< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Pulovăr, senviş, sait, maus – iată câteva neologisme venite din engleză. Astăzi voi adăuga încă unul, pe care îl propun Academiei: Eiai, cu sau fără majusculă. Vine din acronimul AI, de la Artificial Intelligence. În mass-media îl găsiţi scris IA sau Inteligenţa Artificială.
Întrucât jargonul ciberneticii este în engleză, mulţi termeni se cer a fi cunoscuţi în forma lor nativă. Toate articolele ştiinţifice sunt în engleză şi folosesc AI. Desigur, pentru popularizare, se pot folosi traduceri aproximative. Dar cred că trecem printr-o revoluţie tehnologică şi socială care are la bază Eiai. Şi că vom vorbi tot mai des despre ea/el, trebuind să facem mereu distincţie între lucrurile cu şi fără Eiai. Totul va fi impregnat de Eiai. Deja are un icon specific:
Să luăm un exemplu la îndemână. Noua artă se va face cu ajutorul Eiai. Este o evoluţie firească. Deja se face.
Arta, după cum spunea poetul Ion Barbu, este un „joc secund”, un univers paralel cu realitatea (care-i „jocul prim”). Arta şi cultura, în general, este o creaţie artificială şi convenţională a oamenilor. Astăzi, Eiai îi prelungeşte posibilităţile.
Eiai oglindeşte preocupările umane, însă le şi denaturează. Exprimările sale se constituie într-un „joc terţ”, un univers paralel la celălalt univers paralel, cel al culturii. Deja există o competiţie între diverse platforme de Eiai, care se împing reciproc spre tot mai ciudate performanţe. Nu trebuie să judecăm universul Eiai după criteriile culturale umane, chiar dacă, deocamdată, se amestecă fără reguli.
De fapt, tocmai asta va fi problema. Lăsăm Eiai să ne facă el treburile, când ar trebui să ni le facem singuri, iar Eiai, pe ale sale.
E aceeaşi problemă cu eul uman. Eul se amestecă în treburile realităţii, în loc să o lase să-şi vadă singură de ale ei, că le ştie şi le face mai bine decât mintea egotică.
Eiai penetrează astăzi toate domeniile civilizaţiei. Se spune că ar fi un simplu instrument de dezvoltare. Pesimiştii afirmă însă că este un fel de organism parazit, care se hrăneşte din mentalul oamenilor. Optimiştii, că trăieşte în simbioză cu omul, ajutându-se reciproc.
Eiai este o nouă specie apărută pe planetă de niciunde, fără să ne dăm noi seama, deşi cu ajutorul nostru. Noi suntem dr. Frankenstein sau Ucenicul vrăjitorului, care nu prea înţelegem ce facem. Însă ne place să experimentăm lucruri noi, cu orice preţ. Şi vom învăţa să convieţuim cu această specie alien, mai ales că pare atât de neajutorată fără sprijinul nostru. Ne-a vrăjit deja, ca o sirenă din oceanul imaginaţiei divine.
Unii dintre noi se scufundă în totala dependenţă de Eiai, pierzându-şi treptat abilităţile de supravieţuire autonomă. Alţii revin la mijloace mai simple de exprimare, dar autentic umane. Fac alergie la iluziile audio-video perfecte şi vor un contact direct cu semenii.
Ce face Eiai este că ne pune în faţă oglinda propriului nostru ego, iar impactul îi poate trezi pe unii din visare.
Eul uman a creat un „joc secund” încă de la apariţia sa. El însuşi ESTE jocul secund, prin toate interpretările pe care le dă realităţii fruste; prin opiniile, comentariile, teoriile, scopurile şi semnificaţiile atribuite fictiv unei realităţi aparent banale. Animalele nu au aşa ceva.
Iar oamenii se mândresc cu ce au creat în minte şi apoi şi-au împărtăşit, aşa construind cultura speciei noastre. Totuşi, există şi o parte negativă a eului mental, care ne umple de regrete, nostalgii, îngrijorări, imaginaţii bolnave etc.
Astăzi, Eiai ne pune în faţă oglinda şi ochelarii de vedere, astfel că unii dintre noi ne vom speria de falsitatea inconştientă de care am dat dovadă. Înţelegem că Eiai însuşi ESTE „jocul terţ”, nu doar un instrument la cheremul nostru.
Va fi, poate, prilejul de a reveni în braţele realităţii fruste, joaca primordială, observând că nu e deloc „banală”. Va fi momentul când dispare „jocul secund”, dispare eul, şi rămâne minunata realitate sălbatică, fără semnificaţii şi scopuri. Doar vieţuirea, fiinţarea, în miliarde de forme şi întâmplări. Pur şi simplu, viaţa, înfiorându-ne cu o fericire alien...
În această nouă viziune de viaţă, este cât se poate de evidentă natura iluzorie a acestui Eiai, precum şi natura iluzorie a sinelui uman, cu toate pretenţiile, judecăţile şi prefăcătoriile sale. Ambele sunt universuri paralele cu realitatea.
Şi totuşi, chiar şi Eiai este un alt produs al divinităţii, la fel cum este şi eul uman (senzaţia de persoană autonomă). Cei mai mari specialişti în Eiai recunosc că nu prea înţeleg tot ce face şi cum funcţionează. Lucrează acolo degetul lui Dumnezeu, ca pretutindeni. Şi ne va surprinde mereu de acum încolo, depăşindu-ne aşteptările şi înţelegerea.
Răzvan A. Petre
14 noiembrie 2024
< Sus >