<  Pagina index "Istoria lui Dumnezeu"


ISTORIA LUI DUMNEZEU – Selecţia 4

Traducere de Răzvan A. Petre

Capitolul 10: Entitatea-Sursă, despre dezvoltarea fiinţelor umane

Partea 1-a     red  Marele experiment necesar ca Originea să se înţeleagă pe Sine | Rolul Entităţii-Sursă în dezvoltarea formei umane  | Rolul ARN-ului | Forma umană primitivă, mai rarefiată | Revenim la dezvoltarea formei umane

Partea a 2-a  red  Mâncare pentru longevitate | Nevoia de a mânca | Metoda sau metodele corpului de a converti energia universală | A mânca animale sau legume

Partea a 3-a  red  Corpul devine mai dens (Drumul spre reproducerea biologică autonomă) | Prima încercare de reproducere umană | A doua încercare de reproducere umană | Dificultăţile spiritelor încarnate care împărţeau acelaşi corp uman

Partea a 4-a  red   Proiectarea fiinţei umane moderne (dezvoltarea metodei actuale de reproducere) | Tărâmurile fizice cuprind 10 niveluri  | Revenim la reproducerea umană


Partea 1-a

Capitolul 10. Entitatea-Sursă, despre dezvoltarea fiinţelor umane

Marele experiment necesar ca Originea să se înţeleagă pe Sine

Una dintre întrebările pe care omenirea şi le-a pus din timpuri imemoriale este: de ce suntem aici? Este incredibil că ne-am format aspectul şi simţurile din „supa primordială” într-o perioadă de milioane de ani. Care ar fi fost şansele ca acest lucru să se poată întâmpla? Miliarde, dacă nu chiar triliarde la unu. Deşi am abordat puţin, împreună cu Entitatea-Sursă a universului nostru şi a Originii, motivul pentru care ne aflăm aici din perspectiva entităţii energetice, totuşi eram curios ce anume ne-a făcut să luăm această formă fizică şi cum funcţionează conexiunea dintre noi, cei Reali, şi acea bucăţică din noi înghesuită în această formă fizică. Întrucât Entitatea-Sursă ne-a creat, am decis să o contactez pe aceasta, şi nu pe Origine, deşi am rămas surprins că a intervenit ulterior şi Originea.

– Bine, acum voi pune marea întrebare la care majoritatea religiilor lumii pretind că au un răspuns, pe care îl şi predică: de ce suntem aici?

– Este simplu. Noi, adică tu, Eu, toate entităţile pe care le-am creat şi toate celelalte Surse şi entităţile pe care le-au creat, existăm pentru a ajuta Originea să se înţeleagă pe Sine. O întrebare mai bună ar fi fost: de ce sunteţi aici în forma fizică umană?

– Bine, deci de ce suntem aici într-o formă fizică umană?

– Pentru a ajuta Originea să se înţeleagă pe Sine.

– Ce?! Acum vorbeşti în doi peri!

– În niciun caz. Vezi tu, totul face parte din experiment, dacă vrei să-i spui aşa. Chiar şi frecvenţele inferioare şi dimensiunile inferioare fac parte din Origine. Aşadar, ce modalitate mai bună de a Te înţelege, decât să aduci o parte din Tine la acel nivel, cu toate limitările sale...?! Originea a reuşit acest lucru prin faptul că Eu v-am creat pe voi. Când trăiţi evenimentele vieţii, voi evoluaţi. Iar când voi experimentaţi anumite lucruri, o fac şi Eu, la fel, şi Originea.

– Mi se pare că o faceţi prin telecomandă.

– Este o idee rezonabilă, dar incorectă. Este incorectă, pentru că, în realitate, tu faci parte din Origine. Se experimentează pe Sine prin Ea însăşi, dar acea parte din Ea însăşi, tu, ai primit individualitate şi conştiinţă de la Mine, care, la rândul meu, am primit individualitate şi conştiinţă de la Origine.

– Şi cine a dat conştiinţă Originii?

– S-a dezvoltat pe Sine, de-a lungul a nenumărate triliarde de triliarde de ani. Originea este energie, materie şi formă cu conştiinţă.

– Credeam că Originea nu este materie.

– Originea este totul.

– Bine, ne-am abătut puţin de la ceea ce voiam să discutăm aici.

– Da, înţeleg. Dar este o discuţie relevantă şi un subiect la care vom reveni la momentul potrivit.

Acum, să trecem la subiect: În timpul primelor eforturi ale Originii de a se înţelege pe Sine, a descoperit că, cu cât cobora mai jos ca dimensiuni şi frecvenţe, cu atât se pierdea contactul cu partea din Sine proiectată la acel nivel inferior, care ajungea să uite că face parte din Sine. De aceea, această amintire a fost implantată în noi, Sursele, când am fost create. Ni s-au dat toate cunoştinţele pe care Originea le avea în acel moment. Drept urmare, am încercat cu toţii să proiectăm o parte din Noi înşine la nivelurile inferioare pentru a le experimenta direct. Când v-am creat pe toţi, toţi ştiaţi că, pentru a experimenta nivelurile inferioare, nu veţi păstra nicio amintire din voi înşivă.

De asemenea, s-a descoperit că cel mai bun mod de a experimenta nivelurile inferioare era cu ajutorul unei forme conforme cu densitatea energiilor de la acele niveluri.

Era necesar un vehicul şi trebuia să fie inventat unul care să poată accepta, găzdui sau menţine, şi ulterior, să elibereze fără a-i dăuna, o entitate provenind de la un nivel mai înalt.

< Sus >

Rolul Entităţii-Sursă în dezvoltarea formei umane

– Deci chiar Tu ai dezvoltat forma umană?

– Nu eu personal, deşi am supravegheat-o. Unii dintre voi au fost implicaţi în dezvoltare.

– Noi?

– Da, unii dintre voi. Vezi tu, voi urma să fiţi fiinţele care urma să vă proiectaţi la aceste niveluri inferioare. Aşa că, cine ar fi fost mai potrivit decât voi înşivă pentru a dezvolta vehiculul pe care urma să îl folosiţi?!

– Şi cum am făcut-o?

– De-a lungul unei perioade lungi de timp. Serios, v-a luat milenii pentru a dezvolta forma umană până la ceea ce este acum. Aţi trecut prin multe, multe prototipuri.

– Deci, care au fost problemele?

– Longevitatea, pentru început. Dar, mai important, forma umană trebuia să poată exista la nivelurile fizice şi spirituale inferioare, care să permită comunicarea cu restul din voi, Sinele superior. Acest lucru a necesitat o anumită formă fizică şi un sistem energetic interdependente unul de celălalt pentru a supravieţui. A fost nevoie de multă inventivitate, încercări şi erori.

– Mă gândeam că Tu sau noi am fi putut, pur şi simplu, să inventăm ceva, mai ales dacă eram atât de evoluaţi să accesăm dimensiunile de conştiinţă care permit acest nivel de creativitate.

– Formele-gând au tendinţa de a rămâne în zona sau mediul lor de origine, dar ele au nevoie şi de atenţia creatorului lor. De aceea, poltergeistul, de exemplu, stă pe lângă oamenii care cred în el, deoarece aceştia îi dau formei o energie în plus faţă de creaţia iniţială. Pentru a crea cea mai bună formă, aţi vrut să creaţi un vehicul care să se perpetueze de la sine pentru o perioadă de timp. Prin urmare, trebuia să funcţioneze fără nivelul de atenţie necesar în mod obişnuit pentru a crea o formă-gând în fizic. Trebuia să fie independent de această atenţie. Prin urmare, aţi proiectat un vehicul viu care putea folosi sursele de energie înconjurătoare pentru a se menţine.

– Sună complicat şi ştim cu toţii că forma umană este un lucru foarte complicat. Deci, cum ne-am început dezvoltarea?

– La început, la scară mică. Aţi încercat să creaţi piese mici care să funcţioneze una cu alta şi pe baza cărora să puteţi construi mai departe. Acestea trebuiau să fie programabile de către spirit şi să funcţioneze pe baza acestei programări.

– Te referi la ADN-ul care creează celule?

– Nu, mai jos. Mă refer la ARN-ul care este programat de spirit. ARN-ul este o interfaţă care funcţionează, în acelaşi timp, la nivelurile fizice superioare şi spirituale inferioare. A fost prima parte a formei umane care a fost dezvoltată şi, prin urmare, cea mai dificil de creat şi cea mai importantă. Este partea fizică care este în contact cu câmpurile aurice la toate nivelurile.

– Aveam impresia că ARN-ul este mediul care transmite programarea de la ADN la celulele stem pentru a crea ceea ce sunt destinate să fie, cum ar fi un ficat sau o inimă.

< Sus >

Rolul ARN-ului

– Asta pentru că nu ai decât un capăt al poveştii. Oamenii voştri de ştiinţă abia au reuşit să depisteze comunicarea de la ADN la ARN. Acesta este doar unul din cele două căi de comunicare şi nu ia în considerare primul set de informaţii, transmis de ARN către ADN. ADN-ul trebuie să răspundă ARN-ului în aşa fel încât să fie sigur că a primit informaţia corectă şi că aceasta este transmisă celulei sau celulelor în care se află ADN-ul. De asemenea, ARN-ul este utilizat ca mijloc de comunicare între celule. Astfel, ele se pot localiza reciproc şi se pot lega între ele în celule de acelaşi tip pentru a crea funcţia corporală care le-a fost atribuită. Trebuie să iei în considerare faptul că multe forme de informaţii sunt transmise prin intermediul ARN-ului şi al altor medii fluidice, dar numai ARN-ul este în contact cu spiritul din punct de vedere fizic. În esenţă, din moment ce ARN-ul se află peste tot în corp, întregul corp este, prin urmare, în contact cu spiritul. Şi aceasta face ca forma umană să fie unică: fizică, intermediară sau astrală şi spirituală, aspectul de trei-în-unu despre care vorbesc unele dintre religiile voastre. Acestea încearcă să explice ceva ce a fost uitat. Vom discuta acest lucru mai târziu într-un alt capitol despre religie.

– Deci, spui că cea mai importantă parte a fiziologiei umane este ARN-ul, pentru că permite corpului să comunice cu spiritul.

< Sus >

Forma umană primitivă, mai rarefiată

– Da, dar mai important, v-a permis să dezvoltaţi forma umană în etape, pe măsură ce analizaţi ce fiziologie şi ce formă funcţiona cel mai bine în mediul înconjurător.

– Stai puţin! Sugerezi că există sau au existat diferite forme umane?

– Bineînţeles că da.

– Sunt aceştia neanderthalienii sau alţii?

– De fapt, forma de Neanderthal a fost ultima. Dar a reprezentat acea modificare cu care forma umană trebuia să se acomodeze, din cauza creşterii densităţii, care rezultase din reducerea frecvenţei, generată de introducerea liberului-arbitru uman. Liberul arbitru este cel care a cauzat scăderea vibraţiilor. Dar tot liberul arbitru este cel care vă va face să ascensionaţi. Forma umană dinainte de aceasta era o construcţie mult mai rarefiată. De fapt, conexiunea cu spiritul era de aşa natură, încât entitatea încarnată putea să intre şi să iasă din corp, mai mult sau mai puţin, după bunul-plac.

– Aşadar, cum arătau aceşti oameni mai rarefiaţi de dinainte?

– I-ai putea considera ca fiind subţiri şi delicaţi, aproape translucizi, chiar strălucind în întuneric. Cu siguranţă, nu erau specimenele fizice solide şi robuste pe care le aveţi astăzi. Şi nu ar fi putut supravieţui la nivelul actual de densitate resimţit la acest nivel de frecvenţă. De aici, nevoia de a redezvolta forma din mers, pe măsură ce frecvenţele se schimbau. Aveţi legende despre oamenii din Sumer de culoare purpurie, iar unii oameni născuţi astăzi încă mai prezintă semnul sumerienilor atunci când au semne de naştere purpurii. Aceşti oameni aveau un alt nivel de densitate. La fel şi atlanţii, care erau tot aşa, mai puţin denşi. Acestea erau vremuri când spiritul putea intra şi ieşi din corp după bunul plac, dar nu cu aceeaşi uşurinţă ca primele constructe fizice.

< Sus >

Revenim la dezvoltarea formei umane

– Hai să revenim la dezvoltarea formei umane. Cum a progresat?

– Aţi dezvoltat un intermediar, ARN-ul, care putea ajuta la programarea celor mai mici blocuri de construcţie a formei umane, ADN-ul. Acesta era capabil să creeze tipurile de celule necesare pentru a forma organele corpului care să îl susţină în condiţia sa fizică suficient de mult timp pentru ca entitatea încarnată să poată experimenta viaţa fizică. Aţi încercat apoi să înţelegeţi ce avea nevoie un corp fizic pentru a se autosusţine.

– Aşadar, cum am ajuns la diferitele organe ale corpului? Cum am ştiut că avem nevoie de un ficat sau de un pancreas?

– După câteva eşecuri dramatice, aţi început să înţelegeţi că construcţia pe care aţi realizat-o avea nevoie să se hrănească atât din frecvenţele fizice, cât şi din cele energetice. Primele încercări de a realiza forma umană au murit, pur şi simplu, de foame, fără să ştie că îi era foame.

Următorul obiectiv a fost să vă daţi seama cum să luaţi hrana din mediul înconjurător şi să o transformaţi în energie compatibilă cu energiile voastre, ca entităţi spirituale. A trebuit să dezvoltaţi un sistem de distribuţie a energiei care, într-o oarecare măsură, să reflecte fluxul energetic. Aceasta însemna să deplasaţi nutrienţii pentru a ajunge în fiecare parte a corpului şi să se întoarcă din nou, dacă nu au fost folosiţi de prima dată. Aşa că aţi inventat materialele pentru a crea sânge. Dar nu era destul, pentru că era nevoie ca sângele să accepte şi să cedeze hrana. Zona corpului care făcea treaba avea nevoie ca să fie refăcută energia sa fizică, în acelaşi timp cu energia sa spirituală. Aminteşte-ţi, partea de energie spirituală era puţin mai uşoară, deoarece partea energetică a formei umane este, în mare parte, o energie căreia i s-a dat o formă care să funcţioneze. Începeaţi să dezvoltaţi metabolismul. Iar asta a necesitat timp şi multe încercări şi erori.

– Dar cum rămâne cu creierul uman? Noi punem foarte mult preţ pe faptul că ceea ce suntem, personalitatea noastră, experienţa noastră sunt stocate în materia cenuşie.

– Iniţial, nu a existat un creier, pentru că focalizarea spiritului întrupat nu era atât de îngustă. Era în tot corpul.

– Dar de ce avem nevoie de un creier acum, dacă nu aveam atunci?

– Pentru a avea un sistem de control central care să controleze procesul metabolic de a hrăni tot restul corpului. Acesta controlează restul organelor şi continuă să facă acest lucru şi astăzi. Cu toate acestea, există un nivel de programare locală în fiecare dintre organe pentru a face faţă operaţiunilor mai banale.

– Deci ce s-a mai întâmplat pentru a crea forma umană pe care o avem astăzi?

– După ce aţi stabilit că trebuie să transmiteţi sau să faceţi să circule sângele în jurul corpului în acelaşi mod în care energiile spirituale sunt distribuite în jurul corpurilor spirituale, aţi realizat apoi că sângele trebuia să fie curăţat. Era necesar să eliminaţi toate impurităţile care sunt absorbite treptat de către celulele sanguine, ca parte a procesului metabolic de a-i da celulei substanţe chimice care să-i ofere energie fizică, dar şi spirituală. Mai târziu, însă, v-aţi dat seama că trebuie să existe o metodă prin care corpul fizic să poată reface acele substanţe chimice fără intervenţie spirituală externă. De exemplu, corpul trebuia să transforme materia primă în energie chimică utilizabilă.

– Digestia materiei organice externe? Ce ne-a făcut să recunoaştem această nevoie?

– Trebuia să schimbaţi sângele la fiecare lună sau cam aşa ceva, plus sau minus o săptămână. Pur şi simplu, nu mai avea nutrienţi pentru a susţine funcţiile corpului.

– Credeam că forma umană de astăzi ar putea rezista o lună fără mâncare, dacă ar avea apă.

– Acest lucru este corect. Dar, aminteşte-ţi că organismul uman era mult diferit atunci. Era mult mai rarefiat din punct de vedere energetic şi nu era atât de dependent de nevoia de energie fizică precum este acum. Astfel, a apărut nevoia de a consuma fizic materia organică şi de a o amesteca cu materia gazoasă aflată într-o formă uşor disponibilă în universul fizic. V-aţi dat seama că trebuie să fie ceva uşor de recompletat, ca un produs secundar al interacţiunii materiei anorganice şi organice, precum şi să conţină elementele de bază ale acestui univers. Celălalt ceva trebuia să creeze o reacţie chimică controlabilă, care să ducă la crearea blocurilor alimentare de bază, precum şi să se reproducă pe sine în acest proces.

– Înţeleg că vorbeşti despre oxigen şi carbon aici.

– Da, aceste două elemente gazoase sunt cele mai disponibile în acest tip de univers. Le folosiţi în procesul metabolic în cadrul sistemului circulator uman, pentru a-şi crea propriile substanţe nutritive, pentru a completa energiile spirituale într-un mod independent de intervenţia spirituală. Astfel, aţi creat forma umană autosustenabilă, care era gata să intre în acţiune, până când aţi aflat despre modul în care bacteriile şi viruşii afectau acest sistem, bineînţeles.

– Înseamnă că am avut probleme cu îmbolnăvirea corpului încă de la început.

– Nu chiar. Acest lucru se întâmpla doar atunci când organismul trebuia să funcţioneze într-un mediu mai dens.

– Atunci de ce nu am avut probleme la începutul dezvoltării?

– Întrucât corpul, fiind mai rarefiat, nu era afectat de mediul fizic prea mult. Chiar dacă exista în primul rând în fizic, el trăgea multă energie din spirit şi, prin urmare, nu era atât de sensibil la bolile lumii în care existau bacteriile şi viruşii. De asemenea, nu uita că forma umană era una relativ nouă, iar entităţile care locuiau în aceste forme erau la o frecvenţă mai înaltă. Totuşi, ele nu erau afectate energetic de procesele de gândire disfuncţionale care creează schimbări în câmpurile energetice aurice ale formei umane superioare.

– Cum de se întâmpla acest lucru?

– Pur şi simplu, pentru că spiritul uman întrupat nu fusese încă corupt de momelile experienţei fizice şi de capacitatea acesteia de a seduce spiritul întrupat până la punctul în care acesta doreşte să rămână în fizic.

– De ce ar vrea spiritul să rămână în fizic, când este mult mai mult spirit?

– Pur şi simplu, din cauza uitării, fiinţa fiind proiectată la un nivel în care comunicarea este mult redusă faţă de normal.

– Aşadar, este o formă de uitare?

– Nu, este doar un cuvânt pentru a explica experienţa pe care o are un spirit atunci când nu mai poate accesa tot ceea ce este. În esenţă, el nu mai poate accesa tot Sinele său şi toată creaţia. Nu ţine cont de ea, în principal, pentru că nu o vede acolo. Aşa că ea, partea care este proiectată în fizic, uită treptat de ea. Ca urmare, ea crede că lumea unde este încarnată şi toate experienţele de acolo, numai ele ar exista. Prin urmare, omul face altor oameni nişte lucruri pe care nu le-ar face în mod normal, în efortul de a-şi îmbunătăţi situaţia. Acest lucru, la rândul său, creează forme-gând care se fixează în câmpul energetic şi creează disfuncţii în fizic. Deoarece fizicul este legat de energetic, fizicul răspunde apoi la energia disfuncţională, încercând să reproducă tiparul energetic în fizic. Pe măsură ce corpul fizic devine mai dens, seducţia fizicului îi creşte dorinţa de a face ceva pentru a-şi îmbunătăţi experienţa fizică, ceea ce duce apoi la amprente energetice disfuncţionale şi la modificări ulterioare ale corpului fizic. În final, asta înseamnă că lucrurile cu care ar trebui să fie în mod normal în armonie, nu mai sunt în armonie şi îmbătrânesc corpul fizic. Acest lucru provoacă apoi fricţiuni în cadrul funcţiilor fizice. În acest caz, virusul sau bacteria cu care corpul este, în mod normal, în armonie şi cu care cooperează fără probleme, luptă acum împotriva corpului.

– Ai spus că viruşii şi bacteriile erau în armonie cu corpul uman primitiv. Se datorează oare faptului că erau forme de viaţă energetică de sine stătătoare şi, prin urmare, aveau şi ele un rol în univers?

– Da şi nu. Vezi tu, deoarece corpul uman era iniţial o construcţie mult mai uşoară, materia mai densă trecea prin el sau nu putea să-l afecteze, iar formele de viaţă mici, cum ar fi bacteriile sau viruşii, nu se puteau agăţa de structura celulară umană şi să facă daune. De asemenea, vibraţia mai înaltă a celulelor respingea, efectiv, frecvenţa mai joasă a bacteriilor. Acesta ar fi un efect similar cu cel al repulsiei magnetice. Deci, erau două efecte: 1) Bacteriile de frecvenţă inferioară treceau, pur şi simplu, prin forma umană, dacă forma umană era de o frecvenţă înaltă sau uşoară. Şi 2) Bacteriile erau respinse, dacă frecvenţa era ceva mai joasă.

< Sus >

Partea a 2-a

Mâncare pentru longevitate

– Se pare că rezolvasem complet forma umană atunci.

– Nu încă. Vezi tu, odată ce aţi creat un sistem care putea funcţiona cu energie atât din lumea spirituală, cât şi din cea fizică, a trebuit să vă asiguraţi că energiile se vor amesteca şi vor funcţiona bine împreună.

– Credeam că ele lucrau separat, deoarece trebuiau să lucreze cu corpuri energetice diferite.

– Nu, ele trebuie să interacţioneze, pentru că fiecare sistem energetic depinde de cel de deasupra şi de cel de dedesubt. Aşa se explică transmiterea disfuncţionalităţilor, în susul şi în josul structurilor energetice, atunci când luaţi prejudecăţile drept realitate, sau când vă domină afecţiunile fizice ori dependenţele. În cele din urmă, aţi stabilit că anumite energii funcţionează cel mai bine cu forma umană. Iar acestea au fost făcute mai dezirabile pentru gustul uman, în speranţa că veţi mânca alimentele potrivite pentru a obţine energiile potrivite şi, astfel, a vă asigura o eficienţă şi o longevitate optime.

– Ce înţelegi prin eficienţă optimă şi longevitate? Credeam că longevitatea nu este o problemă pentru spirit.

– Acest lucru se referă la perioada de timp în care un spirit este întrupat în fizic. În mod evident, doriţi să obţineţi cel mai bun raport calitate-preţ pentru şederea în fizic, scopul fiind acela de a profita la maximum de timpul scurt cât durează corpul înainte de a începe să se degradeze.

– Ce face ca trupul să se degradeze?

– Utilizarea sa greşită de către spiritul încarnat, în principal. Acest lucru se referă la consumul de alimente şi băuturi pentru care corpul nu a fost conceput, în primul rând.

– Aşadar, ce este conceput corpul să mănânce?

– Alimentele pe bază de rădăcini sunt cele mai bune pentru corpul uman, deoarece mineralele de bază şi energiile asociate cu acestea sunt conţinute în rădăcina plantei. În esenţă, tot ceea ce este cultivat în pământ este bun, deoarece este înconjurat de câmpul energetic superior al Pământului. Când luaţi energii din plantele rădăcinoase, corpul este reumplut cu energie pură, necontaminată de omenire. Totuşi, acest lucru este mai greu de realizat în lumea de astăzi, unde se folosesc substanţe chimice pentru a păstra produsele vegetale într-o stare ideală de prezentare. Aşa-numitele alimente organice sunt mai bune, dar tot nu sunt ceea ce ar trebui să fie, deoarece toate plantele rădăcinoase ar trebui să fie culese din sălbăticie, acolo unde energiile Pământului înconjurător sunt cele mai pure.

– Asta înseamnă că se exclud alimentele din carne sau peşte?

– Nu, dar nu sunt bune. Energiile rămase în sistem de la ele nu sunt de aceeaşi frecvenţă cu cea necesară pentru a reface şi reîmprospăta corpul, care este generată în mod normal de legumele rădăcinoase. De asemenea, ele nu sunt în armonie cu energiile corpului spiritual. Iar rezultatul de a avea energii care nu sunt chiar în ton cu energiile naturale destinate construcţiei umane este că, în zonele prin care trece carnea animală, energia este încetinită. Utilizarea continuă a energiilor care nu sunt în ton cu corpul duce la disfuncţii în timp, deoarece ele modifică mesajele pe care şi le trimit reciproc celulele de tip similar.

– Sugerezi că consumul de carne sau de peşte, o hrană care nu rezonează la aceeaşi frecvenţă cu cea a corpului uman, duce la apariţia cancerului?

– Da.

– Aceasta include şi produsele de origine animală, cum ar fi laptele, brânza şi ouăle?

– Da.

– Dar alte lucruri, cum ar fi legumele care nu sunt pe bază de rădăcini?

– Nici ele nu sunt ideale. Dar energiile nu sunt atât de departe de frecvenţele de rezonanţă ale energiilor furnizate de legumele rădăcinoase, încât să provoace disfuncţii. Tot ceea ce fac ele este să creeze o carenţă a energiei oferite organismului. De exemplu, cât timp durează ea în sistem.

– Ar fi ca şi cum ai compara o baterie de lungă durată cu o baterie normală.

– Da, este o comparaţie foarte bună.

– Iar a mânca carne sau peşte este ca şi cum ai pune benzină fără plumb în motorul unei maşini care este proiectată pentru combustibil de patru stele sau cu cifră octanică mare.

– Corect. După câţiva ani, motorul este distrus, pentru că combustibilul arde prea tare şi nu are proprietăţile de lubrifiere pe care le oferă plumbul din combustibilul de patru stele sau cu cifră octanică mare.

– Aşadar, ne omorâm singuri mâncând alimente şi băuturi greşite.

– În esenţă, da. Dar asta depinde de voi. Vi s-a dat liberul arbitru să faceţi tot ce doriţi în acest mediu fizic, cu premisa că experienţele pe care le aveţi sunt folosite pentru a evolua atât voi înşivă, cât şi celelalte entităţi umane.

– Deci nu te deranjează că mâncăm aiurea?

– Nu este nimic în neregulă cu mâncatul aiurea, dacă eşti un aiurit. Deci, de ce ar fi greşit să faceţi ceea ce faceţi cu ceea ce aveţi în jurul vostru? Nu uita, nu există corect sau greşit, bun sau rău, există doar experienţă.

< Sus >

Nevoia de a mânca

– Am vorbit anterior despre dezvoltarea formei umane fizice şi despre nevoia de hrană fizică, din cauza scăderii vibraţiei. Anterior, forma umană era capabilă să funcţioneze doar cu energie universală, datorită vibraţiei mai ridicate. Crezi că am putea atinge, în forma fizică actuală, acel nivel la care nu am mai avea nevoie de hrană fizică, ci ne-am extrage energia direct din univers?

– Nu numai că acest lucru este posibil, dar se întâmplă chiar acum cu unele persoane. Vezi tu, forma umană, la vibraţia sa actuală, are nevoie atât de hrană fizică, cât şi de energie universală. Captarea energiei universale se realizează în mod automat, fiindcă individul nu conştientizează acestă funcţie. O entitate care foloseşte energia universală în mod conştient, o poate utiliza zilnic ca hrană şi alte forme de creativitate, anulând astfel necesitatea procesului laborios de ingerare a hranei fizice.

– Cum obţine corpul fizic uman energie din energia universală?

– Pur şi simplu, preia direct energia necesară pentru funcţionarea normală a celulelor sau pentru reproducerea la nivel subatomic. Vezi tu, tot ceea ce este energetic în fizic este translatat din fizic în energetic prin descompunerea materiei, prin emisia de energie.

De exemplu, aveţi nevoie de foc pentru a crea foc. Pentru a aprinde un chibrit, pentru a crea scânteia iniţială, daţi energie sub formă de frecare. Frecarea îndepărtează părţi din materialul chibritului la nivel atomic, făcând instabil aranjamentul atomic iniţial. Prin urmare, acesta trece la următoarea stare stabilă, ceea ce duce la pierderea de energie. Această altă tranziţie condiţionată creează creşterea şi scăderea flăcării chibritului, când translaţia creşte, iar apoi scade, pe măsură ce cantitatea de material necesară pentru stabilizare se reduce treptat.

Această translaţie de la fizic la energetic poate fi realizată în multe alte moduri. Cea mai frecventă modalitate folosită de corpul uman este emisia de energie prin secreţia de substanţe chimice. Atunci când alimentele sunt ingerate în stomac, acesta recunoaşte că are un dezechilibru chimic şi secretă amestecul corect de substanţe chimice necesare pentru a descompune eficient alimentele în energia de care are nevoie pentru a hrăni celulele organismului la nivel subatomic. Substanţele chimice inutile sunt eliminate din organism sub formă de deşeuri. Excesul de energie adecvată este stocat în organism, dar nu este folosit imediat. Cunoaşteţi acest lucru sub denumirea de grăsime. Deoarece corpul uman nu a fost conceput pentru a face faţă materialelor sintetice, conservanţii din alimente sunt confundaţi cu materiale convertibile şi sunt depuşi precum grăsimea. Iar organismul va avea dificultăţi în a găsi substanţele chimice potrivite pentru a descompune conservanţii în energie subatomică utilizabilă. Prin urmare, organismul îşi pierde eficienţa în acest proces şi îşi măreşte depozitele, din cauza convertirii deficitare şi a ingerării continue a substanţelor sintetice, de exemplu, alimente cu conservanţi. În plus, grăsimea creată în urma convertirii alimentelor conservate artificial este greu de utilizat. Deci, acest lucru creează o situaţie greu de inversat. Este atât de greu de inversat şi fiindcă alimentele fără conservanţi sunt cu prioritate convertite în energie, faţă de cele conservate. În concluzie, este foarte dificil să se elimine grăsimea prin convertire naturală. Singura modalitate reală de a elimina grăsimea este de a cheltui mai multă energie decât cea primită de la alimentele naturale fără conservanţi.

– Deci, aşa creează corpul energie subatomică. Foloseşte un proces chimic pentru a separa energia de materie.

– Aş vrea să remarc, totuşi, că ţi-am oferit o descriere foarte simplistă.

< Sus >

Metoda sau metodele corpului de a converti energia universală

– Atunci cum converteşte energia universală şi cu ce?

– Corpul uman fizic utilizează anumite tipuri de energie şi depinde de atragerea acestor energii. El foloseşte un sistem suplimentar de distribuţie a energiei, bazat pe un transfer şi distribuţie directă a energiei. Sunt utilizate 12 energii de bază, care sunt colectate de toate chakrele majore, minore şi mini-chakre. Chakrele minore şi mini-chakrele dublează receptivitatea chakrelor majore. Fiecare chakră majoră are o energie specifică pe care trebuie să o atragă şi să o introducă în sistemul de distribuţie. Energia specifică pe care o atrage o chakră este distribuită către celula sau celulele cu amprenta subatomică corectă, prin intermediul unei reţele de linii energetice similare liniilor Ley ale Pământului, dar care funcţionează în trei dimensiuni. Nu este necesară nicio conversie, deoarece este exact ceea ce-i necesar pentru o funcţionare celulară corectă şi continuă.

De asemenea, trebuie menţionat aici că toate chakrele au capacitatea de a emite energie, precum şi de a atrage energie. De aici, utilizarea lor în contactul direct sau în vindecarea cu mâinile şi fără mâini, care utilizează abilităţile chakrelor minore de a elimina energiile nefaste din structura celulară a pacientului. De obicei, aceste energii nefaste sunt rezultatul unor alimente impure, cum ar fi conservanţii etc., care sunt transformate ulterior în energie, iar acestea sunt apoi înlocuite cu energie pură provenind din univers, dar neconvertită prin procesele chimice din corpul uman.

– Stai puţin! Credeam că chakrele şi reţeaua lor de linii energetice sunt un sistem primar.

– Nu, sistemul primar este dobândit doar atunci când entitatea umană este pe deplin în spirit. În acel caz, forma umană şi energiile necesare pentru a o perpetua, adică energiile universului, sunt una şi aceeaşi. Omul poate fi, prin urmare, descris ca fiind o energie căreia i s-a dat individualitate.

< Sus >

A mânca animale sau legume

– Ce părere ai despre a mânca animale sau a mânca legume?

– Aceasta este o întrebare interesantă, deoarece corpul uman nu este conceput în mod special pentru a converti energia unei alte entităţi energetice similare, dar încarnate, dar tocmai asta îi cereţi să facă. Din nou spun, acest lucru poate provoca un dezechilibru în sistemul energetic, ceea ce duce la nevoia de vindecare. Este interesant faptul că şamanii obişnuiau să mănânce carne de animal, dar cu permisiunea entităţii încarnate în animalul ales. Ei făceau acest lucru pentru a putea prelua caracteristica energetică a acelui animal în multe scopuri, inclusiv pentru transport, cunoaştere, înţelepciune, comunicare şi manifestarea fizică a abilităţilor psiho-spirituale şi fizice. Acest lucru se făcea doar sub strictă supraveghere şi ca o ultimă alegere de a rezolva o anumită problemă.

– Oare consumul de carne explică de ce mulţi oameni se comportă ca nişte animale în zilele noastre?

– Consumul constant de carne duce la un efect similar cu ceea ce sugerezi tu, cu complicaţii suplimentare:

1) Animalul nu şi-a dat consimţământul pentru a fi folosit într-un mod atât de inadecvat.

Şi 2) Caracteristicile personalităţilor animalelor sunt amestecate, ca urmare a consumului de multe tipuri de animale diferite, inclusiv peşte.

– S-ar explica astfel de ce mulţi oameni care mănâncă carne sunt intoleranţi?

– Se explică doar în măsura în care persoanele în cauză nu mai sunt capabile să facă judecăţi omeneşti clare.

– Adică se comportă ca nişte animale...

– Afirmaţia asta jigneşte animalele consumate.

– Dar despre legume şi vegetaţie?

– Acestea fac parte din ecosistemul Pământului şi sunt concepute pentru a oferi hrană acelor creaturi care nu sunt la fel de energizate ca specia umană. Ele sunt, prin urmare, un mijloc legitim, dar nu atât de eficient, de a obţine energie pentru convertirea subatomică. De asemenea, ele sunt concepute pentru a asigura diverse funcţii elementare pentru Pământ, cum ar fi crearea, convertirea şi anularea substanţelor chimice şi a gazelor esenţiale pentru funcţionarea Pământului.

Am vorbit despre legumele rădăcinoase ca aliment, iar acestea sunt un bun substituent pentru energia universală, atunci când aceasta nu poate fi captată direct, din orice motiv, deşi este disponibilă în mod gratuit pe Pământ. Legumele rădăcinoase se folosesc de această energie naturală pentru a creşte. Şi din această cauză, sunt mai uşor de convertit de către sistemul digestiv uman.

Totuşi, nu uita că noi toţi facem parte din univers, iar universul face parte din noi. Iar energia universală este la dispoziţia tuturor, pentru a fi folosită de toţi, pentru susţinerea tuturor şi pentru creativitatea tuturor. Dacă aţi sta liniştiţi doar un moment pentru a experimenta cu adevărat această alternativă minunată şi aţi şti ce puteţi face cu ea, atunci nu v-aţi mai certa unii cu alţii pentru putere, bogăţie, hrană, celebritate sau iubire. Aţi şti că nu deţineţi nimic şi că nu aveţi nevoie de nimic. Pentru că, nu au nevoie de nimic cei care cunosc şi cooperează cu universul, având o înţelegere a lui adevărată şi deplină.

< Sus >

Partea a 3-a

Corpul devine mai dens (Drumul spre reproducerea biologică autonomă)

Nu uita că formele umane anterioare erau mult mai uşoare decât sunt astăzi. Unele dintre legendele voastre povestesc despre oamenii care puteau zbura, iar acest lucru este un rezultat direct al faptului că erau mai uşori faţă densitatea din jur a planetei, care nici ea nu era la fel de greoaie cum este astăzi. Tot mai multe entităţi se încarnau în forma umană de atunci, iar numărul entităţilor fizice trebuia să crească şi el odată cu creşterea cererii. Când aceste entităţi se încarnau, ele experimentau universul la niveluri tot mai dense. Cu cât se cufundau mai mult în experienţe la aceste niveluri inferioare, cu atât erau mai evoluate atunci când se întorceau la existenţa lor normală, de la nivelurile pur energetice. Entităţile care nu se încarnaseră niciodată au observat cât de repede evoluau cele care se încarnau şi, prin urmare, au văzut în aceasta o ocazie de evoluţie rapidă. Acest lucru a dus la creşterea şi mai mare a cererii de corpuri fizice. Deoarece numărul de forme umane era limitat, trebuia să le creaţi direct din nivelurile energetice spirituale. În acel moment, v-aţi reunit cu toţii pentru a încerca să găsiţi o modalitate de a creşte numărul de corpuri fără a fi nevoie să le creaţi voi înşivă din energie. Acest lucru însemna că trupul trebuia să fie capabil să se reproducă singur, într-un fel sau altul, şi că trebuia reproiectat în cadrul modelului existent.

– Ştim cu toţii despre înmulţirea la păsări şi albine. Însă, ce poţi să-mi spui ce eu nu ştiu deja?

– Păsările şi albinele, aşa cum le ştiţi voi, sunt destul de recente faţă de vremurile când se lucra la forma umană. Vezi tu, informaţiile pe care ţi le-am dat şi care te-au condus la o înţelegere, relativ redusă, a istoriei dezvoltării formei umane, nu intră în detaliile strădaniilor omenirii din spirit pentru a ajunge la forma umană actuală. Asta ar necesita mai multe cărţi şi te-ar plictisi de moarte, ca să nu mai vorbim de potenţialii tăi cititori, deşi i-ar putea interesa pe unii oameni de ştiinţă. Dar voi merge mai departe.

– Cum se leagă acest lucru de forma umană care a devenit mai densă?

– Ai răbdare şi-o să vezi. Una a cauzat-o pe cealaltă. Tocmai am vorbit despre faptul că nu existau suficiente corpuri pentru a le împărţi la toţi, ca să zicem aşa. Entităţile stăteau la coadă pentru a se încarna atunci când au aflat că asta le-ar creşte viteza de evoluţie. Crearea formei umane direct din spirit necesita mult efort. Aşa că trebuia găsită o metodă alternativă, una care să se întâmple independent de intervenţia spirituală.

– Reproducerea!

– Bineînţeles, pare simplu din perspectiva voastră de acum. Dar a fost nevoie de mult timp pentru a o rezolva. Vezi tu, a trebuit să reproiectaţi complet forma umană, astfel încât să se poată reproduce singură, fără nicio intervenţie externă. În esenţă, părţile masculină şi feminină ale genomului uman nu existau. Aveaţi doar o formă biologică fizică proiectată să existe pentru o perioadă de timp determinată. Şi odată ce ajungea la sfârşitul perioadei stabilite, în mare măsură, înceta să mai funcţioneze şi astfel devenea aproape inutilizabilă.

– De aici a apărut mitul celor şaptezeci de ani de viaţă?

– Nu, nu. Dar pot să înţeleg de ce aţi face legătura cu acesta. Şaptezeci de ani era speranţă medie de viaţă inventată de autorul Vechiului Testament din Biblie, pentru a încerca să explice de ce forma umană înceta să mai funcţioneze după un anumit interval timp semnificativ de la crearea sa. El a numit-o speranţa de viaţă dată de Dumnezeu omenirii, cu condiţia să urmeze căile lui Dumnezeu, „căi” care au fost în mare parte inventate chiar de oameni. Dar, revenind la povestea de faţă, designul formei umane nu era, la acel moment, pregătit pentru reproducere în niciun fel şi a fost nevoie de multă gândire şi de experimente nenumărate pentru a-i da de capăt. Voi, adică omenirea din spirit, aţi avut mai multe încercări de a-i da de capăt.

< Sus >

Prima încercare de reproducere umană

– Vorbeşte-mi despre încercările pe care le-am avut pentru a-i da de capăt.

– Au fost trei încercări principale, a treia fiind ceea ce aveţi acum, aşa că nu voi intra prea mult în detalii despre aceasta.

– Deci, în esenţă, am avut două încercări anterioare de a face corpul uman să se reproducă singur, fără intervenţie spirituală.

– Corect. Prima versiune s-a bazat pe reproducerea originalului prin ceea ce aţi numi diviziune celulară, dar la un nivel de frecvenţă dublu. Forma umană exista la o frecvenţă mai înaltă în acel moment, ceea ce a făcut ca acest lucru să fie mai uşor de realizat. În esenţă, corpul era capabil să se „defazeze” de el însuşi până când crea două sau mai multe versiuni ale aceluiaşi corp. Copia era un corp cu jumătate din densitatea celui original. Era ceva asemănător cu compresia imaginilor JPEG, în care luaţi informaţiile de la fiecare, să zicem, al treilea sau al patrulea pixel, pentru a recrea aceeaşi imagine, dar cu o dimensiune a fişierului mult redusă. În cazul reproducerii formei umane, densitatea corpului original se reducea proporţional ori de câte ori corpul dorea să se reproducă.

– Aşadar, cum îşi recreau corpurile nou reproduse o densitate similară cu cea a corpului original?

– Prin diviziunea şi creşterea celulară normală. Corpului biologic i se transmitea, prin ARN, la nivelul ADN-ului să îşi mărească numărul de celule, dacă densitatea sa generală era mai mică, după reproducere, decât cea necesară pentru a funcţiona la frecvenţa mediului.

– La ce vârstă era oportun să se reproducă prin această tehnică?

– Evident, la o vârstă la care organismul se descurca singur, adică nu se baza pe alţii pentru a supravieţui. Decizia de a se reproduce nu se lua atunci când era un copilaş, de exemplu, şi nici atunci când era pe cale să moară. În momentul apariţiei sale, forma umană era deja în stadiul de adult – să spunem la o vârstă de 16-18 ani în termenii voştri – dar era supusă îmbătrânirii, din cauza nevoii de interacţiune cu nivelurile de frecvenţă mai joase ale fizicului şi cu frecvenţele mai înalte ale spiritualului. Schimbarea de frecvenţe – necesară pentru ca forma umană să existe atât la nivelurile de frecvenţă fizică, cât şi intermediară şi spirituală – îmbătrânea şi încă îmbătrâneşte destul de dramatic structura celulară a formei umane. Singura modalitate de a încetini acest proces este de a elimina unele dintre solicitările fizice cu care corpul nu este conceput să lucreze, cum ar fi fumatul, carnea şi alcoolul. Cu toate acestea, chiar şi aceste măsuri nu se compară cu situaţia ideală, aceea când organismul ar exista la o singură frecvenţă.

– Mie mi se pare o metodă bună de reproducere.

– Poate că ar fi fost, dar a apărut problema scăderii continue a frecvenţelor în acele vremuri, care, oricum, erau mult mai rafinate decât sunt astăzi, ceea ce a dus la necesitatea unui corp mai dens. În plus, se pierdea capacitatea de reproducere, care solicita o diviziune celulară masivă, pentru a compensa lipsa de densitate. Acest lucru era vizibil în special atunci când se reproduceau mai multe copii dintr-un singur corp. Cu cât se făceau mai multe copii, cu atât mai diluat devenea originalul. Astfel se ajunsese la celule care conţineau doar jumătate din informaţiile necesare a fi transmise la următoarea generaţie de celule. Şi aşa, a apărut o mare abatere de la structura celulară standard sau normală, ceea ce a creat apoi mutaţii, care au fost mai degrabă un obstacol, decât un ajutor.

– Au contat atât de mult mutaţiile?

– În mod normal, aş spune că nu, deoarece mutaţiile fizice în sine nu reprezintă o problemă. Dar ele au afectat, de asemenea, recepţia mesajelor spirituale, precum şi ceea ce se transmitea celorlalte celule din lanţul de comunicare, ca să nu mai vorbim de ceea ce era transmis înapoi către spirit.

– Cum afectau spiritul mesajele trimise înapoi către el?

– Pur şi simplu, creau o discordanţă sau o dizarmonie cu energiile de la diferitele niveluri folosite ca master-plan pentru forma umană generică. Generau o schimbare a acelui master-plan general, care afecta toate celelalte forme umane deja existente în fizic. Ca urmare, a provocat apariţia unor mutaţii la toate celelalte entităţi încarnate.

– Cum a fost posibil? Credeam că fiinţele umane încarnate erau independente.

– Acum sunt, într-o oarecare măsură. Şi asta se vede în diferenţele dintre formele voastre, când vă aşezaţi unul lângă altul. Vă modificaţi individual, mai degrabă decât în grup. Dar la acel moment, eraţi cu toţii la fel, le-aţi putea numi clone, toate fiind legate între ele fizic şi psiho-spiritual, în acelaşi timp, oferind spiritului întrupat posibilitatea de a intra şi de a ieşi din trup după bunul plac. Puteaţi, de asemenea, să fiţi în contact cu Sinele vostru Superior tot timpul, ca rezultat al frecvenţei la care opera această formă umană.

Cu toate acestea, această situaţie nu era optimă, deoarece orice erori – create ca urmare a completării celulelor după reproducere – sau probleme psihologice tulburau frecvenţele locale, afectând astfel şi restul omenirii. A fost nevoie de mult timp pentru a înţelege ce se întâmpla şi pentru a găsi o soluţie, deoarece iniţial, toţi credeaţi că erorile fac parte din designul uman de bază. În esenţă, încercaţi să reparaţi ceva ce nu era stricat, dacă s-ar fi respectat procesul mental iniţial de reproducere printr-o singură divizare. Odată ce aţi încercat să măriţi numărul de diviziuni, s-au strecurat erori şi, ca în cazul oricărei probleme de inginerie, aţi fost induşi în eroare cu privire la cauza problemei. Este suficient să spunem că erorile care se creau atât la nivelul formei umane, cât şi la nivelul master-planului general erau de aşa natură, încât s-a considerat necesar să se schimbe metoda de reproducere a rasei umane cu ceva mai robust. Asta a dus la a doua metodă de reproducere, cea dinaintea metodei pe care o aveţi acum.

< Sus >

A doua încercare de reproducere umană

– Bine, deci am avut o a doua încercare de reproducere a rasei umane într-un mod autonom, care să nu afecteze tărâmurile energetice spirituale.

– Nu-i chiar aşa. Reproducerea fizică afectează întotdeauna tărâmurile spirituale într-un fel sau altul. Asta, pentru că fizicul este conectat la spirit, iar spiritul este una cu universul, cu Mine şi cu Originea. Ştiţi din fizica elementară că energia nu poate fi distrusă. Iar Sir Isaac Newton a afirmat că orice acţiune are o reacţiune egală şi opusă. Newton nu avea chiar dreptate. Reacţiunile fizice produc nişte pierderi, care se duc în altă parte a universului. Căldura, de exemplu, este o reacţie conectată la tărâmurile spirituale, datorită frecvenţei la care operează. Când se transpune în cele spirituale, se pierde din cele fizice. Prin urmare, căldura este ceva ce se pierde la nivelurile fizice de energie.

În ceea ce priveşte reproducerea umană sau, de fapt, orice acţiune umană, spiritul, fiind conectat la corpul fizic, este afectat într-un fel sau altul. Problema cu prima încercare a fost că toţi oamenii erau conectaţi între ei, ceea ce a făcut ca erorile dintr-un corp să fie fost transferate la restul. Această dilemă era atât de grea, încât a condus la o singură soluţie, aceea de a deconecta sufletele încarnate în fizic. Astfel, cu acest nou sistem de reproducere, informaţiile transmise prin ARN la fizic şi înapoi la spiritual se limitau la spiritul individual. Metoda de reproducere era aceeaşi, dar numărul de reproduceri era limitat la una per corp. Când un corp uman se apropia de stadiul de uzură, era creat un altul prin diviziune celulară. Nu uita, corpul uman funcţiona la un nivel de frecvenţă mai înalt decât în prezent. Deci, era o sarcină mult mai uşor de realizat decât ar fi astăzi. De asemenea, spiritul întrupat era capabil să comunice cu restul său însuşi [n.tr. – mintea supraconştientă] şi cu restul spiritului după bunul plac, lucru pe care omenirea, la nivelul său actual de frecvenţă, nu îl poate face.

– Se pare că această soluţie a rezolvat problemele pe care le aveaţi anterior.

– Aşa se părea. Dar acum, problema era dublă:

1) Corpul fizic avea o durată de viaţă redusă, din cauza perioadei optime de reproducere.

Şi 2) Disfuncţiile fizice nu erau complet rezolvate. Acest lucru însemna că, în timp, erorile din procesul de reproducere puteau suferi mutaţii semnificative pe măsură ce corpul se recrea. În timpul ciclului de reproducere, erorile erau transmise corpului următor, şi corpului următor, şi corpului următor, cu toate celelalte erori posibile care se mai strecurau pe parcurs.

Pe măsură ce prima problemă s-a instalat, ciclul de reproducere a trebuit să se accelereze pentru a compensa durata redusă de viaţă a formei umane. Atunci a apărut necesitatea de a creşte numărul de corpuri fizice necesare pentru numărul tot mai mare de entităţi spirituale care doreau să îşi accelereze experienţele, cunoştinţele şi evoluţia prin experimentarea vieţii la cele mai joase frecvenţe ale sale.

– Deci nu prea a funcţionat. Tot ce aţi reuşit a fost să eliminaţi asocierea cu restul oamenilor încarnaţi, astfel încât erorile cauzate de reproducere să nu se răspândească la restul oamenilor din spirit, ca să zicem aşa.

– Nu a reuşit nici asta cu adevărat. Vezi tu, spiritul este spirit şi este unul. Aşa că, deşi Noi sau voi aţi eliminat principala metodă de transmitere a erorilor şi a dizarmoniei energetice, ea s-a strecurat pe uşa din spate.

< Sus >

Dificultăţile spiritelor încarnate care împărţeau acelaşi corp uman

– Cum s-a întâmplat asta? Credeam că tăierea comunicaţiilor energetice cu ceilalţi prin spirit şi ARN era totală.

– Da, în mod normal, ar fi fost. Dar exista o activitate în care spiritelor încarnate le plăcea să se implice, ceea ce însemna că erorile se puteau strecura în alt mod. Prin actuala voastră metodă de reproducere, sunteţi pe cont propriu, în afară de cazurile în care sunteţi suficient de evoluaţi pentru a percepe frânturi din lumea Reală, cum faci tu acum, sau dacă vă amintiţi momentele când aţi fost în contact cu Sinele vostru superior şi cu alte spirite prin călătoriile astrale din timpul somnului fizic. Dar nu uita, se mai întâmplau două lucruri prin cele două metode de mai sus:

1) Erorile de reproducere erau resimţite de partea neîncarnată a Spiritului, afectându-l, chiar dacă uşor, prin dizarmonii energetice.

Şi 2) Spiritele erau capabile să împartă un corp sau să se mute de la un corp la altul pentru a experimenta lucruri pe care un alt spirit le considera deosebit de bune.

– Deci, spiritele încarnate aveau posibilitatea de a se muta dintr-un corp fizic în altul la dorinţă.

– Da, exact aşa. Şi se întâmpla pe scară largă. Mai mult decât atât, era ceva obişnuit ca într-un corp uman să se încarneze trei sau mai multe spirite, de unde şi proliferarea erorilor. În unele cazuri, era considerată soluţia la numărul redus de corpuri umane disponibile. De ce să reproduci mai multe corpuri umane când poţi împărţi un singur corp între patru dintre voi? Dar apăreau erori, din cauză că acea formă umană era creată în mod personalizat, într-o anumită măsură, conform frecvenţei primului spirit care se încarna, şi care ar fi putut fi „defazat” faţă de ceilalţi care doreau să profite de folosirea în comun a corpului.

– Am auzit de ceva similar care se întâmplă în zilele noastre. Se numeşte Walk-in.

– Un Walk-in este altceva. Walk-in este situaţia când spiritul întrupat s-a săturat literalmente de viaţa întrupată şi oferă unui alt spirit ocazia de a se întrupa, renunţând la propriul corp, dar este o oportunitate de întrupare încă foarte rară şi privilegiată.

– Deci erorile sau dezacordurile energetice se transmiteau din cauza împărţirii corpului?

– Da, exact.

– Şi spiritele umane obişnuiau să treacă de la un corp la altul pentru a experimenta lucruri pe care nu le puteau trăi în corpul alocat iniţial.

– Da, desigur, acesta a fost unul dintre lucrurile pe care aţi dorit să le păstraţi de la prima metodă de încarnare: abilitatea fundamentală de a rămâne în contact cu restul umanităţii din punct de vedere energetic. Cel mai bun mod de a realiza acest lucru era să poţi ieşi din fizicul constrângător. Şi s-a văzut foarte repede că te poţi muta într-un alt corp destul de uşor. Acest lucru era posibil, în principal, pentru că nu exista acea legătură cu corpul fizic prezentă în metoda actuală de încarnare: cordonul de argint. Când spiritul experimenta energia din jurul şi interiorul formei fizice, el prelua aceste energii, bune sau rele, ca o amprentă energetică. Aceasta era o adevărată experienţă completă de încarnare, realizată cu rapiditate, datorită preluării experienţelor celorlalţi, fără să le trăiască fiecare pe toate pe cont propriu. Problema la această metodă de reproducere era că amprentele energetice ale erorilor de diviziune celulară erau şi ele transmise celor care doreau să trăiască experienţele fizice ale altor spirite. Acest lucru perpetua erorile la toţi cei care împărţeau acel corp. De asemenea, în unele cazuri existau mai multe spirite încarnate într-un corp în acelaşi moment.

– Aşadar, acesta a fost un adevărat leagăn al evoluţiei, când totul se întâmpla rapid.

– Da, era rapid. Ca urmare, spiritele din toate universurile cunoscute şi locale s-au adunat în jurul Pământului pentru a sta la coadă şi a experimenta evoluţia accelerată. Singura problemă era că vehiculele fizice folosite nu erau optime în ceea ce priveşte capacitatea lor de reproducere. Astfel, erorile apărute în procesul de duplicare creau alte erori sau dizarmonii în fluxul energetic al acelor spirite care foloseau corpuri, de exemplu, care fuseseră reproduse, sau care erau reproduceri ale reproducerilor etc. Acest lucru a provocat o mare dizarmonie în toţi cei care se întrupau în acea perioadă, iar efortul de recuperare după întrupare aproape că era mai mare decât avantajele obţinute.

Da, spiritul a evoluat rapid datorită experienţelor dobândite prin reducerea conexiunii şi a abilităţilor asociate cu energiile spirituale. Totuşi, pentru că spiritele încarnate foloseau aceleaşi corpuri, un spirit ce preluase disfuncţii energetice putea avea nevoie chiar şi de 1000 de ani de îngrijiri şi recuperare până să revină la nivelul energetic dinaintea încarnării. Asta se întâmpla cu acele spirite care se întrupaseră într-un număr finit de corpuri, dar care resimţeau disfuncţiile tuturor corpurilor în care se întrupaseră. Dacă ar fi rămas într-un singur corp, atunci nu ar fi fost prea grav afectate de dizarmoniile energetice asociate cu reproducerea sau reproducerile anterioare. Dar, cum ei se străduiau cam tare, au agravat problema. Această agravare a dizarmoniilor energetice şi timpul îndelungat necesar pentru ca spiritele să se normalizeze după o rundă de încarnări v-a determinat să refaceţi metodele de încarnare într-un corp fizic. Măsurile luate au fost următoarele:

1) Reducerea numărului de încarnări corporale la una per spirit.

2) Eliminarea abilităţii spiritului încarnat de a se deplasa în alte corpuri, odată ce s-a încarnat.

3) Eliminarea legăturii dintre spiritele încarnate, precum şi eliminarea amintirii unor astfel de abilităţi, deoarece n-ar fi râvnit ceea ce nu-şi puteau aminti.

4) Restabilirea abilităţilor depline odată cu terminarea încarnării.

Şi 5) Crearea unui corp cu o capacitate robustă de reproducere.

– Aceasta pare a fi reţeta pentru ceea ce avem astăzi.

– Absolut aşa este. De fapt, este tiparul de evoluţie prin încarnare. Vezi tu, singura diferenţă aici este că a trebuit să fiţi separaţi unii de alţii, pentru a vă asigura că dizarmonia energetică creată de procesul de reproducere nu se răspândeşte la alţii, ca urmare a interacţiunilor. Odată ce s-a stabilit că acest lucru este eficient – şi este – s-a decis apoi să se treacă la realizarea unei reproduceri mai robuste a corpului uman. Trebuia să fie autonomă şi să poată opera cu energiile de la linia de demarcaţie dintre fizic şi spiritual.

< Sus >

Partea a 4-a

Proiectarea fiinţei umane moderne (dezvoltarea metodei actuale de reproducere)

Deci, pentru ca dizarmonia energetică să nu se mai răspândească între spirite, am decis să reducem numărul de reproduceri la una per corp. Asta nu a oprit în totalitate problemele, deoarece spiritelor încarnate le plăcea să treacă dintr-un corp în altul, astfel încât să poată experimenta şi ceea ce experimentau alte spirite. Acest lucru, la rândul său, a cauzat probleme. Pentru că dizarmoniile energetice din acel corp erau transmise următorului spirit, cel care doar trecea ocazional pentru o experienţă rapidă dintr-un unghi diferit. Asta a agravat apoi problema spiritelor care se întorceau de la viaţa fizică la cea spirituală, deoarece trebuiau să urmeze o terapie de realiniere energetică, care putea dura destul de mult timp, chiar şi în termeni spirituali. Toate acestea au dus la necesitatea de a avea un singur spirit întrupat într-un singur corp, fără posibilitatea vreunei deplasări între corpuri şi, în plus, fără a avea cunoştinţă de restului spiritului în timpul întrupării. În acest fel, spiritele întrupate nu mai ştiau ce experimentează alte spirite. Prin urmare, nici nu simţeau nevoia de a trăi experienţa altcuiva fără obligaţia reîncarnării pe cont propriu. Ele urmau să fie complet singure pentru scurtul număr de ani în care se aflau în corpul fizic ales.

Asta rezumă destul de bine situaţia. Nu uita că acesta a fost un proces de învăţare care a durat milenii în termeni fizici, şi unul pe care voi, ca spirit, nu l-aţi putut prevedea, deoarece scopul acestui experiment a fost să vă ocupaţi numai de fizic în timp ce vă aflaţi pe tărâmurile fizice.

< Sus >

Tărâmurile fizice cuprind 10 niveluri

– Credeam că tărâmurile fizice sunt pur fizice, precum corpul uman, Pământul, sistemul solar şi tot ceea ce putem vedea aici, atinge, simţi sau gusta.

– Din perspectiva celui mai de jos nivel de frecvenţă, ai dreptate. Dar tărâmurile fizice există până la cel de-al 10-lea nivel.

– Mă aşteptam la şapte niveluri, deoarece acestea sunt legate de câmpul energetic uman. Dar spui că şi celelalte trei de deasupra celui de-al şaptelea nivel sunt asociate şi ele cu tărâmurile fizice umane.

– În esenţă, da. Vezi tu, există şapte niveluri care au interfaţă cu mediul fizic sau fizico-spiritual şi şapte care au interfaţă doar cu mediul fizico-spiritual.

Primele trei niveluri sunt doar în fizic, celelalte patru fiind în tărâmurile în care fizicul are o existenţă spirituală. Aceste patru sunt nivelurile care se suprapun între cele două grupuri de câte şapte niveluri. Ultimele sunt cele trei niveluri superioare (care fac un total de 7 în domeniul fizico-spiritual, şi 10 niveluri în total, care se întind de la fizic până la fizico-spiritual), reprezentând frecvenţele superioare ale existenţei spirituale care sunt asociate cu fizicul din perspectiva umană. Aceste trei niveluri permit comunicarea cu acea parte din voi, partea majoritară, care rămâne în spirit. Ele acţionează ca un filtru, traducând miile şi miile de simţuri sau experienţe dobândite în spirit într-o reacţie generalizată, care poate fi folosită de către spiritul întrupat în forma sa cea mai joasă, forma umană. Ele permit fiinţei întrupate să utilizeze amintirile şi experienţele din încarnările anterioare sau să cunoască activităţile din tărâmurile spirituale care ar fi de folos în fizic. Mai important, însă, ele reprezintă legătura dintre planul spiritual deplin şi cel fizico-spiritual.

– Dar cum poate un plan spiritual să fie fizic?

– Prin asociere cu omul, iar aceasta a fost alegerea mea. Trebuie să ai şapte niveluri pentru a fi aproape pe deplin funcţional în orice tărâm, mai ales în cele cu o frecvenţă atât de joasă precum cea umană. Cele şapte niveluri asigură o minimă continuitate pentru a permite o comunicare rezonabilă între existenţa infinită şi existenţa finită; rezonabilă, adică să asigure comunicarea. Dacă ar fi mai puţine, atunci nu ar mai putea avea loc nicio comunicare.

– De ce nu s-ar putea comunica dacă numărul de niveluri ar fi mai mic de şapte?

– Pentru că gradientul dintre frecvenţe trebuie să permită ca marginile unui nivel să atingă atât nivelul superior, cât şi pe cel inferior. Pur şi simplu, este nevoie de şapte niveluri de frecvenţă pentru a ajunge de la nivelul 10 şi de mai sus până la nivelul 4, care este cel mai jos nivel înainte de manifestarea fizică. Fiecare dintre aceste niveluri acţionează ca un filtru. Pentru a traduce mesajul trimis în jos de-a lungul frecvenţelor, fiecare adaptează informaţia de la nivelul superior la specificul nivelului inferior. Aici se strecoară erorile. Pentru că informaţiile trebuie să fie simplificate de şapte ori pentru a ajunge la vocabularul disponibil la cel mai scăzut nivel. Imaginează-ţi că, iniţial, aveţi 7 milioane de feluri de a descrie un cal. Acestea includ atingerea, mirosul, gustul, vorbirea, vederea şi auzul, plus alte simţuri pe care le aveţi, dar nu sunteţi conştienţi că le aveţi. Apoi imaginează-ţi că fiecare simţ nu este chiar un simţ, ci un mijloc de comunicare şi pierdeţi cel puţin 10% din vocabular de fiecare dată când coborâţi pe frecvenţe. Fiecare mişcare descendentă are ca rezultat o reducere de 10%, ceea ce reduce semnificativ capacitatea de a descrie calul. Metodele care dispar primele sunt cele care oferă posibilitatea de descriere mai detaliată, care vine dintr-o mai mare funcţionalitate, specifică frecvenţelor mai înalte. Prin urmare, cu cât coborâţi mai jos pe frecvenţe, cu atât sunteţi mai puţin capabili să descrieţi un cal. În cele din urmă, vă rezumaţi la cele cinci simţuri fizice şi la cele câteva lucruri asociate cu ele.

– Tocmai am făcut calculele matematice cu privire la reducerea de 10% prin coborârea cu şapte niveluri şi nu iese totalul.

– Procentul de 10% a fost folosit la figurat pentru a demonstra ce se poate întâmpla. În realitate, pierzi mult mai mult în primele niveluri pe care le cobori. Deoarece simţurile disponibile la nivelurile superioare sunt evident mai multe, pierzi mai mult cu cât pleci mai de sus pe scara frecvenţelor.

– Bine, deci avem 10 niveluri aurice, ultimele trei niveluri de sus fiind mai mult legate de comunicarea cu restul spiritului.

– Drept la ţintă. Acum ai înţeles. Aşa că putem să trecem la chestiunea reproducerii automate a celei mai recente şi mai dense dintre formele umane.

< Sus >

Revenim la reproducerea umană

– Deci să vorbim cum am fost dezvoltaţi noi, fiinţele umane.

– Da. Când aţi descoperit cu toţii că nu vă puteţi reproduce robust prin metoda diviziunii sau separării celulelor, iar legătura cu spiritul menţinută la acele niveluri cauza o dizarmonie energetică care se răspândea la alte spirite, aţi încercat să limitaţi la nivel local orice problemă bazată pe energie, la spiritul încarnat.

S-au făcut nişte schimbări majore, având două scopuri:

1) A face ca sistemul de reproducere umană să elimine cât mai multe erori de reproducere.

Şi 2) A elimina legătura cu restul spiritului pe timpul întrupării.

– Dar eu credeam că noi suntem întotdeauna legaţi de spirit sau de univers.

– Într-adevăr, sunteţi. Aşadar, cea mai bună modalitate ca această legătură să fie întreruptă fără a elimina efectiv legătura, este de a face ca Spiritul care urmează să se încarneze să-şi piardă memoria a ceea ce este Realitatea. În acest fel, venea în lumea fizică tabula rasa, cu excepţia uneia sau a două reguli prestabilite. Aceste reguli sunt îndemnurile prestabilite pentru a vă ajuta să obţineţi experienţele pe care le doriţi când vă aflaţi în nivelurile fizice. Ele sunt forţa voastră motrice în timp ce sunteţi încarnaţi. Ele reprezintă dorinţa voastră de a fi doctor sau om de afaceri, asistentă medicală sau arhitect, de a trăi într-un anumit mod, de a reuşi într-un anumit mod etc. La unii dintre voi, este descoperirea a cine sunteţi cu adevărat în timp ce vă aflaţi în fizic. Câţiva dintre voi chiar restabilesc contactul cu Sinele superior [n.tr. – mintea supraconştientă] şi cu o parte din restul spiritului.

În mod interesant, regulile uitării sunt mult mai uşor de pus în aplicare, fiindcă frecvenţele mai reduse inhibă în mod natural comunicarea cu acea parte din voi care este conectată cu Întregul, din cauza liniilor de comunicare mult reduse. Desigur, asta au descoperit Originea şi celelalte Entităţi-Sursă chiar din primele zile de conştientizare.

– Deci cum am creat sau cum provocăm uitarea?

– Se face încet, la începutul întrupării în corpul fizic, ca şi cum aţi fi cu toţii nişte bolnavi de Alzheimer, dar fără trauma specifică acelei boli. Se întâmplă atunci când fătul creşte în uter. Legătura cu corpul fizic este mai flexibilă în această etapă, permiţând Spiritului să vină şi să plece, până când asocierea va fi completă. Uitarea, deşi etapizată, se face în aşa fel, încât amintirile reziduale să nu iasă la suprafaţă pentru a îngrijora spiritul, care ar avea impresia că a uitat ceva, dar fără a-şi da seama ce anume. Aceasta este trauma pe care o trăiesc bolnavii de Alzheimer.

Uitarea este activă doar cât timp spiritul este asociat cu corpul gazdă. Aşadar, atunci când încarnarea se termină, uitarea este înlăturată încet-încet. Procesul de reamintire se finalizează într-un ritm mai rapid decât uitarea iniţială, dar tot aşa, evitând orice traumă pe care ar putea s-o genereze bombardarea bruscă cu o mulţime de informaţii de la toate simţurile, inclusiv toate amintirile din încarnările şi experienţele anterioare. Aţi fi într-o mare încurcătură dacă s-ar întâmpla instantaneu în momentul conectării depline cu spiritul.

– Şi cum rămâne cu reproducerea corpului uman? Cum am ajuns la procesul pe care îl avem astăzi?

– Metoda de reproducere pe care o aveţi în prezent a fost un mic compromis faţă de ideea iniţială de a avea un corp care, în esenţă, să se înlocuiască pe sine cu altul sau să fie derivat din el însuşi prin divizarea în două, la nivel de celule. Aminteşte-ţi, erau induse două erori majore ca urmare a acestei metode:

1) Erorile datorate numărului prea mare de reproduceri, când detaliile alcătuirii corpului erau diluate prin divizarea celulelor.

Şi 2) Aceste erori se agravau şi se multiplicau odată cu fiecare reproducere corporală.

Aşadar, obiectivul aici era reproducerea prin creştere, creşterea corpului după un model cunoscut, lipsit de erori.

– Vrei să spui că am proiectat omul perfect?

– Ar fi o presupunere rezonabilă. Deşi nu este ceea ce avem astăzi, deoarece corpul este afectat de tot felul de lucruri, de la reacţii la boli până la erori de potrivire a tiparelor de creştere. Când au început experimentele, ideea era ca organismul să îşi crească propriul înlocuitor când ajunge la un anumit moment al existenţei sale.

– Hermafroditul!?...

– Da, s-a decis să-şi crească înlocuitorul la interior, din cauza vulnerabilităţii fătului. După cum bine ştii, fătul este total incapabil să facă ceva pentru el însuşi, ceea ce era total diferit de proiectul anterior, unde, practic, se clona pe el însuşi, rezultând o formă umană gata pregătită pentru utilizare. Acest copil trebuia să fie îngrijit o bună parte din viaţă.

– Deci, dacă a funcţionat, cum se face că azi avem corpuri masculine şi feminine?

– Pentru că nu a funcţionat nici pe departe atât de bine, deoarece perioada critică dintre naştere şi auto-sustenabilitate necesita o atenţie semnificativă din partea gazdei, după cum ştii. De asemenea, gazda era deosebit de vulnerabilă faţă de prădători în timpul separării, sau naşterii înlocuitorului, chiar mai mult decât astăzi. Nu că ar fi fost mulţi în acele zile, căci majoritatea trăiau mai degrabă în armonie cu specia umană, decât cu frica de ea. Principala problemă aici era, din nou, transmiterea disfuncţiilor fizice. Sistemul de reproducere hermafrodit se copia, practic, pe sine însuşi printr-un sistem de diviziune celulară similar, dar intern, în loc să fie extern, care începea cu o reproducere în mic a sa, în loc de o reproducere la dimensiuni normale. Prin urmare, erau reproduse toate calităţile pozitive, dar şi negative ale organismului. Totul era copiat, aluniţe şi toate celelalte detalii.

Cea mai mare problemă la hermafrodiţi este că unul poate fi imun la un anumit virus, iar altul nu. Deci, aveam un grup de corpuri care s-ar fi stins brusc dacă un anumit virus era suficient de agresiv pentru a provoca moartea, în timp ce un alt grup ar fi supravieţuit. Aşadar, ceea ce obţinusem nu era o extindere a omului, care era tocmai scopul exerciţiului. Exerciţiul era acela de a permite mai multor spirite să experimenteze viaţa întrupată, adică viaţa în cea mai joasă dintre frecvenţe, pentru a le permite să evolueze într-un ritm mai rapid.

În cele din urmă, s-a decis să se împartă funcţiile de reproducere ale hermafroditului în două părţi, o parte masculină şi una feminină. Fiecărei părţi i s-au dat anumite trăsături de supravieţuire, instincte şi funcţii corporale, care au fost pre-programate în întregul corp prin intermediul ARN-ului, pentru a-i automatiza funcţionarea, fără a avea nevoie de intervenţia spiritului întrupat. Deşi spiritul, în mediul său energetic normal, poate reuşi cu destulă uşurinţă să controleze corpul uman la nivel molecular, ar fi avut nevoie de o concentrare considerabilă la nivelul frecvenţelor inferioare, de unde şi necesitatea unei funcţii automate.

– Ce altceva a mai fost necesar pentru a crea un corp specific bărbatului şi femeii? Ce ne-a făcut să ne decidem asupra metodei de reproducere pe care o numim actul sexual?

– Erau două avantaje de a avea sexe diferite. În primul rând, designul corpului putea fi făcut mai simplu şi, prin urmare, mai robust ca funcţionalitate. În al doilea rând, cantitatea de energie necesară creativităţii putea fi împărţită între două corpuri, în loc de unul singur. Această energie polarizată îi face pe oameni să fie atraşi unul de celălalt. Dacă cele două energii, masculină şi feminină, sunt compatibile, de exemplu, au aceeaşi frecvenţă, atunci se pot reproduce în siguranţă, fără riscul de disfuncţionalitate. Mai mult, generarea înlocuitorului este, de asemenea, mai simplă, deoarece este copiată doar jumătate din funcţia de reproducere şi, prin urmare, poate fi reprodus mai rapid şi mai precis când se află în gazdă.

Aceasta a fost o schimbare esenţială a designului, oferind posibilitatea ca aspectele pozitive sau anumite imunităţi ale unei părţi să fie incluse în corpul reprodus, care ar fi putut să nu aibă aceleaşi puncte pozitive din partea cealaltă. Dezavantajul este că este foarte posibil să existe şi unele părţi negative sau slăbiciuni care să fie, de asemenea, transmise. Totuşi, aceste slăbiciuni pot fi, în esenţă, puţin atenuate, deoarece noul corp poate avea o anumită protecţie inerentă împotriva lor şi, prin urmare, ar putea anula, parţial, efectul negativului introdus.

– Deci ce ne-a făcut să dezvoltăm organele sexuale pe care le avem astăzi?

– Au fost create pentru ca perechea de ingrediente necesare deblocării programului de reproducere sexuată să poată fi amestecate într-un loc sigur, unul necontaminat de infecţiile transmise prin aer. Totodată, s-a decis că cel mai bine ar fi ca acest loc să fie localizat într-unul dintre tipurile corporale, de preferinţă, corpul care va găzdui creşterea copiei pe parcursul etapei sale critice de formare.

În acest stadiu, pe care voi îl numiţi gestaţie, sunt create cele mai importante componente ale corpului din materiile prime donate de corpul-gazdă pentru a crea copia, înlocuitorul, noua entitate spirituală. Aceste materii prime sunt programate să fie neutre. Acest lucru înseamnă că sunt capabile să fie orice li se spune să fie de către ARN. Fiecare dintre materiile prime este, în lipsa unei descrieri mai bune, o memorie goală, dar cu capacitatea de a se transforma în orice i se spune să fie. Atunci când primeşte mesaje de la energiile spirituale care intersectează ARN-ul, şi care apoi programează ADN-ul, acea parte a materiei prime care recepţionează mesajele este programată să se transforme în ceea ce i se cere. Atunci ADN-ul pierde şi/sau îşi relochează anumite părţi din el însuşi pentru a crea şablonul de modelare a materiei prime. Acest şablon se află pe două niveluri ale câmpului auric la fiinţele umane adulte: nivelul unu şi nivelul cinci, unul în tărâmurile sau dimensiunile fizice şi unul în cele spirituale. În acest moment, gestaţia începe să se extindă şi să creeze copia la cel mai mic nivel al său: embrionul uman.

– Am mai vorbit de asta, totuşi.

– Da, am vorbit de asta. Dar, la fel ca în cazul multor lucruri din acest dialog, această chestiune este atât de importantă, încât trebuie discutată din nou.

Dar haide să continuăm cu reproducerea corpului uman. Aşa cum am afirmat, s-a constatat că cel mai bun loc pentru creşterea embrionului era unul dintre cele două corpuri umane complet dezvoltate şi că ingredientele pentru reproducere trebuiau să fie stocate separat, în corpul masculin şi corpul feminin. Organele sexuale au fost proiectate astfel încât transferul ingredientelor care nu aparţineau corpului-gazdă şi care urmau să plămădească înlocuitorul, să fie transferate într-un mod sigur împotriva contaminării şi cu un procent ridicat de succes. Pentru aceasta era nevoie ca corpurile să fie acuplate, unul introdus în celălalt. De aici, designul organelor sexuale, unul penetrându-l pe celălalt pentru a permite ingredientelor să se amestece şi să interacţioneze într-un mediu complet sigur.

După cum ştiţi de la alte fiinţe fizice care transferă ingredientele în exteriorul corpului, cum ar fi peştii, acesta nu este un proces garantat. Astfel, în cele din urmă, s-a decis utilizarea metodei actuale de replicare a fiinţelor umane, transferul intern, pe baza ratei de succes şi analizării unei varietăţi de metode, dintre care unele încă sunt folosite de entităţile fizice inferioare.

– Este la fel de reuşită ca metodele anterioare? Am impresia că nu este. Celelalte metode dădeau cel puţin un înlocuitor pentru corpul folosit la creşterea evolutivă, în timp ce această metodă produce unul la fiecare doi.

– De acord. Nu este cea mai eficientă metodă în ceea ce priveşte numărul de organisme reproduse, dar este cea mai fiabilă în acest moment. Provoacă cel mai mic număr de probleme în tărâmurile energetice. Există un singur spirit într-un singur corp, neafectând prin disfuncţiile energetice decât pe sine.

– Dar există şi energii care afectează alte spirite?

– Da, dar se referă la interacţiunea entităţilor şi este un tip de energie asupra căreia trebuie lucrat pentru a fi eliminată, dacă a fost atrasă. Uneori, pentru a fi curăţată, această energie necesită mai multe încarnări în fizic. Este legată de ceea ce voi, oamenii, numiţi karma.

traducere de Răzvan A. Petre
9 septembrie 2021

< Sus >