< Cuprins "ISUS - Autobiografia mea"
Am o mare bucurie să vă spun povestea mea, ştiind că va fi răspândită şi, în sfârşit, discutată. V-aţi tot pus întrebări despre cum a fost viaţa mea dinainte să fiu considerat o celebritate, cum s-ar zice. Aşa că vom continua cu prezentarea acelei părţi din viaţa mea, deoarece multe persoane sunt curioase ce am făcut în tinereţe.
Aceasta este o perioadă a vieţii mele când am avut cele mai minunate experienţe, care au continuat să-mi deschidă mintea către alte tărâmuri, către iertare şi către practica acceptării celorlalţi aşa cum sunt ei. Nu uitaţi că am fost crescut într-un orăşel; am fost crescut într-o zonă a lumii care impunea multe restricţii pe atunci. Cultura era plină de prejudecăţi, aşa că parcă aş fi trăit într-o cuşcă, în ciuda conexiunilor mele cu non-fizicul. Să scap din acel mediu îngust şi de privirile critice ale oamenilor care mă ştiau de mic a fost pentru mine o efuziune extraordinară de libertate, iar informaţiile pe care le-am strâns, experienţele pe care le-am avut şi învăţăturile pe care le-am aflat, toate m-au ajutat atunci când m-am întors acasă la iubita mea.
Ea a fost, desigur, cea care m-a atras înapoi. Aş fi putut cu uşurinţă să rămân departe, dar simţeam în inimă chemarea familiei şi a dragei mele Maria şi ştiam că acolo urma să predic – nu neapărat pentru că ar fi fost cel mai bun loc din lume (deşi era o regiune destul de centrală şi populată), ci pentru că era locul care avea nevoie cel mai mult de ajutor. Acesta este adevăratul motivul şi pentru călătorie, şi pentru întoarcerea mea.
Ajunsesem în acest nou oraş-port, care era un oraş frumos cu ziduri albe şi fortăreţe. Era la marginea mării, un frumos oraş văruit, iar portul avea acces la alte legături internaţionale. Ştiam că nu voi rămâne aici prea mult timp. Simţeam în sinea mea că era doar o oprire temporară, dar am decis să rămân câteva săptămâni, să lucrez ceva pentru a mai câştiga nişte bani. M-am hotărât să ajut la încărcarea şi descărcarea unor saci, butoaie şi provizii care erau transportate de nave. Evident, era nevoie de ajutoare şi de corpuri puternice. Eram tânăr şi foarte puternic la acea vreme şi am putut să fac faţă la această muncă.
M-am împrietenit cu nişte muncitori de la docuri şi am început să lucrez. Am închiriat o cameră într-un fel de tavernă, care era cam gălăgioasă pentru gustul meu, dar m-am lăsat purtat de experienţă. Nu doream să trăiesc aceleaşi lucruri, aşa cum doriţi mulţi dintre voi când călătoriţi. Ideea este să experimentezi ceva nou, ca să poţi duce cu tine noi informaţii şi o viziune extinsă asupra lumii. Deci asta făceam: îmi extindeam viziunea asupra lumii şi îmi asumam sarcini pe care nu le mai făcusem până atunci.
Până atunci, nu frecventasem medii în care se bea şi se petrecea într-un asemenea grad. Nu văzusem niciodată, realmente, cât de depravaţi pot ajunge oamenii. Am mai gustat şi eu nişte vin pe ici, pe colo cu prietenii mei în deşert şi m-am ameţit puţin, dar asta a fost tot. Practic, eram un tânăr puritan şi bine educat, aşa că era foarte interesant să pot observa beţia extremă, promiscuitatea şi prostituţia. Eram foarte interesat de stările mintale ale fiinţelor care manifestau aceste comportamente şi am putut vedea că consumul unor cantităţi mari de alcool nu era benefic pentru mintea sau corpul uman. Am observat pericolul şi ravagiile acestui stil de viaţă şi îmi era clar că trupul uman avea nevoie de un alt fel de atenţie. Aşa că mi-am păstrat obiceiurile mele sănătoase şi i-am ajutat pe alţii cu sfaturile mele ori de câte ori am putut. Am făcut-o oriunde m-am aflat.
Vorbeam cu colegii muncitori în timp ce descărcam saci cu cereale sau oale cu ulei şi discutam despre nefericirea lor, nemulţumirea lor faţă de viaţă sau orice altceva îi necăjea. Le-am oferit câteva sfaturi din învăţăturile pe care le culesesem din studiile mele religioase şi din legătura mea spirituală cu non-fizicul. Primeam mereu informaţii. Întotdeauna primeam adevărul din non-fizic. Aveam o legătură minunată, o conexiune clară şi fără bruiaje şi, atâta timp cât mă păstram într-o stare de acceptare totală şi non-judecată, canalul rămânea deschis.
Acesta era tipul de informaţii care mă preocupa. Nu mă preocupau informaţiile comune minţii obişnuite. Mă preocupau aceste informaţii care îmi parveneau de mulţi ani. În ciuda tinereţii mele, eram mult mai matur decât vârsta fizică şi mulţi oameni îmi spuneau asta, cât de matur şi de înţelept eram şi aşa mai departe. Nu că mă laud, dar aşa a fost. Primeam informaţii din non-fizic de mult timp şi ştiam multe despre adevăr. Ştiam multe despre principiile după care funcţionează mintea. Şi, pe baza acelor cunoştinţe, interacţionam şi mă conectam cu oamenii, pentru că atunci când te conectezi astfel cu o minte – când vezi dincolo de mintea egotică condiţionată şi înţelegi că în fiecare persoană există o nestemată a adevărului, există o claritate şi un scop ascuns în spatele unui comportament urât şi unor deprinderi proaste – atunci devii capabil să te raportezi la oameni într-un mod complet diferit. Eşti capabil să vorbeşti cu cei mai mărunţi dintre cei mărunţi, ştiind că s-au îndepărtat atât de mult de adevăr, încât mor de dorul lui. E uşor să vorbeşti cu compasiune sau să dai o mână de ajutor fiinţelor aflate în această stare; nu-i deloc greu. Aşadar, asta am făcut ca să treacă vremea pe când câştigam nişte bani.
Îmi cam terminasem banii în lunile de când primisem aurul. Avusesem şi puţini bani ai mei, dar se duseseră de mult pe hrană şi alte necesităţi. Acum îmi completam fondurile, aşa că, timp de câteva săptămâni, am muncit la docuri, până când am întâlnit un om care era negustor şi avea o corabie. De data aceasta, corabia făcea excursii mai scurte peste mare. Această fiinţă pleca pentru o săptămână şi se întoarcea cu noi bunuri şi servicii pentru oraş. Am hotărât că voi urca pe această corabie.
Am plătit nişte bani şi mi s-a rezervat un loc, ca să zic aşa, într-o călătorie care mă va duce peste mare până la următoarea porţiune de uscat. Am sărit la bordul acestei nave comerciale, oferind o mână de ajutor pe punte, deşi plătisem o mică sumă pentru a trece peste ape în cealaltă zonă a deşertului. Încă eram în ţinuturi deşertice şi eram fascinat să văd schimbările de mediu. Plecasem de acasă, dintr-o zonă destul de luxuriantă şi plină de verdeaţă, care era caldă, dar temperată, şi ajunsesem într-un climat cald şi dificil, cu peisaje deşertice. Părea uneori extrem de dur şi nu mai voiam să rămân în el. Nu era în natura mea să trăiesc într-un mediu atât de aspru, aşa că am continuat să mă deplasez. Iar la capătul traversării mării cu acest negustor, am găsit o persoană care călătorea cu un grup de catâri. De data asta, nu erau cămile. Drumul a fost mai puţin anevoios şi am călătorit de-a lungul coastei, unde temperatura era mai plăcută. Am presupus că acesta era motivul pentru care negustorul a ales acea rută.
Acest negustor nu era la fel de amabil şi prietenos ca celălalt şi am decis să mă despart de compania lui după doar câteva zile de călătorit. Nu era amuzant. Era un beţiv şi o persoană răutăcioasă şi nu mi-a plăcut deloc. Mă simţeam singur. Părăsisem casa pe care o ştiam şi acum călătoream prin ţinuturi pustii – ţinuturi care nu mă atrăgeau în niciun fel – şi totuşi, ştiam că îmi stabilisem o misiune. Aşa că, iată ce am făcut timp de câteva săptămâni, ba chiar câteva luni: Am luat legătura cu oameni care călătoreau împreună, căci nu era sigur să mergi de unul singur, şi am mers pe jos sau am închiriat fie un catâr, fie o cămilă, în funcţie de ce animal se putea folosi şi era disponibil. În majoritatea cazurilor, nu am avut de ales; dacă doream să merg mai departe, trebuia să iau orice era disponibil. Am continuat să mă îndrept spre est.
Direcţia spre care mă îndreptam o decideam în mod intuitiv, ghidat din invizibil şi, pe măsură ce fertilitatea şi populaţia peisajului se mărea, deveneam mai bucuros şi mult mai interesat de oameni şi învăţături. Am observat schimbările de mediu şi de culturi şi de activităţi la care participau oamenii. În zonele deşertice, mulţi oameni făceau comerţ, deoarece mediul lor dur nu permitea cultivarea fructelor sau alimentelor de orice fel. Dar pe măsură ce mă avântam spre est, am ajuns la peisaje mai umede şi mai verzi, care ofereau localnicilor posibilitatea de a cultiva hrană în propria curte, ca să zic aşa. Am continuat aşa ceva timp. Planificasem să fiu plecat timp de doi sau trei ani. Ştiam că vreau să călătoresc măcar un an departe de casă.
Am hotărât că voi fi curajos. Aceasta era o ocazie unică în viaţă şi nu voiam să mă întorc până nu voi fi strâns o suficientă înţelegere despre lume şi despre propria mea fiinţă. Pe parcursul călătoriei, am întâlnit multe tipuri diferite de oameni. M-am aventurat în ţări în care limba era o problemă pentru mine, aşa că, deseori, comunicam cu localnicii prin gesturi şi semne.
Când am ajuns în ceea ce consideraţi regiunile de vest ale Indiei (căci aici ajunsesem după câteva luni de călătorie), mi-am dat seama că călătorisem fără întrerupere şi eram destul de epuizat. Am decis să mă aşez într-un sat încântător de la malul oceanului şi aici m-am oprit pentru o vreme să mă odihnesc şi să mă refac. Pierdusem destul de mult în greutate şi nu mă simţeam foarte viguros.
Mă aflam într-un sat minunat de pe o plajă, locuit de pescari care îşi duceau viaţa într-o manieră de subzistenţă, aşa că am putut să-mi ofer serviciile de pescar. Desigur, şi acasă obişnuiam să pescuiesc, şi această îndeletnicire are un limbaj propriu care nu necesită traducere. Am ajutat pescarii de pe malul oceanului şi, bineînţeles, în felul acesta am obţinut nu numai hrană, ci şi ceva de tranzacţionat în schimbul altor bunuri. Am ales să locuiesc într-o colibă mică şi frumos situată pe plajă, care era pe placul meu. Stăteam multe ore acolo când nu lucram. Am petrecut multe ore acolo citind. Am petrecut multe ore acolo scriind. Am petrecut multe ore acolo învăţând limba şi meditând la viaţa mea şi la comunicările pe care le primeam.
Limba era un dialect al subcontinentului indian, dar se părea că acea limbă era folosită în toată regiunea, aşa că am început să învăţ cuvintele pentru „casă”, „barcă” şi „mâncare”, lucruri de bază. În scurt timp, am putut să comunic în propoziţii simple, dar de înţeles, ceea ce mi-a făcut viaţa mult mai uşoară. Am putut să zâmbesc şi să servesc ceaiul cu oamenii şi să îi descos puţin despre viaţa lor. Desigur, această abilitate s-a îmbunătăţit rapid odată ce am început să folosesc cuvintele limbii respective şi să am conversaţii mai profunde cu oamenii.
Atunci am început să discut cu şamanul local. El nu era preot, ci mai degrabă un vraci, şi am început să înţeleg principiile pe baza cărora oamenii locului îşi conduceau viaţa şi practicile religioase. Luam notiţe şi observam aceste chestiuni ca o formă de studiu, pentru că mă fascinau aceste lucruri. Eram fascinat de conştiinţa omului, efectul pe care îl au credinţele negative asupra minţii şi corpului şi efectul pe care îl au ideile pozitive şi înălţătoare asupra minţii şi corpului.
Am văzut că, oriunde mergeam în această călătorie, aceeaşi informaţie îmi apăreau mereu. Când oamenii devin supăraţi şi critici şi când îşi pierd legătura cu dragostea, ei devin cruzi şi violenţi. Puteam vedea că, atunci când îşi atacau semenii, acest fapt le provoca multă mâhnire şi o mare suferinţă. Şi mi-a devenit clar: Era o problemă omniprezentă a minţii umane.
Deci, am reţinut acest lucru şi am început să-l observ în multe situaţii diferite, aşa cum faceţi voi acum când călătoriţi de-a lungul şi de-a latul planetei. Vedeţi că strădania de a vă domina partenerii, conflictele pentru un petec de pământ şi ciocnirile dintre ideologii şi concepte provoacă războaie, divorţuri şi relaţii umane agitate. Îmi era clar că există o cale mai bună şi eram decis să o găsesc, să o rafinez şi să învăţ fiinţele umane. Aceasta era lucrarea şi destinul meu şi o simţeam clar. Era ceea ce m-a atras şi m-a impulsionat întotdeauna, această dorinţă de a transmite adevărul. Aşa că asta am făcut, pe lângă faptul că duceam o viaţă obişnuită. Aceste căutări spirituale erau pasiunea mea şi asta am făcut în majoritatea timpului.
Desigur, în acest sat am început să leg relaţii şi prietenii cu oamenii, dar ideea că m-aş fi încurcat cu vreo femeie nu este corectă. Am fost celibatar în această perioadă a călătoriilor mele. Pentru mine, nu a fost deloc greu. Aveam o femeie pe care o iubeam şi urma să mă întorc acasă la ea. Nu pornisem la drum cu alt scop decât să mă educ, să cunosc lumi diferite şi să ajung la o anumită înţelegere a relaţiei omenirii cu problemele spirituale. Aceasta era pasiunea şi bucuria mea, care m-a împins în fiecare zi să continui să muncesc, să călătoresc şi să explorez mediul înconjurător.
Am continuat în felul ăsta timp de un an, cu aproximaţie. Nu am marcat timpul cu exactitate, cum faceţi voi acum cu ajutorul tehnologiei. În acele zile, lucrurile se estimau mai mult după anotimp. Am continuat să merg spre est, în adâncimea tărâmului pe care îl numiţi India şi am ajuns în zonele nordice, în locul pe care îl numiţi Kashmir, la poalele munţilor Himalaya. Am fost atras către acest loc şi aici m-am stabilit pentru un an, pregătindu-mă pentru întoarcerea acasă.
Nu-mi stătea mintea la asta, dar ştiam că mă voi întoarce acasă şi că mă aflu în Kashmir pentru o perioadă limitată. Aşa mi-am structurat eu călătoria ca să nu-mi depăşesc zona de confort, dacă vreţi să o numiţi aşa. Nu mă simţeam limitat şi aş fi putut continua pentru totdeauna, dacă nu ar fi fost familia şi iubita mea de acasă. Şi am continuat să explorez mediul şi unele dintre practicile spirituale din acea zonă.
A fost o perioadă interesantă şi un loc interesant şi am învăţat multe. Nu voi intra în detalii deosebite, dar vreau să ştiţi că m-am cufundat în mod constant, împreună cu fiinţele din acea zonă, în explorarea propriei fiinţe şi minţi. Am făcut multe excursii în regiunile muntoase, unde existau călugări şi asceţi care practicau ritualuri şi forme de rugăciune şi meditaţie pe care nu le mai întâlnisem până atunci. Mă aventuram frecvent din sat spre munţi când permitea vremea.
Desigur, în lunile de iarnă, era dificil, dar am mers în lunile de vară, când zăpezile s-au topit şi vremea a devenit destul de plăcută la poalele şi în zonele joase ale lanţurilor montane din acea zonă a lumii. Munţii de acolo sunt foarte spectaculoşi şi, în acea parte a lumii, apare o claritate a gândirii şi a minţii de care m-am bucurat foarte mult.
În perioada cât am stat acolo, am studiat cu mulţi dintre cei consideraţi a fi guru, care meditau perioade întinse, practicau yoga şi astfel de practici orientale calmante şi care trezesc energiile iluminării. Mi se păreau fascinante. Nu am studiat numai cu o anumită persoană. Era un semn de onoare să mi se permită să petrec ceva mai mult timp cu vreuna dintre aceste fiinţe. Erau cu toţii solitari şi discutam cu ei în limbajul universal al semnelor. De asemenea, mai foloseam cele câteva cuvinte pe care le ştiam în limba lor şi am mai prins câteva pentru a putea comunica mai bine cu ei.
Am călătorit în sus şi-n jos şi, cu adevărat, am învăţat multe despre mine. Am aflat despre capacitatea mea de a supravieţui în mediul fizic. Am aflat despre abilitatea mea de a intra în relaţii cu oamenii, chiar dacă nu împărtăşeam aceeaşi limbă. Nu-mi lua prea mult timp să învăţ cele câteva cuvinte de care aveam nevoie pentru a comunica chestiunile de bază. Mi-am ţinut jurnalul şi mi-am păstrat opiniile pentru mine. Nu mi-am făcut prieteni adevăraţi. Desigur, când eşti pe drum, ai întâlniri scurte şi plăcute cu diverse fiinţe. Poţi lucra cu cineva câteva zile sau câteva săptămâni. Aceasta a fost esenţa călătoriei mele. A fost un drum. Părea că nu se mai termină, dar a venit şi momentul când mi-am dorit să mă întorc acasă. Eram plecat de douăzeci de luni, aproape doi ani, şi voiam să mă întorc acasă. Şi asta am făcut.
Mi-am luat rămas bun de la acei munţi frumoşi unde îmi petrecusem ceva timp şi la care urma să mă întorc în viitor, nu în alte încarnări, ci într-o altă formă – să zicem, în formă astrală, un corp care nu mai era fizic în sensul pe care îl cunoaşteţi, ci un corp reformat şi remodelat prin procesul de ascensiune. (Voi vorbi despre asta mult mai încolo.) Această parte a lumii m-a atras foarte mult. M-am bucurat nespus că am plecat în călătorie şi am avut ocazia să cunosc aceste practici spirituale. M-am bucurat mult că mă aventurasem într-o parte a lumii atât de diferită de locul în care crescusem şi trăisem.
Aşadar, am călătorit în India în tinereţe, dar nu printr-o intervenţie divină. A fost doar spiritul aventuros al unui tânăr care ştia că există ceva la orizont pe care dorea să-l vadă, dar nu ştia ce este. În cele din urmă, am ajuns la sfârşitul călătoriei mele şi mi-aş dori să vă pot transmite bucuria cu care m-a umplut această experienţă. Ştiam că toate experienţele pe care le-am avut, toate fiinţele pe care le-am cunoscut, toate muncile pe care le-am trudit şi toate transformările minţii pe care le-am experimentat se vor adăuga capacităţii mele de a ajuta fiinţele umane în evoluţia lor spre pace şi bucurie şi departe de suferinţă.
Am văzut că suferinţa este omniprezentă şi am observat că, cu cât aveau mai multe judecăţi critice, cu atât mai puţin fericiţi erau oamenii. Am văzut asta; am văzut că fiinţele supărate şi cârtitoare erau adesea singure. Am văzut că sufletele bune şi blânde erau întotdeauna bine primite în casele altor oameni, indiferent de locurile unde se întâmpla asta. Și mi-a devenit clar că acesta era unul dintre cele mai importante principii despre care trebuie învăţaţi oamenii: că a fi bun şi generos, bun şi iubitor, bun şi cu inima deschisă, bun şi atent la ceilalţi este calea spre fericire şi bucurie.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
20 martie 2021