<  Cuprins "Trezirea spirituală întru iubire"


Este lumea o iluzie?

Capitolul 13, "Este lumea o iluzie?", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Awakening to Love” (Isus vorbeşte: Despre trezirea spirituală întru iubire) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

13. ESTE LUMEA O ILUZIE?

«Lumea este o iluzie şi, în acelaşi timp, nu este o iluzie. Acesta este unul dintre paradoxurile Adevărului. Lumea este o iluzie în acelaşi sens în care un vis sau o hologramă este o iluzie. Este ceva creat de cineva din afara visului sau hologramei ca să pară real, deşi nu este real. Este o iluzie. O iluzie este ceva care pare a fi real, dar nu este.

Creatorul naşte creaţia şi, în acelaşi timp, Creatorul este creaţia. Nu există nimic în afara Creatorului, la fel cum visul nu există în afara visătorului. Tot ceea ce este creat se află în interiorul Creatorului şi, exact ca un vis, din punctul de vedere al Creatorului, este fictiv şi ireal, în sensul că nu are o realitate independentă.

Deoarece lumea nu este independentă de Creator, ar putea fi considerată o iluzie, la fel cum visul este iluzia visătorului. Visul nu are o realitate independentă. Nimic din creaţie nu are o realitate independentă, deoarece nimic nu este independent de Unime. Totul se întâmplă în cadrul Unimii.

Cu toate acestea, din punctul de vedere al creaturilor sau al personajelor din vis, creaţia sau visul sunt reale. Prin urmare, lumea este ambele: pentru Creator, creaţia este o iluzie, o hologramă, o plăsmuire fără nicio realitate independentă; dar pentru cei din lume sau din vis, totul este real, pe cât de reali par să fie ei înşişi, din cauză că nu sunt conştienţi de originea lumii sau a visului.

Acestea sunt informaţii interesante, dar nu prea utile celor aflaţi în lume sau în vis, căci nu le schimbă propria impresie – că lumea ar fi reală. Singurul beneficiu al acestei cunoaşteri este că ajută oamenii să aibă o altă perspectivă, alta decât cea de obicei tiranică a ego-ului – căci atunci când se află în lume, o percep în esenţă din perspectiva ego-ului. Aflând că lumea este o iluzie sau un vis, oamenii sunt ajutaţi să îşi plaseze propriile experienţe într-o perspectivă mai largă, una care sugerează că există ceva dincolo de lume şi un scop al ei, că nu este o existenţă lipsită de sens.

Acest lucru este paradoxal, nu-i aşa? faptul că înţelegerea lumii ca fiind o iluzie sau un vis îi poate da vieţii mai mult sens! Căci, dacă ai convingerea de nezdruncinat că lumea este reală, atunci, probabil, nu vei putea vedea că aici e vorba de altceva. Când te trezeşti dintr-un vis, eşti uimit: „Ce-a fost asta?” Înţelegi că ai fost păcălit să crezi ceva neadevărat. Visul te-a păcălit. Aşa se întâmplă şi cu lumea, sau mai degrabă cu percepţia ego-ului asupra lumii, modul cum ai fost programat să o percepi: Percepţia ego-ului, deşi părea atât de adevărată, pur şi simplu, nu este adevărată. Ce şoc, ce surpriză!

Sau am putea privi această viaţă umană ca pe un film sau o piesă de teatru, în care personajele arată şi se comportă într-un anumit fel şi reacţionează conform unui scenariu, cu excepţia faptului că personajele din viaţă au liber arbitru, într-o oarecare măsură. Spun „într-o oarecare măsură”, deoarece majoritatea oamenilor reacţionează în moduri previzibile, conform condiţionărilor lor şi nu chiar liber, adică nu acţionează după o altă voinţă decât cea a personajului sau a ego-ului personajului.

Iar când filmul sau piesa de teatru s-a terminat, personajul încetează să mai existe şi se dovedeşte că nici n-a existat un astfel de personaj. Era ireal, o fantezie sau o imaginaţie trecătoare. A fost real sau ireal? Oare realul nu este ceva mai presus de personaje, scenariu şi film?

În acelaşi mod, putem înţelege de ce este lumea o iluzie. Joci un rol. Nu eşti în realitate cine crezi că eşti. Te comporţi ca personajul pe care ai fost conceput să îl joci. Fiinţa ta „reală” este ceva cu totul diferit. Fiinţa „reală” a proiectat şi creat totul. Din perspectiva Fiinţei reale, această lume şi personajele ei sunt creaţia ei, imaginaţia ei care a prins viaţă. Dar, din perspectiva creaturii, viaţa se simte şi pare a fi absolut reală.

Nu are rost să discutăm în contradictoriu dacă viaţa este sau nu o iluzie, deoarece ambele afirmaţii sunt adevărate în felul lor. Totuşi, dacă înţelegi greşit această învăţătură şi crezi că „lumea este o iluzie” înseamnă că nimic din ceea ce faci nu contează şi că nu există niciun sens sau scop în creaţie, atunci te înşeli. Afirmaţia că „lumea este o iluzie” nu sugerează o lume fără sens sau scop.

„Lumea este o iluzie” înseamnă doar că există două niveluri ale realităţii, unul mai real decât celălalt. Şi totuşi, acest adevăr nu poate fi realizat cât timp visezi noaptea sau cât timp trăieşti în lume, decât în momentul când te trezeşti din vis sau ai o trezire spirituală. Atunci, este posibil să vezi adevărul – că lumea nu este aşa cum pare (pentru ego). Percepţiile ego-ului nu erau reale – nu erau conforme cu Adevărul.

Apoi, este posibil să înţelegi mai multe despre Adevăr, să-l explorezi mai adânc şi să vezi în ce fel este el diferit de ceea ce ai crezut cândva. Minciunile minţii egotice sunt demascate; visul este văzut ca atare. Adevărul este, în sfârşit, descoperit. Şi apoi, este posibil să trăieşti în lume într-un mod mai plăcut şi să iubeşti lumea şi să fii recunoscător pentru darul care este viaţa şi creaţia. Creaţia este un dar şi este un dar născut din dragoste.

Deci, în cele din urmă, Adevărul este bun şi merită a fi descoperit. Dar dacă ar fi invers? Ce-ar fi dacă Adevărul ar fi că viaţa este aşa cum o percepe ego-ul? Atunci nu ar exista nicio cale de ieşire, nicio cale spre fericire, pace şi dragoste. Şi totuşi, marea veste cea bună este că dragostea-i tot ce există şi la baza vieţii stă bunătatea.

Creatorul este Iubire, iar această iubire pentru creatură se manifestă prin încorporarea în ea a unui dispozitiv de siguranţă, care îi asigură ieşirea din suferinţa cauzată de percepţiile ego-ului. Nu te pierzi niciodată mult timp în iluzie. În raport cu eternitatea, această experienţă a iluziei născocită de ego este chiar foarte scurtă, iar experienţele din dimensiunile superioare nu vor fi distorsionate de nimic similar cu ego-ul.

Această lume în care trăieşti este o realitate specială, cu multe voaluri care ascund Adevărul. Dar, odată ce ai văzut Adevărul, absolvi şcoala lumii iluzorii a ego-ului şi nu te vei mai întoarce niciodată. Devii liber să experimentezi gloria creaţiei, fără credinţele împovărătoare ale ego-ului. Pe măsură ce te trezeşti la Adevăr, constaţi că iluzia separării, specifică acestei lumi, a fost o minciună, că tu ai creat totul – nu tu, personajul, ci Tu ca Unime!

Acum, doar pentru o clipă, aş vrea să observi cât de voalată sau nevoalată este iluzia pentru tine. Există semne care indică gradul de iluzionare, cât anume eşti de liber de născocirile ego-ului despre viaţă. Poate că cel mai evident semn este cât de relaxat şi lejer te simţi în acest moment. Dacă te simţi relaxat, deschis, în largul tău, în pace, atunci te afli în Adevăr, nu captiv în iluzie.

Există multe momente, dacă nu chiar în majoritatea timpului, când nu eşti prins în percepţia ego-ului. Adevărul nu este chiar atât de dificil de înţeles şi de trăit. Când eşti în armonie cu el, te relaxezi şi laşi ca totul să fie aşa cum este şi te bucuri de tot aşa cum este. Această stare este atât de simplă, atât de obişnuită, încât ego-ul o trece cu vederea, nu-i dă nicio importanţă, iar apoi încearcă să te scoată din ea. Pentru ego, nu este îndeajuns! Şi nici n-ar trebui să fim surprinşi, căci asta-i senzaţia permanentă a ego-ului: „Viaţa nu este suficient de bună. Eu nu sunt destul de bun. Această persoană nu este suficient de bună.”

Dar viaţa este ceea ce este, fiind întotdeauna îndeajuns de bună, căci adevărul este că nici nu există aşa ceva precum bun sau rău. Acestea sunt doar nişte cuvinte, ca multe altele, care creează şi menţin iluzia. Deci, aveţi grijă la aceste cuvinte. Ele vă vor scoate din Adevăr sau vă vor împiedica să vedeţi Adevărul: Viaţa este bună!

Viaţa este exact aşa cum trebuie să fie. Totul este bine şi aşa a fost dintotdeauna. Numai o minte egotică s-ar putea opune acestor afirmaţii, căci ea presupune că ştie cum ar trebui să fie viaţa, ce este bine şi ce este de dorit şi ce nu. Dar chiar o ştie? Şi, în fond, ce este ego-ul?

Ego-ul nu este o entitate cu inteligenţă. Nu este niciun fel de entitate, nici măcar una neinteligentă. Nu are conştiinţă, deci cum ar putea să cunoască Adevărul? Cum ar putea să ştie ceva? Ego-ul nu are minte. Nu gândeşte. Nu evaluează. Lucrurile pe care le spune sunt lucruri pe care le-a auzit spuse de alţii – pe care le repetă şi care sunt repetate din om în om, de generaţii.

Ce se găseşte în mintea voastră egotică se găseşte şi în mintea egotică a altor oameni. Dar sunt doar nişte idei – credinţe şi convingeri – pasate de la o persoană la alta, adesea neanalizate, nefondate şi neadevărate sau doar parţial adevărate. Da, iluzia este creată de idei care au fost crezute şi transmise către voi. Sunt idei false care fac apel la instinctele primare, deoarece aceste idei provin din adâncul subconştientului şi inconştientul colectiv al umanităţii – sunt idei insuficient examinate, dar care au provocat toată suferinţa de pe Pământ.

Este timpul să vă treziţi din această iluzie acum, este timpul să fiţi total prezenţi în această lume, fără toate acele minciuni, este timpul să fiţi în Adevăr – să fiţi prezenţi în acest moment simplu, obişnuit, goliţi de orice cunoaştere şi orice pretenţie de cunoaştere. Chiar acum şi aici, liberi şi simpli. Vă vom ajuta să îndepărtaţi vălurile care susţin această iluzie şi să rămâneţi în Adevăr. Aceasta să fie astăzi rugăciunea voastră.

Vă mulţumim că aţi fost aici. Vă mulţumim pentru deschidere. Suntem mereu alături de voi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
18 mai 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=9rkBkl8AjNc

Traducerea de mai sus provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 31 mai 2022.