<  Pagina index "Istoria lui Dumnezeu"


ISTORIA LUI DUMNEZEU - Selecţia 1

Traducere de Răzvan A. Petre

Partea 1-a     red  Cap. 38: Conştiinţa cristică  [Interpretări ale semnificaţiei cuvântului Cristos | Necesitatea de a continua creştinarea sau purificarea | Nivelul de conştiinţă al omului pe deplin creştinat sau purificat | Atracţia materialismului versus bogăţia Conştiinţei cristice | Esenţa Conştiinţei cristice | A fi una cu Universul şi cu tot ce există în el]

Partea a 2-a  red  Cap. 39: A te pune în slujba celorlalţi [Căile maeştrilor]

Partea a 3-a  red  Cap. 40: Conştientizarea spirituală accelerată [Spiritualitatea de-a lungul a două mii de ani de încarnări umane | Conştientizarea Realităţii, un comentariu din partea Originii] star Cap. 41: Iertarea, ca regulă de viaţă în planul fizic [Să le arăţi celorlalţi raţiunea iertării | Legătura karmică dintre făptuitor şi receptorul ofensei, când o percepe ca atare] star Cap. 42: Mai multe despre comunicarea cu Sinele superior


Partea 1-a

Capitolul 38: Conştiinţa cristică

– În cercurile spirituale se vorbeşte mult despre Conştiinţa cristică şi că Isus Cristos ar însemna altceva, cel puţin pentru cercurile religioase. Care este legătura dintre cei doi termeni?

Interpretări ale semnificaţiei cuvântului Cristos

– În esenţă, trebuie să înţelegeţi că cuvântul Crist era folosit pentru a descrie acel om care a fost creştinat sau botezat, ceea ce înseamnă curăţat sau purificat. Este o parte a procesului care face posibilă puritatea gândirii, care se va detaşa de dorinţele fizice şi va lucra la nivel pur spiritual, deşi fiinţa încă mai trăieşte în planul terestru. Prin urmare, cel care a fost curăţat şi pregătit pentru acest nivel de funcţionare este un om creştinat şi este numit, pe scurt, Crist. Astfel, Isus poate fi numit Isus cel creştinat sau, pe scurt, Isus Cristos.

Cititorii ar trebui să ia în considerare aici că folosirea cuvântului “creştinare” va fi întotdeauna un subiect de dispută. Procesul de purificare, care acum este evocat în mod simbolic în bisericile din întreaga lume sub forma botezului, exista cu mult înainte de apariţia sensului actual al cuvântului Crist, cuvânt folosit în prezent pentru a-l descrie pe Isus şi religia care a derivat din învăţăturile sale. Este suficient să spunem că procesul creştin de purificare exista cu mult timp înainte ca entitatea cunoscută sub numele de Isus să se întrupeze pe Pământ. Acest proces deschidea canalele superioare de comunicare ale omului şi îndepărta dorinţa şi impulsul de a folosi Cunoaşterea în interes personal. Cuvântul Cristos a apărut, pur şi simplu, din nevoia omenirii de a avea un cuvânt percutant pentru a defini purificarea sufletului. Iar omenirea l-a atribuit entităţii Isus, deoarece el personifica starea de purificare. Astfel, oamenii au plasat acest cuvânt după numele celui purificat, Isus. Totuşi, este doar unul dintre multele cuvinte care au fost folosite pentru a descrie procesul de purificare. De fapt, Isus ar trebui să fie numit Isus cel purificat, care este o denumire mai descriptivă.

Spiritualiştii vor mai adăuga faptul că cuvântul Crist este folosit şi pentru a descrie anumite energii sau forţe pure. Aceste energii sunt accesibile doar acelor entităţi întrupate care au o inimă pură. În prezent, există doar foarte puţine astfel de entităţi încarnate pe Pământ.

– Deci, dacă m-aş purifica până la nivelul la care m-aş simţi detaşat de dorinţele fizice, atunci aş putea fi numit Guy Cristos.

– Da, dar nu sună la fel de bine ca Isus Cristos, nu-i aşa? Totuşi, chestiunea este mult mai serioasă decât pare. Dacă tot ai întrebat despre Conştiinţa cristică… Odată ce ai fost creştinat, eşti lăsat să te dezvolţi singur până la nivelul în care această stare cristică devine starea ta naturală. De exemplu, nu mai eşti tentat de niciuna dintre cerinţele sau dorinţele lumii fizice, deoarece eşti conştient că lumea fizică nu-i decât o părticică din realitatea mai vastă, Universul cu toate nivelurile şi frecvenţele sale. Acest lucru nu este uşor de realizat, deoarece tentaţiile fizice sunt mari şi atrag puternic acea parte din tine care este încarnată, adică “în carne”. Trebuie să ai grijă şi de corpul tău de carne, ca să poţi acţiona pe deplin în mediul fizic. Tocmai aici apare confuzia şi mulţi dintre voi, odată creştinaţi, vă decreştinaţi, fiind corupţi de lumea fizică. Este greu să renunţi la dorinţele fizicului când sunt atât de atrăgătoare şi, aparent, reale.

< Sus >

Necesitatea de a continua creştinarea sau purificarea

Conducătorii voştri religioşi abia dacă înţeleg necesitatea ca trupul uman, ba chiar şi sufletul, să fie purificat imediat după naştere, pentru a-i da un impuls în direcţia cea bună. Dar nu au nici cea mai vagă idee că purificarea sau creştinarea trebuie continuată. Nimeni nu ştie, din cauză că această cunoaştere s-a pierdut de-a lungul timpului. De atât de mult timp oamenii au fost lăsaţi să se descurce singuri, încât este o adevărată revelaţie când cineva reuşeşte să iasă din întunericul ignoranţei şi se purifică prin eforturi proprii, fără ajutorul religiei, care, deşi are intenţii bune, este şi ea o momeală pentru a controla şi a constrânge minţile influenţabile.

Când eşti spiritual şi puternic pentru că ai fost creştinat nu înseamnă să te conformezi cerinţelor celor care cred că ei ştiu toate răspunsurile, căci răspunsul adevărat poate fi găsit doar în interiorul fiinţei. Poate că ai nevoie de puţin ajutor pe parcurs, dar, cu siguranţă, nu trebuie să fii un conformist, căci în spirit nu există conformism. Aici există doar creativitate, născută din iubire, înţelepciune şi putere, având ca rezultat evoluţia.

– Am auzit că botezul te protejează de diavol.

– Prostii, căci am mai spus, nu există niciun diavol, cu excepţia ispitei din tine, diavolul din tine, cu tentaţiile sale de a ceda la cerinţele şi dorinţele existenţei fizice. Povestea asta are rolul să perpetueze nişte neadevăruri pentru a controla minţile maselor de oameni. Nu are niciun sens în mintea celor care caută adevărul şi nici în Realitatea mai vastă. Chiar voi afirma că: oricine crede în diavol este el însuşi diavolul, deoarece nu există un astfel de personaj, energie sau forţă în mediul cuprins în Origine. Cuvântul “diavol” este doar un cuvânt scos din context, care desemnează nivelul de conştiinţă la care cobori când cedezi la dorinţele fizicului.

< Sus >

Nivelul de conştiinţă al omului pe deplin creştinat sau purificat

Dar revenind la Conştiinţa cristică, atunci când eşti pe deplin creştinat sau purificat, nivelul de conştiinţă pe care-l poţi atinge este atât de înalt, încât ai o comunicare deplină cu Sinele tău superior şi cu restul Universului. Ca urmare, toate intenţiile şi acţiunile tale sunt pure şi toate sunt realizate cu scopul de a ajuta restul omenirii să atingă acelaşi nivel de elevare personală către Sursă, adică Eu, şi apoi către Origine. Aceasta este tot ce ţi-ai dorit vreodată cu adevărat, iar creştinarea nu este decât o etapă pe calea atingerii acestei perfecţiuni. Căci atingerea ei este soluţia perfectă pentru dorinţa perfectă – dorinţa de a evolua.

În Conştiinţa cristică ai capacitatea de a înţelege mecanismele universului din zona ta locală şi de a putea manipula energiile înconjurătoare, până la realizarea unor fapte ce ar putea fi numite miracole. Unele dintre acestea pot fi realizate chiar şi în mediul fizic de astăzi, atât de dominat de dorinţele umane, deşi, cam până acum o sută de ani şi în locuri mai puţin materialiste din lume, foarte multe miracole erau realizate de către iluminaţii cristici.

< Sus >

Atracţia materialismului versus bogăţia Conştiinţei cristice

Dacă ar exista ceva care ar putea fi numit diavolul, atunci este exacerbarea dorinţei de bogăţie materială. Bogăţia, în sine, este o reală perturbare sau distragere. Nevoia de confort fizic s-a extins acum şi la deţinerea multor lucruri sau produse care nu sunt cu adevărat necesare în viaţa de zi cu zi. În plus, cu cât ai mai mult, cu atât îţi doreşti mai mult, iar gaura materială care trebuie umplută devine tot mai mare. Prin urmare, în aceste vremuri, este cu atât mai dificil, dar şi mai important să ajungeţi la starea de creştinare şi de Conştiinţă cristică, pentru că dorinţele oamenilor se extind nesăţioase, în sensul de a avea încă un produs nou şi încă unul, ceea ce îi conduce la o stare în care nu sunt niciodată mulţumiţi. Iată ce vreau să vă spun: Viaţa vi s-ar schimba complet dacă v-aţi dedica cu toţii fie chiar şi două procente din timpul vostru pentru creştinare sau purificare, înţelegerea Conştiinţei cristice şi cum te simţi având Conştiinţa cristică a purităţii gândirii, comportării şi înţelepciunii. O, câte lucruri aţi putea obţine atunci!

Aţi renunţa de bunăvoie şi într-o clipă la bogăţia materială, pentru că nu aţi mai avea nevoie de ea. Aţi avea mult, mult mai multă bogăţie decât aţi putea visa vreodată, bogăţia care vine când ai la dispoziţie toate energiile din univers.

– Deci bogăţia materială este iluzorie?

– Da, nu înseamnă nimic. Bogăţia materială nu este doar un confort trecător, ci şi o distragere puternică de la evoluţia spirituală. Vă seduce complet şi o face de milenii. Chiar nu aveţi deloc nevoie de ea. Atunci când sunteţi în acord cu Universul şi cu energiile sale, puteţi crea orice aveţi nevoie pentru a subzista, inclusiv banii necesari pentru nevoile fizice.

– Vrei să spui că putem crea bani?

– Da, dar şi mai important, puteţi crea hrană, apă, îmbrăcăminte şi adăpost. Puteţi crea chiar şi energii care să aibă aceleaşi efecte ca medicamentele sau vindecările.

– Păi, dacă este atât de uşor de trăit – când poţi crea tot ceea ce îţi doreşti – atunci de ce se lasă oamenii seduşi de aspectul fizic al lucrurilor, fiindcă mi se pare a fi mult mai greu să acţionezi fizic decât să lucrezi cu spiritualul?

– Îmi pun şi eu mereu aceeaşi întrebare. Oare de ce nu înţelegeţi cu toţii esenţialul? Totuşi, admit că depinde de fiecare individ să înţeleagă aceste lucruri pe cont propriu şi chiar ăsta-i scopul vieţii voastre întrupate.

< Sus >

Esenţa Conştiinţei cristice

– Revenind la esenţa Conştiinţei cristice, care este scopul ei?

– Întoarcerea la Sursă, adică la Mine, şi apoi, la Origine. Dar trebuie să fac o precizare. Când vă întoarceţi la Sursă sau la Origine, nu pierdeţi esenţa a ceea ce sunteţi. Nu acesta a fost scopul de a vă oferi o individualitate. Aşa cum am afirmat de multe ori, scopul creaţiei este ca voi să experimentaţi multe lucruri, pe care să le transmiteţi apoi către Origine. Rezultatul este că veţi evolua până când nu va mai fi nevoie să vă întoarceţi la nivelurile inferioare. În acel punct, evoluţia va însemna să deveniţi una cu Dumnezeu, să-l numim aşa, să deveniţi egal cu El – deşi nu veţi putea fi niciodată chiar egali, deoarece Dumnezeu este Originea, iar voi sunteţi doar o mică parte din Dumnezeu, deoarece aţi fost creaţi de Mine. Calea pentru a ajunge acolo este să trăiţi o viaţă simplă, dar nu degradantă, ci să vă simţiţi confortabil în situaţia în care vă aflaţi şi să vă folosiţi timpul liber pentru îmbunătăţirea celorlalţi, fără avantaje personale.

Acesta este cel mai important sfat pe care vi-l pot da în această privinţă, deoarece mulţi se folosesc de voluntariat ca un mijloc de a ajunge la anumite scopuri personale. Asta fac de obicei oamenii bogaţi pentru a obţine un statut mai înalt în societate şi pentru a se bucura de o recunoaştere publică, ajutând persoanele mai puţin norocoase decât ei. Cu toate acestea, ce vor ei cu adevărat sunt onorurile, cum ar fi rangul de cavaler, pentru a-şi ridica statutul social, şi nu simt vreo nevoie reală de a-i ajuta pe cei loviţi de lipsuri. Pentru a lucra în folosul altora sau a face voluntariat la cel mai înalt nivel, trebuie să te bazezi pe sentimentul iubirii adevărate. A ajuta din iubire înseamnă că faci ceva pentru cineva doar pentru că vrei s-o faci, nu pentru că te aştepţi la nişte beneficii, ci pentru că simţi că persoana sau persoanele implicate vor beneficia cu adevărat de pe urma acţiunilor tale, ceea ce te face fericit. Totul se face cu iubire atunci când operezi din Conştiinţa cristică. Acesta este cel mai important lucru de reţinut, că nu poţi face nimic cu răutate sau cu gândul la propriul beneficiu, că nu aşa acţionează cei aflaţi în această stare de conştiinţă euforică.

– De ce se întâmplă aşa?

< Sus >

A fi una cu Universul şi cu tot ce există în el

– Pentru că atunci când trăieşti în Conştiinţa cristică, eşti una cu Universul şi cu tot ce există în el. Desigur, te vei focaliza mai mult pe ce există aici şi acum în planul terestru şi vei acţiona cu plăcere în limitele acestui mediu. Chiar dacă eşti una cu Conştiinţa cristică, nu poţi evita asta, pentru că este însuşi motivul pentru care te afli acum pe această planetă şi în această dimensiune şi frecvenţă, pentru a lucra cu planeta aşa cum este ea acum şi cu locuitorii care au nevoie de ajutorul tău pentru a progresa spiritual sau, pur şi simplu, au nevoie de un ajutor.

A trăi la acest nivel de conştiinţă este cu adevărat remarcabil, iar dacă aţi putea s-o simţiţi doar pentru un minut, aţi înţelege despre ce vorbesc. Ba chiar aţi face tot ce v-ar sta în putere pentru a reveni la acest nivel de existenţă, căci pentru asta v-aţi născut cu toţii, ca să trăiţi astfel în planul fizic.

Imaginaţi-vă că aţi putea fi în contact cu toate animalele de pe planetă, împărtăşindu-le experienţele, vieţile şi bucuriile lor. Imaginaţi-vă că v-aţi putea controla corpul până la punctul în care să nu îmbătrâniţi, putând să vă întineriţi, să vă vindecaţi pe voi şi pe ceilalţi de orice afecţiune, oricât de greu sau imposibil de vindecat ar fi cu ajutorul medicinei moderne. Imaginaţi-vă că aţi putea prelucra metalele şi mineralele din sol fără a fi nevoie să le topiţi; doar le-aţi ordona să-şi părăsească locul lor actual şi să devină ceea ce doriţi voi să devină. Imaginaţi-vă că aţi putea folosi şi stăpâni cele patru elemente fundamentale – pământul, vântul, apa şi focul – şi că aţi putea schimba vremea într-un sens favorabil culturilor agricole. Imaginaţi-vă că aţi putea crea mâncarea de care aveţi nevoie din ingredientele de bază, fără a fi nevoie să le gătiţi. Imaginaţi-vă că aţi putea manipula însăşi reţeaua spaţio-temporală din jurul vostru, până la nivelul la care nu aţi mai avea nevoie de maşini, trenuri, avioane sau bărci pentru a colinda Pământul. Asta înseamnă să trăieşti în Conştiinţa cristică. Şi atunci, oare de ce acceptaţi cu toţii o existenţă inferioară?

– Nu ştiu. De ce?

– Pentru că aţi fost cu toţii orbiţi să nu vedeţi Realitatea mai vastă de către nevoia de a vă conforma regulilor fizicului. Calea către Conştiinţa cristică necesită o anumită dedicare, până la nivelul la care să munciţi mult şi din greu doar pentru o mică răsplată, căci la capătul tunelului nu se află recompensele fizice pe care le doriţi voi. Aşa cum tocmai am explicat, la capătul tunelului vă aşteaptă mult, mult mai mult decât o răsplată fizică, căci sunteţi invitaţi să staţi, ca un frate, la masa lui Dumnezeu, sau a Originii.

< Sus >


Partea a 2-a

Capitolul 39: A te pune în slujba celorlalţi

Să vă vorbesc acum ce înseamnă “a te pune în slujba celorlalţi”, pentru că această afirmaţie a fost înconjurată de multă mistică şi populism.

A te pune în slujba celorlalţi nu înseamnă că trebuie să renunţi la viaţa ta pentru a-i ajuta pe alţii şi să munceşti pe degeaba. Înseamnă mult mai mult decât această simplă afirmaţie. A te pune în slujba celorlalţi înseamnă să lucrezi pentru îmbunătăţirea şi evoluţia rasei umane, dacă şi când poţi, într-un mod acceptabil pentru tine. Vezi tu, nu le poţi impune oamenilor bunăvoinţa ta. Pur şi simplu, nu asta vor. De obicei, oamenii cer ajutor atunci când chiar îl vor şi de la oameni în care au încredere că îi vor ajuta. Dar asta nu înseamnă neapărat că îşi doresc iluminarea spirituală. Mai mult ca sigur, au nevoie de ajutor pentru a-şi rezolva o anumită problemă pe care o consideră insurmontabilă la un moment dat. Prin urmare, cea mai bună cale este să oferi ajutor sau să accepţi să le dai ajutor dacă ţi se cere. Genul de ajutor de care au nevoie poate fi chiar unul obişnuit, cum ar fi repararea cablului la o lampă de birou sau o pană de cauciuc la bicicleta copilului, ajutor la decoraţiuni interioare şi, da, chiar şi cumpărăturile pentru bunicuţa.

Pe de altă parte, poate că unii oameni cer ajutor din punct de vedere spiritual şi caută o îndrumare pe care grupul lor de prieteni, asociaţi sau convingerile lor religioase nu le-o poate oferi. În acest caz, ei pun la îndoială structura realităţii pe care o văd în jurul lor şi cer răspunsuri la nişte întrebări la care religia nu reuşeşte să răspundă, din cauză că religia nu va da niciodată răspunsurile pe care are rolul să le ascundă. Toate religiile sunt concepute pentru a controla masele de către acei puţini care vor puterea asupra celorlalţi.

A te pune în slujba celorlalţi înseamnă să fii disponibil atunci când Eu (Sursa) sau Originea avem nevoie de tine. Iar tu vei ştii când avem nevoie de tine, pentru că vei simţi dorinţa de a face un anumit lucru care îi poate ajuta pe alţii. Vei fi întrebat doar dacă eşti pregătit şi dispus să ajuţi şi nu te laşi păcălit de mulţimea de şarlatani care dau speranţe false celor care au nevoie de ajutor adevărat.

A te pune în slujba celorlalţi nu înseamnă că trebuie să vânezi ocazii de a face servicii altora, căci trebuie să îţi trăieşti şi tu propria viaţă. Nu înseamnă nici că trebuie să-i ajuţi pe alţii fără a cere nicio recompensă. Fii mulţumit când acţionezi cât de bine poţi, căci acesta este cursul natural al Universului. Dacă cei care îţi sunt recunoscători doresc să te răsplătească într-un fel, atunci aşa să fie. În egală măsură, dacă există persoane pe care le-ai ajutat, dar nu te pot răsplăti, atunci nu le cere nicio recompensă. Lasă-te în seama vieţii, căci vei fi răsplătit, chiar dacă nu chiar imediat.

A te pune în slujba celorlalţi înseamnă, de asemenea, că ar trebui să ajuţi oamenii, chiar dacă nu îi placi în mod deosebit. Nu ar trebui să îi ajuţi din nevoia obsesivă de a face servicii altora, ci amintindu-ţi că sunt semenii tăi din rasa umană şi că s-au întrupat pentru a evolua şi ei. Este minunat când le arăţi bunătate unor oameni pe care nu-i placi, ajutându-i când au nevoie – iar oamenii ştiu instinctiv când nu îi placi. Nu numai că astfel îţi ridici vibraţia, depăşindu-ţi propriile prejudecăţi, dar îi ajuţi şi pe ei să se înalţe, pentru că te vor privi într-o altă lumină. În urma bunătăţii tale, o bunătate la care nu se aşteptau, îşi vor schimba atitudinea faţă de cei pe care îi consideră duşmani, chiar dacă, la început, doar la nivel subconştient.

Prin urmare, punându-te în slujba celorlalţi atunci când se iveşte ocazia reală de a-i ajuta, te ajuţi atât pe tine însuţi, cât şi pe ei, pe termen scurt şi lung. Toată lumea câştigă şi nimeni nu pierde atunci când sunt înlăturate prejudecăţile şi toţi primesc un ajutor, nu doar prietenii.

Când Isus a spus “leul se va culca lângă miel”, el s-a referit la faptul că oamenii care au fost cândva duşmani sau care se antipatizau vor lucra împreună, pentru că nu se mai tem unii de alţii. O, da, şi leul se poate teme de miel, la fel cum mielul se teme de leu. Mielul poate avea o putere pe care leul nu o are – şi anume omul – care îl protejează, îl hrăneşte, are grijă de el, iar omul este puternic. Deşi leul are propria lui putere, este suspicios faţă de miel, pentru că, deşi este slab, blând şi sacrificat de om pentru hrană, totuşi, mielul conlucrează cu omul. Aşa că, leul crede că mielul cel blând are o putere pe care el nu o are. La fel se întâmplă şi cu oamenii puternici. Cei puternici prin statură sau poziţie socială se tem de cei care nu sunt la fel de puternici ca ei, pentru că aceia sunt mulţi, iar ei sunt puţini.

A se pune în slujba celorlalţi poate ajuta la depăşirea graniţelor suspiciunii reciproce, făcându-i pe cei puternici să conlucreze cu cei slabi, pe duşmani să conlucreze cu duşmanii lor şi să avanseze astfel cu toţii, pentru că lucrează împreună.

Prin urmare, a se pune în slujba celorlalţi este pentru entitate o dublă oportunitate, ba chiar triplă:

1) De a-i ajuta pe cei în nevoie.

2) De a permite atât celui care ajută, cât şi celui ajutat să progreseze din punct de vedere spiritual-evolutiv.

şi 3) De a elimina prejudecăţile şi suspiciunile, ceea ce promovează apropierea şi dragostea faţă de semeni.

Aceste trei elemente împreună au ca rezultat creşterea numărului de oameni care lucrează împreună în încredere, armonie şi iubire, ceea ce ridică frecvenţa de vibraţie a întregii umanităţi. Deci, în final, faptul că nişte oameni se pun în slujba celorlaţi îi ajută pe toţi.

– Înseamnă că cine se pune în slujba celorlalţi contribuie la revenirea omenirii acolo unde îi este locul, în frecvenţele superioare de vibraţie?

– Pe scurt, da. Orice ajutor pe care-l dai semenilor de a se eleva în vreun fel ajută la readucerea întregii omeniri pe drumul cel bun. Dar nu uita că nu doar omenirea este astfel ajutată, căci beneficiază şi planeta în al cărei mediu trăiţi.

– Cum adică? Îşi ridică şi ea vibraţiile?

– Da, bineînţeles. Singurul motiv pentru care vibrează la nivelul actual este activitatea umană. Fascinaţia voastră pentru fizic a provocat o reducere generală a vibraţiilor în spaţiul sau dimensiunea în care există entitatea numită de voi Pământul. Prin urmare, a fost trasă în jos odată cu voi.

– Pământul este şi el o entitate vie?

– Bineînţeles că este. Doar că, în momentul de faţă, se află la cea mai scăzută frecvenţă, nici pe departe pe atât vibrantă cum ar putea fi chiar şi numai cu un nivel sau două mai sus.

– Deci ajutându-i pe alţii să se îmbunătăţească spiritual, ne punem şi în slujba Pământului?

– Cu siguranţă. A te pune în slujba altora nu înseamnă a servi doar entităţile umane. Poate fi la fel de important să fii în slujba Pământului şi a celorlalte entităţi din sfera biodimensională. Asta înseamnă că a face o muncă ecologică din dragoste pentru această lucrare, nu ca nişte gesturi politice – căci acele motivaţii anulează energia de frecvenţă mai înaltă ce rezultă din motivaţia ecologic onestă – deci îndeplinind nişte activităţi ecologice poate fi, de asemenea, un mod foarte merituos de a te pune în slujba Pământului, care ar aduce beneficii nu doar omenirii, ci şi tuturor entităţilor spirituale de pe suprafaţa, din interiorul şi din jurul sferei biodimensionale a Pământului. Unii dintre voi deja lucraţi direct cu energiile pentru a suplini pierderea de energie a Pământului, din cauză că vibrează la o frecvenţă mai joasă, iar el începe să reacţioneze, trezindu-se. De aici şi schimbările meteorologice dramatice la care asistaţi. Ele se datorează unor schimbări în tiparele energetice, care provoacă reacţii ale energiilor elementale, cele aflate la graniţa dintre spiritual şi fizic. Vântul este unul dintre acestea şi cel mai vizibil. Nici nu v-ar veni să credeţi cât de fantastic de diferită ar fi viaţa pe Pământ, dacă vibraţiile i-ar fi ridicate înapoi până la nivelul la care ar trebui să fie. Doar câteva niveluri mai sus, şi zonele deşertice ar deveni din nou fertile, vremea s-ar schimba într-un mod favorabil, oferind condiţii ideale de mineralizare a Pământului şi niveluri optime de precipitaţii, temperatură, umiditate şi acoperire cu nori pentru un beneficiu maxim şi protecţie atunci când şi unde Pământul are nevoie de protejare împotriva radiaţiilor ultraviolete. Pământul ar începe să trăiască din nou, în loc să fie inert. El şi-ar onora locuitorii, iar voi aţi recunoaşte ce este Pământul cu adevărat şi l-aţi onora şi voi. Aţi înţelege din ce faceţi parte şi ce i-aţi făcut în mod colectiv acestei Fiinţe dintre cele mai divine. Mai mult, tot felul de fiinţe care în prezent hibernează, din cauza frecvenţelor joase, s-ar retrezi şi ar începe să conlucreze cu Pământul şi să se ocupe de nevoile acestuia, îngrijindu-l până se va însănătoşi complet. Şi astfel, Pământul ar creşte ca energie şi frecvenţă şi ar trage în sus, odată cu el, şi umanitatea. Iar vibraţiile voastre crescând, veţi începe cu toţii să vă treziţi din somnolenţă şi să vă folosiţi adevăratele abilităţi, căci veţi fi recunoscut propria divinitate şi motivele încarnării voastre. Apoi veţi începe să înţelegeţi motivele existenţei celorlalte entităţi de pe Pământ, cum ar fi animalele de pe sol, păsările din aer şi peştii din oceane. Toate există aici cu un motiv, toate fac parte din sfera bio-spirituală şi toate au sarcini de îndeplinit. Veţi afla totul, vă veţi recăpăta abilitatea de a comunica cu ele şi, ca urmare, veţi lucra în armonie cu ele pentru binele întregului. În felul acesta, umanitatea per ansamblu şi companionii săi de pe suprafaţa, din interiorul şi din jurul acestei Entităţi mai mari, cu toţii vă veţi ridica şi mai sus, mai aproape de Origine.

Imaginaţi-vă o lume în care totul coexistă în armonie absolută, o lume în care fiecare fiinţă are o treabă de făcut şi este mulţumită să o facă.

Imaginaţi-vă o lume în care fiecare om îi ajută pe ceilalţi să atingă perfecţiunea în ceea ce fac, fără competiţie, ci în veselie şi bucurie, provocată de simpla plăcere de a vedea că o altă fiinţă atinge un nivel mai înalt.

Imaginaţi-vă o lume în care aţi i-aţi ajutat pe alţii să atingă măreţia, fiindcă v-aţi pus cu adevărat în slujba lor.

Imaginaţi-vă o lume în care puteţi vedea, simţi, atinge, experimenta şi a vă bucura de toate energiile din interiorul şi din jurul fiinţelor care există în acea lume, putând trăi şi voi ceea ce trăiesc ele atunci când conlucraţi cu ele în dragoste şi armonie adevărată şi vedeţi cum reacţionează şi cresc.

Lumea în care aţi putea vedea şi simţi toate acestea, pur şi simplu, v-ar răspunde la munca şi timpul pe care îl acordaţi cu iubire pentru a vă ocupa de nevoile ei şi pentru a o ajuta să crească şi să evolueze şi ea.

Imaginaţi-vă că energiile ce vor apare aici sunt energiile iubirii pure şi necondiţionate, care este aceeaşi iubire ce există în tot universul, iubirea unui Creator întotdeauna mulţumit de eforturile creaturilor sale, oricare ar fi ele. Imaginaţi-vă un Creator care nu judecă niciodată, nu se supără niciodată şi vă îmbrăţişează întotdeauna cu dragoste.

Imaginaţi-vă o lume în care vă manifestaţi ca adevăratul vostru Sine, părţi omnipotente, omnisciente şi omniprezente ale Entităţii mai mari, Originea. A vă pune în slujba celorlalţi pentru atingerea acestui nivel de existenţă este o lucrare cu adevărat nobilă, recompensele fiind nelimitate în comparaţie cu ce găsiţi în viaţa voastră actuală.

Aşadar, având acest stimulent, de ce nu aţi face-o? De ce nu v-aţi pune în slujba Binelui mai mare şi în slujba tuturor, dacă astfel beneficiază Binele mai mare, sau Eul mai mare?

< Sus >

Căile maeştrilor

– Să revenim la maeştrii din cărţile pe care le-am citit. Oare sunt ei cu adevărat capabili să trăiască 2000 de ani în trupul fizic?

– Bineînţeles şi, vorbind la modul realist, îşi pot face trupurile fizice să trăiască oricât de mult doresc. De exemplu, un yoghin care are o totală înţelegere şi acceptare a legii universale poate să facă orice doreşte. Corpul uman este limitat doar de capacitatea spiritului încarnat de a atrage energiile care sunt disponibile în mod natural pentru toţi. Atunci când spiritul titular se află într-o stare de somnolenţă, aşa cum sunteţi majoritatea dintre voi, nu este capabil să se conecteze la Realitatea mai vastă din jurul său şi crede că nu mai există nimic altceva în afară de existenţa sa fizică. Dar odată ce un spirit devine conştient de Realitatea mai vastă, începe să se armonizeze cu ea şi încep să-i apară abilităţile mai simple, disponibile la început, cum ar fi: intuiţie crescută, vindecări, mediumnitate, contactul cu cei aflaţi complet în stare energetică.

Însă abilităţile mai mari, cum ar fi capacitatea de a controla fizicul, apar doar atunci când individul a rupt vălul fizicului şi, prin urmare, nu mai este controlat de acesta în niciun fel. Atunci când ai atins acest nivel – ceea ce, aş putea adăuga, nu a fost uşor în acele vremuri ale maeştrilor şi este chiar şi mai dificil în lumea actuală, dominată de consumerism – nu mai eşti preocupat de nevoile fizicului. Devii capabil să-ţi hrăneşti corpul direct cu energie, reînnoind energiile celulelor corpului la nivelul cel mai elementar. Nu mai trebuie să foloseşti conversia energiei substanţelor organice sau anorganice – care are un randament slab, dar este necesară actualmente – deoarece corpul fizic nu mai are nevoie de energie de calitate inferioară. Corpul vostru se degradează din cauza modului de reproducere a noilor celule care le înlocuiesc pe cele uzate, deoarece, fără regenerarea celulei la nivel energetic, celulele se reproduc doar parţial. Pe parcursul înlocuirilor succesive, se pierd detaliile esenţiale ale programării celulei, ceea ce duce la decrepitudine, din cauză că vitalitatea esenţială s-a pierdut. Yoghinul sau maestrul ştie acest lucru şi este capabil să ofere structurilor celulare ale corpului tot ceea ce au nevoie mereu sau în anumite momente, ceea ce realizează o regenerare sau o întinerire completă, bazată pe memoria corpului la o anumită vârstă, aspectul fizic fiind astfel la discreţia spiritului încarnat. Nu toate spiritele doresc să se prezinte ca băieţi sau fete. Multe preferă să se prezinte la vârsta maturităţii, pentru că aceasta este vârsta cea mai respectată de către discipolii care îi urmează pe aceşti maeştri. La vârsta mijlocie, se consideră că eşti la apogeul capacităţilor tale de învăţare şi de predare. Dacă eşti mai în vârstă, eşti considerat un bătrânel ramolit. Dacă eşti mai tânăr, se consideră că nu ai autoritatea de a preda învăţătura.

Dar revenind la motivul principal al acestei discuţii, un individ iluminat până la nivelul de maestru îşi poate modifica structura celulară până la perfecţiune. Asta înseamnă că este capabilă să funcţioneze cu o eficienţă de 100 % şi să fie manipulată de voinţa spiritului energetic. Dacă spiritul doreşte, corpul poate fi perpetuat în eternitate prin translatarea sa în spiritual, adică transformându-l în starea sa pur energetică, permiţându-i, în acelaşi timp, să fie prezent şi în mediul fizic. Această metodă poate fi folosită şi pentru transportarea corpului fizic prin mediul fizic. Dar ea poate fi realizată numai atunci când spiritul cunoaşte bine adevărata Realitate şi, prin urmare, este capabil să lucreze cu întreaga sa energie, când toată Realitatea este accesibilă, recunoscută şi înţeleasă de către spiritul individului respectiv. Poate că vi se pare ceva cam îndepărtat, dar este realizabil de către toţi.

Dar, spun din nou, distragerile fizicului sunt atât de intense, încât este dificil ca omul să iasă din sfera lor de influenţă. Însă dedicarea şi angajamentul ferm faţă de cauză, împreună cu încrederea în sine vor da roade în cele din urmă. Această lucrare trebuie continuată o perioadă mai lungă de timp, ceea ce este o mare problemă în condiţia actuală a lumii occidentale, spre care se îndreaptă orbeşte şi lumea orientală.

Corpul fizic este un obiect dispensabil, dar este totuşi util prin ocaziile de evoluţie pe care le prezintă, căci a trăi ca spirit într-o astfel de condiţie contractată şi limitată este, realmente, iluminatoare în sine. Ocazia cu totul specială oferită spiritului de a se încarna, adică “a fi în carne”, este că, prin muncă asiduă, îşi poate păstra corpul fizic în mediul spiritual, dacă aşa doreşte. Aceasta îi permite să apară instantaneu în mediul fizic oricând şi oriunde doreşte, fără a fi nevoit să treacă prin îndelungatul proces de creştere şi maturizare a organismului, acompaniat de inevitabila uitare şi apoi de trezirea spirituală. Prin urmare, acest spirit nu mai este constrâns de legile fizice, existând la nivelul fizic elementar, experimentând astfel tot ce se poate la nivel fizic, dar, în acelaşi timp, fiind pe deplin conştient spiritual. Aceasta este combinaţia perfectă, deoarece spiritul nu se mai află sub controlul cerinţelor şi distragerilor fizice, ci controlează el fizicul în toate aspectele.

< Sus >


Partea a 3-a

Capitolul 40. Conştientizarea spirituală accelerată

– Am observat că, de multe ori, munceşti din greu pentru ceva şi, drept urmare, găseşti nişte scurtături sau soluţii rapide, păstrând aceeaşi calitate a muncii. Dacă transmiţi aceste cunoştinţe şi altor oameni, ei ajung la aceeaşi cunoaştere, dar fără a mai trece prin procesul laborios pe care l-ai parcurs tu. În consecinţă, ei te depăşesc prin ceea ce învaţă de la tine.

– Este absolut adevărat, iar dacă reuşeşti să le transmiţi celorlalţi ceea ce ai învăţat, astfel încât ei să plece de la un nivel mai înalt decât cel de la care ai pornit tu, atunci le-ai făcut un mare serviciu. De fapt, acesta este scopul experienţei. Experimentezi ce experimentezi şi, ca urmare, înveţi. Poţi apoi să transmiţi altora ceea ce ai învăţat, ceea ce le permite să progreseze într-un ritm mai rapid şi mai în profunzime. Atât învăţătorul, cât şi elevii vor cunoaşte istoria modului cum s-a ajuns la nivelul actual şi, prin urmare, noii-veniţi vor progresa fără a mai pierde timpul care i-a fost necesar la început învăţătorului să ajungă aici. Aceasta este calea naturală a Universului şi este cea mai bună modalitate de a multiplica ocaziile de evoluţie şi de a ridica vibraţia Universului şi a locuitorilor săi, fizici sau energetici.

– Deci este un lucru bun să le arăţi altora scurtăturile şi descoperirile tale?

– Este una dintre modalităţile primordiale de a te pune în slujba celorlalţi. Prin durerea ta, le uşurezi suferinţa celorlalţi. Le arăţi cum să avanseze oferindu-le ceva extrem de personal, ceea ce ai învăţat. Dacă îţi aminteşti, într-unul dintre dialogurile noastre anterioare, am menţionat că tot ceea ce învaţă toate fiinţele din acest univers se înregistrează în Akasha. Asta înseamnă că tot ceea ce trăieşti, înveţi şi progresul tău este înregistrat şi stocat pentru uzul celorlalţi. Rămâne acolo ca referinţă, astfel încât ceilalţi să poată obţine cunoştinţele şi experienţa altora, pe care nu au dobândit-o direct, ca să le fie de folos în încarnările sau experienţele de natură similară. Moştenind aceste cunoştinţe, vor pleca de la un nivel mai înalt decât dacă ar fi pornit de la zero. Şi astfel, se vor spori ocaziile de învăţare şi evoluţie, până când vor descoperi şi aceştia nişte soluţii rapide, pe care, la rândul lor, le vor transmite celor care îi vor urma. Aşadar, cercul se închide, deoarece şi ei au beneficiat de cunoştinţele şi suferinţa altora.

Folosesc aici cuvântul “suferinţă”, deoarece orice proces de învăţare şi evoluţie conţine ceva suferinţă pentru cel care este încarnat în planul fizic. Entităţile fizice care au suferit au învăţat ceva din asta şi apoi împărtăşesc aceste cunoştinţe altora, pentru a-şi continua ciclul evolutiv, îi ajută să-şi accelereze procesul de învăţare. În esenţă, se creează o spirală a cunoaşterii, spiritele încarnate dăruind pe măsură ce învaţă, iar ciclul continuă înainte şi în sus.

– Am auzit că, pentru a atinge iluminarea spirituală, trebuie să urmezi o cale strictă şi să meditezi cu dăruire. Cum poate fi posibil acest lucru în societatea occidentală de astăzi, unde ni se cere până şi să răspundem instantaneu la e-mailuri? Nu suntem niciodată lăsaţi destul de singuri pentru a ne dedica timpul ca să devenim realmente spirituali. Nici nu putem bate drumurile ca să predăm învăţătura spirituală, fără o locuinţă fixă şi fiind găzduiţi de străini, aşa cum a făcut Isus.

– Dar nimeni nu se aşteaptă să faceţi aşa ceva. Tocmai în asta constă frumuseţea spiralei ascendente. Pe măsură ce creşte nivelul oamenilor care încearcă să fie spirituali, creşte şi frecvenţa de bază a lumii sau a universului. Asta înseamnă că nu trebuie să depui aceleaşi eforturi pentru a ajunge la nivelul la care eşti acum, deoarece au muncit alţii înaintea ta, ceea ce-ţi oferă acum o poziţie de pornire mai înaltă. Prin urmare, accesul la tărâmurile spirituale este acum ceva mai uşor decât pentru cei dinainte.

< Sus >

Spiritualitatea de-a lungul a două mii de ani de încarnări umane

– Care ar fi diferenţa dintre noi şi ei? Cum s-au schimbat lucrurile pe parcursul a 2000 de ani de încarnări umane?

– Diferenţa este că, în general, minţile voastre sunt mai deschise pentru a înţelege adevărul. Acum sunteţi mult mai mulţi care vă puneţi marile întrebări fundamentale, de genul "Trebuie să existe şi altceva în afară de ce se vede cu ochiul liber". Aceasta este trambulina, este primul pas pe drumul spre iluminare. Când a trăit Isus pe Pământ, existau semnificativ mai puţini oameni în lume decât acum. În consecinţă, doar puţini oameni se aflau pe o cale spirituală conştientă, ceea ce oferea o şansă mai redusă de a ridica vibraţia Pământului. Or, creşterea populaţiei de astăzi a dus şi la o creştere semnificativă a celor intraţi în mod conştient pe o cale spirituală evolutivă, şi astfel puteţi înţelege de ce frecvenţa de bază a Pământului şi a Universului local este mult mai mare decât pe vremea lui Isus. Singura problemă acum este că mintea vă este bombardată în fiecare oră sau zilnic de nenumărate lucruri care vă distrag atenţia de la lucrul principal, anume intrarea în contact cu partea ascunsă a voastră, adevăratul Sine. Cei încarnaţi în vremea lui Isus nu aveau parte de aceste distrageri, dar în schimb, trebuiau să plece de la un nivel mult mai scăzut al frecvenţei pentru a se ridica până la tărâmurile spirituale. Trebuiau să studieze în cea mai mare parte a vieţii, iar speranţa de viaţă era mai mică, aşa că au avut şi ei parte de provocările lor în ascensiunea către iluminare.

– Atunci cum se face că Isus a fost iluminat la o vârstă atât de tânără?

– Dar cum se face că tu ai fost interesat de mediumnitate de la o vârstă atât de tânără?

– Pentru că s-a născut înconjurat într-o vibraţie mai înaltă?

– Corect. Aşa sunt toţi cei care se află pe calea iluminării acum, la fel ca tine. Asta nu vă face superiori celor care nu sunt pe această cale, dar vă oferă ocazia de a le da şi lor startul pe această cale. Pentru asta vă aflaţi aici, pentru a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi să progreseze pe calea pe care aţi ales-o, calea spre adevărata iluminare.

< Sus >

Conştientizarea Realităţii, un comentariu din partea Originii

– Ai menţionat anterior că o entitate trebuie să fie evoluată înainte de a putea conştientiza Realitatea adevărată şi de a avea acces la Cunoaşterea care există în această Realitate. Dar de ce trebuie neapărat ca o entitate să fie evoluată pentru a avea acces la această Cunoaştere, din moment ce ea provine din Tine şi de la Sursă?

– Din cauza posibilităţii de a abuza de puterea care vine odată cu Cunoaşterea. Dacă ai putea accesa Totul, dar nu ai avea o inimă curată în condiţia ta limitată fizic, atunci nu ai avea imaginea de ansamblu, ci doar ceea ce îţi doreşti. Din acest motiv, o entitate trebuie să fie evoluată până la nivelul în care nu mai este tentată să folosească Cunoaşterea pentru propria mărire sau interes. Dimpotrivă, trebuie să simtă nevoia de a o împărtăşi cu cei suficient de conştienţi pentru a fi interesaţi într-un scop pozitiv. Astfel de oameni sunt în mod natural binevoitori şi neagresivi. De fapt, le-ar fi chiar dificil să fie agresivi din punct de vedere fizic şi nu ar putea să dea nici măcar un pumn cu adevărat puternic. Aceştia sunt oamenii care vor răspândi învăţăturile despre Realitate pentru a ajuta omenirea să iasă din fizic şi să progreseze spre următoarea frecvenţă.

< Sus >


Capitolul 41. Iertarea, ca regulă de viaţă în planul fizic

Iertarea este una din pietrele de temelie pentru a vă păstra spiritualitatea şi a vă eleva vibraţiile până la punctul în care puteţi trece la nivelul următor. Atunci când era încarnat, Isus a spus “Iartă-i, Tată, căci nu ştiu ce fac”. Acestea sunt cuvinte cu adevărat înţelepte, căci înţelegerea supremă şi cunoaşterea supremă se bazează pe iertarea supremă a tuturor greşelilor. Indiferent cât de mare sau de mică este acea greşeală şi indiferent cât de personală poate părea, învăţaţi să iertaţi pe deplin şi să vă eliberaţi de gândurile de răzbunare meschină care rezultă din rumegarea acelor greşeli. Ridicaţi-vă deasupra acestor nevoi meschine şi priviţi adevărul, adevărul că toţi merită să fie iertaţi pentru micile lor greşeli, indiferent cât de personale pot părea pentru individ.

– Iertarea pare atât de simplă. Oare de ce nu o folosim mai des?! Ar face lumea mult mai bună.

– Da, aşa este. Şi, în plus, ar rezolva multe dintre problemele lumii, dacă nu chiar pe toate. Problema este că oamenii spun că iartă, dar nu iartă pe deplin. Asta, din cauză că nu înţeleg pe deplin ce iartă sau ce este iertarea cu adevărat.

Pentru a ierta cu adevărat pe cineva, trebuie să înţelegi bine circumstanţele care au generat motivul acţiunilor sale. Atunci şi numai atunci eşti capabil să te pui în locul său şi să simţi emoţiile care au însoţit acţiunea. Acest lucru este posibil doar atunci când invoci funcţia empatică a Sinelui tău adevărat, care, bineînţeles, este disponibilă în orice moment, dacă îţi dedici timpul necesar pentru a-ţi asculta Sinele superior. Această abilitate este doar un pas pe drumul către iertarea instantanee şi necondiţionată, care se naşte din iubirea necondiţionată pentru toţi, căci ai nevoie să treci printr-un anumit proces până vei dobândi acest gen de iertare.

Atunci când eşti deschis şi una cu Universul şi cu ocaziile pe care ţi le oferă pentru evoluţie, vei vedea acţiunile celorlalţi nu ca pe un impediment pentru tine, ci ca pe o oportunitate de a evolua atât ei, cât şi tu. Vei recunoaşte şi înţelege asta imediat. Iertarea va fi instantanee şi necondiţionată.

– Deci iertarea este un instrument puternic, pe care trebuie să-l porţi cu tine.

– Nu este un instrument. Este o altă regulă de a trăi în planul fizic, o modalitate de a te asigura că nu-ţi cobori vibraţiile şi, prin urmare, nu-ţi pierzi contactul cu Sinele superior, acea parte a ta rămasă în Spirit. De fapt, este o nevoie fundamentală a vieţii încarnate. Ai putea contabiliza de câte ori pe zi ţi-a greşit o persoană în vreun fel, sau ai putea să treci cu vederea acelea greşeli, sau ai putea doar să crezi că le ignori – aşa cum lasă unii oameni să mocnească lucrurile. Prin urmare, ai potenţialul fie de a-ţi scădea vibraţiile, din cauză că te opui şi nu eşti de acord cu evenimentele trăite, fie de a-ţi creşte vibraţiile, datorită faptului că îi ierţi pe cei care au creat acele evenimente neplăcute, şi astfel să mergi mai departe şi mai sus. Persoana înţeleaptă înţelege asta imediat, fără a se mai gândi, şi acceptă cu bucurie această ocazie de progres evolutiv.

– Dar cum rămâne cu cei din jur care îţi spun că se profită de tine sau că eşti călcat în picioare?

< Sus >

Să le arăţi celorlalţi raţiunea iertării

– Atunci este de datoria ta să îi ajuţi să treacă peste prejudecăţi şi să le explici raţiunea pentru care ai acţionat astfel. Făcând asta, obţii două lucruri:

1) Îi ajuţi să nu mai preia problemele altora şi, astfel, să nu-şi mai diminueze nivelul de vibraţie, din cauza unei interacţiuni personale sau intervenţii inutile.

Şi

2) Le oferi şansa de a deveni conştienţi de ocaziile de a ierta, atunci când acestea apar, prezentându-le problema scăderii frecvenţei din cauza neiertării.

Mai apare, în plus, şi oportunitatea de a tăia legătura energetică dintre tine şi persoana care trebuie iertată, deoarece această legătură energetică face parte din Legea karmei.

< Sus >

Legătura karmică dintre făptuitor şi receptorul ofensei, când o percepe ca atare

– Legătură? Care este această legătură? Eu credeam că, dacă ai făcut ceva care ţi-a provocat scăderea nivelului vibraţional, asta ar fi destulă karmă.

– Există întotdeauna o legătură karmică între făptuitor şi receptorul unei ofense. Ea leagă cele două entităţi la nesfârşit, până când se întâmplă unul dintre următoarele două lucruri:

1) Iertarea necondiţionată. Acesta este unul dintre cele mai mari daruri pe care o entitate îl poate face altei entităţi, deoarece rupe definitiv acea legătură karmică particulară dintre cele două entităţi.

Sau

2) Entitatea care a greşit iniţial va suporta o acţiune similară din partea entităţii care a suferit anterior din cauza ei.

– Wow, calea asta pare foarte încurcată!

– Aşa este. Îţi poţi imagina câte legături există între toate entităţile care sunt supuse încarnării! Este un adevărat scenariu criminal, dar care ar fi uşor de corectat dacă entităţile cărora li se face răul le-ar ierta pe cele care îl fac, chiar la momentul faptei. Mai mult decât atât, imaginează-ţi, dacă toată lumea s-ar ierta reciproc în momentul suferirii unei acţiuni ostile sau neplăcute, atunci Pământul şi toate sufletele încarnate aici s-ar afla la un nivel vibraţional semnificativ mai ridicat decât cel actual. Asta ar ridica nivelul de conştientizare al indivizilor, care ar recunoaşte imediat când sunt pe cale să comită o faptă greşită, ridicându-i astfel chiar până la pragul Conştiinţei universale în timp ce sunt încarnaţi. La acest nivel, este percepută imaginea de ansamblu şi se acceptă de bunăvoie modul optim de abordare a situaţiei.

– Deci iertarea este calea de urmat.

– Nu este singura cale de urmat, dar este o metodă importantă avută la dispoziţie de oameni pentru a avansa pe calea lor evolutivă.

< Sus >


Capitolul 42. Mai multe despre comunicarea cu Sinele superior

– Poţi să-mi dai o altă explicaţie de ce este greu pentru noi, adică partea din noi înghesuită în acest vehicul fizic foarte mic, să fim în contact cu Sinele nostru superior? Întreb acest lucru, deoarece am încercat să explic chestiunea unor prieteni şi cunoscuţi folosind atât metafora conştiinţei închise într-o sticlă şi aruncate în ocean, cât şi comparaţia celor cinci simţuri fizice cu cinci milioane de simţuri spirituale, şi se pare că nu i-a ajutat să înţeleagă mare lucru.

– Îţi ofer o comparaţie pe care majoritatea oamenilor ar trebui să o priceapă, în special cei mai tineri, deoarece are legătură cu computerele. Să luăm chestiunea descărcării de informaţii de pe internet când ai disponibilă doar o anumită lăţime de bandă. Dacă te gândeşti că tu ai fi computerul de acasă, iar Sinele tău real sau superior ar fi întreaga cunoaştere de pe internet, înţelegi imediat problema. Este nevoie de timp pentru a descărca sau a transmite date, chiar şi printr-o conexiune de bandă largă, mai ales atunci când au loc şi alte comunicaţii pe fundal. Operaţiile devin şi mai lente atunci când încerci să descarci sau să navighezi pe mai multe site-uri web în acelaşi timp. Cauza este limita disponibilă a lăţimii de bandă, adică cât de multe date pot fi primite în acelaşi timp, precum şi puterea de procesare a computerului tău. Această lentoare te face să simţi o frustrare şi îţi limitează capacitatea de a obţine informaţii.

Acum, gândeşte-te că ai încerca să descarci deodată toate informaţiile din tot internetul. Computerul tău s-ar bloca, din cauză că nu are puterea necesară pentru a procesa aceste informaţii. Şi nici măcar furnizorul de servicii de internet nu are lăţimea de bandă necesară pentru a face faţă. Acelaşi lucru se întâmplă cu oamenii care încearcă să comunice cu Sinele lor superior şi cu memoria universală, cunoştinţele depozitate în Akasha.

Aşadar, sunteţi limitaţi de cantitatea mică de informaţii pe care le puteţi gestiona, care sunt obţinute, cel mult, prin intuiţie sau puteri parapsihice. Aşa cum unii au acces la o lăţime de bandă mai mare şi la computere mai performante, la fel, unii oameni au o capacitate mai bună de a comunica cu Sinele lor superior. Se datorează, pur şi simplu, capacităţii lor de a se acorda la acea parte din ei care are o lăţime de bandă mai mare şi o putere de procesare mai rapidă. Acest lucru presupune să vă oferiţi timp, un timp pentru a sta în linişte şi a vă asculta pe voi înşivă şi universul, fără aşteptări, prejudecăţi sau critici intelectuale, doar cu acceptare. 

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
8 august 2021