<  Cuprins "Trezirea spirituală întru iubire"


Mila

Capitolul 25, "Mila", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Awakening to Love” (Isus vorbeşte: Despre trezirea spirituală întru iubire) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

25. MILA

«Mila nu este un cuvânt prea folosit în zilele noastre, dar ea se află în centrul învăţăturilor mele. Mila este legată de iertare: Oamenii care au greşit le cer adesea celor pe care i-au rănit să aibă milă de ei. Ce înseamnă asta? Ei cer înţelegere, empatie, compasiune şi iertare. Ei imploră: „Pune-te în pielea mea, ca să vezi cum este”. Ei spun prin asta: „Nu sunt cu nimic diferit de tine. Ai putea fi tu în situaţia mea. Sunt o fiinţă umană ca şi tine.”

Este o mare înţelepciune să înţelegeţi că nu sunteţi atât de diferiţi unii de ceilalţi. Acesta voiam să spun prin afirmaţia: „Cel care este fără păcat să arunce prima piatră”. Fiinţele umane au mai multe asemănări decât diferenţe. Fiinţele umane sunt puternic modelate de ego, iar ego-ul nu este uşor de învins. Ego-ul este un comportament instinctual şi un comportament egoist. Dacă îl urmaţi, şi toată lumea o face, îi veţi răni pe ceilalţi, vă veţi răni pe voi înşivă şi veţi trăi nefericirea.

Acesta este un aspect important şi harul mântuitor al ego-ului: Când îi răniţi pe alţii, vă răniţi şi pe voi înşivă. Este imposibil să fie altfel. Cei care acţionează din ego le fac rău celorlalţi, dar îşi fac rău şi lor înşile. Doare să-i răneşti pe ceilalţi. Doare să te identifici cu ego-ul.

Compasiunea rezultă din cunoaşterea acestui lucru: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”. Sunt prinşi, neajutoraţi în faţa propriului ego, în faţa propriei suferinţe. Ei suferă, şi de aceea provoacă suferinţă altora. Sunt ignoranţi, nefiind conştienţi că există posibilitatea de a se comporta diferit în acea situaţie: „Ei nu ştiu”.

Aceasta este condiţia umană şi dilema umană, pe care religia a încercat, desigur, să o remedieze. Dar cum ar putea spera religia, care nici ea nu a scăpat de ego, să-i ajute pe adepţii săi să reuşească? Cum se poate pune capăt suferinţei? Ce se poate face?

Ar fi o tragedie, într-adevăr, dacă n-ar exista niciun remediu, nicio alternativă la ego. V-aţi lupta şi v-aţi lovi până la moarte. Totuşi, nu o faceţi, pentru că în miezul vostru există altceva mai apropiat de natura voastră decât ego-ul. Ego-ul este starea implicită, dar adevărata voastră natură este mai puternică decât ego-ul, iar adevărata natură este bună. Este bunătatea din interiorul vostru. Este ceea ce vă doare când îi răniţi pe alţii.

Unii oameni s-au învăţat să reprime această durere şi să renunţe la bunătate, dar nu pot reuşi niciodată cu adevărat. Dacă bunătatea lor nu îi determină să-şi schimbe comportamentul, atunci o va face bunătatea celorlalţi, fără îndoială. Răufăcătorii au nevoie de milă. Ei trebuie trataţi mai degrabă cu bunătate decât cu duritate. Numai bunătatea le va vindeca răutatea. Numai bunătatea îi va pune în legătură cu bunătatea lor înnăscută.

Suferinţa şi ego-ul merg mână în mână, şi asta salvează omenirea. Suferinţa este alarma care îi trezeşte pe oameni la ceea ce sunt cu adevărat. Fără suferinţă, nu prea ar fi motivaţi să-şi schimbe comportamentul şi să nu-i mai facă poftele ego-ului. Dar, din moment ce oamenii sunt programaţi să evite suferinţa şi să caute plăcerea, sau fericirea, faptul că ego-ul provoacă suferinţă e menit să ducă la propria sa dispariţie. Suferinţa duce, în cele din urmă, la revocarea ego-ului, deşi poate fi nevoie de multă suferinţă până ca oamenii să-şi dea seama de cauza suferinţei lor şi de remediu.

Faptul că acest lucru nu este atât de evident este, cu siguranţă, crucea pe care şi-o cară omenirea. Cu toate acestea, multe lucruri învaţă cei prinşi în starea egotică de conştiinţă, care altfel nu ar fi învăţate. A avea o experienţă umană înseamnă a avea experienţa unui ego şi sunteţi meniţi a avea o astfel de experienţă, până când veţi termina cu ea. Marele noroc – milostivirea vieţii – este că vine un moment în care încetaţi să trăiţi viaţa aşa cum o experimentează ego-ul.

Mila vine din recunoaşterea faptului că fiecare fiinţă umană este supusă greşelii. Dar mai vine şi din recunoaşterea faptului că sunteţi divini, că sunteţi apţi de milă şi meritaţi milă. Sunteţi capabili de compasiune şi iubire şi le meritaţi. Da, fiinţele umane se pot comporta îngrozitor, dar este la fel de adevărat că se pot comporta cu mult curaj, dragoste şi compasiune.

Înlăuntrul vostru există ambele potenţiale. Orice om le are pe amândouă în interior. Mila vine din recunoaşterea faptului că sunteţi atât egoişti, cât şi altruişti, că în interiorul vostru există amândouă laturile şi că acestea sunt permanent în contradicţie. Nimeni nu este cu totul egotic şi nici cu totul divin în acţiunile sale. Oricare dintre variante este posibilă în orice moment în fiecare om. Care va câştiga?

Abilitatea de a vă controla impulsurile egotice se întăreşte pe măsură ce evoluaţi, dar impulsurile egotice nu dispar niciodată pe deplin. Ele există întotdeauna ca potenţial şi, în condiţii de stres sau alte situaţii provocatoare, ego-ul încă poate avea câştig de cauză chiar şi în cele mai evoluate persoane.

Oare este atât de surprinzător?! Oare nu aţi observat acest lucru chiar şi la acei guru sau alţii care pretind că sunt maeştri spirituali? Poveştile despre slăbiciunile maeştrilor spirituali sunt mai frecvente decât opusele lor. Încă nu s-a născut fiinţa umană perfectă. Nimeni nu este sfânt. Mulţi se străduiesc întru sfinţenie, dar nimeni nu o atinge vreodată. Şi mai sunt mulţi pe calea spirituală care nici măcar nu se străduiesc întru sfinţenie. Pentru ei, acesta este un scop inutil, nimic mai mult decât nişte credinţe condiţionate despre cum ar trebui să se comporte oamenii. Chiar contează moralitatea? Când vedeţi atât de mulţi maeştri spirituali care se comportă atât de dezonorant, ar fi uşor să concluzionaţi că iluminarea nu are nimic de-a face cu comportamentul moral şi că, poate, cei iluminaţi sunt mai presus de ce-i moral sau imoral. Iar cei iluminaţi se pot simţi în felul acesta. Totuşi, atâta timp cât trăiţi în societate, moralitatea contează, chiar şi pentru un guru. Morala este necesară în societate. De aceea, există legi, reguli şi standarde morale, care, în cea mai mare parte, au fost de folos fiinţelor umane.

Vine un moment în evoluţia voastră în care astfel de reguli nu mai sunt necesare pentru a vă modela comportamentul, deoarece propria voastră natură divină îl modelează şi acel comportament se conformează în mod natural majorităţii legilor şi regulilor societăţii. Asta ar descrie starea unui om complet iluminat. Totuşi, cei care sunt încă puternic influenţaţi de ego au nevoie de legi, reguli şi îndrumări morale. Fără ele, ego-ul lor ar fi încurajat să facă orice i-ar trece prin cap, şi aţi avea o lume fără-de-lege şi crudă, mult mai crudă decât lumea în care trăiţi în prezent.

Există lumi de genul acesta, unde conduc ego-ul şi interesul personal, dar ele nu sunt locuri fericite. Ele sunt iadul: un iad creat de ego. Dar chiar şi în aceste locuri, pâlpâie o lumină în interiorul fiecărei persoane, oricât de mică ar fi lumina, sugerând o altă posibilitate. Acea lumină, acea scânteie a divinităţii, trebuie să fie uneori mângâiată şi îngrijită ca să devină mai strălucitoare şi suficient de puternică pentru a rezista în faţa ego-ului.

Acesta este darul milei. Când arăţi milă faţă de altul, îi spui: „Îţi văd lumina, chiar dacă tu nu ţi-o cunoşti. Şi vreau să hrănesc şi să susţin acea lumină din tine, recunoscând-o şi iubind-o şi iertându-ţi întunericul. Te văd ca fiind lumina şi nu întunericul. Ştiu cine eşti cu adevărat.”

Aşa facem noi şi alte fiinţe non-fizice cu voi. Aceasta este poziţia noastră faţă de voi. Ştim cine sunteţi şi cine puteţi fi. Ca orice bun profesor, suntem aici pentru a încuraja ceea ce este puternic, curajos, bun şi înţelept în voi. Şi aşa trebuie să fiţi şi voi faţă de alţii care nu sunt la fel de înţelepţi ca voi, care nu îşi exprimă bunătatea în măsura în care v-o manifestaţi voi. Aceasta este sarcina voastră odată ce v-aţi descoperit propria bunătate, odată ce aţi descoperit Adevărul – adevărata voastră natură.

Mulţi dintre voi aţi venit pe Pământ pentru a fi această flacără a iubirii care va aprinde şi va întări lumina din interiorul altora. Suntem aici pentru a vă sprijini în acest demers, pentru a vă aţâţa şi a vă îngriji flacăra. Focul este o metaforă bună, deoarece focul se răspândeşte, iar focul, ca şi iubirea, se poate răspândi rapid.

Sunteţi iubiţii noştri. Dacă aţi şti voi câtă dragoste şi grijă simţim pentru voi şi pentru planeta voastră! Avem o milă nesfârşită pentru voi. Suntem încurajaţi şi susţinuţi în acest sens şi de Aceia mai presus de noi.

Mila este calea, căci mila înseamnă iubire şi iertare. Fie-vă milă de alţi, aşa cum nouă ne e milă de voi! Iertaţi şi renunţaţi la diferenţe, conflicte şi judecăţi! Nu aveţi nevoie de ele. Doare să vă ţineţi de ele. Mila este o stare de mare pace şi fericire. Când vă este milă de alţii, vă oferiţi vouă înşivă acest cel mai mare dar dintre toate: pacea şi dragostea. Fiţi buni, fiţi înţelegători, fii milostivi, căci asta primiţi de Sus! Vă mulţumim că v-aţi deschis la acest mesaj. Suntem alături de voi mereu.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
1 iunie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=-DQA67UIs1E

Traducerea de mai sus provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 5 oct 2022.