< Cuprins "ISUS - Autobiografia mea"
Ne bucurăm că sunteţi alături de noi astăzi. Înţelegem constrângerile la care este supusă omenirea, din partea nevoilor trupeşti şi de la locul de muncă. Avem noi înşine destulă experienţă în acest sens, ne amintim destul de bine cum zboară zilele şi cum este dificil, uneori, să te dedici practicii spirituale, deoarece pare mai puţin importantă. Totuşi, ea este mult mai importantă, deoarece îţi dă acces la sferele energiei care îţi controlează cu adevărat viaţa. Mintea ta mică crede că ea conduce şi că ţine în mâini frâiele controlului, dar nu este aşa.
Iată un lucru important pe care oamenii trebuie să-l înţeleagă studiind acest material: că mintea lor este divizată. Chiar aşa, credeţi că aveţi o minte unitară, dar nu este. Mintea umană trebuie să capete o înaltă viziune ca să poată atinge pacea interioară. Desigur, cei mai mulţi dintre voi nu aveţi pace interioară. Proiectaţi în afara voastră toate acele aspecte pe care nu le asociaţi cu „sinele cel bun”. Proiectaţi în afara voastră toate lucrurile care nu vă plac, toate lucrurile care nu sunt în armonie cu adevărul şi le numiţi „lumea”.
Acesta este un concept de mare importanţă. Nu este un concept pe care îl învăţaţi în cultura occidentală. Nu este un concept pe care să-l întâlniţi în realitatea sau în conştiinţa obişnuită. Aveţi o oarecare idee că puteţi influenţa lumea exterioară fiind mai pozitivi sau mai negativi – mai mult în sens negativ, căci vedeţi că oamenii negativi se îmbolnăvesc sau au experienţe negative. Dar există şi fiinţe foarte pozitive, care par să creeze în jurul lor un câmp magnetic ce atrage abundenţa către ele. Cam atâta înţelegeţi. Însă aici e vorba de un principiu fundamental şi anume că acest tu nu este adevăratul tău sine. Acest tu este manifestarea fizică a erorilor minţii tale. Eşti o manifestare fizică a ceva ce nu este conectat la Sursă şi experimentezi lucruri, concepte şi idei specifice acestui plan fizic 3D. Dar acest tu nu eşti cel adevărat şi de aceea nu-ţi aminteşti că locul numit Cer este căminul tău. Iată de ce nu înţelegi toate consecinţele vieţilor tale trecute. Pentru că încă mai crezi în iluzie, încă mai crezi în ură, încă mai crezi în separare şi crezi în propria ta putere de a crea lumea.
Acum, s-ar părea că afirmăm aici un paradox: că eşti creatorul lumii tale, dar nu eşti creatorul lumii. Să clarificăm această chestiune înainte de a merge mai departe.
Din cauza modului în care înţelegeţi cum funcţionează lumea, operaţi cu un aspect al minţii destul de primitiv – şi anume mintea ego-ului. Mintea ego-ului are două laturi. Prima este partea legată direct de corpul fizic, este acea programare care vă menţine corpul în funcţiune: digestia, respiraţia, aceste aspecte biologice. A doua latură a minţii ego-ului este acel flux de conştiinţă în care intraţi atunci când operaţi în zonele inferioare ale gândirii, cele de sub o anumită vibraţie. Este ca şi cum aţi avea două zone mintale din care să alegeţi – cea spirituală şi cea fizică.
Când te focalizezi pe fizic – pe corp, pe mâncare şi pe bani, în sensul că faci din ban zeul tău, destinul tău, stăpânul tău şi idolul tău, să zicem aşa – atunci când crezi aceste lucruri, atunci accesezi fluxul de conştiinţă al minţii egotice. Ea îţi va hrăni temerile, îngustimea minţii şi dorinţa de control. Însă când îţi ridici vibraţia şi iei în consideraţie spiritualul, te poţi vedea ca pe o fiinţă care se manifestă doar parţial în această lume fizică şi înţelege adevăratul concept al realităţii, anume, că cea mai mare parte din tine nu se manifestă aici. Locuieşti într-un corp fizic, dar nu eşti corpul. Poţi vedea că, dacă eşti bun cu oamenii, vei primi în schimb un gen de abundenţă care nu vine din lumea fizică; că, dacă eşti creativ, vei avea acces la sfere superioare şi la acest gen de idei şi concepte. Dacă înţelegi că meditaţia te poate conecta la o sursă mai înaltă de energie, când te concentrezi asupra acestor idei reale – că suntem cu toţii conectaţi, că dragostea este tot ceea ce există – atunci vei intra în mintea spirituală şi în sferele superioare şi vei începe să obţii mai multe informaţii de acolo. Aşa că, vedeţi, este important în ceea ce credeţi. Ceea ce credeţi că este adevărat vă creează o lume diferită. Acesta este aspectul de bază al învăţăturilor pe care vi le aduc şi, desigur, aş putea clarifica toate aceste subiecte cu mult mai multe detalii. Aceasta este informaţia pe care am primit-o prin iluminare.
Când crezi că trăieşti într-o lume fizică tridimensională (3D) şi că eşti un corp şi că vei muri, atunci nu eşti în contact cu realitatea. Trăieşti într-o iluzie – o iluzie foarte convingătoare, dar care este totuşi o iluzie. Este doar ataşamentul tău faţă de structura fizică care pari că eşti, deşi tu nu eşti asta.
Aceasta este povestea vieţii mele, în sensul că am învins moartea. Iată cum au fost înţelese greşit unele dintre cuvintele mele din Biblie, deoarece scrierile Bibliei nu sunt deloc exacte. Există fragmente de adevăr care rămân valabile, dar poveştile urzite despre viaţa mea au avut ca scopuri doar amplificarea puterii politice – pentru a avea o influenţă mare asupra oamenilor şi a-i menţine în cuşca ignoranţei – şi manipularea gloatei. Aceste interese au fost inserate în Biblie de-a lungul anilor şi, fiindcă au fost propovăduite drept „cuvântul lui Dumnezeu”, adevărurile s-au pierdut printre minciuni.
Nu-mi doresc ca oamenii să trăiască crezând în minciunile propagate în numele meu. Doresc să-mi dezleg numele de acele minciuni şi să-l aşez foarte ferm lângă adevăr. Căci adevărul vă va elibera. Aţi mai auzit unele astfel de fraze pe care le folosesc, dar vreau să înţelegeţi că adevărul este că această lume în care trăiţi nu este casa voastră naturală. Este plină de încercări şi necazuri, deoarece în ea se manifestă mintea voastră inferioară. Dar poate fi transformată. Poate fi făcută Raiul pe Pământ. A fost un astfel de loc în trecut, dar oamenii, prin natura lor, nu înţeleg modul în care funcţionează mintea şi nu înţeleg cum funcţionează creaţia şi nu înţeleg cum s-a desfăşurat viaţa mea şi ce rost a avut. Vi s-au servit nişte poveşti.
Din acest motiv, vă amintesc, scriu această istorisire. Am să vă tot reamintesc.
„Realitatea” voastră, aşa cum o numiţi, nu este realitate. Este un vis în care trăiţi, un vis pe care îl modelaţi, astfel încât să puteţi trăi în propria minte. Vedeţi voi, conflictele voastre interioare sunt atât de mari încât, când le aduceţi la lumina conştiinţei, atunci vă înfricoşaţi, deoarece vă pierdeţi echilibrul şi pacea şi nu puteţi suporta aceste conflictele. Ele sunt fricile şi terorile vieţii voastre. Şi atunci, proiectaţi conflictele în afara minţii, într-o nouă dezvoltare a visului.
Vă inventaţi duşmani în ţări străine. Inventaţi oameni „răi”, astfel încât să vă puteţi concentra asupra lor toată culpa, ruşinea şi furia, iar voi să rămâneţi persoana „bună”, persoana fără de păcat. Acesta este motivul pentru care toată lumea are duşmani. Acesta este motivul pentru care fiecare om îi judecă pe ceilalţi, de parcă el sau ea ar fi omul cel bun. Oamenii au propriile lor structuri morale care îi protejează şi le menţin pacea minţii. Comportamentul tuturor în lumea voastră este motivat de aceste structuri morale.
E ca şi cum ar exista oameni buni şi oameni răi, dar dacă vorbeşti cu „oamenii răi”, vei afla că şi ei au oameni răi în viaţa lor. Trăiţi într-un grup de fiinţe care împărtăşesc acelaşi aspect al iluziei, aşa că sunteţi cam de acord cu cine este rău şi cine nu. Faceţi parte dintr-un asemenea grup distinct. Totuşi, dacă călătoriţi în alte părţi ale lumii voastre aparente, veţi întâlni alte grupuri care cred că voi sunteţi răi. Vă vor considera necredincioşi; vă vor privi ca pe fiinţa albă cu pretenţii de superioritate (dacă sunteţi albi), şi că sunt oprimaţi de voi şi de poftele voastre şi de structurile voastre economice.
Aşa că nu există pace în lumea voastră. Această lipsă de pace se manifestă exterior în bătălii, conflicte, războaie şi certuri. Când credeţi în lumea materială, atunci nu aveţi nici pacea interioară, căci bătăliile mintale ale judecăţilor provoacă mari rupturi dureroase în inima şi cugetul vostru. Când judeci, când ataci pe altul şi când acţionezi cu aroganţă, atunci te rupi de ceea ce eşti cu adevărat. Asta am vrut să spun prin „cei blânzi vor moşteni Pământul”: Când înţelegi cu adevărat cine eşti – că eşti egal cu toate celelalte fiinţe de pe planetă şi că toţi greşiţi în aceeaşi măsură – nu mai poţi fi arogant şi furios că numai tu ai dreptate. Devii mai puternic, dar şi mai smerit; devii mai conştient de neajunsurile tale, în sensul că îţi recunoşti limitele sau falsitatea pretenţilor egoului. Devii mult mai puţin ostentativ şi nu cauţi să-ţi demonstrezi măreţia – căci adevărata ta măreţie răzbate singură din tine.
Deci aceasta este structura lumii voastre. V-aţi separat de adevărata voastră natură şi vă este frică din această cauză. Nu puteţi suporta asta. Sunteţi îngroziţi. Sunteţi speriaţi de ceea ce v-aţi creat în minte.
Există un aspect din interiorul vostru care nu se simte acasă. Este acel sentiment, pe care îl aveţi toţi, că s-a petrecut o teribilă eroare, că aţi ajuns în familia greşită, că nu sunteţi înţeleşi, că sunteţi singuri. Am venit să vă ajut să anulaţi această frică din voi, căci chiar voi o creaţi, fără să vă daţi seama. O faceţi perpetuând aceste idei de separare, dar poate fi eliminată prin practica iertării – nu în sensul iertării păcatelor, ci înţelegând că păcatul nu este deloc real, că voi înşivă aţi inventat ideea de “păcat” pentru a vă aduce pacea minţii. Când îi atacaţi pe alţii, “păcătoşi”, simţiţi o oarecare uşurare de conflictele voastre interioare.
Acesta este principiul care stă la baza acestei cărţi. Pare un principiu complicat, dacă nu l-aţi mai auzit până acum. Dar cartea pe care am scris-o intitulată “Un curs de miracole” explică aceste informaţii. Este scrisă într-un limbaj şi într-un stil foarte puternic, care vă va transforma structurile interne într-un mod sistematic şi blând. Deci, când o citiţi, pare greu de înţeles, dacă o abordaţi cu mintea occidentală obişnuită. Necesită o anumită disciplină şi o anumită credinţă, în sensul că este posibil să nu înţelegeţi despre ce vorbeşte sau ce anume vă modifică în minte. Credeţi că, dacă ar fi fost scrisă mai clar – dacă ar fi fost scrisă în alt limbaj – v-ar fi fost mai uşor s-o înţelegeţi. Adevărul este că a fost scrisă aşa cu un scop! Este scrisă în acest fel pentru a anula învăţăturile şi condiţionările create de principiile iudeo-creştine ale lumii în care trăiţi. Acest lucru este explicat şi în alte texte, la care voi face referire mai târziu.
Totuşi, îl clarific şi aici şi acum. Dacă doriţi să aveţi parte cu adevărat de pace, dacă doriţi să vă transformaţi cu adevărat gândurile şi procesele minţii şi să ajungeţi la o înţelegere profundă a adevărului, atunci “Cursul de miracole” este o carte pe care aţi face bine s-o citiţi împreună cu cartea de faţă, pe care o scriu acum prin acest medium. Căci, dacă înţelegeţi adevărata poveste a vieţii mele, în combinaţie cu cealaltă carte, veţi avea o înţelegere completă a ceea ce s-a întâmplat, ce se petrece şi cum să atingeţi niveluri de comunicare cu Spiritul şi niveluri de pace care, deocamdată, vă depăşesc capacitatea de înţelegere.
“Un curs de miracole” a venit pe planeta voastră în urmă cu câteva decenii şi, de atunci, multe fiinţe au pus mâna pe el, îl au în bibliotecă sau au auzit de învăţăturile sale. Iar această carte, autobiografia mea, este un textul însoţitor al aceluia, pentru că mulţi dintre voi citesc acel Curs cu concepţii profund greşite despre cine şi ce sunt şi ce susţin eu, încât trebuie neapărat să aveţi şi aceste informaţii biografice. Aveţi concepţia greşită că eu sunt singurul fiu al lui Dumnezeu, că sunt acel Cristos despre care aţi citit în Biblie, or nu este cazul; nu sunt eu acela.
Vă redefinesc cine sunt eu. Vă spun aici cine sunt, iar asta vă va ajuta în călătoria voastră spre transformare, căci nu vă puteţi înţelege cu adevărat propria divinitate dacă credeţi că eu aş fi mai divin decât voi. Mă aflu ceva mai sus pe scară, dar scara este una şi aceeaşi. Duce de la iad până la cer. Sunt ceva mai departe pe cale, dar există o singură cale: fie mergeţi spre cer, spre lumină, fie vă îndreptaţi în direcţia greşită şi păşiţi spre întuneric.
Trebuie să înţelegeţi aceste concepte şi principii. Suntem cu toţii împreună. Unii au ajuns mai departe pe cale decât alţii, dar se pot întoarce pentru a vă ajuta în călătorie. Se pot întoarce să vă ţină de mână şi să vă ajute să treceţi peste părţile dificile ale drumului. Vă pot încuraja de sus, de pe scară, spunându-vă că este în regulă dacă aţi obosit şi că vă puteţi odihni puţin; este în regulă, dar continuaţi să urcaţi. Este atât de frumos aici sus. Puteţi vedea mult mai clar, iar lumina este mult mai strălucitoare. Nu sunteţi niciodată singuri; există fiinţe pe tot parcursul scării şi toate vă întâmpină şi vă cheamă să continuaţi această călătorie aparent dificilă.
Există momente în care drumul este înnorat de negura minţii şi eşti confuz şi doreşti să te opreşti, dar nici nu te poţi întoarce. Nu este o senzaţie plăcută să cobori înapoi, pentru că scara este nesfârşită, deci nu-i nicio uşurare să cobori: Când te întorci, dai iarăşi de vechile probleme şi temeri ale trecutului şi condiţionările care te conduc. Dacă continui să mergi către lumină, scapi de poveri şi călătoria devine din ce în ce mai uşoară.
Aş vrea să te gândeşti la aceste două imagini în timp ce citeşti această carte. Aş vrea să te gândeşti în ce direcţie mergi pe cale, pentru că ai doar două opţiuni. Lumea voastră pare să vă ofere atâtea alegeri diferite, dar adevărul este că, dacă eşti scufundat în fizic – crezând că eşti un corp şi crezând în moarte – atunci cobori pe scară şi mergi pe drumul spre iad . Dacă crezi în natura ta divină, în creativitatea ta, în inima ta, în deschiderea ta, în bunătatea ta, în legătura ta cu ceilalţi şi în capacitatea de a te transforma şi de a-ţi crea propria lume, atunci eşti pe drumul cel bun. Eşti în armonie cu adevărul, iar cele câteva iluzii rămase (pentru că le aveţi cu toţii; altfel nu aţi mai fi pe Pământ) îţi vor răsări în minte pe măsură ce înaintezi spre cer. Căci neadevărul nu este compatibil cu cerul şi nu poţi ajunge acolo cât încă mai crezi în neadevăr. Scara îţi cere să devii din ce în ce mai uşor; nu poţi păşi în sferele superioare atunci când cari după tine bagaje inutile.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
24 martie 2021