<  Cuprins "Trezirea spirituală întru iubire"


Respiră

Capitolul 22, "Respiră", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Awakening to Love” (Isus vorbeşte: Despre trezirea spirituală întru iubire) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

22. RESPIRĂ

«Respiraţia te conectează cu dimensiunea spirituală, lumea subtilă. Forţa vieţii, sau sufletul, intră în corp, şi atunci corpul respiră şi începe o viaţă. Iar când forţa vieţii părăseşte corpul, respiraţia încetează şi se termină o viaţă. Respiraţia este foarte strâns legată de Dumnezeu, cu forţa ce stă la baza întregii vieţi. Dumnezeu suflă viaţa în creaţie.

Când respiri, Dumnezeu respiră – la propriu. Nu-i nimeni aici decât Dumnezeu, deşi te prefaci că ai fi altcineva. Dacă vrei să iei legătura cu Dumnezeu, cu tărâmul subtil în care se află Dumnezeu, cu adevărata ta natură, atunci acordă atenţie respiraţiei tale. Opreşte-te doar o clipă şi observă că Dumnezeu este prezent chiar aici, chiar acum, respirând. Dumnezeu este atât de aproape.

Şi mai poţi face ceva cu respiraţia pentru a te apropia de Dumnezeu şi anume să îţi modifici respiraţia într-un fel sau altul: fă-o să fie mai profundă, mai lentă sau chiar mai rapidă. Când îţi modifici respiraţia în orice fel, starea ta de conştiinţă se schimbă în bine. În mod implicit, respiraţia este superficială, constantă, automată. Când schimbi modul în care respiri, starea de conştiinţă ţi se schimbă. În afară de starea implicită, mai poţi avea numai o singură altă stare, care este mai expansionată: este starea ta naturală.

Există cu adevărat doar două stări de conştiinţă în starea de veghe: fie starea implicită de contracţie, de identificare cu ego-ul, fie starea mai mult sau mai puţin expansionată, care este starea ta naturală, în care eşti în legătură cu adevărata ta natură şi calităţile ei, adică calităţile lui Dumnezeu: dragoste, pace, înţelepciune, compasiune, tărie şi claritate, ca să numim doar câteva.

Ce lucru minunat este că îţi poţi schimba starea de conştiinţă prin simpla schimbare a modului în care respiri într-un anumit moment. Atât de simplu! Ce cadou ţi s-a dat! Dar trebuie să şi faci această alegere, desigur. Trebuie să afli despre această posibilitate şi apoi trebuie să fii dispus să o pui în practică atunci când eşti supărat, nefericit sau crispat în vreun fel.

A face această alegere nu este atât de uşor pe cât pare, din cauză că, atunci când te simţi supărat sau contractat, ego-ul tău este, adesea, total dedicat acestei stări, chiar dacă este neplăcută. Ego-ul îşi iubeşte nefericirea! Adevărul este destul de uşor de observat, anume că ego-ul nu prea vrea să te simţi bine. A te simţi bine este sinonim cu alinierea la Sinele tău adevărat şi a nu te mai identifica cu ego-ul. Ego-ul pretinde că îţi vrea numai binele, dar este un escroc. Din fericire, tot ce trebuie să faci în privinţa unui escroc este doar să-ţi dai seama că este un escroc.

Uneori suntem criticaţi că nu am avea deloc milă de ego, dar asta nu-i acelaşi lucru cu a nu avea milă de o persoană, deoarece ego-ul nu este o entitate, nu are sentimente şi este sursa tuturor suferinţelor. Aşadar, a pretinde că ego-ul are nevoie să fie mângâiat sau îngrijit înseamnă a cădea în ghearele sale. Nu spunem nici că ar trebui să vă supăraţi pe ego sau să vă luptaţi cu el; acesta ar fi o situaţie în care tot ego-ul se supără sau se luptă cu el însuşi. Dar trebuie să recunoaşteţi cine este adversarul fericirii şi al păcii voastre şi să nu-i cădeţi în plasă.

Da, vom da de bucluc, fără îndoială, pentru că am numit ego-ul un adversar, dar cel mai bine este să-l considerăm ca atare, deşi este şi el o creaţie divină şi încă una isteaţă. „După roadele lor îi vei cunoaşte”. Roadele ego-ului nu sunt bune. Deci, chiar şi atunci când se preface că este prietenul tău, nu este. Te păcăleşte în foarte multe moduri. Este important să înţelegi acest adevăr. Ego-ul nu este prietenul tău. Nu are nimic de valoare să-ţi ofere. Te minte în continuu. Îşi ia diverse înfăţişări pentru a te păcăli. Cum altfel să-l numeşti decât escroc?

Din fericire, ego-ul este puternic doar în măsura în care îi permiţi să fie. Tu eşti cel care decide dacă crezi sau nu vocea din capul tău şi dacă îi urmezi sfatul. Este posibil să nu fii întotdeauna suficient de conştient de această voce ca să-ţi dai seama că eşti în mrejele ei, dar poţi deveni atât de conştient de ea, încât să nu-ţi mai afecteze viziunea sau deciziile. Capacitatea de a fi conştient de vocea din cap se dezvoltă în timp. Îţi va lua ceva timp până să-i poţi recunoaşte încă din faşă intenţia şi nu după ce te-a prins, dar în cele din urmă, vei deveni foarte vigilent.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-ai putea face pentru a deveni mai conştient de această voce este să meditezi. Un alt lucru ar fi să lansezi, pur şi simplu, această intenţie: Afirmă-ţi dorinţa de a te elibera de această voce, astfel încât atât mintea ta subconştientă, cât şi fiinţele non-fizice să o ştie. Şi, nu în ultimul rând, respiră adânc. Da, doar respiră. Respiraţia, aşa cum am spus, îţi schimbă starea de conştiinţă şi o poate face destul de rapid şi fără prea mult efort.

Încetează orice faci sau gândeşti şi respiră adânc şi lent, acest gest va crea un spaţiu în acel moment ca să poţi alege altceva decât tendinţa implicită, care ar putea să te îndemne să forţezi sau să te grăbeşti, să-ţi exprimi iritarea sau furia sau să cazi în disperare sau negativitate. Dacă rămâi în starea egotică de conştiinţă prea mult timp, vei fi condus în haosul emoţiilor negative. Acolo te conduce vocea din capul tău. Te face să te simţi rău într-un fel sau altul.

Poţi evita această eventuală deraiere a trenului, sărind din tren înainte ca el să scape de sub control şi să sară de pe şine. O poţi face punând stop. Opreşte orice faci şi gândeşti. Este destul de uşor, dar este nevoie de dorinţa şi voinţa de a o face. Mobilizează-ţi această voinţă. Pune stop şi, cu cât vei face mai des această alegere, cu atât îţi va fi mai uşor. Apoi, rămâi pe stop – fă o pauză – pentru o vreme. Nu face altceva decât să respiri adânc. Acordă toată atenţia respiraţiei sau numără respiraţiile.

Starea nu se schimbă numai pentru că dai toată atenţia respiraţiei, deşi face parte din mecanism, dar mai ales modificarea respiraţiei în sine îţi modifică starea creierului. Conştiinţa ta se schimbă când dai o altă comandă creierului. Când răreşti respiraţia sau respiri mai adânc, îi spui corpului-minte: „Totul este bine. Nu există niciun pericol. Te poţi relaxa acum.” Trebuie să-ţi faci corpul-minte să priceapă, nu doar să încerci să te convingi să fii mai calm, care-i tendinţa obişnuită. Trebuie să-ţi schimbi fizic starea corpului-minte prin schimbarea respiraţiei.

Starea de relaxare este o reflexie a stării tale naturale. Starea de luptă-sau-fugi şi orice altă stare tensionată reflectă starea egotică. Poţi afla gradul în care eşti aliniat cu ego-ul sau cu adevăratul Sinele prin cât de tensionat sau relaxat eşti. Învaţă să-ţi observi starea corpului. Iar când observi că este tensionat, optează să-ţi relaxezi corpul-minte, oprindu-te pentru un moment şi respirând lent şi profund.

Corpul-minte este vehiculul sufletului. Are o parte instinctuală, animală, care îl determină să reacţioneze în moduri primitive, anti-sociale, în moduri care afectează relaţiile şi provoacă suferinţe oamenilor şi societăţii. Omenirea este în curs de evoluţie de la un comportament mai primitiv la un comportament mai raţional. Această evoluţie este imperios necesară acum. Trebuie să se petreacă mai repede. Este obligatoriu să vă depăşiţi tendinţele primitive.

Când sunteţi tensionaţi, nefericiţi, pesimişti sau vă este frică, operaţi din creierul inferior, partea mai puţin evoluată a creierului. Când sunteţi relaxaţi, căpătaţi acces la creierul superior, cortexul prefrontal, care este sediul raţiunii, compasiunii şi gândirii creative. Aici este bine să fiţi tot timpul, cu excepţia cazului în care corpul trebuie să lupte sau să fugă pentru a-şi salva viaţa, ceea ce se întâmplă foarte rar în viaţa voastră actuală. Chiar şi fiind la volan în trafic sau în alte momente în care simţiţi că aţi putea fi în pericol, cortexul prefrontal vă va servi mult mai bine decât creierul primitiv.

Nu-i aşa că-i minunat că vi s-a oferit un mijloc atât de convenabil, ca schimbarea respiraţiei, pentru a vă opri creierul primitiv şi a vă activa Sinele mai înalt? Acum, că aţi aflat asta despre creier, evoluţia vi se poate accelera. Când nu ştiaţi acest lucru, stăteaţi la mila părţii voastre mai primitive. Dar nu mai este cazul. Nu aveţi nicio scuză să nu observaţi ce se întâmplă în corpul-minte şi să nu luaţi o decizie înţeleaptă.

Vă rugăm să o faceţi ceva mai conştienţi de acum înainte şi vă rugăm să utilizaţi acest instrument minunat – respiraţia – ca să vă schimbaţi starea de conştiinţă ori de câte ori aveţi nevoie. Doar voi puteţi să o faceţi. Iar dacă ne rugaţi, vă vom trimite intuiţia de a vă aminti, dar, în cele din urmă, voi trebuie să alegeţi împotriva tendinţei implicite. Acest act devine mai uşor odată cu fiecare alegere. Vă mulţumim că aţi fost prezenţi aici. Apreciem disponibilitatea voastră de a creşte, de a vă schimba şi de a învăţa lucruri noi. Suntem alături de voi mereu.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
29 mai 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=aJE1XOIjj7o

Traducerea de mai sus provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 16 octombrie 2022.