<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


FALSA APOCALIPSĂ

Oamenii sunt atraşi de veştile apocaliptice. Morbidă curiozitate! Îi face oare mai morali, mai nobili, mai înţelepţi? Ar trebui, dar mă îndoiesc. Un om echilibrat nu agreează veştile alarmante răspândite prin mass-media, care au rolul doar să înspăimânte. Ele nu fac bine nimănui, nici nu aduc vreun profit sufletesc cuiva, poate doar speculanţilor la bursă.

Fie ce-o fi! Lasă grija Apocalipsei în seama lui Dumnezeu! Tu poţi muri chiar mâine, şi cu siguranţă că vei muri cândva. De ce acorzi atâta importanţă Apocalipsei? Nu stă în puterea ta nici să o provoci, nici să o eviţi. Sfârşitul lumii. Asta te interesează. Dar sfârşitul tău, la el nu meditezi? Ce importanţă ar avea că mori singur sau împreună cu câteva alte milioane de semeni? Lumea este o creaţie divină, are grijă Dumnezeu de ea. Dar sufletul tău este responsabilitatea ta directă. Ai grijă de el? Cauţi să îl înnobilezi, să îl elevezi, să îl apropii de Divinitate? Te fac suferinţele mai înţelept?

În cursul vieţii sale, fiecare om are parte de una sau mai multe apocalipse personale. În sensul de crize existenţiale, terminate sau nu cu transformări psihologice ireversibile. Ar fi mai util să studiem arhivele Psihologiei şi Spiritualităţii decât să pierdem timp şi vlagă ascultând veşti aiuritoare despre viitoare sinistre naturale. Genocidurile, războaiele sunt adevăratele apocalipse, create chiar de oameni. Cele mai înspăimântătoare, dar care pot fi evitate prin inteligenţa umană. Totuşi, ele au loc periodic în istorie. Ba mai mult, atrag, prin legea karmei, şi dezastrele naturale. Nu vă speriaţi de Natură, ci de anti-naturaleţea unor demoni umani! Natura nu face decât să reacţioneze la încălcarea legilor firii. Ea nu pedepseşte decât atunci când dreapta măsură a fost încălcată de specia umană. Dar pe demonii încarnaţi îi putem depista şi să le anihilăm influenţa.

Mai intervine aici un aspect filosofic important. Conceptul de „sfârşit al lumii” ar putea pune oamenii necredincioşi într-o mare dilemă privind rostul vieţii lor. Ne place să credem că trăim pentru a lăsa ceva în urma noastră: un copil, un pom, o casă, o operă... Dacă s-ar adeveri un „sfârşit” general, s-ar spulbera toate idealurile nobile, iar hedonismul şi egoismul ar putea triumfa. „Deşertăciunea” vieţii umane are o mare miză ideologică asupra ateilor şi materialiştilor. Satana vrea să convingă oamenii fără credinţă în veşnicia sufletului că distrugerea lumii este inevitabilă şi îi va afecta personal, dar Dumnezeu ne îndeamnă să nu ne preocupăm obsesiv de această chestiune imprevizibilă şi suprapersonală. De aceea se şi spune că, în timpul vremurilor grele, oamenii se separă în două categorii distincte: pe de-o parte, cei terifiaţi de distrugerea vieţii şi lucrurilor fizice şi, pe de altă parte, cei cu idealuri spirituale, pentru care distrugerea nu este o aşa mare tragedie. Dumnezeu a creat şi va crea în veşnicie viaţă. Cât despre viaţa noastră personală, ştim sigur că se va termina într-un târziu. Ceea ce nu este deloc înspăimântător, fiindcă existenţa noastră va continua pe un nivel superior...

***

Iată o mostră de mesaj destinat înspăimântării oamenilor. Se spune că provine din însemnările găsite în camera celebrului Padre Pio, călugăr catolic (capucin) care manifesta uneori stigmatele rănilor lui Cristos când fusese răstignit pe cruce. Sunt nişte presupuse însemnări ale acestuia care conţin avertismente clare şi cutremurătoare despre un cert război nuclear şi măsurile pe care trebuie să le luăm în acest caz. Iată versiunea în limba română care circulă pe internet:

Comparaţi cu versiunea în limba engleză, cu DIFERENŢELE evidente, în care apare şi DATA mesajului: Padre Pio and the Three Days of Darkness

Problema cu acest mesaj tulburător este că, în varianta românească, a fost dat publicităţii fără nişte elementare indicii suplimentare, care ar lămuri cititorii că nu au de ce să se teamă. Mesajul este tradus ca şi cum se adresează fiecărui cititor de azi, deşi este evident adresat personal lui Padre Pio şi apropiaţilor lui (în versiunea în limba engleză). Mesajul este datat în anul 1950, părintele murind abia în 1968. Dacă era un mesaj adresat lumii întregi, posesorul său l-ar fi făcut public la data primirii sale de la Isus Hristos, ceea ce nu s-a întâmplat. Dacă a fost un mesaj real, atunci este clar că planurile de distrugere aparţinând unor lideri inconştienţi au fost deturnate la timp de către Forţele Luminii, în anul fatidic 1950, deci mesajul nu îşi mai are rostul în prezent. Mai putem lua în calcul şi varianta că mesajul este un fals ordinar, ceea ce ar explica de ce a fost scos la iveală după moartea posesorului său. În oricare variantă, rezultă că un om bine intenţionat nu va populariza asemenea profeţii neîmplinite sau poveşti inventate, decât cu mari rezerve şi precauţii.

Faptul că este răspândit în România fără a se furniza date despre contextul în care a fost scris, într-o traducere liberă, ne îndreptăţeşte să credem că este încă o metodă perfidă de înspăimântare a oamenilor. Încă un cui la coşciugul omenirii. Se doreşte să ne îndreptăm, plini de speranţă, înspre acelaşi om care, de obicei, ne induce şi spaima, dar ne arată şi „calea” de salvare: urmându-l doar pe el. Naivii cred că individul care popularizează astfel de „revelaţii” groaznice este unsul lui Dumnezeu şi îl urmează cu gura căscată. De obicei, este tocmai invers! Din fericire, lumea nu s-a sfârşit de fiecare dată când a apărut vreun mesaj despre pieirea sa. Probabil că Dumnezeu are forţa şi interesul să nu o distrugă, ci doar să o îndrepte, pentru ca noi să conştientizăm ce este bine şi folositor de a gândi şi a face.

Dar, pentru o corectă informare, mai adăugăm că "Cele Trei Zile de Întuneric" constituie o profeție escatologică catolică (deși nerecunoscută de Sfântul Scaun) susținută de mai mulți vizionari de-a lungul secolelor.

Răzvan Petre
2008