<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre

HOLOFRACT

de Răzvan-Alexandru Petre

(1) Nondualitate

Prin „holo-fract” definim modul cum este şi funcţionează Divinitatea sau Absolutul.

În filosofia vedantică se spune că Brahman (Divinul) e totuna cu Atman (spiritul individual). „Păi, ori sunt diferiţi, ori, dacă sunt identici, de ce avem două definiţii atât de diferite?”

Brahman sau Totalitatea unică se împarte, aparent, în multitudinea de conştiinţe individuale, sau Atmani. Este o aparenţă, fiindcă Brahman rămâne întotdeauna nefragmentat, complet. Deci să admitem că Dumnezeu devine toate măruntele creaturi ale acestei lumi, fără a rămâne mai puţin Dumnezeu...

Ilustrăm acest paradox prin imaginea unei monede cu două feţe, una goală, cealaltă striată.

Iar pentru simplificare, reprezentăm ambele feţe într-o imagine bidimensională:

Striurile din dreapta simbolizează multitudinea de obiecte şi creaturi care par să constituie lumea, universul. Partea din stânga arată unitatea şi nediferenţierea, care coexistă cu multitudinea şi individualitatea.

Numim acest model holo-fract, fiindcă este, simultan, şi întreg (holos), şi fragmentat, fracţionat. I se mai spune nondualitate.

Simbolul holofract-ului

Aparenta divizare a Întregului începe prin crearea spiritelor divine. Un spirit este ca o hologramă: conţine întreaga Divinitate, deşi pare doar o mică parte din Ea. (Amintim că holograma este un ciob dintr-o sticlă specială spartă, care conţine toată informaţia din acea sticlă.)

Mai amintim de fenomenul cuantic de „entanglement”, care s-ar traduce prin înlănţuire, interdependenţă între două particule iniţial unite, care apoi au fost despărţite. Ele păstrează o legătură indestructibilă în afara timpului şi spaţiului. Modificarea uneia face ca şi cealaltă particulă cuantică să manifeste exact aceeaşi modificare.

Acelaşi fenomen se petrece şi cu spiritele, ele rămânând interconectate cu Divinitatea în veşnicie. Orice modificare din Divin se resimte şi în micul spirit. Toate spiritele sunt unite între ele prin elementul comun, Divinitatea. Cu adevărat, există numai un singur Spirit.

Prin urmare, spiritul nu are o voinţă individuală, decât la modul aparent. Putem compara fenomenul cu rularea filmului Vieţii pe miliarde de ecrane TV. Fiecare ecran are alte caracteristici, dar prezintă exact acelaşi film.

Numai iluminarea nonduală face posibilă aperceperea clară a holofractului sau nondualităţii. În lipsa ei, omul vede numai jumătatea multiplă, diferenţiată şi separatistă. Îi lipseşte viziunea unităţii lumii.

< Sus >

(2) Unde eşti „tu”

Lumina este atât undă electromagnetică, cât şi flux de fotoni. Deci este un holofract: atât un câmp unitar, cât şi particule aparent separate.

Şi fiinţa umană, în general, este un holofract: organismul e un agregat de celule şi energii, pe când conştiinţa sa este unică.

Holofract este şi timpul. Pe de-o parte, este veşnicie, iar pe de altă parte, o secvenţă nesfârşită de clipe.

Unde te afli „tu” pe harta metafizică

Spiritul se divide şi el, aparent, în mai multe suflete, care animă diverse forme de viaţă din univers. Spiritul unic devine mai multe suflete individuale, numite „sufletele gemene”. Doi oameni cu suflete gemene au o comuniune indestructibilă.

Sufletul este şi el holofractic. Pe de-o parte, este pură conştiinţă, identică cu cea divină. Pe de altă parte, este format din cele trei minţi: mintea fizică, mintea astrală, mintea abstract-mentală – fiecare dintre ele având sarcini specifice vibraţiei lor.

Mintea este o expresie a sufletului, la fel cum sufletul este o expresie a spiritului. Mintea formează sinele. Conştiinţa este non-sinele. Ambele părţi alcătuiesc sufletul holofractic.

Pura conştiinţă (non-sine) şi cele 3 minţi (sinele)

1) căi spirituale
2) iluminare nonduală

Mintea abstract-intelectuală este în totală comuniune cu conştiinţa, fiind iluminată în mod natural. Îi spunem aici Sinele Superior.

Mintea astrală este cel mai bun prieten şi sprijin pentru mintea fizică, sfătuindu-ne cu de-amănuntul pe timpul somnului. Şi în timpul zilei primim impulsuri de inspiraţie, dar nu întotdeauna le urmăm, mintea fizică fiind imperfectă.

De asemenea, între noi şi conştiinţă pare să existe un fel de barieră. Când bariera se ridică şi mintea fizică se iluminează, atunci ea intră în comuniune directă cu pura conştiinţa sau „mintea lui Dumnezeu”. Şi atunci, multe lucruri imposibile devin posibile.

Deci, (1) căile spirituale pot ajuta la optimizarea comunicării dintre mintea fizică şi cea astrală, iar în cazuri rare, chiar cu Sinele Superior. În schimb, (2) iluminarea nonduală produce contactul imediat cu pura conştiinţă, cu efecte benefice multiple.

După prima străpungere iluminatorie, mintea fizică devine mult mai receptivă la comunicarea cu mintea astrală, putând ajunge la percepţii extrasenzoriale. Cele două minţi subtile au rolul de a adapta şi detalia inspiraţiile venite de la pura conştiinţă, care este foarte detaşată de planul fizic.

< Sus >

(3) Iluminarea

Comunicarea cu mintea astrală (1) este esenţială pentru evoluţia spirituală

Unii iluminaţi au mărturisit că au rămas fără gânduri timp de luni de zile, mintea lor fizică odihnindu-se în tot acest interval de timp. Aşa se întâmplă şi în hipnoză sau somnambulism: mintea fizică se odihneşte, rolul său fiind preluat de mintea astrală.

Alţi iluminaţi spun că îşi folosesc gândurile numai când vor. Poate că ăsta ar fi idealul. Mintea fizică are şi ea un rol important pentru planul fizic, care nu poate fi suplinit cu aceeaşi eficienţă de mintea astrală.

Iluminarea face ca gândurile să nu se mai lipească de minte, vin şi pleacă rapid, nu mai creează obsesii şi emoţii egotice, sunt total neutre.

Mintea fizică este conştiinţă divină, dar „răsucită în interior”, unde creează o bulă gravitaţională, în jurul căreia pare că se învârte tot universul, de care ea se simte separată.

Îndepărtarea barierei cu pura conştiinţă face ca mintea fizică să perceapă nondualitatea. Iluminarea se produce, pur şi simplu, prin de-contractarea conştiinţei fizice. Dar nu există nicio metodă, se întâmplă dacă se întâmplă.

Şi nu se poate prevedea nici reacţia minţii fizice. Apare cel puţin confuzia, care nu va dispărea, ci te vei obişnui cu ea. Pura conştiinţă sau non-sinele nu are nimic din logica şi ordonarea minţii fizice.

Iluminarea nonduală (2) este decontractarea conştiinţei fizice

Iluminatul percepe cât se poate de clar unitatea lumii. Nimic nu se mişcă la întâmplare sau la mofturile unui ego omenesc.

Desigur, omul nu-şi poate gestiona decât pătrăţica lui, nu are viziunea întregului cosmos. Dar asta nu-l împiedică să se simtă Dumnezeu, prin conexiunea cu spiritul, care e conectat cu Dumnezeu. Pare un paradox, dar iluminaţii îl trăiesc clipă de clipă.

Ce-i împiedică şi pe ceilalţi oameni să o simtă? Nimeni nu li se opune. Ba, unii iluminaţi chiar se oferă să-i ajute. Numai că, cine ajută pe cine, din moment ce nu există decât Unul?! Cel ce oferă ajutor se preface că te ajută, iar tu te prefaci că ai nevoie de ajutor. În realitate, nu există nicio entitate separată, ci amândoi urmaţi aceeaşi Voinţă unică.

E clar că Dumnezeu nu poate fi înţeles. „Voinţa” Sa pare haotică: uneori raţională, alteori iraţională. Uneori viaţă, alteori moarte...

< Sus >

(4) Spiritele

– De ce mai pui „spiritul” între suflet şi Dumnezeu?

– Absolutul se împarte în spirite, precum lumina albă se împarte în culorile curcubeului. Dar mintea umană clasifică culorile în „calde” şi „reci”, chiar dacă toate vin de la acelaşi soare. Tot aşa, putem împărţi spiritele în „calde” şi „reci”, cu diferenţe în tipul lor de energie.

– Ce se întâmplă cu sufletul după moartea corpului?

– Mintea fizică, care este o energie, pleacă împreună cu mintea astrală din corp şi poate rămâne la început trează. Însă, curând va simţi că adoarme. Când se va trezi, nu va mai fi mintea fizică, ci cea astrală!

Totuşi, simţul identităţii personale va fi acelaşi, fiindcă persoana sau sinele are trei „capete”: fizic, astral şi mental. Acelaşi unic sine se manifestă în cele trei aspecte simultan. Holofract.

Deci, acum persoana nu mai are minte fizică, dar nici nu-i duce lipsa. Experimentează formele noii realităţi cu ajutorul minţii sale astrale.

Există o limită, pe care Marius Ghidel o numeşte „râul de gânduri”, dincolo de care astralul se termină şi rămâne doar dimensiunea mentală, fără forme. Aici sinele personal devine o luminiţă într-un spaţiu gol. Iar restul este fericire.

Din această dimensiune provin spiritele superioare sau îngerii. Cu cât vibraţia e mai rafinată, cu atât simţul individualităţii este mai şters. La marginea de sus, nu mai există nicio diferenţă între spirit/suflet şi Divinitate. Sinele se transformă pe nesimţite în non-sine.

– Sunt oamenii care s-au iluminat nişte îngeri?

– Nu, dar se pot apropia de condiţia angelică, dacă se purifică de tiparele mentale nocive acumulate pe timpul vieţii pământeşti. După iluminare, procesul este mult facilitat.

Unii nici nu aşteaptă iluminarea, ci încearcă prin diverse metode spirituale să-şi purifice mintea. E bine şi aşa, căci astfel îşi îmbunătăţesc comunicarea cu mintea subtilă.

– Dar după moarte, ce mai contează tot efortul ăsta, dacă mintea fizică dispare?

– Mintea astrală preia şi ea o parte din tiparele mentale nocive. Dacă e plină de negativitate, experienţele astrale vor fi de coşmar. Când mintea este rafinată, va trece direct în lumile superioare după moarte, nu se va mai chinui în zonele inferioare şi nici nu va mai zăbovi inutil în cele intermediare. Fericirea vibraţiei pur mentale este indescriptibilă...

Pura conştiinţă (non-sine) şi cele 3 minţi (sinele)

1) căi spirituale
2) iluminare nonduală

< Sus >

(5) Vieţile paralele şi desăvârşirea

– Odată cu moartea fizică, ieşim din timp în non-timp?

– Prin moartea fizică, ieşim din timpul fizic şi intrăm într-un timp astral. Dar este aceeaşi poveste prelungită în alte dimensiuni. Sufletul însuşi este povestea, ce nu poate exista decât în timp.

În schimb, Spiritul este total în afara timpului. El are acces instantaneu la toate sufletele sale şi lanţurile de încarnări. Spiritul nu se întrupează, ci trăieşte simultan toate vieţile sufletelor sale.

Karma, reîncarnarea şi evoluţia funcţionează la nivel de suflet, adică în timp. Deşi timpul astral nu este aliniat cu cel fizic, există un fel de coordonare, astfel ca reîncarnările să se producă în ordine cronologică.

În schimb, pentru spirit, neexistând timp, nu există nici cauzalitate sau liber-arbitru sau evoluţie.

– Într-adevăr, unii iluminaţi spun că, odată cu iluminarea, încetează căutarea spirituală.

– Impresia pe care ţi-o dă iluminarea este că ai ajuns la final, iar ce trăieşti acum e ultimul stadiu, fiindcă eşti mereu relaxat. Dar căutarea echilibrului şi armoniei continuă fără „eu”.

Iar alţi iluminaţi spun că iluminarea e abia începutul unei noi aventuri, în care lucrul cu „umbra”, cu tiparele mentale, devine esenţial.

– Există o ceartă între cei care susţin practica personală şi cei care spun că totul vine prin Graţie impersonală...

– Pe orice cale spirituală… (1), este nevoie de un efort susţinut de voinţă, care apropie treptat mintea fizică de cea astrală şi, în cazuri rare, de cea mentală sau Sinele Superior. Cu cât mintea începe să se purifice, cu atât suportă mai greu povara impurităţilor pe care şi le descoperă.

În schimb, iluminarea nonduală… (2) vine numai prin Graţie, uneori chiar necerută. Iar odată cu iluminarea, mintea fizică se poate apropia mai uşor de Sinele Superior, căci mintea astrală devine şi ea aproape impersonală. Vrând-nevrând, „umbra” ţi se diminuează, fiindcă devii conştient de toate tiparele negative pe care le găzduieşte mintea fizică.

Invers, odată cu apropierea treptată de Sinele Superior, prin efortul personal, apare şi semnul iluminării nonduale, anume, o scădere a sentimentului separării de Întreg.

Prin urmare, în ultimă instanţă, cele două abordări vor converge în acelaşi punct, al unităţii şi îndumnezeirii. Dar până a atinge acel punct, divergenţele de opinii sunt inevitabile.

< Sus >

Răzvan A. Petre
30 noiembrie 2025