DIN PREZENT, SPRE VIITORUL OMENIRII

În "Ştiinţa pierdută a lui Zamolxis", clarvăzătoarea Cristina Nicoleta Sprânceană, care locuieşte de mulţi ani în Statele Unite, lansează câteva idei interesante. Mi-a atras atenţia viziunea domniei sale asupra capitalei României şi asupra cauzelor spirituale ale marilor catastrofe.

Karma Bucureştiului

«În dimensiunea astrală, pe harta Bucureştiului apar nori negri de fum care la ora actuală sînt concentraţi în special în partea de N-V, ca şi cînd în acea parte a oraşului ar exista cele mai mari dispute, neînţelegeri, certuri şi ură.

Norii care planează asupra Bucureştiului sînt ura şi agresivitatea pe care oamenii o manifestă unii faţă de alţii, violenţa limbajului, crimele şi injusteţea care s-au perpetuat de-a lungul anilor, durerea celor asupriţi şi neputincioşi vis-a-vis de cruzimea şi egoismul celor puternici, şamd.

Vreau să vă spun că astfel de nori energetici (nori karmici) apar nu numai în acest punct al globului, ci şi în altele în care oamenii au purtat războaie sîngeroase, unde au existat convulsii sociale masive însoţite de violenţă sau unde oamenii au suferit peste limita umană. Uneori aceşti nori planează asupra unor astfel de regiuni pentru ani şi ani de zile, de cele mai multe ori pentru zeci sau sute de ani, pentru ca în final să se manifeste în planul fizic sub forma calamităţilor naturale, sociale etc. Din acest punct de vedere proverbul românesc "nu-i mai rabdă pămîntul" este cît de se poate de adevărat şi înţelept.

Sînt înspăimîntători aceşti nori groşi şi întunecaţi, ca de vată, care se învîrtesc deasupra Bucureştiului şi dinspre care se aud zgomote care seamănă cu mugetele unor animale rănite. Este ca şi cum cineva ar scrîşni în permanenţă din dinţi, iar din cînd în cînd din vortexurile energetice ale norilor se aude venind cîte un urlet prelung care seamănă cu urletul unor lupi înfometaţi în nopţile de iarnă - este ca şi cum s-ar auzi un urlet de moarte.»

Am stat să mă gândesc: oare ce se află în partea de nord-vest a Bucureştiului?

Acolo este lacul Străuleşti, locul unde ţigăncile vrăjitoare se adună noapte de noapte să îşi facă mendrele, chemând spiritele inferioare cu care au ele de a face. Iată deci adevăratul "bine" pe care îl fac ele ţării, cum se laudă mereu! Tocmai aţi citit viziunea clarvăzătoarei. Plătindu-le pe aceste nenorocite să ne "facă de bine", de fapt punem umărul la distrugerea nu doar a unor presupuşi duşmani, ci a unei întregi zone populate de semeni de-ai noştri şi, în final, a noastră înşine. Somnul raţiunii în noaptea sufletului naşte monştri.

Întregul oraş este lovit de răutăţi omeneşti, întreţinute şi de poluarea multiplă la care sunt supuşi trăitorii în acest loc înghesuit, lipsit de pace. Atâţia nenorociţi sunt atraşi de acest conglomerat urban! Mârlani, escroci şi proşti sunt pretutindeni, dar aici sunt foarte mulţi şi îngrămădiţi, dând tonul la tot felul de nenorociri. Ticăloşia se întinde ca o epidemie, îmbolnăvind sufletele, pe negândite. Este greu să rezişti întreg la minte şi la morală într-un vacarm al tuturor păcatelor. Iar din Capitală, corupţia morală se răspândeşte în toată ţara, inevitabil.

Ce e de făcut, cum se poate opri decăderea ţării şi poporului? Se pare că cei care deţin puterea vremelnică sunt incapabili să înţeleagă gravitatea situaţiei spirituale în care se află naţia. Ba, unii dintre ei chiar se simt foarte bine în mlaştina imoralităţii generalizate...

Karma lumii

«Problema este însă că nu numai românii, ci toţi oamenii planetei s-au îndepărtat de natura pe care o abuzează cu iresponsabilitate, de legile şi sursele spirituale pe care nu le mai înţeleg. Ori, natura se poate întoarce oricînd cu furie împotriva oamenilor, iar aceştia nu vor fi capabili să primească ajutor de la sursele spirituale, deoarece au încetat să mai comunice cu acestea, nu mai "aud" şi nu mai înţeleg limbajul lor. Maeştrii Tibetani spun că întreaga civilizaţie actuală este "săracă" şi debalansată, deoarece se sprijină prea mult pe tehnologie şi ignoră partea spirituală. Dacă mîine s-ar întîmpla un cataclism, oamenii nu ar fi capabili să-l împiedice, în ciuda realizărilor ştiinţifice şi tehnologice extraordinare care s-au făcut în ultimul timp. Aceasta, deoarece, oricît de mult se străduieşte omul, nu poate depăşi anumite bariere şi nu poate căpăta acces la alte dimensiuni pînă cînd nu evoluează spiritual.

Prins între colapsul tehnologic şi lipsa de comunicare spirituală, omul s-ar trezi dintr-odată dezorientat şi mai neajutorat decît un copil, întorcîndu-se în timp record la stadiul de barbarie şi semi-sălbăticie din care cu mare greutate s-a desprins acum cîteva mii de ani. În general vorbind, cu cît omul are la îndemînă mai puţină tehnologie, cu atît trebuie să se axeze mai mult pe partea spirituală, pentru a putea compensa ceea ce îi lipseşte.»

Nu vreau să insist prea mult, dar voi aminti aici un posibil scenariu apocaliptic vehiculat de savanţi. Mă refer la teama că o erupţie solară puternică ar putea topi marile transformatoare de curent electric ale lumii civilizate. Acest fapt ar duce la întreruperea alimentării cu energie curentă a unor ţări şi continente. În câteva zile - fără televiziune, radio, telefon sau internet, fără pomparea apei curente, fără frigidere sau centrale termice, fără combustibil şi mijloace de transport, fără aparatură medicală -, haosul ar cuprinde lumea. Acele transformatoare avariate ar putea fi reparate cu greu, în câteva luni. Dar, până atunci, deja vom trăi în cu totul altă lume...

Toate aceste afirmaţii ne conduc spre o idee esenţială: Cât de importante sunt persoanele spirituale şi sfaturile lor şi totuşi cât de puţină importanţă li se acordă! Asta se întamplă fiindcă oamenii se bazează pe puterea banului. Îşi pun toate speranţele în bani pentru toate nevoile lor. (Aici cuvântul "ban" este încărcat cu toate sensurile corelate, precum avuţie, avere, mijloace materiale, resurse economice, drepturi de proprietate, valoare de schimb etc.) Desigur că, la un moment dat, averea nu îi mai poate ajuta în vreo situaţie gravă sau neaşteptată. Atunci poate că se trezesc din somnul lor spiritual, dar majoritatea rămân prinşi în iluzia atotputerniciei banului. Cei bogaţi sunt victimele propriei lor bogăţii, ca nişte păsări captive în nişte colivii de aur. Nici cei săraci nu sunt mai fericiţi, din cauza lipsurilor. Iar lipsurile sunt create de inegalităţile sociale, întreţinute de egoismul celor bogaţi şi puternici. De aceea, sunt cu atât mai mult de lăudat potentaţii care înţeleg, aprobă şi sprijină activitatea spirituală autentică (nu mă refer aici la construirea de temple sau biserici, ci la susţinerea persoanelor cu har autentic şi acţiunilor lor constructive).

În eventualitatea unor cataclisme naturale sau sociale, oamenii nu-şi vor putea regăsi echilibrul decât în prezenţa unor persoane care pot comunica eficient cu lumea spirituală. Când edificiul socio-economic se prăbuşeşte, doar ajutorul concret al spiritelor şi al lui Dumnezeu Atotputernicul se mai dovedeşte salutar pentru păstrarea speranţei. Aşa s-a întâmplat de multe ori în decursul istoriei. Multe comunităţi umane au fost salvate de profeţii, shamanii ori vizionarii lor. Dacă va veni vremea schimbărilor "apocaliptice", ierarhia valorilor umane se va răsturna, revenind la forma normală, cea dorită de Creator. Civilizaţia se va reconstrui pe baze profund spirituale, eliminând falsitatea şi ignoranţa religioasă, dar rămânând cu autentica credinţă şi moralitate, absolut necesare. Persoanele spirituale, cele cu puteri paranormale dedicate ajutorării semenilor vor fi respectate foarte mult, precum în toate societăţile "primitive".

Este interesantă viziunea asupra prezentului din "Linga Purana", care, acum mii de ani, era văzut ca un viitor îndepărtat. Spune Andrei Pleşu: "Intuiţiile profetice ale hinduismului se referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizaţiei terestre. Nu e vorba de sfîrşitul lumii, ci de sfîrşitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu." Citiţi sumarul acestor profeţii multimilenare! în "Dilema veche" (sau în varianta arhivată)

De unde deducem că involuţia morală a civilizaţiei a fost prevăzută, ca şi ieşirea omenirii din acest punct critic. Nu ne aflăm pe teritoriul nimănui, ci jucăm într-o piesă scrisă încă de la începuturile lumii…

Echilibrarea karmei

Din fericire, omenirea nu a fost niciodată abandonată de către Divinitate şi spiritele superioare care O asistă la conducerea destinului planetei. Au existat, există şi vor exista mereu oameni deosebiţi care, dotaţi fiind cu o aură imensă binecuvântată, încearcă din răsputeri, meditând zi şi noapte la binele oamenilor, să diminueze pe cât posibil din ravagiile poluării mentale la care suntem supuşi cu toţii, noi ce trăim "în lume".

Până la urmă, se pare că eforturile lor nu sunt în van. Iată ce spunea Părintele martir Mina Dobzeu anul acesta, prin primăvară:

«Lumina cea necreată, îi aproape anul de când am primit-o. Este o lumină ce emană direct din Dumnezeu. Eu o văd. Este peste toată ţara. Aduce peste toţi oamenii îndreptare, înţelepciune, înţelegere, sfaturi, evlavie, frică de Dumnezeu, bărbăţie, ridică pe cei surpaţi, dezleagă pe cei robiţi, înţelepţeşte pe cei orbi. Iată ce face lumina cea adevărată! A venit deasupra ţării noastre şi am făcut cunoscut asta Patriarhului. Se extinde pe toată harta României. Este o binecuvântare a poporului acestuia, care a luptat mult împotriva Antihristului.»

Teama de viitor

Din perspectiva unui om iluminat spiritual, sinele individual este perceput ca făcând parte din Întreg. Suntem făcuţi din aceeaşi "substanţă divină", dar fiecare exprimă această unicitate în forme diferite de manifestare. Învățătorul spiritual Adyashanti ne informează că, pe măsură ce ne apropiem de starea de iluminare, în care devenim conştienţi de Existenţa Întreagă (căci totul este Dumnezeu), descoperim că în noi zace ascunsă imensa frică de a ne pierde individualitatea. De fapt, există o frică sau mai multe la baza funcţionării tuturor oamenilor. În schimb, un om deja iluminat nu mai acţionează motivat de teamă, ci de Iubire universală necondiţionată. Modul de a ne depăşi ultima frică – cea de a ne pierde identitatea, întâlnită la cei care practică meditaţia sau rugăciunea înaltă – este de a ne-o înfrunta cu curaj, fiind convinşi că nu ne vom pierde viaţa, ci o vom metamorfoza într-un mod divin. "Cine îşi va păstra viaţa o va pierde..." (Matei 10:39)

Cum omenirea a ajuns la o criză nemaiîntâlnită în istorie, ea ne obligă către o schimbare de mentalitate individuală şi colectivă. Iar aceasta pretinde o părăsire a fricii ancestrale. Adyashanti spune că numai lăsând la o parte îngrijorarea pentru propria persoană putem avea acces la infinita putere transformatoare. Iubirea universală necondiţionată îi cuprinde pe toţi, buni sau răi, şi doar acţiunile izvorâte din Iubire au puterea de a ne uni şi a ne schimba nivelul de conştiinţă. Din perspectiva Iubirii nu ne vom teme de nimic, nici chiar dacă omenirea ar fi condamnată la dispariţie (deşi nu dorim acest lucru). Nu vom mai acţiona din frica de dispariţie, ci din Iubirea pentru întreaga Creaţie ce vieţuieşte pe planetă (care excede specia umană). De aceea, vom accepta fără teamă chiar şi posibilitatea ca salvarea Vieţii pe planetă să ceară o diminuare drastică şi o purificare a umanităţii.

Puteţi viziona alte interviuri interesante pe tema prezentului şi viitorului omenirii, pe site-ul Proiectul Unităţii Globale.

Viitorul îndepărtat

În privinţa viitorului omenirii, am aflat nişte informaţii interesante culese de un pionier în cercetarea vieţilor anterioare prin hipnoză, doamna dr. Helen Wambach. Iată câteva date succinte despre munca acesteia, provenind din pagina de internet http://www.carolmoore.net/articles/helenwambach.html

Iniţial dorind să demaşte credinţa "aberantă" în reîncarnare, domnia sa a condus, începând cu mijlocul anilor 1960, un studiu întins pe 10 ani asupra amintirilor din vieţile anterioare a unui eşalon de 1088 de subiecţi, informaţiile fiind extrase prin hipnoză. Datele antropologice şi istorice culese în acest studiu, riguros confirmate de savanţi, au făcut-o ca, în anul 1978, să concluzioneze: "Nu cred în reîncarnare – acum ştiu că ea există!"

În cartea sa "Life Before Life", dr. Wambach descrie rezultatele obţinute după hipnotizarea altor 750 de persoane, ducându-i în vieţile anterioare, ca şi în starea dintre vieţi. Una din descoperirile sale a fost faptul că spiritul poate alege în ce fetus să intre, iar dacă este avortat, spiritul poate alege altul. 90% dintre spiritele celor hipnotizaţi au spus că nu au intrat în fetus decât după 6 luni de gestaţie. Un grup larg a afirmat că ei nu s-au unit cu fetusul decât în preajma naşterii, înainte de asta păstrându-se ca entităţi separate, spiritul intrând şi ieşind din fetus în tot acest răstimp.

Dar munca dr. Wambach este citată mai ales pentru informaţiile aduse de dânsa despre vieţile viitoare în care au fost trimişi subiecţii săi. Între 1980-1988, a realizat un alt studiu sistematic asupra viitorului, folosind un eşalon de 2500 subiecţi. Desigur că astfel de informaţii nu sunt la fel de certe precum cele provenite din trecutul istoric, dar, statistic, datele pot avea mai multă probabilitate de a deveni realitate decât dacă ar proveni dintr-o singură sursă.

Doar 20% dintre subiecţi au putut progresa în vieţile viitoare. Din spusele acestora, dr. Wambach a concluzionat că, peste câteva generaţii, va exista un declin demografic major (cam 95%), dar nu a putut stabili şi motivele. Rezultatele au fost publicate după moartea doamnei Wambach, de către dr. Chet Snow, în cartea "Mass Dreams of the Future". Iată care ar fi direcţiile probabile ale viitorului îndepărtat, preluate de la adresa http://www.dwij.org/forum/future_link/future7.htm

1. În jurul anului 2150, majoritatea populaţiei va trăi în doar 4 tipuri de ambianţe: Prima: comunităţi plasate în mijlocul pădurilor, într-un climat ecologic, sănătos, creativ, spiritual, în zonele temperate. A doua: oraşe înalt tehnologizate, depinzând de domuri sau alte protecţii artificiale împotriva unui mediu exterior dur. A treia: aşezări izolate, rustice, unde oamenii au părăsit tehnologia modernă, întorcându-se la un stil de viaţă mai simplu. A patra: călători spaţiali, care locuiesc în staţii cosmice deasupra Pământului sau în colonii protejate pe planete apropiate, cum ar fi Marte.

2. Vor apare unele populaţii sau grupuri de oameni cu puteri telepatice sporite şi alte puteri paranormale.

3. După anul 2300, umanitatea nu va mai depinde nici de sistemul solar, nici de concepţiile actuale despre realitatea tridimensională.

Voi încheia acest rezumat cu o selecţie din cartea "Life After Life", conţinând răspunsuri, oferite de subiecţii cufundaţi într-o transă adâncă, la întrebarea: "De ce ai ales să te naşti în a doua jumătate a secolului 20?". Jumătate dintre spiritele încarnate au răspuns că această perioadă este foarte favorabilă creşterii spirituale şi expansiunii conştiinţei umane. Iată câteva fraze semnificative, de la adresa http://labofevolution.wordpress.com/2011/05/19/helen-wambach-those-eager-to-be-born-in-our-time/

"Acum începe o nouă eră de conştientizare şi multe, multe suflete vor transcende către alte planuri de vibraţie." "Tot mai multe spirite evoluate de nasc şi suntem mai aproape de a obţine pacea mondială şi sentimentul unităţii omenirii." "Se naşte o epocă de aur." "Conştiinţa va fi ridicată pe un plan superior." "Evoluţia omenirii va fi foarte rapidă în această perioadă." "Tranziţie istorică de la un punct de vedere religios la unul ştiinţific, iar, la sfârşitul acestei epoci, o trezire spirituală." "O creştere a conştiinţei spirituale în culturile occidentale." "Schimbări dramatice se petrec şi se vor petrece."

Acum, după circa 30 de ani, suntem deja martorii unor asemenea transformări, iar altele stau să se petreacă. În ciuda multor dificultăţi şi tragedii, omenirea nu va dispare, dimpotrivă, va reuşi să extragă învăţămintele necesare din dramele sale şi să aplice revoluţionarele descoperiri ştiinţifice într-un mod înţelept şi generos.