<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


EGO ŞI BUDDHI

de Răzvan-Alexandru Petre

Ego şi eu  icon   Cele opt braţe ale căii budiste

O anumită învăţătură nondualistă a lui Isus ne revelează următoarele. Mintea are două aspecte: mintea corectă şi mintea greşită, iar omul, odată ce află asta, are dreptul să aleagă cu care parte gândeşte.

Cu alte cuvinte, mintea corectă se numeşte „buddhi” şi este apropiată de Spirit sau Sinele divin. Iar mintea greşită se numeşte „ego” şi reprezintă micul sine, falsa identitate umană. Buddhi nu este chiar Spiritul, ci mintea care gândeşte precum o pune Spiritul (înspre cele sfinte, nivritti). În celălalt caz, mintea gândeşte cum o pune ego-ul (înspre cele lumeşti, pravritti). Ecuaţia e simplă, cu plus şi minus. Nici ego-ul nu este chiar „eul”, dar cei doi sunt foarte compatibili, după cum vom detalia spre final.

Metoda încurajează dezvoltarea şi folosirea lui buddhi, iar astfel ego-ul va scădea automat. Pe această premisă funcţionează întreaga spiritualitate: dezvoltarea minţii corecte din punct de vedere divin. Desigur, metoda nu prevede dizolvarea totală a „eu”-lui, dar rezultatele sunt minunate şi aşa.

Respingerea permanentă a gândirii egotice te împinge neapărat în cealaltă direcţie, către gândirea inspirată divin. Chiar dacă încă nu ţi-ai pierdut „persoana”, te scalzi în căldura Spiritului, ceea ce este reconfortant. Şi nu mai eşti tentat să revii la gândirea egotică, pe care o simţi ca pe o cămaşă de forţă. Preferi libertatea de a fi nimeni, dar un nimeni fericit...

icon Vizionaţi una dintre cele mai bune scene ale filmului "Misiunea". Ea sugerează că moartea ego-ului, cu toate fricile şi nevoia lui de control, este cel mai înălţător moment pe care-l vei trăi vreodată.

 „Gabriel’s oboe”, tema muzicală a filmului "The Mission" este compusă de Ennio Morricone.

Jim Newman spune că menţinerea eu-lui necesită enorm de multă energie, lucru de care îţi dai seama abia când eul dispare. Abia atunci sesizezi acea contracţie energetică, acel nod în tot trupul care menţinea eul în erecţie.

< Sus >

Să mai adăstăm olecuţă asupra acestor două aspecte fundamentale ale minţii umane: ego şi buddhi sau mintea greşită şi mintea corectă (sau justă, cum spunea Buddha Sakyamuni când vorbea de cele opt braţe ale Căii *). Foarte frumos, putem face o paralelă cu cele şase chakre principale.

Chakrele se pot împărţi în două clase principale: cele superioare (Ajna, Vishuddha şi Anahata) şi cele inferioare (Manipura, Svadisthana şi Muladhara). Cele superioare corespund nivelului de conştiinţă Buddhi, iar cele inferioare corespund nivelului de conştiinţă Ego.

În plus, se poate observa o anti-simetrie între chakrele de la extremităţi. Astfel:

Ajna este anti-simetrică cu Muladhara. Muladhara ne asigură că lumea materială este cât se poate de reală. Dimpotrivă, Ajna ne dezvăluie că lumea este cât se poate de ireală, o iluzie. Pe Ajna putem crea şi distruge universuri sau constructe intelectuale.

Vishuddha este anti-simetrică cu Svadisthana. Svadisthana ne dirijează energia către plăcerile simţurilor fizice. Vishuddha ne face să simţim candoarea şi frumuseţea lucrurilor abstracte (de exemplu, artele etc.)

Anahata este anti-simetrică cu Manipura. Manipura îşi asigură dominaţia asupra celorlalţi, urmărind doar propriul interes. Dimpotrivă, Anahata, ca centru al iubirii, se pune mereu în slujba celorlalţi şi lasă de la sine.

Corespunzător celor trei perechi opuse, observăm trei căi de evoluţie a conştiinţei:

- calea Jnana, de la irealul material la Realul imaterial, printr-o cunoaştere tot mai adevărată;

- calea sublimării energiilor creatoare, de la procreaţie la creaţie artistică, de la plăcerile grosiere la exprimările spirituale;

- calea Bhakti, de la serviciul-pentru-sine la serviciul-pentru-ceilalţi, de la egoism la iubire.

Sunt trei piloni ai Creaţiei: Adevărul, Frumosul şi Iubirea. Le putem urma pe toate simultan, ele completându-se. Chiar dacă observăm irealitatea lucrurilor, asta nu ne împiedică să ne comportăm bine cu toate şi cu toţi. Dimpotrivă, nu avem nimic de pierdut dacă suntem calmi şi amabili şi apreciem frumosul. Totul e un Joc, deci de ce să nu ne jucăm cât mai frumos şi detaşat?!

ego buddhi chakre

< Sus >

Ego şi eu

Trecerea de la ego la buddhi este un proces evolutiv îndelungat şi natural, încurajat de spiritualitate. Uneori, se accelerează, dând senzaţia de „trezire spirituală”. Dar aceasta nu este totuna cu „trezirea nonduală”. Cea din urmă se referă la un alt aspect psihic, numit „eu”.

Senzaţia de „eu” poate dispărea într-o clipă, neanunţată de nimic şi neprovocată de nimic aparent. Este precum un întrerupător de lumină cu doar două poziţii, de pornit/oprit. La început, această trezire nonduală poate părea nehotărâtă, în sensul că lumina ba se stinge, ba se aprinde din nou, dar până la urmă se va stabiliza pe poziţia oprit. Aceea se numeşte „iluminarea nonduală”.

Procesul evolutiv de la ego la buddhi poate fi înţeles ca o purificare a întipăririlor psihice, numite vasana sau samskaras, sau ca un salt al acestora de la nivelul chakrelor inferioare la nivelurile superioare.

„Eul” poate fi considerat şi el o întipărire mai persistentă, asemenea celor legate de instinctele primare. De fapt, după iluminare, instinctele rămân funcţionale, la fel ca multe alte vasanas, care constituie „personalitatea”. Cei din jur nici nu vor observa că ceva radical s-a schimbat în tine. Mutaţia esenţială este dispariţia senzaţiei de „eu”, de persoană separată de restul lumii.

Cine este martorul acestor transformări? Desigur că nu „eul”, care s-a dus. Ci este aspectul minţii numit „buddhi” sau intelectul. El raportează toate aceste modificări, iar corpul-minte le exprimă pe gură sau în scris. Practic, intelectul rămâne acelaşi, dar fără eu. Iar procesul de evoluţie de la ego la buddhi, adică purificarea întipăririlor psihice, va continua şi după iluminarea nonduală. Poate chiar mai accelerat, fiindcă nu va mai întâmpina opoziţia „eu-lui”.

Dar dacă un individ se află la începutul evoluţiei sale, puternic ancorat în ego şi cu doar vagi urme de buddhi, va putea el să se ilumineze nondual?

Din cele spuse mai sus, se pare că nu. E nevoie întâi de o dezvoltare a intelectului, a discernământului, a conexiunii mai intense cu Spiritul, cu alte cuvinte, de un buddhi. Doar acesta poate înţelege ce se petrece cu corpul-minte prin iluminarea nonduală, acţionând ca un tampon.

Ego-ul singur nu va putea gestiona situaţia, care îi va părea cumplită. Dispariţia subită a „eu”-lui va fi simţită de mintea egotică ca un dezastru. Toate întipăririle din mintea inferioară (din primele trei chakre de jos) au găsit un reper în „eu”, s-au bazat pe el şi s-au dezvoltat cu ajutorul său. Dacă acesta va dispărea, ar fi ca şi cum moare un mentor, un lider, un sfânt venerat. E jale mare, vecină cu depresia.

De fapt, oamenii de acest gen, dacă suferă o trezire nonduală accidentală, au o reacţie negativă, care pretinde un remediu psihiatric. Ei nu suportă senzaţia fără de „eu” şi se simt chinuiţi fără sens. Desigur că, până la urmă, ei îşi vor recăpăta înapoi „eul” mult dorit.

Deci, răspunsul complet la întrebare este că şi acest individ nepregătit spiritual se va putea „trezi nondual”, dar nu va putea dobândi „iluminarea nonduală”, adică permanentizarea acestei treziri, pur şi simplu, fiindcă structura corpului-minte nu o va suporta.

Dar nici nu-i nevoie să se ilumineze tot poporul... Dacă ar fi fost nevoie, s-ar fi întâmplat deja.

< Sus >

* Cele opt braţe ale căii budiste:

1. Înţelegerea corectă a Vieţii. Este o viziune înţeleaptă profundă: Totul e temporar, suntem dominaţi de dorinţe care nu se termină niciodată, ceea ce ne împiedică să ne găsim liniştea vreodată.

2. Intenţia corectă de a ne schimba spre mai bine, în acord cu înţelegerea corectă. Să căutăm a ne limita dorinţele doar la cele strict necesare, în acelaşi timp, refugiindu-ne în adevărurile spirituale.

3. Exprimarea corectă, în acord cu adevărul, evitarea bârfei, minciunii, limbajului abuziv, în scris sau verbal.

4. Comportamentul corect, în acord cu binele pe care îl aducem celorlalte persoane. Evitarea uciderii, furtului etc.

5. Ocupaţia corectă e similară comportamentului corect, dar cu accent mai mare pe aspectul moral-etic al ocupaţiei sau profesiunii noastre.

6. Efortul corect de a aplica celelalte aspecte ale Căii cu perseverenţă, dar şi cu prudenţă. Pune accent pe discernământul individului, atrăgând atenţia asupra riscului dogmatizării.

7. Conştientizarea corectă a modului în care mintea noastră răspunde la stimulii din mediu. Dăm o atenţie sporită la reacţiile noastre psihice automate, evitând gândurile despre trecut sau viitor, care ne condiţionează mental. Auto-observaţie, auto-analiză, auto-control, auto-educaţie.

8. Meditaţia corectă, prin golirea de orice fel de gânduri. Provine din tehnicile meditative yoghine de atingere a extazului/ samadhi.

Răzvan A. Petre
23 iunie 2024

< Sus >