<  Înapoi la Mesajele lui Isus prin Erin

Maestrul Isus răspunde la întrebări prin Erin

Mesaj din seria de transmisii live "Master Jesus Speaks", publicat pe data de 06/01/2024.

Spiritul Maestrului Isus ne vorbeşte prin vocea mediumului Erin Michelle Galito şi ne oferă răspunsuri la întrebări din public legate de practica spirituală şi probleme de viaţă, bazate pe principiile NONDUALITĂŢII. Mesajul în limba engleză este subtitrat în româneşte, iar videoclipul este încorporat la sfârşitul acestei transcrieri.

Cuvintele care-i aparţin moderatorului sau participanţilor au litere înclinate.

Textul şedinţei filmate din 6 ianuarie 2024

- Bună dimineața, bună după-amiază sau bună seara, indiferent unde păreţi că vă aflați. Haideți să intrăm cu toții în acest moment de acum, amintindu-ne că singurul moment care există este acest moment, acum. Nimic altceva nu există. Există doar acum.

Renunțați la toate gândurile din trecut, la toate anxietățile și la predicțiile de viitor, lăsați-le să se ducă. Lăsați-le deoparte, le puteți relua, dacă doriți, după ședință. Dar deocamdată, haideți să ne stabilim cu toții în acest moment liniștit... și să respirăm…

Deci suntem aici și, așa cum a spus moderatorul, La mulți ani tuturor! Aceasta este, într-adevăr, percepţia unui nou început de timp. Dar nu uitați să nu luaţi ideea prea în serios, pentru că e vorba de unul şi același Timp. Nu există un timp nou. Există doar același Timp.

Şi în acest unic Timp veţi experimenta aceleași lucruri care vă vin în mod repetat în minte, nu pentru ca să vă agățați de ele, ci pentru a le elibera. Şi aveți multă „inspirație” pentru ca aceste gânduri să apară și să le observaţi. Are sens ce spun pentru toată lumea?

Deci aveți percepția presei de știri. Şi o să folosim acest exemplu, care să vă dea o idee mai concretă despre acest fenomen ciudat al adormirii voastre. Vă lăsaţi manipulaţi destul de ușor de știri sau mass-media în general, fie că e vorba de televizor, fie că e vorba de internet, de telefon, de iPad sau de orice alt dispozitiv din Iluzie pe care îl folosiți.

Totul e iluzie. Şi puteți vedea cum fiecare element pare să vă atragă mai adânc în vis. Sunteți de acord? Şi vă adoarme din ce în ce mai mult. Şi vă trezește emoții atât de puternice, încât uitați că emoțiile sunt ale ego-ului și nu ale Voastre. Amintiţi-vă, aceasta este lumea sau planul de existență al iluziei Dualității. Dualitatea nu este de fapt reală, este un vis.

Şi atunci când păreați să fiți încarnați aici (deşi nu există niciun „aici”), ați crezut asta total. Ați crezut-o până la al n-şpelea grad. Şi aveați o lume aparent construită în jurul vostru, care doar vă valida ca fiind o ființă separată, ca un trup, ca fiind diferiţi de toți ceilalți, și unde trebuia să vă dovediți valoarea ca individ. Nu în unitate cu nimeni, ci mai degrabă în război cu oricine voia să vă stea în cale.

Şi o spunem astfel – e un mod dur de a o spune, dar puteți vedea asta: există un prim mod de a vă război, care este foarte dur și violent. Apoi mai există un alt mod de a vă război, care este mai subtil: victima inocentă. Fațeta inocenței. „Eu nu am făcut nimic. Am fost doar un spectator nevinovat și toate astea mi se întâmplă bietului de mine.” Iar voi chiar aţi crezut asta. Aţi crezut că lucruri din afara voastră pot să vă facă ceva.

Dar cum poate ceva să vă facă orişice, când nu e nimic de făcut?! Asta-i unu la mână.

Doi la mână: Singura care poate cădea „victimă” este corpul sau forma, în general. Dar tu nu ești o formă și nu ești un corp, deci ce îți mai rămâne?

Mintea. Ești o minte. Iar, în mintea ta, există două părți. Asta s-a întâmplat atunci când ai crezut că te poți separa de Mintea unică. Asta a cauzat o scindare a minții tale, care arată astfel: ai mintea greșită și ai mintea corectă. Şi întotdeauna o asculți fie pe una, fie pe cealaltă.

Îți poți da seama pe care dintre ele o asculți după cum te simți și, de asemenea, după rezultatele la care ajungi când o asculți. Una te va conduce spre pacea durabilă, indiferent de circumstanțe sau orice altceva.

Cealaltă te va conduce direct în iad, adică în ceea ce percepi tu a fi iad. Dar nu există iad, decât ceea ce faci tu să fie iad. Iadul este, de fapt, o stare de spirit pe care o creezi tu și nu ceva din afara ta.

Este o credință și această credință poate fi desființată, pentru că nu este reală. Şi ceea ce nu este real nu are o existenţă fermă în tine, pentru că nu era adevărat de la bun început. Nici măcar nu era acolo aievea. Este o distragere a atenției.

Există o mulțime de distrageri în vis, care te scot tot timpul din vigilenţă. Așa că acum este momentul să devii mai conștient, recunoscându-te ca fiind gânditorul gândurilor pe care le ai. Eşti cel care alege cum să reacționeze la toate situațiile... și aşa mai departe.

Nu lucrul perceput este motivul supărării sau chiar al bucuriei tale. Lucrul din afara ta nu are nimic de-a face cu emoţia ta de supărare sau cea de pace, bucurie etc. Deci ce rămâne? Tu, cel care gândește gândurile, cel care alege cum să reacţioneze.

Ce-i interesant – și o spunem așa pentru că vrem să rămâi relaxat – este că ai uitat și ai crezut că ai putea fi mai mic decât măreția care Ești. Ai crezut că ai putea fi un mic nimic într-o lume atât de copleșitoare, încât nu o poți stăpâni. Așa că ridici mâinile, priveşti la univers, la Dumnezeu și spui: „Ce este asta? Mi-e atât de frică, sunt o victimă”. Şi crezi asta.

Dar noi vrem să te ajutăm să nu mai crezi în asta. Va dura ceva timp, va fi nevoie de multă practică. Dar nu te învinovăţi pentru că ai aceste emoţii, căci asta ar fi o altă tactică de a te ține adormit.

Mulți oameni – nu sunt chiar foarte mulți, dar sunt destui – ei sunt învăţaţi despre aceste lucruri în genul: „Eu sunt o minte și eu sunt cel care a gândit anumite gânduri și mi-am atras nişte lucruri, deci trebuie să mă pedepsesc.” Nu acesta este modul în care ai servi cel mai bine TOTUL, Mintea Întregului.

Ceea ce este nevoie și ceea ce se cere este iertarea. Nu ai știut, chiar nu ai știut, ai uitat. Deci cum poți învinovăți pe cineva care are amnezie pentru că a uitat?! Ai spune mai degrabă: Haide, nu-ți amintești? Ce-i cu tine?

Noi nu-ți spunem asta. Dumnezeu, cu siguranță, nu o face. De fapt, există doar iubire pentru tine.

Iar iubirea îți spune: Uite, ai crezut că s-a întâmplat ceva ce nu s-a întâmplat. Încă mai crezi că se întâmplă ceva ce nu se întâmplă. Așa că de ce ai nevoie? Trebuie să te ierți și să te eliberezi de toate aceste gânduri, recunoscând că sunt gânduri pe care ți le-ai provocat singur. Nu ai atras aceste gânduri. Nu ai atras situațiile, ci le-ai adus la tine, conștient sau inconștient, în minte. Şi ele sunt întotdeauna determinate de mintea cu care lucrezi, mintea corectă sau mintea greșită, așa cum am spus mai devreme.

Așa că, în loc să te gândești că ai fi atras ceva (involuntar), gândeşte că ai luat o decizie și ți-ai adus asta voluntar. Iar pentru că tu ești cel care a luat decizia, poți oricând să te răzgândești. Desigur, aceste circumstanțe și rezultatele lor s-ar putea să nu dispară imediat ce te răzgândești, dar ceea ce va începe să se schimbe va fi modul în care te simți lucrurile. Modul în care le percepi.

Așa că spune-ţi: Cum pot privi altfel lucrurile? Iar apoi deschide-ți mintea pentru a vedea lucrurile diferit. Nu crede toate gândurile tale. Nu crede ce zice lumea.

De fapt, vom spune direct să nu crezi nimic din lume, căci nimic nu este real. Totul este un vis.

Şi acest vis este ecranul pe care îţi proiectezi toate nevoile ascunse, toate temerile, toate iubirile speciale și așa mai departe. Așa că devino vigilent și treaz la asta, ca să devii mai conștient cu care parte gândești. Iar pe asta o poți schimba. Înţelegeţi ce spun?

Am putea continua la nesfârșit. Am putea umple toată ora cu acest subiect, dar ştim că aveţi şi întrebări.

- Mulțumesc, Isus. Prima întrebare este adresată de Alice, care vrea să asculte răspunsul lui Isus:

«Dragă Isuse, ce să fac când fiica mea de 13 ani fumează țigări și bea alcool când scapă nesupravegheată? Știu că nu o pot controla, dar aici, în vis, este interzis sub 16 ani. Ea este acum în arest la domiciliu şi i se pare foarte ciudat să i se refuze libertatea. Spune că nu a fost alegerea ei să fie aici, ci a mea. Spune că este o persoană rea și că viața este un iad. Este sub medicație și supravegheată de un psihiatru, dar depresia și tendinţa de a-şi face rău tot mai apar. Ea nu cere ajutor și spune că își dorește o viață scurtă. Toate astea sunt predestinate? Şi de către cine? Oare dorința mea ca mamă ca ea să urmeze regulile societății vine din mintea mea egoistă? Chiar trebuie să cred că ura de sine și automutilarea sunt adevărata ei dorință? Orice ajutor, inspirație și sfat este binevenit.»

- Minunat. Deci, revenind la început, ai spus că ea se simte ca și cum nu ea a ales să fie aici, ci tu, ceea ce înseamnă că ai adus-o aici împotriva voinței ei. Asta e ceva obișnuit. De fapt, și tu ai crezut același lucru când erai tânără. „Nu eu am ales să vin pe lumea asta, am fost adusă în această lume de părinți. Iar acei părinți au fost aduși de părinții lor”. Şi așa mai departe. Deci ești o victimă.

Acesta este doar un alt exemplu în acest sens. Prin ceea ce pare să treacă ea acum este ceva obișnuit; sunt numiţi, în Iluzie, hormonii. Este o schimbare a stării de spirit care pare să se întâmple. Spunem că pare fiindcă vă reamintim că acest lucru nu este real. Doar pare să se întâmple în vis, pe măsură ce omul se maturizează. Acest lucru nu este neobișnuit, așa cum am spus, ea va ieşi din asta mai matură, într-un fel sau altul.

Alt lucru pe care am vrut să îl spunem este că este responsabilitatea ta să o hrăneşti și, de asemenea, să o ghidezi. Nu neapărat să îi spui ce să facă, dar să o orientezi. Asta înseamnă să i-o demonstrezi și să îi spui ceva de genul: „Îmi amintesc cum eram de vârsta ta și îmi amintesc că nu a fost ușor, și poate că am avut și eu aceleași gânduri și am simțit aceeași ură de sine, care va trece. Ştiu că este neplăcut acum și va mai fi neplăcut pentru ceva timp. Da, există reguli în lume și ai avea o viaţă mai ușoară dacă le-ai respecta.”

Dar, așa cum am mai spus, nu-ți putem spune ce să faci, așa cum nici tu nu-i poți spune ei ce să facă. Poți să-i spui ce să facă, dar știi că vei fi respinsă și toate alea. Așa că trebuie doar să fii conștientă de consecințele faptului că îi spui: „Ştii ce, chiar mergi pe un drum greșit. Cel mai bine ar fi să te relaxezi în privinţa asta și să alegi altfel.”

Ar fi grozav dacă un adolescent ar spune. „Wow, știi ce, ai dreptate. Am să mă opresc din a face acele lucruri care cred că sunt atât de mișto. Şi nu doar mișto, dar cred că chiar mă liniștesc. Şi că mă ajută să fac faţă acelor sentimente de disperare și furie. Şi mă ajută să mă simt un pic mai bine când gândesc că lumea asta e un iad. Mă simt mai bine, dar doar temporar.”

Trebuie să o ghidezi să vadă că există și alte modalități de a se simți mai bine, care îi vor oferi o pace durabilă. Dar, așa cum am spus, nu este ușor și probabil că îi va intra pe o ureche și îi va ieși pe cealaltă, dar trebuie să te împaci și cu asta. Asta nu înseamnă că ai eşuat în rolul de mamă, deloc.

Așa cum am spus, este ceva ce pare să se întâmple în ciclul Iluziei și, vă spunem aici, scopul ei este să te convingă că eşti un individ – și nu vorbim doar despre tine personal, cea în rolul de mamă, ci vorbim și despre ea. Având aceste sentimente intense și simțindu-vă astfel, treaba asta vă solidifică senzaţia de fiinţe SEPARATE. Până la urmă, problema va fi depășită. Şi se va întâmpla în mod natural.

Dar ceea ce poți face este ca, în loc să-i spui că face un lucru greșit – nu afirmăm că i-ai spune asta – dar în loc să-i spui: „Asta este împotriva legii și trebuie să respecți legea”, fii mai blândă cu ea și, așa cum am spus, „îmi amintesc când eram de vârsta ta, probabil că nici eu nu am fost cea mai perfectă adolescentă, dar știu că am ieșit din asta. Şi am ieșit bine, cel puțin suficient de bine.”

Lumea nu este de fapt iadul, afli asta când vei mai creşte, pentru că îţi dai seama că acela a fost, pur și simplu, un mod imatur de a gândi. Nu-i spui ei asta. Ceea ce îi spui este: „O să te maturizezi prin asta. Dar, indiferent de ce se întâmplă, eu sunt aici alături de tine, indiferent de calea pe care o iei. Şi voi fi mereu aici pentru tine și te iubesc.”  Are sens?

- Da, are sens. Da, da, da, da. Se simte deja puțin mai bine, se simte mai bine pentru că e rănită și știe că va fi bine.

- Minunat.

- Da, e un pic mai relaxată.

- Exact. De fapt, se va simți mai bine dacă se relaxează. Acele sentimente provin din faptul că se ia prea în serios. Iar asta, de asemenea, se poate aplica la toată lumea, indiferent de vârstă. Întotdeauna şi tot timpul. Dacă iei lucrurile prea în serios, lucrurile vor părea foarte grave. Deci, minunat.

- Mulțumesc foarte mult.

- Îţi mulțumesc și eu.

- Următoarea întrebare este de la Regina, care vrea să asculte ce spune Isus. Şi Regina întreabă:

«Am trecut prin îndelungate vremuri întunecate și toată presupusa cunoaștere a Duhului Sfânt și faptul că L-am ales nu mi-a adus nicio ușurare și nu a funcționat. I-am cerut, dar nimic. Era ca și cum aș fi fost prinsă într-o capcană, observând totul, dar incapabilă să scap de această stare. Părea că trebuie să trec prin dureri, trăind neputința și întunericul total. A apărut un fel de senzație fizică de boală și am leşinat puţin. Încet și treptat, mă regăsesc într-o stare de neutralitate, fără vreun entuziasm sau bucurie. Starea fizică este de ameţeală permanentă și tremurături în zona stomacului. Observând toate acestea, cer o îndrumare sau un sfat. Sunt recunoscătoare pentru orice trebuie neapărat să aflu și mulțumesc pentru orice sfat și ajutor pentru a putea merge mai departe.»

- Minunat. Deci, da. Același lucru pe care îl spuneam celei care a pus întrebarea precedentă poate fi aplicat și în situația ta.

De multe ori, Duhul Sfânt este văzut ca o entitate din afara ta, cum este orice altceva. Şi că Duhul Sfânt poate să vină și să repare totul, pur și simplu, să repare totul în lume pentru ca tu să te simți mai bine.

Dar ceea ce vrem să știi și să înțelegi este că Duhul Sfânt este mintea corectă din tine, partea din tine care vede lucrurile așa cum sunt cu adevărat și îţi amintește că eşti o minte și că ai capacitatea de a alege.

Şi când spunem să alegi ne referim la faptul că, în loc să te simți ca o victimă, poţi să-ţi spui: „Nu trebuie să fie așa, nu trebuie să mă simt așa și știu că acesta este un produs al modului meu de gândire și pot schimba acest mod de gândire.”

În privinţa Duhului Sfânt, trebuie să renunți la propriile interpretări despre cum se va arăta Duhul Sfânt în cazul tău. Adică trebuie să renunți la ideea că Duhul Sfânt va rezolva totul în lume pentru tine. Nu există nicio lume.

Ceea ce face Sfântul Duh este să arate adevărul despre tine, spunând că „acea lume pe care o crezi reală este aici” (în cap). Arătăm spre cap, pentru că acesta este cel mai bun mod de a simboliza mintea. Totuşi, mintea nu este aici, nu-i în cap, pentru că nu există niciun cap, înţelegi. Nu în creierul tău, pentru că nu există niciun creier. Totul face parte din Iluzie.

Dar toate acestea se află în mintea ta. De fapt, chiar și tu, cel care gândește gândurile, așa cum am spus, Duhul Sfânt este în tine, este și El tot în mintea ta. Așa că atunci când privești la Duhul Sfânt, privești la Sinele tău, privești la adevărul despre cine ești, partea din tine care nu este separată, partea din tine care rămâne una cu Dumnezeu, pentru că tu rămâi una cu Dumnezeu în adevăr.

Ceea ce face Duhul Sfânt este să spună: Acel lucru care te făcea atât de disperat nu este real sau adevărat, ci este parte a unei iluzii, este parte a unui vis. Şi singurul lucru care te poate face să te simți mai bine este că măcar știi că asta nu va continua la nesfârşit. Acesta este un vis. Nu este eternitatea și nu este real. Are sens?

- Da, are. Mulțumesc.

- Minunat, cu plăcere.

Deci oricine trece prin astfel de sentimente, atunci când invocă Duhul Sfânt, trebuie să-și amintească faptul că Duhul Sfânt este în mintea sa. Este partea minții tale de natură corectă. Acea parte a minții care îți amintește că nu ești un corp, că sentimentele pe care le simți – cum ar fi disperarea sau orice fel de negativitate, emoțiile inferioare – nu ești tu. Iar tu, nefiind acestea, te poţi răzgândi, înțelegi ?!

Nu spunem că vei trece din adâncul disperării la ceruri înalte și te vei simți absolut în afara acestei lumi. Este nevoie de timp pentru a anula modul tău de a percepe. De aceea practica este atât de importantă: să te ierți pe tine însuți tot timpul.

Când ai acele sentimente de disperare: iertare, nu atac. Când ai acele sentimente de bucurie chiar: iertare. Când ai acele sentimente de furie absolută: iertare. Nu-ţi reproşa că ai simțit acele sentimente.

Lumea pare uneori un iad nesfârșit. Dar nu uita că acesta este doar un gând din mintea ta și că îl poţi schimba. Nu trebuie să vezi lumea ca pe un iad, ci ca pe o sală de clasă, pentru că asta este.

Visul este sala voastră de clasă. Lumea este programa voastră de învățământ. Alegeți-vă profesorul: Duhul Sfânt sau ego-ul, mintea corectă sau cea greșită, și colaboraţi cu acea care știe care este Duhul Sfânt. Şi veți fi îndrumați corect. Are sens?

- Da, are.

- Minunat.

- Mulțumim.

- Cu plăcere. Şi eu mulțumesc.

Când spunem că veți fi călăuziți corect, nu vorbim despre bine și rău. Nu spunem că una a fost bună și alta a fost rea. Ceea ce spunem este că există sănătate mintală sau nebunie. Are sens?

- Da, trăim o mare aventură aici.

- Într-adevăr, este o mare aventură și, de asemenea, o şcoală pentru cea mai mare evoluţie.

- Mulțumim.

- Şi eu mulţumesc.

- Următoarea întrebare vine de la Phillip, care nu este aici astăzi, dar întreabă:

«Care este cel mai util și benefic mesaj pe care mi-l puteți transmite mie și tuturor celor care ascultă pentru anul 2024 și pentru a face față provocărilor viitoare, oricare ar fi ele, care vor apărea în viețile noastre în 2024. Multe binecuvântări de pace, dragoste și fericire!»

- Minunat. Vom repeta aceleași lucruri despre care am vorbit tot timpul. De fapt, acesta este un moment excelent pentru a vă stabili cu adevărat intenția de a alege să rămâneți conștienți cât puteţi mai bine. Şi apoi, să alegeți să vă iertați atunci când aţi uitat (să fiţi conştienţi). Chiar este un moment excelent pentru a decide să nu mai continuați să urmați narațiuni care nu au sens. Şi vă vom spune că nu există nicio narațiune în Iluzie care să aibă sens. Niciuna. Deci toate sunt la fel (de false).

Totul este un construct. Un construct pentru creșterea voastră. Dar trebuie să alegeți de care minte veți asculta. Şi în acest „an 2024”, folosiți fiecare situaţie pentru scopul iertării.

Așa că atunci când apar lucruri care par să vă zguduie până în măduva oaselor sau care vă fac să fiți foarte furioși, foarte supărați, atunci fiţi atenţi la voi înșivă, nu la circumstanțele care credeţi că sunt cauza furiei voastre. Nu este persoana de afară (de vină). Ci această persoană de aici. Şi nu există nici o persoană. Ci e mintea ta.

Îi spuneam mediumului acesta mai devreme că omul pe care îl urăști cel mai mult îţi oferă cea mai mare posibilitate de creștere, este cea mai mare ocazie de a ierta. Are sens? Ştim că nu e aici.

- Da, are.

- Minunat.

- Mulţumim foarte mult.

- Da, într-adevăr.

- Următoarea întrebare vine de la Patrick, care întreabă:

«Bună ziua, iubitule Isus și Erin. Experiențele mele variază de la Spiritul abstract la materia concretă. Perceperea unei lumi solide separate este descrisă ca fiind o iluzie, iar calea ascensiunii duce la experiența unității cu totalitatea Spiritului. Aud vorbindu-se despre a avea un corp înălțat sau un corp glorificat, cum era cel de după Înviere. Asta implică faptul că omul poate experimenta un corp fenomenal pe planuri superioare de existență sau după așa-numita moarte. Este o greșeală să cred că trupul poate fi spiritualizat? Vă rog să explicați.»

- Ei bine, da, chiar este o greșeală, pentru că nu există niciun corp. Deci cum ar putea fi spiritualizat ceea ce nu este aici sau nu există deloc sau ceea ce nu este real, înțelegi !?

De fapt, mintea face ca multe lucruri să fie spirituale. Într-un fel, ea decide că unele lucruri ar fi spirituale și altele nu ar fi. Așa că ego-ul a spus: „Hei, haide să facem aşa și cu corpul; în felul acesta poți rămâne un corp, poți rămâne separat”.

Însă ceea ce trebuie să faci pentru a te înălța – acesta este cuvântul pe care vrei să-l folosești, pentru că poți și are sens, căci vei merge mai sus, ca să zicem așa, chiar dacă nu există sus și jos – dar pentru a merge mai sus, trebuie să scapi de tot ceea ce te leagă și te ține jos. Şi nu-i vorba că lucrul de care te-ai atașat te ține jos, ci de faptul că ai luat decizia de a-l folosi pentru a rămâne adormit.

Iar despre ideea de „corp înălțat” spunem aşa: cum poate un corp să se înalţe, dacă nu există un corp?! Mintea poate să se înalţe. De fapt, mintea este deja dincolo de capacitatea de a descrie "mai înaltul". Are sens?

- Mm, are sens, atât cât sunt eu în stare să înțeleg. Mulțumesc.

- Absolut. Aminteşte-ţi că nu există niciun corp. Așa că ia-o ușor în privința asta.

- Următoarea întrebare este de la Day, care nu este prezentă astăzi, dar Day întreabă:

«Cum să rămân în iubire atunci când partenerul meu se confruntă cu simptomele unui diagnostic fără leac? Știu că nu există nici corp și nici boală, dar cum să depășesc neputinţa de a manifesta dragostea intimă atunci când nu am dorința fizică, iar cel care nu este intim capabil încă dorește afecțiunea fizică? Vă mulțumesc mult și vă iubesc pe toți.»

- Modalitatea de a rămâne în iubire în aceste circumstanțe este să apelezi la minte și nu la corp. Trebuie să lași corpul la o parte, pentru că trupul nu poate arăta iubire, nu poate manifesta bunătatea pe care vrei să o oferi.

A rămâne în iubire înseamnă a fi răbdător. A rămâne în iubire înseamnă a fi bun. A rămâne în iubire înseamnă a nu judeca. A fi împăcată și a-ți aminti că ești o minte și nu un corp.

Nu vei spune neapărat asta celui care pare bolnav, dar ceea ce îi transmiţi poate că nici măcar nu va fi prin cuvinte, ci prin modul în care interacționezi cu el, fiind iubitoare cu el, ceea ce nu trebuie să fie ceva intim.

Iubirea este dincolo de corp. Deci nu are nevoie de un corp. Puteți să împărtășiți această iubire fiind buni.

- Mulţumim foarte mult.

- Cu plăcere.

- Următoarea întrebare este de la Sanaz, care întreabă:

«Bună ziua, din nou. Am menționat mai devreme că sunt momente în care cad energetic și sunt foarte tristă, dar fără motiv. Nu există gânduri. Ați explicat că acest lucru face parte din scenariul meu. Vreau să mă eliberez de el, dar încă nu am reușit să o fac. Nu mă lupt cu el și nici nu-l iau în serios, dar aş vrea să scap odată. Ați putea să-mi oferiți mai multe îndrumări în această privință?»

- Da. Dacă ai vrea cu adevărat să te eliberezi, ai scăpa de el. Ştim că sună foarte abstract și nu chiar ușor de înțeles, dar gândește-te că îţi spui în acele situaţii: „Mă eliberez de asta. Mă eliberez de asta. Mă eliberez de asta”. Şi apoi treci la alte lucruri. Are sens?

- Da.

- Iar apoi, orice îți aduce mintea sau orice îți aduci tu în minte, tu doar eliberează. Repetă ca un fel de mantra: „Eliberare. Şi eliberare. Şi eliberare”. Are sens?

- Da.

- Minunat.

- Mulțumesc.

- Cu plăcere, e foarte simplu.

- Următoarea întrebare este de la Neil, care întreabă:

«Dragă Isus, doar chemându-ți în minte Numele Tău Sfânt îmi aduce pacea. Îmi amintesc că ai spus odată: „Aveţi curaj, pentru că Eu am biruit lumea”. Dacă este așa, cum ai realizat acest lucru? De asemenea, vorbeşte-ne puțin despre Cer și ce se întâmplă acolo. Mulțumesc.»

- Deci „Aveţi curaj, Eu am învins lumea”, cum am făcut asta? Am lăsat-o să se ducă...

Odată ce realizezi că această lume este un vis, nu te mai agăți de ea. Nu se întâmplă nimic. Uneori crezi că se întâmplă lucruri, dar îți reamintești că nu se întâmplă nimic, iar în cele din urmă ajungi la un punct în care spui: Wow, efectiv nu se întâmplă nimic! Este o simulare, înţelegi?! Îți poți imagina asta. Este o simulare, deci nu este deloc real, totul este inventat.

Şi atunci, de ce să te agăți de ceea ce nu este real, când știi că tu ești Mintea din afara lumii, din afara visului?! Deci, pur și simplu, renunți la totul. Nu te agăți de lucruri, nu te atașezi de lucruri, ci le lași să treacă.

În ceea ce privește descrierea Raiului, este de nedescris, este inefabil. Nu există cuvinte. Nu există cuvinte în Rai. Deci nu poți vorbi despre el. De fapt, nici nu există vreo gură care să vorbească. Are sens?

- Da. Dar chiar dacă nu-l poți descrie, este real.

- Da, este. Dar este atât de real, încât nu poți vorbi despre el. Şi nu-l poți limita la cuvinte, nu-l poți reduce la o descriere.

Trebuie doar să gândeşti aşa: „Raiul este real, sunt în Rai cu adevărat, doar că nu-l recunosc acum, pentru că eu cred că aş fi corpul meu. Dar măcar sunt liniștit ştiind că sunt în Rai și că nu l-am părăsit niciodată. Se pare că sunt într-un vis.” Astfel începi să te eliberezi din vis.

- Mulțumesc. Acum un an, după timpul pământesc, ne-am înmormântat fiul cel mai mic, Johnny. S-a vorbit despre cât de greu este să-ţi laşi amintirile. Avea doar 24 de ani. Însă vreau să ajung la el, la spiritul său. Vreau să simt lumea spiritelor. Ne-ai mai spus că, pe măsură ce ne vindecăm, vom auzi veşti de la el. Şi v-aş putea povesti ceva uimitor care s-a întâmplat în Ajunul Crăciunului. Dar vreau să simt prezența fiului meu. Vreau să-i simt spiritul. Vreau să înving și eu această lume, așa cum ai făcut și Tu. Vreau să simt spiritul.

- Ai spus că s-a întâmplat ceva de Crăciun...

- Da, am menționat mai devreme că sunt organist la biserică și am avut de cântat o piesă foarte dificilă pentru slujba din Ajunul Crăciunului, pentru care nu eram pregătit. Eram foarte stresat din cauza asta. În ziua de Ajun, am petrecut trei ore la cumpărături, pregătindu-mă pentru cină. Eram foarte stresat.

Piesa pe care urma să o cânt nu am auzit-o niciodată la postul de radio clasic pe care-l ascult de obicei. Timp de trei ore la magazin mă tot gândeam, foarte stresat: „Nu sunt pregătit să cânt această piesă”. M-am urcat în mașină, am pornit contactul, a pornit postul de radio, și la radio s-a auzit piesa aceea, la postul meu obișnuit, de parcă era pusă pe listă. Şi eram foarte uimit, nu-mi venea să cred, am rămas cu gura căscată. Am ascultat-o cu uimire.

- Ăsta e spiritul. Și, de asemenea, fiul tău.

- Mai știi ceva, Isuse, când am ajuns la biserică la ora 10, în acea seară, cântarea a decurs mult mai bine decât mă așteptam. A fost foarte frumos, a fost o experiență minunată la acea slujbă din Ajunul Crăciunului. Iar apoi mi-am dat seama că fusese fiul meu care îmi spunea: „Tati, nu te mai stresa cu chestiile astea. Nu-i nevoie”.

- Exact. Deci simți spiritul și îl simți pe fiul tău.

- O, e atât de frumos, Isuse.

- Da, este.

- Oare este egoist din partea mea să spun: „Vreau mai mult, Johnny”?

- Nu. Dacă vrei mai mult, trebuie să te deschizi mai mult. Egoist ar fi să zici: „Nu pot să simt spiritul, nu am auzit nimic de la fiul meu, nu am auzit nimic de la Duhul Sfânt, în ciuda tuturor acestor întâmplări de Crăciun care au fost o manifestare a Spiritului și a fiului meu”. Așa că trebuie să te surprinzi când negi faptul că ai avut experiența. Iar atunci, să te răzgândești și să spui: „O, am trăit-o și vreau să trăiesc asta din ce în ce mai mult. Vreau să o trăiesc cât mai des posibil.”

- Şi vreau să trăiesc bucuria pe care el ne-o doreşte.

- Desigur. Şi să vă permiteți să simțiți acea bucurie, nemainegând bucuria pe care el v-o oferă. Şi încetând să negați unitatea pe care o împărtășiți împreună.

- Mulțumesc foarte mult, Isuse. E minunat. Mulțumesc.

- Cu plăcere.

- Următoarea întrebare este de la George, care întreabă:

«Oameni diferiţi spun că ar trebui să practicăm iertarea în moduri diferite. De exemplu, un învăţător spune: „Cere-i Duhului Sfânt să-ţi arate cum să priveşti situația”. Alții spun: „Imaginează-ți că te privești prin ochii Duhului Sfânt”. Alții spun: „Privește împreună cu Isus de deasupra câmpului de luptă”. Şi apoi mai se spune: „Imaginează-ți că te vezi pe tine însuți într-un film și că te uiți la film cu Isus”. Ai putea să treci în revistă pașii exacți ai celei mai bune practici?! Mulțumesc.»

- Cu plăcere. Toţi aceştia sunt paşi valabili. Ca să-ţi întăreşti în minte aceste sentimente sau stări trebuie să le practici. Exersează să priveşti așa cum vede Duhul Sfânt, asta însemnând să renunți la propriile interpretări, să te eliberezi de propriile judecăți. Observă-te atunci când îţi vine să judeci și spune-ți: „Aha, acela este eul care se bagă când vreau să gândesc cu Duhul Sfânt”.

Sau surprinde-te în momente de frustrare: „Acela este eul care se aşază în calea Duhului Sfânt”.

Ba chiar și când ai experiențe care ţi se par foarte interesante. Desigur, nu spunem să nu te entuziasmezi de anumite lucruri, dar fă un pas înapoi pentru o clipă și spune-ți: „Bine, asta-i din nou mintea”. Şi în acel caz e același lucru, așa că trebuie să renunţi de asemenea. Asta o faci cu Duhul Sfânt. Are sens?

- Da.

- Și fiecare dintre aceste gânduri pe care le-ai oferit...

- Voi urmări filmarea mai târziu.

- Ce spui?

- Am probleme cu sunetul și nu reușesc să aud totul, așa că va trebui să ascult înregistrarea mai târziu.

- Bine.

- Am auzit o parte din ea, totuși. Spui că toate funcționează, trebuie doar să le practici.

- Da, într-adevăr. Şi nu lăsa gândurile, care sunt foarte diferite, nu te lăsa purtat de oricare dintre ele. Gândeşte-te că ele diferă doar prin semnificaţie. Lasă-te purtat de inspiraţie.

- Mulțumesc.

- Cu plăcere.

- Următoarea întrebare este de la Judith, care întreabă: «Isus, mă iubești?»

- Absolut.

- Mă simt foarte vinovată și rușinată și mă tem de judecata ta.

- Nu există nicio judecată.

- Am devenit conștientă de această teamă de judecată când am auzit despre un exercițiu în care stai cu Duhul Sfânt și îți urmărești viața ca pe un film pe ecran. Gândul de a face asta mi-a adus imediat lacrimi când m-am gândit la cum îmi va fi judecată viaţa. Îmi dau seama că acesta este ego-ul care vrea să scape de greutate, dar se pare că m-am cam blocat aici.

- Bine. O să ne oprim aici și o să spunem că, atunci când te gândeşti să-ţi priveşti viața ca pe un film împreună cu Duhul Sfânt și simți frică, atunci nu asculți de Duhul Sfânt, nu-ţi priveşti viața prin ochii Duhului Sfânt deloc, ci prin ego-ul tău. Deci de fiecare dată când te simți vinovată, speriată, rușinată, oricare dintre aceste sentimente, atunci nu priveşti cu Duhul Sfânt, ci cu ego-ul. Are sens?

- Da, foarte mult.

Așa că, în acele momente, spune-ți: „Uite ce, ăsta nu-i Duhul Sfânt. Știu că Duhul Sfânt nu judecă. Duhul Sfânt nu are mânie. Nu există niciun motiv de a mă simţi vinovată. Există motiv doar pentru dragoste.”

- Deci ce vede Duhul Sfânt?

- Puritate, iubire, inocență, pură inocenţă.

- Mulțumesc.

- Duhul Sfânt nu se uită la ce s-a făcut, pentru că lucrurile făcute în lume nu s-au întâmplat niciodată. Lucrurile făcute sunt doar ale ego-ului, fiindcă Mintea nu este acțiune, ci doar Ființă. Şi totul este iertat.

- Mulțumesc.

- Cu plăcere.

- Următoarea întrebare este de la Sanaz, care întreabă:

«În cartea lui Erin (mediumul), ea spune că a văzut lumini înainte să-i apară vederea spirituală și channelling-ul. Cum să-mi dau seama dacă văd lumini din cauza problemelor de vedere sau dacă este predestinarea mea de a vedea dincolo de iluzie în timp ce încă sunt aici? »

- Acel tip de vedere descris înainte să apară channelling-ul nu se referă la ochi, ci la minte. Nu ai nevoie de ochi pentru a vedea ceva, pentru că nu prin ochi apare viziunea, ci ea vine din minte. Are sens?

- Într-un fel, da.

Hai s-o spunem aşa. Dacă ai probleme cu vederea, adică nu ai o acuitate vizuală de 20-20 sau cam pe acolo, asta nu împiedică Viziunea. Vorbim de Viziune cu majusculă, adică Vedere Sfântă, care este dincolo de trup și dincolo de lume.

- Eu tot văd o lumină albastră și apoi, odată, când aveam o viziune purpurie, tot ceea ce vedeam parcă nu era real. Unii povestesc despre faptul că văd oameni cu aspect fizic...

- Dar, în același timp, ei nu văd cu adevărat. Adică nu văd cu ochii, ci cu mintea, pentru că nu poți vedea aceste lucruri cu ochii. Ceea ce percepi, luminile albastre și alte lucruri, aceasta este vederea spirituală. Aşa o diferenţiem de vederea cu ochii. Are sens?

- Da, și îmi plac ochii, mulțumesc.

- Cu plăcere.

Alții au descris-o ca fiind energie, acel fel de energie pe care o vezi ca valuri de lumină și aşa mai departe. Deci este vorba de percepție, nu cu ochii, ci cu mintea.

- Următoarea întrebare este de la Alice, care întreabă:

«Am ascultat o experiență în preajma morţii în care persoana respectivă spunea că avea o mare dorință de a se întoarce la Sursă și că nu cerea să se întoarcă în visul pământesc, dar totuși a revenit aici. Întrebarea mea este: Dacă este nevoie doar de puțină dorință pentru a fi acolo, atunci cum de s-a întors aici? Se pare că nimic de aici nu-ţi este de folos, deoarece totul este iluzie, contracție, limitare. Atunci, de ce să te întorci la iluzie, de ce să te încarnezi din nou? Unde greşesc în raţionament? De ce mi-a trecut prin minte această poveste? Ce mai am de înţeles?»

- Deci. El cerea să se întoarcă în Iluzie, pentru că nu terminase cu ea. Aminteşte-ţi că vorbim despre predestinare. Ei bine, hai să o spunem așa. Dacă vă întoarceți aici după ce ați avut o experiență în apropierea morţii, înseamnă că nu v-ați terminat scenariul. Fiind incomplet, Sinele tău superior îți spune: „Întoarce-te, nu vei fi mulțumit până nu înveți. Şi înveți că există doar iubirea. Te vei duce și vei exemplifica această iubire și vei învăța să ierți.” Cam aşa ceva, înțelegi?!

Deci, bunăvoința de care vorbim înseamnă puțină bunăvoință de a vedea lucrurile altfel: „Nu mă voi crampona de felul cum îmi interpretez eu viaţa, ci voi renunța la opinia mea în favoarea unei reinterpretări conform Minţii superioare. Are sens?

- Are mai mult sens decât ideea pe care o aveam eu, că a fost o obligaţie, da.

- Nimic nu te-a forțat vreodată.

- Da, da, bine. Mă bucur să aud asta.

- Da, este întotdeauna o ușurare să auzi asta, pentru că înţelegi că nu ești o victimă.

- Bine, vă mulțumesc foarte mult.

- Cu plăcere.

- Încă o întrebare. Alice mai întreabă:

«Ghizii non-fizici au și ei o personalitate și un ego? Este mai pur să te conectezi la Sinele superior pentru îndrumare?»

- Este mai pur să te conectezi cu cel mai înalt – ne exprimăm așa, pentru că așa ai pus problema. Ghizii pe care se pare că îi ai, care vin și pleacă, pot să fie mai de sus sau nu de atât de sus. Iar uneori au și ego. Pentru că ceea ce a fost în minte într-o viață va rămâne în minte, dacă nu ai iertat totul, dacă nu ai ales să laşi să se ducă. Are sens?

- Nu chiar. Nu prea înțeleg ultima parte.

- Doar pentru că cineva nu este întrupat nu înseamnă că este iluminat. Şi nu toți ghizii sunt iluminați. Există mai multe niveluri de ghizi – chiar dacă nu există niveluri, dar în acest plan de existență, se pare că există niveluri și ierarhii. De fapt, ceea ce discutăm nu are de-a face cu o ierarhie, ci cu faptul că personalitățile continuă să aibă ego, pentru că atunci când ai o personalitate, înseamnă că nu ai renunțat la ea.

- Da.

- Așa că ghizii nu sunt neapărat iluminați.

- Bine, asta are sens acum, da, mulțumesc.

- Cu plăcere.

Minunat. În final, a fost o plăcere, ca întotdeauna. Vă iubim pe toți și, ca întotdeauna, suntem mereu cu voi. La mulți ani aparenţi, pentru anul 2024! O spunem pentru că așa credeți voi. Dar relaxați-vă. NU ESTE REAL.

 Vă iubim pe toți. Şi totul este bine. Namaste.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
5
martie 2024

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Vkfpox6FlbY