< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
eseu de Răzvan-Alexandru Petre
Schema decizională universal-umană 💞 Scopul universului vine din Haos 🌈 Panteismul 🎄 Scurt dialog pe YouTube 🍷 Trezirea din Matrix
Noi, oamenii primim mereu fluxuri de Gânduri. De unde vin, nimeni nu ştie.
Unele fluxuri par coerente, cu o curgere logică, ce conduce spre o finalizare – sunt ideile salutare. Alte fluxuri par haotice, incoerente, fără sens sau scop. Iar câteva, când le vom privi mai târziu, vom descoperi că şi-au bătut joc de încrederea noastră în ele – au fost nişte miraje.
Unele gânduri produc în noi Dorinţe. Dacă nu le vom duce la îndeplinire, ne vom simţi frustraţi. Dar chiar şi dacă le vom împlini prin Acţiuni sau Fapte, totuşi, nu vom putea controla efectele lor. De multe ori, Gândul care a produs Dorinţa (şi apoi Fapta) nu coincide cu efectul obţinut. Gândul a fost un fel de momeală pentru mintea umană ca să acţioneze în acel mod. Dar scopul real rămâne ascuns până la realizarea lui.
Se pare că omul este obligat sau manipulat să acţioneze, cu sau fără momeala gândului. Căci uneori acţionăm fără să gândim, fără să planificăm, supunându-ne unui impuls inconştient.
Prin urmare, în noi intră atât gândurile şi dorinţele nepuse în practică, cât şi cele care produc acţiuni şi efecte. Animalele nu cunosc primul gen de gânduri şi dorinţe, ci doar cele exclusiv eficiente, pragmatice.
Totuşi, în final, omul nu diferă de animale prin efectele produse de corpul-minte asupra lumii şi a lui însuşi. Corpul-minte este doar un instrument de acţiune, pentru toate creaturile, oricât de complex ar fi – e doar un instrument.
Doar că, la om, mintea mai este şi un instrument de îmbogăţire a realităţii fruste cu visări, fantezii, imaginaţii, speculaţii, care toate îmbogăţesc universul sufletesc, dar nu produc efecte concrete asupra exteriorului. Ele modifică doar interiorul afectiv şi mental.
< Sus >
În schema de mai jos, am arătat că gândurile nepuse în practică sunt o simplă intelectualizare excesivă sau sterilă, ca un rezervor de idei aparent inutile. Totuşi, mai târziu, unele idei din acest rezervor ar putea da roade, la momentul potrivit.
De asemenea, dorinţele care nu sunt satisfăcute pot genera frustrări şi chiar nevroze. Mai târziu, şi unele din acestea pot genera fapte din partea omului.
Ambele aceste categorii (ideile sterile şi dorinţele nesatisfăcute) susţin eul mental sau ego-ul. Eul mental este paralel cu realitatea, după cum e reprezentat în schemă. Chiar şi ideile şi frustrările acumulate în rezervă pot fi, eventual, folosite de către Creator, dar eul nu are nicio contribuţie. Eul este doar senzaţia iluzorie de autonomie sau separare de univers.
Vidul creator mai generează Dorinţe în om şi atunci când îl pune în condiţii exterioare ce îi provoacă reacţii automate, pe baza preferinţelor minţii-corp. Dacă condiţia nu corespunde preferinţelor, apar emoţii negative. Dacă condiţia e favorabilă, apar emoţii pozitive. Ambele cazuri pot genera Dorinţe intense fie de îndepărtare, fie de perpetuare a stării respective (raga-dvesha).
Schema decizională universală prin care iau naştere faptele omului
< Sus >
- Dacă eul nu are nicio contribuţie, înseamnă că, dacă nu-l aveam, aş fi făcut exact aceleaşi prostii?
- Întreabă-te sincer dacă, într-o anumită situaţie, ai fi putut face altceva şi vei vedea că, în condiţiile date, nu ai fi făcut altfel. Deci cauza şi efectul sunt o unitate. Mai corect zis, în planul Creaţiei absolute, veşnice, cauza e simultană cu efectul. Speculaţiile post-factum fac parte din acele idei sterile, nepractice, proprii eu-lui mental. Speculaţiile pot apărea doar când separăm temporal cauza de efect şi ne întrebăm „Ce-ar fi fost dacă?...”.
Deci răspunsul scurt la întrebarea ta ar fi următorul: Când dispare eul, nu mai poţi face aceleaşi prostii ca înainte, însă ai putea face alte lucruri cu totul neaşteptate, îndrăzneţe, neconvenţionale.
Eul nu este un obiect, ci un proces continuu, cu suişuri şi coborâşuri. Eul apare şi dispare de mai multe ori pe parcursul zilei.
Eul se alimentează cu acele idei inutile şi dorinţe neîmplinite. Ele pot genera acţiuni ulterioare, dar numai la comanda Creatorului. E ca un rezervor de aparente cauze, pentru ca anumite efecte să pară „logice”. Totul e doar aparent, de suprafaţă, de ochii lumii. În realitate, nimic nu-i autonom, separat de Creator, nici măcar legile naturii...!
Eul e doar o halucinaţie a Divinului, care se crede o fiinţă finită şi separată de Divin.
Fenomenul iluminării nonduale constă în dispariţia acestui eu mental sau conştiinţe de sine, iar omul gândeşte atunci numai strictul necesar punerii în acţiune (în schemă, fluxul descendent direct). Deloc nu mai apare intelectualizarea sterilă şi sentimentul de frustrare (în schemă, devierea laterală). Fiindcă nu mai există senzaţia de persoană separată de ceea ce se petrece în jur, ruminaţiile nu-şi mai au rostul. De asemenea, gândirea excesivă devine şi ea inutilă, nemaiavând eul personal drept catalizator. Mult-lăudata „minte fără gânduri” la asta se referă.
< Sus >
Din cele spuse mai sus, se pare că scopul universului va fi realizat oricum, chiar şi în ciuda opoziţiei şi deciziilor omului. Într-adevăr, omul nu decide nimic, ci doar are această impresie. Deciziile pe care le va pune în practică îi sunt impuse din afară. Iar îndoielile, răzgândirile nu vor afecta niciodată realitatea, ci doar vor întări impresia lui falsă de liber-arbitru. Omul nu poate fenta viaţa, căci viaţa este în el şi el este una cu universul. Inclusiv răzgândirea face parte deja din program. Dar este greu să pricepem asta cu mintea noastră analitică şi secvenţială...!
Fiecare creatură joacă un rol, care nu poate fi schimbat de nimeni şi nimic. S-ar spune că omul este, şi el, un fel de păpuşă divină.
- Dar atunci, de ce se simte el liber?
Asta face parte din jocul cosmic. S-a întâmplat să apară şi această halucinaţie sau hipnoză, dar n-a decis nimeni asta. S-a întâmplat să apară în Vidul creator, după cum, la fel de imprevizibil, se întâmplă să dispară (prin iluminarea nonduală) sau nu. Potenţialităţile Absolutului sunt infinite.
- Oare chiar există un scop prestabilit al universului?
Privind din lumea timpului, aşa s-ar părea. Fenomene de genul deja-vu sau profeţii corecte sau vise premonitorii ş.a. ne arată că timpul e doar o iluzie. Realitatea există în non-timp sau veşnicie. De acolo, ea se proiectează treptat în spaţiu şi timp, pentru a se exprima. În veşnicie, totul este simultan, deci spontan, neprogramat, haotic. Este un mister absolut cum de acest haos originar reuşeşte să ne pară ca o curgere bine orânduită de evenimente.
Numai că omul atent îşi dă seama că mersul istoriei nu este deloc organizat şi logic, şi tot aşa, nici viaţa individului.
Credinciosul îşi pune toate speranţele într-un Dumnezeu al binelui, subînţelegând că Acesta îi vrea binele lui personal. Uneori, omul pare a fi ajutat, şi atunci se mândreşte cu Protectorul său. Alteori, Dumnezeu se pare că nu-i ascultă rugile, şi atunci credinciosul devine morocănos şi îl înjură pe acest Dumnezeu imaginar. Şi uite aşa se pierd toate credinţele, în mod organic şi natural...
În realitate, Creatorul divin nu este o persoană ce poate fi cumva înduplecată psihologic sau cu ofrande. Ci este o energie inefabilă care produce constant lumea, fără a vedea nicăieri vreo individualitate. Tot ce există este aceeaşi unică energie, care ia diverse aspecte, de dragul spectacolului lumii. Inclusiv credinţa şi deziluzia sunt operele Lui.
Din Vidul creator se mai ivesc mesaje sau personaje care pretind că sunt sau vin de la Dumnezeu. De acolo aflăm că Dumnezeu ar fi „personal” şi „bun”, încurajându-ne fanteziile religioase. Este şi asta o altă iluzie, complementară iluziei separării personale. Individul separat are o nevoie acută de speranţe şi încurajări. Astfel, Dumnezeu ia chipul imaginii pe care o avem noi despre noi. Vidul absolut nu are nicio formă, dar El poate lua orice formă cere Dorinţa noastră.
< Sus >
- Aşadar, ce beneficiu putem trage din aceste învăţături nondualiste?
Omul care se crede separat de univers şi care încă mai are senzaţia de liber-arbitru degeaba strigă el că „vrea să afle adevărul”. Singurul beneficiu practic posibil ar fi să-i dispară brusc eul mental, cu toate îndoielile şi nemulţumirea lui constantă (dukha). Dar nu există nicio garanţie. Este posibil şi ca acest eu să se dizolve treptat-treptat, adică să-şi micşoreze menghina asupra minţii, ceea ce stimulează o aşa-numită înţelepciune de viaţă sau detaşare înţeleaptă.
Oricum, dispariţia eu-lui nu poate fi pe lista de dorinţe a eu-lui. Dacă însă există o asemenea aspiraţie, e mai degrabă un semn de la Spirit că se apropie disoluţia eu-lui – care-i un fel de moarte, una psihică. Ceea ce nu-i un prilej de jale, ci de bucurie mai degrabă.
Iluminaţii mărturisesc că, imediat după dispariţia eu-lui mental, timp de câteva săptămâni, au simţit nostalgie după variatele trăiri egotice, care acum au făcut loc unei mari neutralităţi şi linişti. Dar apoi s-au obişnuit cu noua stare, care de fapt, este starea naturală, normală. „Anormală” era existenţa eu-lui mental, pe care îl au aproape toţi oamenii. Acesta este „păcatul primordial” de care vorbeşte Biblia, din pricina căruia oamenii au pierdut paradisul. Iluminaţii trăiesc în paradis chiar aici şi acum, pe Pământ fiind.
Desigur, din perspectivă nonduală, nimic nu este normal sau anormal, ci se întâmplă, pur şi simplu, iese din Izvorul creator nesecat, fără restricţii.
Dumnezeu e tot ce există, bun şi rău, frumos şi urât etc. Unii ar boteza această credinţă drept panteism, anume că totul e viu. Şi bineînţeles că totul e viu, dacă acceptăm că Dumnezeu înseamnă viaţă.
Până acum, religiile teiste L-au scos pe Dumnezeu din lume, deci I-au luat viaţa, L-au omorât. Şi L-au separat de om. Dar nu le putem condamna, fiindcă aşa funcţionează mintea: prin separare şi fragmentare. Atâta timp cât există eul mental, omul nu-şi poate imagina că Dumnezeu e totul, absolut TOTUL, fără excepţie.
Iar dacă aude învăţăturile nondualiste, e foarte probabil că omul le va respinge, din cauză că nu-i oferă nimic practic, de care s-ar putea agăţa pentru a-şi înlătura nemulţumirea existenţială. Însă dacă va reţine ceva (măcar elementara clasificare: corp – minte – eu), înseamnă că dulcea „otravă lentă” a nondualismului 😊 a intrat deja în organul de gândire şi îşi va produce efectul cândva...
Dacă are vreun rol, atunci rolul nemulţumirii perpetue a eu-lui ar fi aceea de a nu-i da pace („pacea minţii” este un oximoron, imposibil de realizat în practică pe termen lung – putând exista doar „pacea fără minte” sau „pacea dincolo de minte”). Iar fără pace, omul egotic se agită mereu şi dezvoltă un imens univers mental. Şi astfel, expansionează creaţia în planul imaginaţiei. Gândurile care ne vin au efect doar dacă le dezvoltăm şi le transformăm în emoţii – şi astfel ne amplificăm lumea interioară, fără niciun scop sau sens altul decât, pur şi simplu, multiplicarea formelor de expresie a Creatorului.
< Sus >
Comentarii la videoclipul unui iluminat:
- Tu, iluminatul, cel care te bucuri acum, nu exişti, dar totuşi te bucuri. Unde te situezi în momentul când faci această filmare? Cine se bucură?
- Se bucură mintea. Mintea nu este „eul”. Eul se foloseşte de minte pentru a-şi întreţine iluzia că ar exista autonom. Deci eul este ceva adăugat la trăirea pură, simplă.
- Ce e mintea?
- Mintea este activitatea psiho-mentală. Important este că mintea diferă fundamental de EU.
- Ce este EUL?
- Este senzaţia de autonomie şi liber-arbitru. Este senzaţia că „tu” te afli în centru, separat de restul universului. Această senzaţie dispare prin iluminare şi nu e înlocuită cu nimic altceva. Rămâne doar „restul”.
- Spui că „totul se întâmplă, dar pentru nimeni”, pentru că nu mai este un eu care să afirme asta, nu?
- Cuvintele pot fi înşelătoare, fiindcă au fost create de eu în scopurile eu-lui. Orice afirmaţie poate fi răstălmăcită, fiindcă mintea egotică (eul mental) speculează orice. Când nu mai este un eu, mintea continuă totuşi să facă diverse afirmaţii, mai aproape de realitate decât făcea când exista eul. Un iluminat nu minte, fiindcă minciuna e un mecanism de protecţie a eu-lui, care, în cazul său, s-a evaporat.
< Sus >
Nu mai pot cu ieşirea asta din Matrix!... Toţi trainerii, coacherii, psihopuperii vor să iasă din Matrix. Şi e bine! nu zic că nu. Au pierdut speranţele religioase şi acum caută speranţa în altă parte. Oriunde, numai aici nu, că aici e Matrixul, la naiba! Ba chiar şi unii oameni de ştiinţă cred că trăim într-o Mare Simulare galactică a unor extratereştrii superinteligenţi şi supercapabili.
Numai că, fraţilor şi surorilor, haide să ne lămurim! Voi credeţi că ieşirea din Matrix ar fi intrarea într-o altă realitate călduţă, parfumată, ca un norişor pufos de vată-de-zahăr roz. Sau o definiţi aşa: „Matricea este proiecţia pe care tehnologia şi ideile altora o creează în jurul nostru. Ea este lumea pe care alţii o creează pentru a ne înrobi.”
Ei bine, nicidecum!
Adevărata ieşire din Matrix înseamnă rămânerea în suspensie în golul absolut. Vidul e creatorul Marii Simulări. Un vid atât de adânc, încât nu conţine nici măcar culori, nici măcar culoarea neagră. Nici măcar nu-i un spaţiu gol. E fără spaţiu, fără timp, fără nimic, fără nimeni, fără nicio mişcare, nicio întâmplare... totala anihilare. Asta vreţi, dragilor?!
Mihai Eminescu scria deseori că asta vrea... Dacă şi voi o vreţi, e în regulă. Se poate. De fapt, în fiecare zi, ieşiţi de mai multe ori din Matrice, fără să ştiţi, dar sunteţi expulzaţi instantaneu înapoi. Ştiţi de ce? Fiindcă nimicul vrea să fie şi el ceva, iar tot ce există este numai Matricea sau Marea Simulare.
Prin urmare, tot ce puteţi spera nu este să ieşiţi, ci să vă treziţi din Matrix. Odată treziţi, Matrixul nu vă va mai deranja, ci dimpotrivă, veţi fi relaxaţi şi amuzaţi de el, cu toate hopurile şi icnelile lui. Măcar aici mai bâzâie o gâză, mai miroase o floare, plouă, se mişcă o frunză, se întâmplă câte ceva în fiecare clipă...
Deci, încă o dată, dragii moşului, nu puteţi ieşi din Matrix, că el e tot ce există. Este însă posibilă TREZIREA DIN MATRIX. Adică iluminarea nonduală. Odată cu trezirea din dualitate, se iveşte automat non-dualitatea, dar păstrând dualitatea ca obiect de joacă.
Hai, la mulţi ani, cu noroc şi sănătate! 🍾🍷💞🌈🎄
Răzvan A. Petre 29 decembrie 2024
< Sus >