ILUMINARE PRIN NEO-ADVAITA

Neo-advaita este învăţătura despre nondualitate (advaita, în sanscrită), dar nu în cadrul tradiţiei vedantice, ci simplificată la esenţă. Ea subliniază posibilitatea recunoaşterii imediate că nu există niciun "eu" sau "ego" (senzaţia de individ separat de univers), Deşi nu cere nicio practică preparatorie sau studiul scripturilor, totuşi, învăţătura trebuie ascultată din gura unui mentor iluminat, căci doar unul ca el vorbeşte inspirat de fluxul Conştiinţei spirituale. Neo-advaita se încadrează în modelul de gândire conform căruia există un miez mistic comun al tuturor religiilor, ce poate fi verificat empiric prin experienţă personală.

Stilul neo-advaita a fost inaugurat de H.W.L. Poonja (1910-1997), alias Papaji, discipol al lui Ramana Maharishi. Cel din urmă avusese un mod neconvenţional de predare a învăţăturii advaita, care, mai apoi, a putut fi transpus cu uşurinţă în contextul cultural occidental. La Papaji veneau aspiranţi spirituali ce rătăciseră ani şi decenii de la un maestru la altul, de la o doctrină la alta, dar tot nu îşi găsiseră împlinirea spirituală. Acestora le spunea să se oprească din căutare, odihnindu-şi mintea în preajma sa (în satsang). El era de părere că realizarea de Sine nu are nicio legătură cu comportamentul în lume şi nici că ar fi posibilă transcenderea totală a ego-ului (înţeles ca personalitate).

Un alt indian care a adoptat acelaşi stil a fost Ramesh Balsekar (1917-2009), discipol al lui Nisargadatta Maharaj, care le spunea celor ce-i călcau pragul că tot ce pot face este să înţeleagă ce susţine teoria nondualităţii şi apoi să şi-o amintească mereu. Realizarea propriu-zisă nu poate fi obţinută prin mijloace omeneşti, ci doar oferită de Graţia Divină.

În Marea Britanie, acest stil a izbucnit fulminant odată cu Tony Parsons. El căutase mulţi ani iluminarea spirituală prin diverse oferte spirituale, dar fără un rezultat remarcabil. Când deja se resemnase, iluminarea l-a găsit pe el, în timp ce se plimba prin parc. Învăţătura lui se rezumă la conferinţe şi câteva scrieri. Totuşi, a fost suficient pentru unii ca Jim Newman, Richard Sylvester sau Halina Pytlasinska să se trezească la Realitate, tot participând fascinaţi la întâlnirile cu Tony.

Este important să reţinem că, deşi mulţi oameni pot avea străfulgerări sau chiar experienţe reale de iluminare trecătoare, ele încă nu înseamnă iluminarea completă, care înseamnă ca ego-ul să nu se mai manifeste niciodată. Acest din urmă caz mai poartă numele de eliberare spirituală. În acelaşi timp, nu există nicio metodă obiectivă de validare a nivelului atins de un iluminat, decât intuiţia personală, în ce fel ne influenţează mesajul şi prezenţa mentorului respectiv.

«Ramana Maharishi a spus că un om nu poate vedea cine este şi cine nu este un Maestru adevărat, dar totuşi a spus că există două semne după care se poate ghida.Dacă se simte sau nu pace în prezenţa lui şi dacă tratează în mod egal toate fiinţele din preajma sa.» (David Godman, în interviul "Summa iru" cu Papaji)

Papaji şi Ramesh Balsekar sunt cunoscuţi în România prin traducerile cărţilor lor. Ne lipseşte, deocamdată, contactul cu unii neo-advaitini contemporani precum Tony, Jim, Richard, Halina şi alţii. Am încercat să acopăr acest gol informaţional prin traducerea unor texte din site-urile lor. Nu numai Tony s-a iluminat spontan, ci şi alţii precum Lisa Cairns, Fred Davis etc. Am realizat şi subtitrări ale unor interviuri sau discursuri ale celor menţionaţi mai sus.

Trebuie ştiut că nu toţi iluminaţii devin cunoscuţi publicului sau se ocupă cu mentoratul nondualităţii. Unii nu-şi comunică experienţa nici măcar în cercul de prieteni, considerând-o prea exotică pentru a fi acceptată de omul obişnuit.

Neo-advaita se distinge de nondualitatea tradiţională deoarece subliniază în mod explicit că iluminarea nu poate fi obţinută de persoană, de ego. Prin urmare, orice tehnică sau metodă nu va putea realiza nimic, decât dacă intervine Graţia divină. Iar Graţia divină acţionează oricum independent de eforturile tale. Asta nu înseamnă că trebuie să te opreşti din practică doar fiindcă aşa spune neo-advaita. Dar sugerează că practicile spirituale (stil de viaţă sănătos, yoga, studiu spiritual, meditaţie regulată etc.) nu garantează "realizarea Sinelui". Ele pot aduce mai mult confort fizic şi psihic, ceea ce este minunat. Dar nu au nicio legătură cu ţelul suprem al iluminării. Iată şi o demonstraţie logică:

Cerând "tehnici de iluminare", ego-ul, practic, caută o metodă să se sinucidă. Atunci când cineva se sinucide fizic, există o dualitate dintre un obiect (corpul) şi un subiect (mintea); subiectul acţionează asupra obiectului într-un mod criminal. În schimb, deşi ego-ul spiritual declară pompos că vrea să se sinucidă, nu există dualitatea necesară, fiindcă ego-ul este recunoscut din start a fi doar un obiect. Recunoaşterea vine din partea Sinelui, deci numai El este subiectul ce poate decide dispariţia ego-ului.

Dacă te interesează nondualitatea, înseamnă că admiţi teoretic că tu, ca ego, eşti doar un obiect, sau nici măcar atât. Ca să capeţi putere reală de decizie, trebuie ca ego-ul să dispară. Dar această idee n-a venit din mintea ta. Tu, ca ego, n-aveai de unde şti că ego-ul nu decide nimic. Dimpotrivă, toată experienţa ta de viaţă ţi-a dovedit contrariul, şi anume că ai liber-arbitru. Numai inspiraţia ce vine de la Spirit te face să îţi imaginezi dispariţia ego-ului, deşi nu ştii ce înseamnă. Această influenţă subtilă doar te pregăteşte pentru posibila Trezire. Nu confunda inspiraţia spirituală cu propria voinţă egotică! Ego-ul e folositor în treburile obişnuite, dar nu şi în chestiunile spirituale subtile. Deci nu o lua nerăbdător înaintea Spiritului, că n-ai cum să modifici ceea ce a fost deja stabilit cu multă înţelepciune de Dumnezeu. Tu doar fă bine ce trebuie să faci ca om între oameni şi ca aspirant spiritual!

Traduceri din iluminaţi neo-advaita

Iată câteva traduceri din scrierile iluminaţilor neo-advaita aflaţi în anturajul lui Tony Parsons (evit să le spun discipoli, întrucât nici Tony nu se pretinde maestru, ci doar mesager!). Ele sunt preluate din site-urile lor oficiale.

Ca notă aparte a acestor iluminaţi de la "şcoala" lui Tony Parsons, ei spun că universul nu este guvernat de o conştiinţă, prin urmare nu există un scop sau semnificaţie a lumii, ci ea apare, pur şi simplu, în mod misterios. Interpretarea lor asupra Absolutului exclude o voinţă precum liberul-arbitru omenesc, care este o iluzie, şi o inteligenţă similară cu cea umană, care este extrem de limitată, incomparabilă cu, ceea ce am putea numi "inteligenţa universală". Ei resping chiar numele de Conştiinţă, fiindcă acest cuvânt este înţeles de oameni ca o relaţie între un subiect conştient şi un obiect pe care îl observă.

Aşa am putea explica afirmaţiile lor drastice, care se opun poziţiei spiritualiste că: ar exista o Voinţă Divină inteligentă, care a creat lumea şi fiecare creatură cu un scop. Altfel spus, interpretarea spiritualistă este făcută pe măsura limitelor minţii omeneşti, dar, din poziţia Absolutului, toate acestea par doar nişte poveşti. Iar aceşti iluminaţi rostesc, poate prima dată în istorie, nişte adevăruri incomode pentru ego, chiar insuportabile, neoferindu-i nimic pe placul său. Exprimarea lor desconsideră total mintea, căreia nu i se oferă nici măcar o fărâmitură de cunoaştere de la "masa zeilor", unde n-are ce căuta. Totuşi, acest adevăr radical atrage spiritele care rezonează cu acest mesaj nondualist aparte. El le garantează că ego-ul nu poate face nimic pentru a obţine iluminarea, care înseamnă tocmai eliberarea de ego, nu pentru ego.

Ne putem întreba dacă aceste afirmaţii, făcute iniţial de Tony Parsons, nu cumva au fost preluate automat de mintea "discipolilor" săi, printr-un fel de transfer energetic. Totuşi, prin iluminare, intelectul îşi pierde puterea fascinatoare. Deci mesajul este autentic, inspirat din adâncimile Spiritului, nu este fabricat de nişte "programe mentale". Am putea însă presupune că Spiritele lor fac parte din acelaşi grup, au venit la încarnare cu aceleaşi idei spirituale, iar viaţa i-a adus împreună pe oamenii în care s-au încarnat aceste spirite înfrăţite. Deci nu Tony şi ceilalţi sunt autorii, ci spiritele acestora au stabilit încă dinainte de naştere să creeze acest curent spiritual nondualist...

Video subtitrate în limba română

Citate comentate

din cartea "Doar rămâi tăcut" de H.W.L. Poonja (maestrul spiritual Papaji):

«Când vrei să fii liber, deja eliberarea există. Problema este că nu ai căpătat obişnuinţa să depinzi de ea; nu cunoşti limbajul libertăţii, limbajul vacuităţii, limbajul iubirii. Nu înţelegi aceste lucruri, deoarece te-ai vândut altor obiecte.

Aşadar, nu înţelegi ce este eliberarea, dar totuşi o doreşti foarte intens. Când se întâmplă acest lucru, libertatea, din compasiune, îşi asumă o formă fizică (un maestru - n.n.) şi îţi vorbeşte într-un limbaj pe care mintea îl înţelege. (p.195)

Un învăţător adevărat nu are nicio învăţătură. (p.198)

(Comentariu: Nu predă teorie, pentru că toate conceptele aparţin minţii şi dau rezultate mentale. Iar Adevărul este dincolo de minte. - n.n.)

Dacă în preajma unui maestru (în satsang - n.n.) mintea ta se linişteşte şi te simţi fericit, atunci poţi şti că acela este cu siguranţă un învăţător adevărat. Însă nu oricine poate simţi această pace şi fericire. Doar oamenii care sunt devotaţi intens eliberării, doar ei pot simţi acest lucru. (p.195)

Dorinţa foarte puternică pentru eliberare nu poate fi numită o calitate a căutătorului. Ea apare spontan din interior. Dorinţa de eliberare răsare din Sursă, se bucură de sine însăşi, se joacă în Sursă şi se contopeşte cu Sursa. (p.193)

Când rosteşti cuvântul "eliberare", îndreaptă-te spre Sursa ei şi rămâi acolo. Devino una cu ea, pătrunde-te de ea, bucură-te de ea.» (p.198)

Comentariu: Aceste citate, ca şi alte articole dedicate subiectului iluminării, nu au alt rol decât să-ţi aducă o mai mare claritate intelectuală, pentru a înţelege despre ce vorbesc iluminaţii, în "limbajul vacuităţii". Te ajută să-ţi lămureşti dorinţa vagă spre iluminare, care nu avea încă nume.

Dacă eşti devotat natural eliberării, nici nu vei mai avea nevoie de un maestru în carne şi oase, pentru că adevăratul maestru este cel interior. Lasă-te condus de intuiţie, căci tot la ea vei ajunge oricum, cu sau fără maestru.

Tot ceea ce vei face pentru Ea va fi ofranda ta de recunoştinţă, nicidecum cauza Iluminării. Ea se întâmplă numai când Divinul îşi retrage iluzia separării din corpul-minte, care rămâne fără "eu". Atunci se percepe Adevărul care exista dintotdeauna, că "tu eşti Acela şi totul e Acela".

«În satsang le spun tuturor: "Întrebaţi-vă cine sunteţi, căutaţi în voi înşivă." Iar ei îmi răspund: "Nu putem, nu putem. Am încercat, dar nu am reuşit. Imediat ne alegem cu dureri de cap şi o tensiune insuportabilă." Doar câteva fiinţe rare pot înţelege. Ceilalţi dau greş, pentru că minţile lor sunt angajate în altă parte. Nu ştiu de ce se întâmplă acest lucru. Pur şi simplu, nu îmi pot explica de ce unii reuşesc, iar alţii nu.»

Comentariu: Neo-advaitinii explică aceasta prin prezenţa ego-ului, care este o contracţie energetică ce reuşeşte să umbrească Adevărul spiritual. Asta arată că forţa ce menţine ego-ul este egală cu forţa ce revelează Sinele. Deci este tot opera Lui. Nu avem de ce să ne plângem că nu ne-am iluminat. Lamentările sunt ale vicleanului ego, care a mai găsit încă un motiv să fie nemulţumit de viaţă şi astfel să aibă motiv să caute în continuare fericirea. Dar fericirea neîntreruptă apare exact când dispare ego-ul...! A fi ego sau a fi fericire? aceasta-i întrebarea.

Despre învăţătura lui Ramesh Balsekar

Dacă Papaji s-a ocupat mai ales să faciliteze iluminarea unor oaspeţi din satsang, Ramesh Balsekar punea accentul pe utilizarea înţelegerii obţinute prin perceperea nondualităţii pentru a lumina experienţele cotidiene şi propriul psihic. Pentru el, "înţelegerea" nu era ceva pur intelectual, ci amintirea sau retrăirea experienţei fundamentale "cine sunt eu", pusă acum să transforme obişnuinţele.

Dar oare poţi să-ţi duci viaţa având ca far călăuzitor tezele nondualităţii, fără a o fi trăit măcar o dată? Se pare că este posibil, iar asta înseamnă că deja ai primit Graţia. Fără această Graţie, ego-ul nu te va lăsa să înţelegi absolut nimic şi te va îndepărta rapid de aceste învăţături...

Trebuie să înţelegi şi să-ţi reaminteşti mereu că totul este Voia Divină, inclusiv iluminarea, pierderea iluminării (revenirea ego-ului), ca şi înţelegerea mesajului transmis de iluminaţi. Această înţelegere este accesibilă oricui, fiindcă se bazează doar pe câteva concepte simple: Lumea este un film proiectat pe ecranul Conştiinţei Divine. Filmul (lumea) este doar un joc de lumini colorate şi numai ecranul este solid şi real.

Totuşi, ego-ul va încerca să găsească lipsuri teoriei nondualităţii, fiindcă nu se potriveşte în mozaicul gândurilor sale de până acum. După iluminare, intelectul observă jocurile psihologice egotice şi le poate dejuca cu mai mare uşurinţă.

Lisa Cairns afirma, cu mult bun-simţ, că un iluminat poate deveni în continuare o persoană tot mai bună. Este trist dacă iluminarea aduce o rigidizare psihică sau dezinteres pentru aspectul uman.

Dovedind o foarte bună capacitate de autoanaliză introspectivă chiar la o vârstă înaintată, Ramesh Balsekar spunea că iluminarea i-a adus următoarele schimbări psihice benefice, prin simpla înţelegere şi reamintire a Adevărului:

- Ştiind că nimic nu îl poate răni - decât dacă este Voia lui Dumnezeu sau destinul corpului-minte -, este mai relaxat şi mai deschis, şi-a lăsat garda jos. Asta i-a adus şi unele mici neplăceri, dar şi aprecierea celor din jur că este mai deschis şi sincer.

- I s-a mărit sensibilitatea către ceilalţi, manifestând mai multă grijă, dăruire şi compasiune.

- Ştiind că viaţa este o iluzie, acceptă mai uşor orice ce se petrece, chiar dacă este neplăcut.

- Apar, în mod natural, tot mai puţine dorinţe, astfel că foloseşte mai puţină energie pentru satisfacerea lor, care devine disponibilă pentru scopuri superioare.

- Apare o spontană desconsiderare a criteriilor convenţionale de moralitate, ceea ce face deciziile în privinţa altor oameni mai uşoare. Fiecare corp-minte are propria sa natură inerentă, sau "programare", prin care acţionează Puterea Divină. Înţelegerea acestui lucru elimină preocuparea excesivă pentru convenţiile sociale, care, oricum, variază de la un loc la altul, de la o cultură la alta, de la o religie la alta.

- Pot apare momente de tristeţe, din cauza programării corpului-minte, dar când, în momentul următor, reeapare înţelegerea, tristeţea dispare şi nu apucă să se transforme în jale sau depresie.

- Lipseşte teama de moartea sau pierderea cuiva drag, care este înţeles a fi un personaj din filmul vieţii.

Subtilităţile trezirii spirituale

În acord cu învăţătura lui Ramesh Balsekar şi folosind termenii din articolele mele despre nondualitate, dispariţia ego-ului aham (senzaţia separării) este doar începutul procesului de estompare accelerată a ego-ului evolutiv (samskaras, tipare mentale, prejudecăţi). Desigur, nu trebuie să aşteptăm iluminarea pentru a depune un efort de autocunoaştere şi autoîmbunătăţire. Dar iluminarea aprinde fitilul pentru o purificare explozivă, dacă ea nu a existat deloc înainte. La început, ego-ul aham va reveni, eventual dispărând iarăşi, şi iar reapărând - astfel, iluminarea se poate dovedi un proces de mai lungă durată, solicitând participarea activă a aspirantului spiritual.

Poate că advaita-vedanta, nondualitatea tradiţională indiană, le-a indus căutătorilor spirituali occidentali ideea că iluminarea le va aduce automat dispariţia acelui ego evolutiv, transformându-i imediat în nişte sfinţi total detaşaţi de condiţia umană. Confuzia a fost reparată de neo-advaita, care subliniază că iluminarea nu-ţi schimbă preferinţele şi nu face să dispară problemele. Ea doar distruge simţul separării, numit de mine ego aham.

Neo-advaita are meritul că ne lămureşte că iluminarea nu rezultă din urmarea asiduă a unei căi spirituale, ci este cadoul Divinităţii. Defectul unor neo-advaitini este că nu recunosc că iluminarea este abia începutul drumului spiritual. Există loc pentru un progres infinit spre profunzimile Absolutului.

Maestrul iluminat Adyashanti spune că iluminarea e foarte simplă, că vine gratis, dar pentru ce urmează trebuie să plăteşti. Plăteşti renunţând la judecăţi şi acuzaţii. Ai nevoie de discernământ, dar nu să judeci oamenii. "Totul este perfect şi complet", asta se percepe când te-ai trezit spiritual. Dar nu înseamnă să te blochezi şi că nu e loc de mai bine. Odată ce te-ai iluminat, vechile prejudecăţi vor începe să se ivească pe ecranul conştiinţei. Tot ce trebuie să faci este să le menţii în lumina adevărului nondual până vor dispărea de la sine. Aşa se elimină treptat resturile egotice din minte. În paralel, creşte profunzimea trăirii supraconştiente.

Acelaşi lucru îl spunea şi Sri Aurobindo: pe măsură ce te înalţi în stratosfera supramentală, cobori în abisurile inconştientului pentru a-l curăţa. Deci, dacă nu foloseşti iluminarea ca pe un instrument de purificare mentală, de ce ai mai primit-o gratis?! Iluminarea aduce sfârşitul căutării (fiindcă ai aflat cine eşti), dar nu şi al evoluţiei.

În articolul recent "Karma-yoga şi nondualitatea" introduceam ad-hoc termenii de evoluţie egotică (specifică majorităţii oamenilor) şi evoluţie spiritică (posibilă doar odată cu iluminarea). Spuneam că iluminarea opreşte, oarecum, pe prima, dar nu şi pe a doua. Ceea ce ne aduce Adyashanti în vedere este că nu se întâmplă chiar aşa. Ba chiar este posibil ca cineva să nu profite absolut deloc de iluminare şi să o uite într-un sertar al minţii. Putem spune că evoluţia spiritică (din "stratosfera supramentală") favorizează şi evoluţia egotică (din "abisurile inconştientului"). Deci graficul mai exact al evoluţiei generale este o spirală, în care vectorul spiritic magnetizează în jurul său şi evoluţia egotică.

Totuşi, majoritatea iluminaţilor doar observă că au nişte reacţii psihologice mai spontane, fără filtrul egotic care îi tempera din precauţie. Nu-şi pun problema să intervină în vreun fel asupra lor înşile, decât unii dintre ei. Ce să mai spunem de acei "sfinţi nebuni pentru Dumnezeu" din Orient...! Tradiţia advaita-vedanta atrage atenţia aspirantului asupra acestor aspecte mai delicate, pe care neo-advaita, tocmai din lipsa de tradiţie (experienţa înaintaşilor), le neglijează, poate.

Adyashanti este un foarte profund gânditor iluminat, de un mare rafinament psihologic şi experienţă de consiliere. Conferinţele sale pot fi comparate cu "studiile doctorale" în nondualitate (deşi termenul este nepotrivit), sugerând lărgimea şi profunzimea insight-ului său spiritual.

	Tony Parsons
	Tony Parsons

Jim Newman		Richard Sylvester
Jim Newman		Richard Sylvester

Halina Pytlasinska		Andreas Muller
Halina Pytlasinska		Andreas Muller

ILUMINARE PRIN NEO-ADVAITA (Nondualitatea radicală)

Introducere

Traduceri din iluminaţi neo-advaita

Video subtitrate în limba română

Citate comentate

Despre învăţătura lui Ramesh Balsekar

Subtilităţile trezirii spirituale

Iluminaţi români