlineşte pe tine şi planul sufletului? Ce ştie programarea despre dragoste? Vocea din capul tău nu ştie nici măcar să te facă fericit.

Revenind la Regula de aur, ea se aplică cel mai bine la cum te comporţi faţă de ceilalţi. Trăieşte cu ei şi tratează-i aşa cum ţi-ai dori ca ceilalţi să trăiască cu tine şi să te trateze. Regula de aur este mai puţin utilă ca ghid despre cum anume să-i ajuţi şi să le dărui celorlalţi, chestiune despre care voi vorbi puţin mai încolo.

Ştii cum ţi-ai dori ca alţii să trăiască cu tine şi să te trateze. Ţi-ai dori să fie amabili, răbdători, atenţi, toleranţi, miloşi, iertători şi respectuoşi şi nu invers. Iată o formulă destul de bună şi simplă despre cum să fie relaţia ta cu ceilalţi. Toate acestea sunt atribute ale iubirii, nu-i aşa? Când cineva este amabil, atent, tolerant, respectuos, plin de iertare şi compasiune, înseamnă că se comportă afectuos cu tine şi probabil că te vei simţi iubit şi vei simţi dragoste pentru acela.

Ştiind că aceasta este formula iubirii, oare este atât de dificil să te comporţi aşa într-o relaţie?! Este dificil pentru ego, dar este natural pentru sinele divin. Obstacolul este programarea ta, care te face să vrei să obţii ceva de la ceilalţi când eşti cu ei, nu să stimulezi iubirea. S-ar putea să crezi că-ţi pasă de dragoste, dar ego-ului nu-i pasă de dragoste şi este util să observi acest lucru în interacţiunile tale cu ceilalţi.

Când eşti cu alţii, cât eşti de interesat să atragi atenţia şi să vorbeşti despre tine şi cât eşti de interesat să fii atent şi interesat de ceilalţi? Iubirea ascultă, iubirea este deschisă, atentă, interesată şi curioasă despre ceilalţi. Dragostea împărtăşeşte ceea ce ar putea fi de ajutor, dar nu pentru slava de sine sau alt motiv egoist. Există două moduri foarte diferite de a fi împreună cu alţii, în funcţie de unde se îndreaptă atenţia ta: spre gândurile tale despre tine sau spre experienţa momentului prezent.

După cum am spus, oamenii sunt creaturi duale, fiind motivaţi atât egotic, cât şi divin. Ambele tipuri de motivaţii sau impulsuri există simultan în interiorul vostru în orice moment. Dar pentru că ego-ul este cel setat implicit, de obicei, motivaţiile ego-ului predomină sau, cel puţin, apar primele. Este bine să vă daţi seama că în voi există mai mult decât ego-ul vostru, iar în ceilalţi, mai mult decât ego-ul lor. În fiecare interacţiune este prezent şi altceva decât ego-ul, iar acesta este sinele divin. Odată ce deveniţi mai conştienţi de această dualitate din interiorul vostru, aveţi mai multe opţiuni despre cum să vă comportaţi cu ceilalţi. Vă veţi comporta ca un ego, sinele vostru fals, sau vă veţi comporta ca sinele vostru divin?!»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
7 martie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=GhnDTwK31I4