< Înapoi la Mesajele lui Isus prin Erin
Mesaj din seria de transmisii live "Master Jesus Speaks", filmat în data de 07/09/2024.
Spiritul Maestrului Isus vorbeşte prin vocea mediumului Erin Michelle Galito, oferind răspunsuri la întrebări din public legate de practica spirituală şi probleme de viaţă, bazate pe principiile NONDUALITĂŢII.
Videoclipul subtitrat în româneşte este încorporat la sfârşitul transcrierii
Cuvintele care-i aparţin moderatorului sau participanţilor au litere albastre pe fond alb. Literele înclinate exprimă mesajele scrise şi citite de moderator.
- Bună dimineaţa, bună după-amiaza sau bună seara, în funcţie de locul în care credeţi că vă aflaţi sau vi se pare că vă aflaţi.
Să intrăm cu toţii în acest moment Acum, amintindu-ne că singurul timp care există este Acum. Şi lăsaţi orice fel de distragere a atenţiei care vă intră în minte sau în conştiinţă, lăsaţi-o să se ducă. Alegeţi să fiţi prezenţi doar în acest moment acum. Şi respiraţi...
Suntem cu voi, suntem aici şi la fel sunteţi şi voi.
Motivul pentru care începem fiecare şedinţă în acest fel este că-i important să renunţaţi la preocupările de peste zi. Dar mai bine să o spun altfel...
Indiferent de ora care credeţi că este, fie că este mai devreme sau mai târziu, lăsaţi totul să se ducă. Renunţaţi la tot ceea ce nu curge cu a fi în momentul prezent... şi respiraţi...
În acest moment, ca oricând, este momentul să deveniţi mai conştienţi şi mai treji la adevărul din voi, care nu are nicio legătură cu lumea pe care o percepeţi.
De fapt, lumea pe care o percepeţi, în care credeţi că vă aflaţi, în realitate, nu vă aflaţi deloc în ea. Nu există nicio lume. Acesta este un vis. Iar tu eşti visătorul visului şi nu persoana din vis, ceea ce înseamnă că nu eşti o victimă a lumii.
Voi sunteţi mintea care percepe lumea în care credeţi că vă aflaţi.
Şi, de asemenea, modul în care percepeţi depinde de mintea pe care alegeţi să o ascultaţi. Aveţi două părţi ale minţii. Aveţi mintea corectă şi mintea greşită.
Atunci când te simţi împăcat cu ceea ce este, indiferent de ceea ce pare să se întâmple în jurul tău, atunci ţi-ai ales mintea corectă. Asta înseamnă că accepţi ceea ce este. Dar asta nu înseamnă să te prefaci că ceea ce percepi că se întâmplă în jurul tău în lume, ceea ce crezi tu că se întâmplă, nu s-ar întâmpla, adică nu te prefaci că nu crezi când, de fapt, crezi. E clar pentru toată lumea?
Când asta devine o ocolire spirituală, nu vă analizaţi deloc reacţiile faţă de ceea ce percepeţi, pentru că pretindeţi că sunteţi mai presus, deşi nu este aşa.
Dar puteţi să zâmbiţi de chestia asta şi să râdeţi de voi înşivă şi să ştiţi că nu sunteţi singurii. Şi asta este destul de evident dacă vă uitaţi în jurul vostru, la starea lumii, sau ceea ce credeţi voi că este lumea.
Credeţi că lumea ar fi în afara voastră şi a minţii voastre, dar nu este deloc aşa, şi nu sunteţi singurii care cred acest lucru. Dacă aţi fi singurii, lumea nici nu ar exista. Are sens?
Trebuie să existe un consens că ceea ce credeţi că vedeţi şi percepeţi există cu adevărat. Dacă nimeni nu ar crede că există cu adevărat, nu aţi mai avea o lume. Dar aţi construit-o atât de bine şi de temeinic, încât v-aţi asigurat că o veţi crede.
Dar de ce? De ce aţi inventat toată chestia asta? Ei bine, aţi vrut să vă testaţi, să vedeţi dacă puteţi creşte exponenţial. Această lume, acest vis este o sală de clasă. Este o şcoală. Aţi spus: "Voi merge la şcoală şi voi învăţa ceea ce voi percepe ca fiind cele mai grele lecţii, pentru că voi crede în separare, deşi nu există niciun fel de separare. Şi vor fi atât de mulţi alţii care par să creadă la fel, încât ideea se va solidifica în mintea mea."
Dar ceea ce vrem să ştii acum este că trebuie să începi să te eliberezi de ideea asta, în loc să te agăţi de ea ca de un adevăr. Ceea ce pare a fi adevărat despre lume nu este Adevărul.
Adevărul cu majusculă nu are nimic de-a face cu lumea. Adevărul cu majusculă nu este în lume. Nu există nimic în lume care să fie realmente adevărat. Există lucruri care par să fie adevărate, dar acelea sunt fapte. Sunt acele treburi lumeşti şi aşa mai departe. Dar faptele nu înseamnă Adevăr. Are sens?
Deci, ceea ce discutăm acum şi aici este ceva metafizic. În lumea fizică, faptele sunt adevăr, dar voi nu aparţineţi cu adevărat de lumea fizică. Nu sunteţi deloc fizici. De fapt, în Adevăr, nu există corp. Voi nu sunteţi un trup. Sunteţi un spirit, care este etern. Corpul nu este etern.
Acum este momentul să vă folosiţi mintea şi nu emoţiile. Lăsaţi reacţiile să se ducă, în loc să vă implicaţi în ele. Reacţiile vin întotdeauna din mintea egotică, adică mintea voastră greşită. Iar ceea ce credeţi că vă supără în lume nu este în lume, ci în mintea voastră. Are asta sens pentru toată lumea?
Am putea continua la nesfârşit, şi probabil că o vom face într-un fel, dar ştim că aveţi întrebări. Putem merge mai în profunzime în cadrul răspunsurilor.
*
- Prima întrebare este de la Kate. Şi Kate întreabă: «Pe măsură ce studiez ACIM şi aplic învăţăturile în viaţa mea de zi cu zi, starea mea mentală a devenit din ce în ce mai calmă, totuşi, am un simptom fizic care devine tot mai dureros şi începe să-mi deformeze o parte a corpului. Dacă corpul este o reflectare a minţii, de ce continuă simptomul să se agraveze pe măsură ce mintea mea devine mai calmă? Îmi scapă ceva sau blochez ceva?»
- Ne vom ocupa de asta acum. Mai întâi de toate, vom spune că ACIM este "Un Curs în Miracole", pentru cei care nu ştiu asta.
Aşadar, spuneai că ai simptome fizice care nu par să se amelioreze, ci par să se exacerbeze pe măsură ce continui să practici învăţăturile Cursului, şi ai impresia că corpul tău ar trebui să reflecte asta.
Dar nu uita, tu nu eşti corpul! Iar corpul este o sală de clasă, precum şi un dispozitiv de comunicare. Ceea ce s-ar putea să greşeşti este că îl iei în serios.
Corpurile par să aibă simptome. Dar ele nu sunt reale şi nici nu sunt adevărate, adică nu sunt eterne şi nu sunteţi cu adevărat voi. Aşadar, ceea ce trebuie să faceţi în această situaţie este:
"Ok, corpul pare să aibă simptome foarte dureroase, dar în loc să reacţionez la simptome, le voi privi şi voi ierta. Simptomul apare ca eu să îl privesc cu ochii Duhului Sfânt, adică să iert gândul şi credinţa că el poate fi adevărat. Şi simptomul poate să nu dispară neapărat, dar eu, ca minte, pot rămâne în pace indiferent de situaţie." Are sens?
- Da, are.
- Deci să continui să fac asta, iar şi iar.
- Voiam doar să mă asigur că nu-mi scapă ceva. De obicei lucrurile apar, le văd şi le las să treacă. Dar mă întrebam dacă nu cumva este ceva ce nu înţeleg? Însă văd că doar trebuie să merg mai departe.
- Continuă să ierţi.
- Ok.
- Deci, ori de câte ori reacţionezi, adică te supără sau îţi judeci durerea, atunci cazi din nou în capcana ego-ului. Aşa că ai răbdare cu ea şi fii bună cu corpul tău şi cu tine.
- Bine, mulţumesc.
- Cu plăcere.
De multe ori, vom spune doar că de multe ori, acest lucru se poate întâmpla celor de pe calea spirituală. Vor exista simptome fizice care apar în experienţa celui care visează. Iar aceasta este o oportunitate pentru voi de a alege cum vă prezentaţi în faţa durerii.
Fie să nu credeţi în durere ca fiind reală, fie ca fiind un fel de pedeapsă de vreun fel, dar ea nu-i decât ceea ce este. Am mai vorbit despre asta. Lumea nu este un loc frumos. De fapt, a fost creată pentru a avea contrast, astfel încât să puteţi creşte. Nu sunteţi făcuţi să faceţi eternă o lume efemeră. Şi slavă Domnului pentru asta!
Şi nu aţi fost făcuţi sau creaţi. Nu aţi fost creaţi pentru a face din acest loc aparent casa voastră. Casa voastră este în mintea lui Dumnezeu, pentru totdeauna.
*
- Următoarea întrebare este de la Mara. Iar Mara întreabă: «Am o întrebare despre Sinele cu majusculă pe care l-a creat Dumnezeu. Mă simt a fi mai prezentă, mai conştientă, în pace, în bucurie şi una cu toţi cei pe care îi întâlnesc. În "Cursul de Miracole", ai spus: "Va veni o vreme când toate imaginile au trecut şi veţi vedea că nu ştiţi ce sunteţi. Într-o astfel de minte deschisă şi neblocată se întoarce Adevărul, fără obstacole şi fără limite." Mai poţi spune ceva despre această "minte neblocată şi deschisă" care primeşte Adevărul fără limite?»
- Nu putem spune nimic în cuvinte, dar ştim că o simţiţi. Aşa că urmaţi acest sentiment şi aveţi încredere. Nu poate fi explicat, vedeţi voi. Pur şi simplu, este. Şi când vă acordaţi la acest gând al Fiinţării, ea este expansivă, este eternă. Nu o poţi pune în cuvinte. Despre asta vorbim noi.
- «Ai mai spus, citez: "Dumnezeu, această magnitudine, este dincolo de domeniul de aplicare al acestui curriculum. Nu este necesar să ne oprim asupra a ceva ce nu poate fi înţeles imediat. Există o frontieră a gândului care desparte această lume de Cer. Nu este un loc, iar atunci când ajungi acolo, este în afara timpului. Această zonă de frontieră este chiar înainte de poarta Raiului. Acolo de sfârşeşte călătoria." Cred că zona de frontieră este când devenim mai conştienţi şi mai aliniaţi cu Dumnezeu, cu Sinele adevărat, etc., prin intermediul minunatei Tale învăţături de a privi atent ce ghid sau învăţător urmăm şi de a alege din nou, dacă nu simţim pacea. Am dreptate?»
- Într-un fel, da, dar zona de frontieră este o aparentă "zonă" de tranziţie, între ghilimele, deoarece nu există spaţiu sau timp. E doar un limbaj pe care îl puteţi înţelege. Deci este un loc de tranziţie, care acum ştiţi că nu este un loc, din cauză că credeţi atât de mult în identitatea voastră lumească, încât, dacă v-am smulge identitatea şi v-am arunca înapoi în etern, v-ar lua ceva timp să vă reveniţi după ce, practic, veţi fi simţit frică. Are sens?
- Are, da.
- Şi astfel că trebuie să treceţi prin acest proces de desfacere sau inversare. Iar acest proces va dura atât timp cât este nevoie pentru a vă putea elibera până când, pur şi simplu, veţi renunţa la totul.
- Pe lângă faptul că nu mai dau importanţă imaginii, aproape că nu mai există frică, indiferent despre ce. Şi sunt atât de recunoscătoare pentru această învăţătură. Îţi mulţumesc.
- Minunat. Asta-i o parte importantă, imaginea, pentru că de imagine se agaţă ego-ul, iar ego-ul eşti tu când alegi ego-ul. Aşadar, am putea spune că imaginea este ego-ul şi este foarte înspăimântător pentru ego să renunţe la imagine, pentru că asta ar însemna că el va dispărea.
Vă treziţi şi vă daţi seama că nici măcar nu a existat vreodată. Doar aţi crezut că există. Şi poate fi cam alarmant. Dar, aşa cum ai spus, cu cât continui să renunţi la imagine, la gândurile pe care le ai despre tine şi care nu sunt adevărate, cu atât mai uşor va trece această perioadă de tranziţie.
Nu trebuie să aşteptaţi până când corpul vostru cedează şi moare. O puteţi face chiar acum. De fapt, vă încurajăm pe toţi să începeţi chiar acum, dacă nu o faceţi deja, sau dacă tu nu o faci deja. Şi dacă o faci, continuă.
- Mulţumesc.
- Mulţumesc şi eu.
*
- Următoarea întrebare este de la Arye. Arye întreabă: «Trec printr-o perioadă extrem de grea în viaţă şi mi se pare aproape imposibil să rămân pozitiv şi să am speranţe de viitor. Simt că viaţa nu mă lasă să trăiesc normal. Ce rost are să încerc să fiu optimist?»
- Ei bine, aceasta este o întrebare bună, deoarece speranţa nu este necesară atunci când ai început să conştientizezi pe deplin adevărul fiinţei tale. Nu există speranţă, deoarece speranţa se referă la dualitate. Speri că lucrurile se vor îmbunătăţi. Speri că te vei trezi, etc. Între timp, adevărul este că totul este mereu în regulă, iar Unimea, pur şi simplu, este. Aşa că nu există speranţă, dacă pare a avea sens.
- Da, are sens. Şi am mai perceput asta direct, dar se pare că acum sunt terorizat de aceste viziuni şi coşmaruri despre un test îngrozitor care va veni în viitor şi care va fi oribil. Şi nu mă pot opri, îmi provoacă atât de multă teamă şi nu o pot opri.
- Bine. Atunci e timpul să priveşti acea teamă şi să te întrebi: "Şi dacă eu nu sunt un trup?!" Şi, de fapt, ai putea spune: "din moment ce nu sunt un corp, ci un spirit etern, ce mă înfricoşează la aceste viziuni?"
Ceea ce este etern nu poate fi atins de nimic care provine din frică. De fapt, frica nu există în Adevăr. Iar ceea ce eşti Tu stă cu Adevărul, ca Adevăr, în Adevăr. Dar în lumea dualităţii, parcă Adevărul ar fi undeva departe şi inaccesibil, când, în realitate, el este deja Tu. Nimic nu poate răni eternul din tine.
Şi toate acele viziuni doar vor să te convingă că există ceva de care să te temi. Pentru că există o parte din tine temătoare, care ştie că, dacă înţelegi că acele viziuni sunt complet false şi că Adevărul Tău este magnific, absolut imperturbabil şi etern, atunci acea parte temătoare din tine va dispărea.
- Ce minunat, mulţumesc.
- Cu plăcere, pentru că acesta eşti Tu în Adevăr.
Aşa că, atunci când ai aceste viziuni, aminteşte-ţi: Eu sunt lumină. Iar ceea ce este lumină nu poate fi atins de întuneric, deoarece întunericul încetează să existe în faţa luminii.
Şi mai adăugăm că acele viziuni vor încerca din răsputeri să demonstreze că lumina e înşelătoare. Doar să ştii că, după ce ajungi undeva, dacă începe să te dea înapoi, încearcă să râzi de asta.
- Scuze, poţi să mai spui ultima replică încă o dată?
- Încearcă să râzi de frică. Încearcă să râzi de întuneric. Şi apoi ai răbdare în timp ce aştepţi să fie corectat, adică să ţi se arate că nu este acolo şi, nu a fost niciodată în Adevăr.
- Bine, voi face asta, mulţumesc.
- Cu plăcere.
Nu uita că nu eşti singur. Şi dacă simţi vreodată că ai nevoie de "întărire" de orice fel, aminteşte-ţi doar că întărirea este în tine şi că tu şi lumina sunteţi una.
- Amin.
- Da, într-adevăr.
- Mulţumesc, Isus.
- Cu plăcere şi mulţumesc.
Este foarte important, de fapt, în aceste "vremuri", când dualitatea pare să fie foarte activă, cu toate distragerile şi fanfara ei şi emoţiile extreme, reacţiile, imaginile de violenţă şi imaginile de frică: ea apare pentru că este timpul să o privim atent şi să o numim falsă.
Totul, tot ceea ce percepeţi în lume şi care nu vorbeşte despre Adevăr - care este iubire, iertare şi lumină - nu există deloc. Sunt doar nişte murmure, umbre. Ele nu se pot menţine. Lumina a învins deja, pentru că nu există decât lumină în Adevăr. Întunericul este confuzie. Toate confuziile pot fi corectate.
*
- Următoarea întrebare vine de la Carol, care nu este prezentă astăzi. Dar Carol întreabă: «Aş vrea să îl întreb pe Isus ce să îi spun nepoatei mele de 6 ani când mă întreabă: De unde ştii că Dumnezeu este real? I-am spus că Dumnezeu e scris în inimile noastre şi că Dumnezeu ne-a creat, nu noi înşine. Oare există un răspuns mai bun? Fără îndoială, ea va continua să se întrebe.»
- Acesta este un răspuns foarte bun. Spune-i să facă următoarele:
Alege un moment şi rămâi tăcută. Pune-ţi în minte intenţia de a-L atinge pe Dumnezeu şi Îl vei simţi pe Dumnezeu în acel spaţiu liniştit din interior. Renunţă la toate gândurile şi distracţiile, la orice dialoguri din mintea ta. Renunţă la totul şi acolo este Dumnezeu. Vezi dacă Îl poţi simţi pe Dumnezeu, pentru că Îl vei simţi. Ai răbdare în acest proces. Continuă procesul. Cei care caută vor găsi.
- Mulţumesc foarte mult.
- Absolut.
Iarăşi, în legătură cu lumea... Există, desigur, o mulţime de lucruri care par să se întâmple în lume, care vor face tot ce le stă în putinţă pentru a vă îndepărta de adevăr sau pentru a îndepărta adevărul de voi, spunându-vă minciuni.
De fapt, întreaga lume este o minciună. Aşa că, priviţi lumea şi numiţi-o minciună, pentru că este efemeră, nu eternă. Şi vrem să ştiţi că nimic din lume nu vă poate atinge, nu vă poate atinge sufletul. Sufletul este nemărginit, fără limite şi etern. Şi asta nu se va schimba niciodată.
Nu credeţi minciunile care vă sunt servite de lume. De lume, prin lume. Şi vă spunem acum că aşa a fost dintotdeauna, dar se pare că devine tot mai mult, din cauza modului în care sunt comunicate lucrurile, adică, prin social media şi rapiditatea cu care sunt livrate informaţiile în aceste vremuri. Bine?!
Şi în trecut se petreceau aceste lucruri. Dar nu aveau această trambulină a instantaneităţii. Acum 1000 de ani, era acelaşi sistem de gândire ca şi acum. Nu s-a schimbat. Iar sistemul de a gândi cu mintea greşită nici nu a crescut şi nici nu a scăzut de-a lungul timpului. A rămas mereu la fel.
Deci aceeaşi energie pe care o percepeţi cu acel sistem de gândi cu mintea greşită nu a devenit mai puternică, cu excepţia faptului că o primiţi mai instantaneu. Asta nu o face mai puternică. Mintea voastră este mult mai puternică decât ea.
Trebuie să vă spuneţi că aceasta este doar o altă parte a confuziei, o altă parte a lumii. "Nu trebuie să cred asta. Pot să-mi închid televizorul. De fapt, pot să-mi închid şi telefonul. Mă pot retrage din această interacţiune constantă cu irealitatea acestei lumi. În schimb, pot merge în interiorul meu şi să îmi amintesc cine sunt. Şi, de fapt, să-mi amintesc ce sunt eu."
Asta o puteţi face oricând. Nu există un buton de oprire pentru Dumnezeu. Există un buton de oprire pentru ego. Dar el nu simte aşa. Şi se va împotrivi acestei afirmaţii. Se va preface că este mult mai puternic. Va părea că este, dar nu este.
Ceea ce vrem să vă reamintim este că odată cu paşii înapoi pe care îi veţi face pe măsură ce avansaţi în călătoria voastră spre Adevăr, cu atât mai solidă devine călătoria voastră. Ego-ul va reacţiona întotdeauna exagerat atunci când apare ceva precum Adevărul. Va face orice-i stă în mica sa putere pentru a înăbuşi tot ceea ce este adevărat. Dar nu trebuie să îl credeţi. Să ştiţi că Adevărul este dincolo de această lume, nu poate fi atins de această lume, orice-ar fi.
*
- Următoarea întrebare vine de la Gay, care întreabă: «Dragă Isuse, ce se întâmplă cu cei care nu află despre Tine şi despre Dumnezeu în această viaţă? Ce se întâmplă după ce sufletele lor părăsesc această viaţă? M-ai încuraja să le spun celor din familia mea care nu ştiu despre tine că ei Te pot chema? Sau, dacă nu vor să facă asta cât timp sunt încă în viaţă, le pot spune că Te pot chema după ce vor pleca? M-ai încuraja să fac asta? Mulţumesc, Isus. Mulţumesc, Erin. Cu multă recunoştinţă şi dragoste.»
- Absolut, întotdeauna există ceva ce poţi face, oricând.
Află însă că cei care nu ajung la o conştientizare deplină în această aparentă viaţă nu au de ce să se teamă. Ei vor fi, pur şi simplu, corectaţi de cealaltă parte, dar acea corecţie este foarte blândă şi iubitoare. Este, de fapt, o îmbrăţişare. Un bun-venit înapoi, care este o amintire a faptului că nu aţi plecat niciodată şi că puteţi spune: "Ce mai vis ! Am crezut că era real. Am crezut că m-am pierdut."
Dar, aşa cum se spune şi cum este adevărat, ai fost găsit. Însă, de fapt, nu te-ai pierdut niciodată cu adevărat. Aşa că poţi oricând să le reaminteşti familiei şi prietenilor tăi că dragostea este reală şi că asta nu se va schimba niciodată. Nu contează dacă o crezi sau nu.
Iubirea nu are nevoie să fie crezută pentru a fi reală, deoarece chiar este reală.Şi este eternă. Ceea ce este etern nu are nevoie să i se reamintească că este etern. Pur şi simplu, ESTE, dar nu din cuvinte, aşa că nu o putem exprima în cuvinte. Doar o experimentăm ca Fiinţă, sau Fiire, Eternitate... Şi asta sunteţi.
- Mulţumesc, Isuse.
- Cu plăcere.
- Mă gândeam că aici, în lumea occidentală, oamenii pot afla foarte uşor despre Tine şi Dumnezeu. Dar în ţara în care nu există Dumnezeu şi nu există Isus, mă întrebam ce se întâmplă cu acele suflete care nu au auzit niciodată de Tine, nu au auzit niciodată de Dumnezeu... După ce pleacă, se duc în locul întunecat, chiar dacă li se va vorbi mai târziu despre Tine şi despre Dumnezeu?
- Nu. Pur şi simplu, îşi vor aminti.
- Oh.
- Odată ce faceţi tranziţia, intraţi în cunoaştere totală.
- Ok.
- Deci, tot ceea ce nu păreaţi să vă amintiţi pe când eraţi în vis, vă amintiţi complet şi pe deplin atunci când faceţi tranziţia.
- Şi atunci ce se va întâmpla cu sufletul lor, oare vor decide să se întoarcă din nou?
- Poate că da.
- Îşi vor aminti?
- Bineînţeles că-şi vor aminti. Asta înseamnă cunoaşterea. Poate că vor decide să se întoarcă. Poate că nu o vor face. Dar toţi vor fi bineveniţi înapoi. Pentru că nu au plecat niciodată. Voi nu aţi plecat niciodată.
- Dar cei care continuă să se întoarcă o fac doar prin propria alegere că vrem să ne întoarcem?
- Da.
- Sau avem relaţii neterminate cu alte suflete, pe care vrem să le refacem?
- Probabil. Dar este o alegere făcută de suflet. Deci nu este ceva ce trebuie să faceţi voi. Doar că mintea sau sufletul pot fi foarte... aproape perfecţioniste, am spune. "Nu a mers exact aşa cum am vrut eu să meargă. Nu că s-ar fi întâmplat ceva greşit, dar aş fi putut să fac asta puţin mai bine. Aşa că mă voi întoarce şi voi juca un alt scenariu cu acelaşi conţinut, dar voi face alte alegeri data următoare."
- Şi apoi, când ajungem aici, pe Pământ, uităm ce să facem şi ne încurcăm din nou? 😊
- Da. 😊 Şi e bine să râzi. Chiar este bine să râzi.
Vă întoarceţi, aparent vă întoarceţi, pentru că nu aţi plecat niciodată, şi spuneţi: "Cred că mi-ar plăcea să o mai fac o dată. Doar încă o dată. O voi face. Şi râd acum, pentru că ştiu că a fost dur. Poate că de data asta o să o nimeresc, cum s-ar zice."
- Da.
- Deci eşti mereu cu inima uşoară. Chiar şi atunci când vei lua decizia: "Mă voi întoarce în acel vis." Nu va fi la fel, adică nu vei merge neapărat în acelaşi corp sau locaţie. De fapt, sigur nu vei merge în acelaşi corp. Dar râzi pentru că-ţi spui: "Poate că mă voi păcăli din nou. Şi asta ar fi o prostie." Sau poate că, de data asta, păcăleala nu va dura atât de mult. Poate că, de data asta, îmi voi aminti mai repede şi voi rămâne conştient mai mult timp."
- Înţeleg, da. Dar de ce aleg oamenii să vină aici fără să Te cunoască deloc, pe Dumnezeu?
- Pentru că vor să experimenteze. "Cum ar fi asta? Cum ar fi? Pentru că ştiu că nu voi fi niciodată cu adevărat pierdut."
- Şi, de fapt, eşti atât de pierdut. 😊
- Da.
- Mulţumesc, Isuse.
- Cu plăcere.
- Te iubesc.
- Şi noi te iubim.
- Mulţumesc, Erin.
- Cu multă plăcere.
Este amuzant. Nu l-ai părăsit niciodată pe Dumnezeu, dar crezi că ai făcut-o. Şi nu ai făcut-o. Eşti "priponit" de Dumnezeu. Nu-l poţi părăsi pe Dumnezeu.
Aşa că ţi-ai spus: "Mă întreb cum ar fi să am cea mai rea experienţă, cea mai drastică dintre experienţele de separare, doar pentru că ştiu că nu se poate întâmpla cu adevărat". Ei bine, singura replică pe care am avea-o este: chiar vrei să faci asta?
Cine ştie?... Cine ştie?...
Cu adevărat, toate acestea sunt pentru creştere. Pentru expansiunea sufletului.
*
- Bruce, care nu a putut fi cu noi astăzi, întreabă: «Ascensiunea va avea loc mai târziu sau mai devreme? Este adevărat că întregul proces ar putea dura până la o mie de ani sau este mai probabil să aibă loc mult mai devreme? Regret că nu voi putea fi în direct astăzi. Aş mai dori să profit de această ocazie pentru a-mi exprima dragostea pentru Tine şi toţi membrii de aici.»
- Mulţumesc foarte mult. Bineînţeles, această iubire vi se întoarce, după cum ştiţi.
Aşadar, întrebarea se învârtea în jurul ideii de timp, de timp liniar. Şi nimic despre timp nu este adevărat. Bine?! A spune că ar putea dura o mie de ani înseamnă că timpul ar fi Adevărul.
Nu va dura timp. Aşa crezi tu. Şi va dura până când alegeţi voi să renunţaţi. Adică, cât timp vă va lua să vă treziţi?
Nu o luaţi în tragic şi nu vă învinovăţiţi dacă nu v-aţi trezit încă complet. Este în regulă aşa. Procesul se desfăşoară cu bunătate, blândeţe şi prin învăţare.
Aşadar, ascensiunea înseamnă o mişcare în sus. Deşi nu există sus, jos, lateral, etc. Nu există nimic liniar. Ascensiunea înseamnă ridicarea deasupra a ceea ce nu este real. Înseamnă să te trezeşti din irealitatea lumii şi să spui: "Asta-i o prostie. Şi îmi schimb gândul chiar acum, pentru că nimic nu mă poate reţine aici, decât dacă permit eu."
Adică aţi ajuns să conştientizaţi că tot ceea ce percepeţi este un produs al propriei voastre minţi. Nimeni nu-ţi face nimic. Tu îţi faci asta pentru că aşa ai ales. Ai vrut să te superi, aşa că eşti supărat. Nimeni din aparenta lume exterioară nu a făcut nimic pentru a te supăra. Ai ales imediat să fii supărat.
Va dura o mie de ani? Dacă da, este pentru că tu ai ales asta. Dar linişteşte-te. Nu există timp. Ce înseamnă o mie de ani pentru eternitate? Dacă înţelegi ce vrem să spunem.
Aducând întunericul în lumină înseamnă că totul va fi luminat. Aducând timpul în atemporalitate - el nu mai există. Are sens?
- Da, are sens.
- Cu alte cuvinte, nu există timp. Aşadar, ascensiunea nu are de-a face cu timpul. Ascensiunea este un proces prin care mintea voastră alege să meargă mai sus. Mai sus, în sensul de a renunţa la ceea ce aţi crezut odată a fi adevărat şi real şi de a vă elibera.
- Mulţumesc foarte mult.
- Cu plăcere.
*
- Neil întreabă: «Dragă Isuse, când fiul meu John a murit acum două Crăciunuri, te-am întrebat unde a plecat şi mi-ai răspuns că nu a plecat nicăieri. Şi de atunci, după ce te-am ascultat, acum cred că întrebarea mea ar fi trebuit să fie: unde sunt eu în acest moment? Poate că trebuie să fiu mai conştient de lumea lui Johnny, care înseamnă unitatea cu Dumnezeu acum. Este oare posibil pentru mine să fac acest lucru?»
- Este posibil.
Şi este adevărat că tu eşti acela care trebuie să-ţi aminteşti că vrei să fii în acea Minte a Unităţii. Este o alegere pe care o faci tot timpul, în fiecare zi, zi de zi. Este la fel ca pacea mai presus de conflict, iubirea mai presus de frică etc. Luciditate în loc de neatenţie.
Da, într-adevăr. Continuă să mergi spre Unime şi spre înţelegerea faptului că eşti deja acolo.
- Mulţumesc, Isus.
- Da, într-adevăr.
*
- Următoarea întrebare este de la Pam. Şi Pam întreabă: «Cu ceva timp în urmă am avut un vis în care am auzit o voce frumoasă spunându-mi: Vino acasă! Sunt destul de sigură că asta nu însemna să-mi părăsesc corpul. Îmi poţi spune mai multe despre asta? Ai spus mai devreme în această şedinţă că "casa" mea este în Mintea lui Dumnezeu. De unde a venit vocea? Cine ar putea fi?»
- Ei bine, vocea a venit din mintea ta, mintea pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu. Deci a venit din mintea lui Dumnezeu, pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu. Şi da, într-adevăr, trebuie să te concentrezi pe întoarcerea la gândul de Dumnezeu cât de mult poţi. Tot timpul. Când descoperi că mintea ta rătăceşte, iart-o şi adu-o înapoi. Uită-te înspre Dumnezeu, mereu.
Ţi-am răspuns la întrebare? Mai era o parte...
- Era vorba despre întoarcerea "acasă". De fapt, mi s-au mai spus şi alte lucruri. Că trebuie să renunţ la negativitate. Că trebuie să mă iubesc. Am mai văzut o plăcuţă de înmatriculare care avea litere cum sunt pe o plăcuţă de înmatriculare care spuneau: "Let go and let God". Aşa că totul era interconectat. Dar ceea ce nu am înţeles a fost să vin "acasă".
- Da. Să te întorci acasă înseamnă să-ţi pui mintea din nou în Dumnezeu. Iar să renunţi la negativitate înseamnă, în măsura posibilităţilor tale, să nu mai judeci. Pentru că, într-adevăr, ceea ce te va doborî este judecata. Aşa că trebuie să-ţi prinzi mintea în mijlocul judecăţii, şi ai ocazia asta tot timpul. Asta este valabil pentru toţi.
Ori de câte ori te uiţi la ceva din lume, al lumii, prin mintea lumii, să ştii că judeci. Ce trebuie să faci este să-ţi readuci mintea înapoi la Dumnezeu şi să spui: "Nu trebuie să-mi las deloc mintea să fie influenţată de asta. De fapt, pot alege în minte să fiu mai presus de toate acestea - pentru că sunt." A te întoarce acasă înseamnă să faci asta, în loc să joci cărţile lumii. Are sens?
- Da. Şi încep să simt că devine prea dureros, nu tot timpul, dar de multe ori devine prea dureros. Sunt atât de multe, mai ales dacă te uiţi la reţelele de socializare, câtă negativitate...
- Da, e corect ceea ce spui.
- Pur şi simplu, devine prea dureros.
- Şi e logic, pentru că este atât de departe de Dumnezeu, încât bineînţeles că e dureros. Adică, dacă nu este adevărat, o să doară.
Iar ceea ce se pare că observaţi este un joc al durerii, dar nu trebuie să vă lipiţi de durere. Nu trebuie să vă întrebaţi despre actorii durerii. Puteţi, pur şi simplu, să faceţi un pas înapoi şi să observaţi şi apoi să vă eliberaţi de toate simţămintele care apar, reacţiile voastre...în timp ce priviţi... sau chiar dacă apare aparent de nicăieri.
- Aşadar, un mod bun de a face faţă acestei situaţii ar fi ca, atunci când mă privesc şi simt că mă doare, să ştiu că nu este ceva adevărat.
- Exact.
- Şi asta mă poate ajuta să fac un pas înapoi şi să-mi amintesc Adevărul.
- Corect. Acesta este cel mai bun mod de a o face.
Cu ani în urmă, când am început să comunicăm prin acest channel, iar ea era conştientă de noi şi avea un gând dureros despre noi, i-am spus "dacă doare, nu este adevărat". Şi ea a folosit asta mult timp.
Dar cum se spune: se întâmplă să uităm. Aşa că acesta este un bun memento pentru toţi că, dacă doare, nu poate fi adevărat.
Deci ceea ce observaţi este iluzie. Iluzia doare. Dar voi nu sunteţi iluzie. Adică ceea ce sunteţi cu adevărat nu este o iluzie. Personalitatea este, dar adevăratul vostru Sine nu este. Ar trebui să faceţi un pas înapoi şi să intraţi în Sinele vostru adevărat. Şi cereţi să priviţi cu Sinele vostru adevărat, care vă va spune că vă simţiţi atât de rău, pentru că nu este adevărat.
- Mulţumesc, ştiu că, chiar dacă văd o imagine de genul "click aici", chiar dacă este vorba despre ceva cu care aş putea fi de acord, nu mai vreau să ascult un atac la adresa cuiva. Nu contează cine este, pur şi simplu, nu vreau să ascult un atac.
- Exact. "Click-bait" este exact ceea ce spune: o momeală (bait). Ce momeşti? Momeşti ceea ce vrei să omori. Chiar aşa.
- În regulă. Mulţumesc.
- Cu plăcere.
Nu te omorî! Te tachinez. Oricum nu prea o poţi face.
- Asta-i bine de ştiut. 😊
- Da. Îţi aminteşti că eşti etern.
- În regulă. Mulţumesc.
- Cu plăcere. Apreciem acest subiect, pentru că este important să ne amintim că orice lucru care doare, chiar dacă nu e o durere a ta, dar dacă ceva este agresiv faţă de oricine, şi acela este un neadevăr.
Dacă nu este iubire, atunci nu este adevărat. Dacă nu este iertare, atunci este falsă. Vorbim despre iertare în adevăratul sens al cuvântului. Adică, ceea ce vedeţi este o iluzie. Nu investiţi în ea. Sau vă veţi trezi cu nimic.
Acesta este sfârşitul. Sfârşitul şedinţei. Wow! Am petrecut un timp minunat cu voi. Vă apreciem pe toţi, dincolo de cuvinte, ca întotdeauna. Chiar dincolo de exprimare. Dar noi suntem cu voi. Mereu. Conectaţi-vă la etern. Cât de des puteţi.
Când priviţi la ştiri, amintiţi-vă de cele veşnice. Spuneţi-vă: "Ceea ce văd este fals, pentru că nimic de aici nu este adevărat."
Vă iubim. Şi suntem mereu cu voi. Şi vă mulţumim tuturor. Totul este bine... întotdeauna... în Adevăr.
Namaste.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
24 septembrie 2024
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=FqbDSdE9BGc
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Erin Michelle Galito, videoclip publicat pe 12 septembrie 2024.