<  Cuprins "Trezirea spirituală întru iubire"


Repetiţia este atât o închisoare, cât şi cheia

Capitolul 15, "Repetiţia este atât o închisoare, cât şi cheia", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Awakening to Love” (Isus vorbeşte: Despre trezirea spirituală întru iubire) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

15. REPETIŢIA ESTE ATÂT O ÎNCHISOARE, CÂT ŞI CHEIA

«Astăzi, aş dori să subliniez importanţa repetiţiei în programare, atât pentru menţinerea comportamentelor condiţionate, cât şi pentru stabilirea altora noi. Creierul este programat prin repetiţii, ceea ce este la fel de adevărat pentru credinţe şi comportamente. De exemplu, dacă auziţi ceva sau vă spuneţi ceva de mai multe ori, acea convingere se lipeşte de creier. Iar dacă nu mai credeţi ceva sau nu mai repetaţi un comportament, acea convingere sau comportament se estompează şi îşi pierde puterea, până la prima repetare.

Creierul aşa învaţă şi se dezvaţă de convingeri şi comportamente. Repetiţia vă învaţă şi vă exersează creierul, iar încetarea repetării face să dispară acel antrenament. Acest lucru este evident pentru oricine cântă la un instrument muzical. Prin repetiţie se învaţă o piesă şi este păstrată în memorie. Când nu mai este repetată, corpul-minte uită acea piesă muzicală.

Trebuie să acceptaţi că aşa stau lucrurile dacă doriţi să faceţi schimbări. Nu există nicio baghetă magică pe care să o fluturaţi prin aer pentru a vă transforma instantaneu condiţionările şi comportamentele. Repetiţia este bagheta magică, dar ea necesită timp pentru a-şi face efectul. Corpul vostru este o maşină şi trebuie să respectaţi regulile şi limitările sale.

Cel care poate face acest lucru este adevăratul Eu, deoarece nu mai este nimeni altcineva aici. Sinele fals este fals. La fel cum o poză a ta nu eşti tu, sinele fals doar te reprezintă, dar în mod fals. Descrie o imagine a unui eu care nici măcar nu există. Sinele fals este un eu imaginar.

Există un singur căpitan al navei tale – Sinele divin – dar căpitanul se abandonează uneori ideilor false, până când va vedea adevărul despre ele. Am putea spune că te afli într-un proces de trezire că tu eşti căpitanul, că eşti stăpânul şi nu acea victimă a credinţelor greşite şi a programelor limitative. Acesta este Sinele divin care se trezeşte în tine, în personajul pe care îl joci.

Programarea este ceva foarte mărginit, deoarece ţi-a fost transmisă de alţii, care au primit-o de la alţii şi nu au pus-o la îndoială şi nici n-au încercat să o schimbe. Creierul-computer ţi-a fost programat cu informaţii eronate şi idei limitative de către alţii, ale căror creiere-computer au fost programate în mod similar.

Deci, cum se poate schimba acest lucru? În primul rând, trebuie să-ţi dai seama că programarea este greşită sau inadecvată. Trebuie să realizezi că există o problemă. Acest lucru poate dura sute, dacă nu chiar mii de vieţi la rând. Aşadar, este cu adevărat o binecuvântare că poţi înţelege asta acum, în această viaţă. Abia în acest punct apare şansa de a-ţi schimba programarea.

Chiar şi aşa, schimbarea nu este atât de uşor de făcut, din cauza a ceea ce tocmai am spus despre repetiţie – vechea programare este adânc înrădăcinată prin repetare, iar pentru o nouă programare, nu numai că e nevoie de alte repetiţii, ci şi de anularea vechii programări. Asta explică de ce schimbarea mentalităţii – care se pare că ar trebui să fie chiar mai facilă decât mutarea mobilierului prin cameră – este mult mai dificilă decât schimbarea realităţii fizice.

Ideea e că nu se pot face schimbări decât prin repetare – ne place sau nu. Desigur, programarea este concepută de aşa natură, încât oamenilor nu le place să îşi analizeze programarea sau mecanismele implicate în repetarea chiar şi a unui comportament benefic. Programarea este programată să se perpetueze, nu să se autodistrugă!

Trebuie să apară o anumită voinţă pentru a surmonta programarea, dar de unde vine ea? Acum ne apropiem de misterul nu chiar atât de ascuns despre cine eşti tu. Cel care eşti tu cu adevărat se ascunde la vedere. Îţi dă putere, îţi dă înţelepciune, îţi dă pace, claritate, intuiţie şi voinţa de a progresa cu orice risc. Această voinţă este iubirea: iubirea de iubire, pentru că, în fond, programarea este opusul iubirii. Cea care demontează programarea este iubirea – voinţa de a merge spre iubire şi în sens opus suferinţei.

Această voinţă, existentă în fiecare om, este invincibilă. Ea animă universul, îi învârte mecanismele şi face ca falsul sine să-şi piardă puterea, deşi încă mai este redutabil şi periculos. Această voinţă ţi se oferă, dar trebuie să devii conştient de ea. Este destul de uşor să o treci cu vederea sau să te laşi copleşit de inerţie, de impulsul programării. Adesea, ambele există simultan în interiorul tău: atât inerţia căii minimei rezistenţe, cât şi voinţa de a te schimba în bine. E un conflict lăuntric.

Dar cine eşti tu? Eşti tu acesta, cel prins între cele două tabere? Interesant, nu-i aşa? Acesta este acel tu care se trezeşte. Este cam somnoros iar, când te domină somnolenţa, te întorci la somn, înapoi la calea minimei rezistenţe, la programare. Dar când eşti mai puţin somnoros, tu (sau ceva din tine) se revoltă şi vrea să facă o schimbare, pentru a deveni un sine mai bun, pentru a trăi în mai multă dragoste şi armonie.

Acest ciclu de trezire şi adormire se repetă iar şi iar, până când începi să rămâi treaz din ce în ce mai mult timp şi devii tot mai lucid şi mai statornic în acea stare de trezire. Procesul de trezire este o metaforă foarte potrivită pentru ceea ce se întâmplă în interiorul tău pe măsură ce creşti spiritual.

Este mai firesc ca trezirea să fie treptată, decât să fie una instantanee, bruscă şi să rămâi complet trezit. Trezirea se petrece astfel, deoarece corpul-minte trebuie să se schimbe, iar după cum am spus, acesta nu se schimbă peste noapte, ci treptat în timp, prin repetiţie.

Unii vă întrebaţi cum puteţi accelera acest proces, şi aici intervine repetiţia. Vă puteţi reprograma gândurile şi comportamentul repetând cuvinte desprinse din Adevăr sau alte tipuri de fraze care vă neutralizează convingerile greşite. Şi vă mai puteţi reprograma comportamentul practicând altceva decât ceea ce obişnuiaţi.

Ceea ce sunteţi cel mai obişnuiţi să faceţi – comportamentul cel mai înrădăcinat în fiecare fiinţă umană – este să vă gândiţi la voi înşivă şi la viaţa voastră, raliindu-vă cu vocea din cap, ca şi cum ar fi vocea voastră. Acesta este cel mai puternic dintre obiceiuri şi nu-i uşor de întrerupt. Poate fi întrerupt doar exersând în mod repetat opusul său: să nu-i mai daţi atenţie acestei voci, învăţând să daţi atenţie la altceva.

Acel altceva este aici-şi-acum, care înseamnă, pur şi simplu, corpul şi simţurile lui şi, de asemenea, energia mai subtilă – al şaselea simţ, cum i se mai spune. Viaţa nu-i nimic mai mult decât experienţa senzorială a corpului, inclusiv senzaţiile mai subtile. Corpul-minte este un mecanism senzorial. El face posibil să experimentaţi această viaţă.

Sunteţi Conştiinţă, dar Conştiinţa are nevoie de un vehicul pentru a experimenta viaţa. Fără un corp-minte, nu există nicio experienţă în această dimensiune a treia. Acest lucru este evident, desigur. Nu vă spunem nimic din ceea ce nu ştiţi deja. Cu toate acestea, este cu totul altceva să fiţi conştienţi de acest lucru şi să fiţi prezenţi în corp şi simţuri într-un mod care vă va revoluţiona viaţa.

Ştiţi că aveţi nevoie de corp şi de simţuri; asta-i destul de clar. Dar majoritatea oamenilor încă preferă lumea imaginară a sinelui fals, unde acel fals sentiment al sinelui devine centrul universului şi unde există un “eu” şi “viaţa mea”, când în realitate – în realitatea senzorială – nu există aşa ceva.

Programarea este făcută de aşa natură, încât majoritatea oamenilor trăiesc într-o lume conceptuală. Ei trăiesc cu un picior în realitate şi un picior într-o lume imaginată chiar de ei – doar că nu-şi dau seama că ei o inventează! Ei poposesc în corpul şi simţurile lor suficient cât să se descurce în lumea fizică, dar capul lor este „în nori”, cum se spune.

În măsura în care trăiţi cu capul în nori, sunteţi ineficienţi şi desprinşi de realitate – şi suferiţi. Unii sunt atât de desprinşi de realitate, încât sunt consideraţi bolnavi mintal, ceea ce înseamnă că au pierdut legătura cu realitatea, cu ceea ce se întâmplă aici-şi-acum şi nu în imaginaţia lor.

Într-o măsură mai mică, majoritatea oamenilor şi-au pierdut legătura cu realitatea, deşi acest grad de disociere este considerat normal şi cum „ar trebui”. Nimeni nu vă instruieşte sau nu vă pretinde să nu fiţi prinşi în gânduri despre eu, mine şi mie. Oamenii se aşteaptă să aveţi gânduri egocentrice şi să nu trăiţi pe de-a-ntregul în corp şi simţuri. Este considerat normal.

Dar „normalul” nu este o stare fericită, motiv pentru care avem nevoie de o revoluţie a conştiinţei, un mod diferit de a vedea lucrurile decât modul programat. Modul programat nu funcţionează prea bine. Este ineficient, este nefericit, este stresant şi este conflictual. Se dovedeşte că ceea ce este normal nu este şi sănătos, este ca şi cum ai trăi într-o minciună – minciuna sinelui fals.

Adevărul se află în experienţa de aici-şi-acum. Nu poate fi găsit în lumea mentală a imaginaţiei. Nu-l veţi găsi pe Dumnezeu acolo, ci doar idei despre Dumnezeu. Îl puteţi găsi pe Dumnezeu doar aici-şi-acum, în experienţa simţurilor. Nu spun că Dumnezeu ar fi o experienţă senzorială, ci că starea de totală prezenţă în corp şi simţuri vă va conduce la Dumnezeu, ceea ce mintea voastră nu poate s-o facă.

Să fiţi total prezenţi în corpul şi simţurile voastre este primul pas către Dumnezeu. Simţurile vă vor conduce către adevăratul vostru Sine, care este Dumnezeu manifestat prin voi. Învăţaţi să fiţi total prezenţi în corp şi simţuri, şi în voi va înflori experienţa pe care o trăieşte Fiinţa – ceea ce trăieşte Dumnezeu prin voi. Şi experienţa vieţii trăită de Dumnezeu este bucurie, dragoste şi recunoştinţă.

Dumnezeu se manifestă în voi ca bucurie, dragoste, ca îmbrăţişarea şi celebrarea vieţii. Când simţiţi asta, îl simţiţi pe Dumnezeu cel mai complet cu putinţă din condiţia de om. Dumnezeu este experienţa iubirii, a bucuriei şi poftei de viaţă. Aceasta este răsplata pentru că vă îndepărtaţi de programarea care vă tot întoarce în lumea imaginară interioară.

Experienţa lui Dumnezeu, deşi este tot o experienţă interioară, nu este o experienţă mentală precum imaginaţia. Deci, neapărat, intraţi în domeniul subtil al experienţei pe care o are Fiinţa voastră, prin intermediul prezenţei totale în corp, dar nu intraţi în tărâmul mental. De acolo nu veţi putea ajunge niciodată unde speraţi.

Vrem să vă grăbim pe cale, să vă accelerăm călătoria către o fericire şi o libertate mai mare. Dacă o vreţi şi voi, atunci rugaţi-vă pentru asta şi, de asemenea, practicaţi detaşarea de vocea din capul vostru, aşa cum o faceţi în meditaţie. Vă mulţumim că aţi fost prezenţi aici. Vă mulţumim pentru deschidere. Suntem alături de voi mereu.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
20 mai 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=KKk1MgM4mrA

Traducerea de mai sus provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 15 septembrie 2022.