<  Cuprins "Trezirea spirituală întru iubire"


Iertarea

Capitolul 24, "Iertarea", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Awakening to Love” (Isus vorbeşte: Despre trezirea spirituală întru iubire) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

24. IERTAREA

«Una dintre cele mai importante învăţături ale mele din trecut şi de astăzi este iertarea. Este antidotul pentru multe probleme ale indivizilor şi societăţii. O mare parte din suferinţele pe care le suportă fiinţele umane sunt propria lor creaţie şi provin din agăţarea de trecut sau, mai exact, din agăţarea de ideile şi convingerile despre trecut şi, în special, de emoţiile care izvorăsc din acestea.

De fapt, nimeni nu a reuşit vreodată să se agaţe de trecut. Trecutul este un simplu construct mental. Nu are nicio realitate. Trecutul este doar o amintire a ceva ce s-a întâmplat, iar o amintire nu este reală. Nu are substanţă şi nici măcar nu te poţi baza pe ea, că ar fi solidă sau adevărată.

La ce sunt bune, atunci, amintirile? Asta-i o întrebare bună. Nici amintirile bune, nici cele rele nu vă slujesc în momentul prezent, ceea ce înseamnă că amintirile nu servesc vieţii. Momentul prezent va fi întotdeauna mai bun fără amintirile voastre; viaţa va fi întotdeauna mai plăcută fără ele. Bucuria este inerentă în fiecare moment, dar acea bucurie subtilă poate fi uşor acoperită de alte sentimente, produse de gânduri despre trecut şi viitor. Cele mai multe sentimente negative provin din poveştile pe care vi le spuneţi despre trecut, iar iar cele mai multe frici provin din îngrijorările despre ce s-ar putea întâmpla într-un viitor imaginar.

S-ar putea să credeţi că aveţi nevoie de gândurile voastre despre trecut şi viitor, dar nu aveţi. Unul dintre motivele pentru care credeţi asta este acela că gândirea este insuflată cu un sentiment nejustificat de importanţă de sine. Nu vorbesc despre folosirea minţii pentru rezolvarea problemelor, căci pentru aşa ceva a fost concepută mintea, ci despre folosirea minţii pentru a vă gândi la propria persoană în trecut şi în viitor. Dacă observaţi cu atenţie, veţi vedea că vă gândiţi la voi la timpul prezent, ceea ce nu are nimic de-a face cu momentul prezent, ci doar vă împiedică trăirea lui plenară.

Nu aveţi nevoie să existaţi prin intermediul gândirii! Sinele fals se naşte din gânduri despre propria persoană în trecut, prezent şi viitor. Asta-i tot ce este sinele fals şi nu aveţi nevoie de un sine fals. Puteţi ignora gândurile care apar în legătură cu trecutul, viitorul şi chiar prezentul şi veţi funcţiona foarte bine fără ele. Nu-i nevoie să vă gândiţi la voi înşivă!

Aceasta este o afirmaţie total diferită de a spune că nu ar trebui să gândiţi nimic, deoarece chiar trebuie să vă folosiţi intelectul pentru a citi, evalua, examina, proiecta, planifica şi crea. Dar când folosiţi intelectul astfel, nu vă gândiţi la voi şi la viaţa voastră din trecut şi viitor. Nu vă aflaţi în centrul acestor gânduri; gândiţi doar în scopuri practice.

Cine sau ce se gândeşte la acest imaginar sine din trecut şi din viitor? Cel ce face acest lucru are o perspectivă care include şi alte lucruri decât sinele imaginar. Dar sinele imaginar nu poate gândi. Este adevăratul Sine cel care foloseşte intelectul pentru a gândi despre imaginarul sine (sinele fals) sau despre alte lucruri. Numai adevăratul Sine deţine inteligenţa şi abilitatea de a o folosi.

Cel ce gândeşte, adevăratul Sine sau conştiinţa, se poate plasa mental în suferinţă atunci când rumegă unele gânduri şi ignoră alte aspecte ale realităţii. Sau, dimpotrivă, se poate elibera de suferinţă, nemaipierzându-se în gânduri, ci îmbrăţişând realitatea mai largă a vieţii. Sinele adevărat se poate pierde în gânduri despre sinele fals sau poate doar-să-fie şi să trăiască viaţa aşa cum vine.

Cuvintele cam dau greş aici, pentru că, chiar şi atunci când se identifică cu sinele fals, adevăratul Sine nu se pierde niciodată complet. Iată cum se creează dualitatea în conştiinţă: Sinele adevărat devine sinele fals, rămânând însă neschimbat de această experienţă, oricând prezent şi oricând disponibil chiar şi în mijlocul acestei experienţe.

E interesant, nu-i aşa? Conştiinţa voastră face zoom de apropiere şi devine sinele fals sau face zoom de îndepărtare şi devine adevăratul Sine, în funcţie de aspectul pe care se focalizează. Conştiinţa se pierde mai mult sau mai puţin în iluzia unui sine fals. Pe ce anume se focalizează conştiinţa determină starea voastră de conştiinţă – dacă este o stare contractată sau expansionată. Şi, fapt important, pe ce anume se concentrează conştiinţa vă determină şi fericirea. Dacă vă concentraţi pe gânduri despre trecut, veţi fi blocaţi în sinele fals cât timp vă concentraţi asupra lor şi, cu siguranţă, veţi fi nefericiţi.

Ideea este că sinele fals este o imaginaţie, un simplu simbol al vostru: un personaj din carton. Sinele fals nu are voinţă şi nici gânduri proprii. Nu are inteligenţă. Doar pare că are, pentru că cel care are voinţă şi capacitatea de a gândi – adevăratul Sine – se uneşte sau se identifică cu sinele fals. Sinele adevărat devine sinele fals, ca şi cum ar îmbrăca un costum. Sinele adevărat joacă un rol şi uită cine este cu adevărat. Dar, aşa cum am spus, deşi se identifică cu sinele fals, Sinele adevărat rămâne neatins de această identificare.

Şi iată care este legătura cu iertarea: Nu este nimic de iertat, deoarece trecutul nu există. A dispărut. Este un miraj. Trecutul nu are nicio realitate şi, prin urmare, nicio putere, cu excepţia realităţii şi puterii pe care i-o dai atunci când îl aduci în momentul prezent prin gândire. Pentru a te elibera de această tendinţă de a-i da putere trecutului amintindu-ţi-l, este adesea necesar să ierţi trecutul, căci altfel, vei stărui asupra amintirilor şi vei suferi.

Când te ierţi pe tine şi pe ceilalţi, vei putea să uiţi trecutul, să laşi acele amintiri în urmă şi să trăieşti în momentul prezent. Iertarea îţi permite să renunţi la sinele fals şi doar-să-fii adevăratul tău Sine. Te eliberează de identificarea cu poveştile care alcătuiesc sinele fals şi îl menţin pe poziţie. Te eliberează de iluzie, astfel încât să fii mai conştient de ceea ce trăieşti cu adevărat.

Aducerea trecutului în prezent nu slujeşte la nimic. Ea poate părea o strategie de supravieţuire, căci înveţi ceva din trecut, dar orice ai învăţat din trecut este deja bun învăţat şi nu mai trebuie să ţi-l reaminteşti sau să-l repeţi în minte. Amintirea unui eveniment nu este necesară pentru învăţare. Corpul-minte înregistrează permanent ceea ce învaţă şi această cunoaştere îi este disponibilă în orice moment. Aspectul minţii care aduce trecutul în viitor nu este partea raţională a minţii, ci partea primitivă, iar aceste amintiri nu au niciun scop, nici pentru supravieţuire şi nici pentru altceva.

De fapt, trecerea în revistă a evenimentelor traumatice sau dificile din minte îţi reactivează rănile şi tinde să perpetueze orice suferinţă din trecut. Rememorarea menţine durerea şi, adesea, întârzie asimilarea lecţiei menite a fi învăţată din acea experienţă.

Deşi nu deţii controlul când va apare o amintire, poţi însă decide să nu stărui asupra acestor gânduri. Ca nişte musafiri neinvitaţi care născocesc un motiv al vizitei, gândurile despre trecut te împiedică să trăieşti viaţa mai deplin şi mai autentic.

Gândurile despre trecut alungă bucuria vieţii. Chiar şi amintirile fericite alungă bucuria din momentul prezent. Te fac să te întristezi că acel moment a dispărut, dându-ţi senzaţia că ceva lipseşte sau nu-i destul de bun în situaţia de acum. Gândurile despre trecut aglomerează momentul prezent, reducându-i frumuseţea şi perfecţiunea efemeră. Ratezi experienţa de aici şi acum, deoarece o împovărezi cu gânduri inutile şi cu emoţiile create de ele.

Iertarea îţi permite să laşi aceste gânduri deoparte şi doar-să-fii-atent la ce îţi prezintă viaţa, fără a judeca dacă este ceva bun sau rău. Pe de altă parte, amintirile nu sunt chiar atât de fidele. Ele sunt afectate de sentimentul că au fost bune sau rele, pentru că aşa vede mintea egotică lucrurile, în termeni de bine sau rău. În schimb, când eşti prezent fără aceste gânduri, viaţa doar-este şi este întotdeauna bună, întotdeauna îndestulătoare, întotdeauna plină şi completă în felul său unic şi perfect.

Gândurile – atât cele despre trecut, cât şi cele despre viitor – infestează momentul prezent cu o judecată de tip bine-rău, cu o evaluare a minţii. O amintire fericită are ca rezultat sentimentul: „Mi-a plăcut acel moment mai mult decât acesta”. În timp ce o amintire dureroasă, în loc să evoce recunoştinţa că acea experienţă s-a încheiat, doar aduce durerea trecutului în momentul prezent şi astfel îl strică.

Cât de ciudat este faptul că oamenii îşi aduc singuri un aşa prejudiciu! Dar nu o fac în mod conştient. Vi-l semnalez tocmai pentru a deveni mai conştienţi şi să înţelegeţi că nu trebuie să vă stricaţi momentul prezent cu amintiri triste, regrete, resentimente, furie sau vinovăţie şi nici nu trebuie să evadaţi din momentul prezent în amintiri fericite.

Fiţi fericiţi acum! Pur şi simplu, puteţi decide să trăiţi acest moment de acum fără a-l evalua ca fiind bun sau rău. Trăiţi-l aşa cum este. Este ceea ce este şi, oricum ar fi, este împlinit. Nu este nici bun, nici rău, căci doar gândirea îl vede aşa. Nu etichetaţi acest moment ca bun sau rău! Lăsaţi-l în pace, fără a-i asocia niciun gând! Pierde-ţi-vă (sinele vostru fals) în el! Lăsaţi toate gândurile să se ducă şi doar-trăiţi-viaţa, fără gânduri, evaluări şi judecăţi!

Veţi descoperi, de asemenea, că veţi scăpa de toate emoţiile neplăcute. Emoţiile neplăcute sunt create de evaluările despre viaţă, şi atunci simţiţi că viaţa ar fi neplăcută. Dar viaţa lipsită de gândurile voastre despre ea este departe de a fi neplăcută. Viaţa aşa-cum-este, este o bucurie, o uimire, o minune, un mare dar. Aşa ar trebui să vă simţiţi. Acestea sunt emoţiile stării voastre naturale, adevăratele voastre sentimente. Sunt un cadou. Sunteţi chiar această bucurie, minune şi dragoste de viaţă. Sunteţi viaţa care doar-se-trăieşte prin voi.

Iertarea este importantă pentru că, pur şi simplu, vă ajută să îmbrăţişaţi viaţa de acum fără bagajul trecutului. Lăsaţi trecutul în seama lui Dumnezeu! Nu e treaba voastră să regretaţi trecutul sau să ţineţi ranchiună sau să simţiţi orice altceva din cauza trecutului. Daţi-i lui Dumnezeu toate regretele, ranchiunile, resentimentele, mânia şi chiar îndreptăţirea-de-sine faţă de cei care v-au nedreptăţit, şi astfel vă veţi elibera de povara lor şi veţi trăi în dragoste şi pace. Lăsaţi trecutul să se ducă, da-ţi-l lui Dumnezeu şi fiţi pe pace acum! Mulţi dintre voi aţi purtat destul povara trecutului. Acum aruncaţi-o şi fiţi liberi şi pe pace! Vă dorim tuturor dragoste şi pace! Vă mulţumim că aţi fost prezenţi. Suntem cu voi mereu.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
31 mai 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=j9j61FLXrc8

Traducerea de mai sus provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 13 decembrie 2020.