<  Cuprins "ISUS - Autobiografia mea"

Cap.11: Egalitate spirituală

- capitolul unsprezece -

Egalitatea spirituală

Când v-am vorbit ultima oară, v-am spus că primisem trezirea spirituală şi discutam despre asta cu draga mea Maria. Începusem să predăm cursuri, cum s-ar zice. Erau întâlniri informale, unde efectul energiilor mele a devenit destul de evident, oamenii observând că, în prezenţa mea, li se vindecă bolile, le dispar limitările şi simt că devin ceea ce visaseră dintotdeauna: fiinţe mai puternice, mai pline de energie şi mai iubitoare.

Aceste chestiuni deveniseră evidente pentru noi, Maria şi cu mine. Puteam să văd în interiorul trupurilor şi unde sunt blocaje energetice, şi primeam informaţii din non-fizic despre ce fel de gânduri generaseră acele deformări ale structurii energetice. Toate bolile sunt gânduri manifestate fiziologic într-un mod negativ. Deci, aţi spune că un ulcer la stomac are o lipsă digestivă, dar nu-i aşa; ci provine din frică. Lipseşte absorbţia adevărului. Respingerea adevărului se manifestă ca frică. Iar stresul în legătură cu frica provoacă ulcerul.

Aşadar, veneau oameni la aceste cursuri de seară, pentru că ştiau că se petrece ceva ciudat – dar nu toţi erau binevoitori sau deschişi la aceste informaţii. Mulţi mă ascultau şi plecau imediat, de teamă să nu fie pedepsiţi de Dumnezeul în care credeau, căci, conform învăţăturilor evreieşti tradiţionale, spuneam blasfemii. Le dădeam informaţii despre realitate care le depăşeau înţelegerea, şi tocmai adresându-mă acestor puţini, mi-am dat seama că trebuie să vorbesc în cuvinte mai uşor de înţeles de oamenii de rând. Desigur, am mai menţionat acest lucru, dar de aici mi-a venit inspiraţia de a vorbi în parabole, sub formă de poveşti. Astfel, fiinţele obişnuite puteau înţelege ceea ce spuneam şi, de asemenea, îmi camuflam învăţăturile pentru a evita persecuţiile din partea ierarhiei Bisericii.

Încă de la început, mi-a devenit foarte clar că structurile Bisericii dezaprobau total mesajele pe care le transmiteam, dar dacă voi vorbi despre oi, grâu sau clădiri, nu voi avea probleme. Nu puteam fi acuzat de blasfemie. Totuşi, când vorbeam despre Dumnezeu, despre Spirit sau despre divinitate, eram acuzat că predic, deşi nu aveam calificarea s-o fac. Mi-am dat seama că aşa era, dar şi că trebuie să transmit cât mai multor fiinţe adevărul, căci era în mod clar un mesaj de la Divinitate. Era în mod clar un mesaj de la acela pe care l-aţi defini ca Dumnezeu, deşi definiţia mea s-a schimbat drastic în acele săptămâni.

Nu l-am mai văzut pe Dumnezeu ca pe o persoană. Nu l-am mai văzut pe Dumnezeu ca fiind un om furios acolo sus, în cer, aşa cum îl vedeau mulţi. Percepţia mi se schimbase de mai mulţi ani, dar când s-a petrecut iluminarea, mi s-a arătat clar că El este o Energie care creează toate lucrurile şi se manifestă în toate lucrurile, dar care poate fi schimbată prin gândire. Deci nu este independent în sine; ci reacţionează la gândirea umană. Mi-am dat seama că s-a dat o definiţie greşită creaţiei, pentru că eu nu vedeam deloc o realitate obiectivă rigidă; vedeam că realitatea răspundea la gândirea de vibraţie superioară. Evident, fusesem înzestrat cu nişte energii care nu erau comune sau normale. Înţelegeam că fusesem învestit cu o forţă puternică de transformare şi iluminare, care punea însă şi o mare responsabilitate pe umerii mei; era foarte clar.

Am petrecut împreună cu Maria multe nopţi discutând ce urmări are asta pentru noi şi pentru umanitate. Mi se dădeau informaţii din non-fizic în mod regulat – zilnic şi de multe ori pe zi – şi i le comunicam Mariei. Ne era clar că aveam o responsabilitate imensă, că mi se dădeau informaţii pe care oamenii trebuiau să le audă şi să le înţeleagă. Am decis că aceste informaţii vor fi mai bine recepţionate dacă vom strânge în jur un grup de oameni cărora să le comunic în mod deschis şi sincer, fără teamă de judecată. Nu era posibil să le dezvălui acest material străinilor, deoarece ei nu rezonau întotdeauna cu ceea ce predicam şi, deseori, alergau la rabinii sau preoţii lor să se plângă că spun blasfemii. Le declanşa temerile de judecata unui Dumnezeu răzbunător.

După cum vă imaginaţi, am primit feedback de la toţi oamenii cu care am vorbit la începutul acestui proces. Unii erau încântaţi şi fericiţi, mai ales cei cărora le-am îmbunătăţit sănătatea. Dar existau şi fiinţe care fugeau îngrozite după câteva minute de ascultat, şi am înţeles că trebuie să fiu atent. Trebuia să mă gândesc la draga mea Maria, care era însărcinată pe atunci. [Nota mediumului: În şedinţele private, Isus a spus că Maria a avut un avort spontan. Aşa se explică menţionarea a mai mult de două sarcini în text.] Eram îngrijorat de sănătatea şi starea ei de bine. Voiam ca ea să poată trăi în pace, fericire şi armonie. Nu-mi doream să fie atacată din cauza sincerităţii şi a experienţelor mele. Aşa că am hotărât să găsesc nişte compatrioţi cărora să le pot preda acest material, iar Maria să nu participe la această latură a călătoriei spirituale, pentru că trebuia să se gândească la copil.

Burtica îi creştea. Mă bucuram nespus că voi deveni din nou tată. Dar totodată, simţeam această povară extraordinară asupra mea şi, pe atunci, încă mai exista un aspect al meu care punea la îndoială validitatea a ceea ce se întâmpla şi semnificaţia experienţelor mele. Într-un fel, mă temeam de consecinţe. Nu trebuia să fii prea deştept pentru a-ţi da seama că intrasem într-o treabă riscantă şi că aici, în lumea fizică, multe forţe se opuneau libertăţii, împuternicirii-de-sine, exprimării-de-sine şi iubirii, sau să înţelegi că forţele pe care eu le promovam le subminau autoritatea şi chiar modul lor de viaţă şi de control.

Misionarul călător

Am petrecut mult timp cu Maria discutând ce ar trebui să facem. Ea mă susţinea total. A înţeles, ca femeie spirituală şi inteligentă ce era, că se întâmplă ceva magnific; totuşi, trebuia să ne vedem de viaţa noastră ca soţ şi soţie şi părinţi. Am decis împreună că voi face mici excursii în afara satului pentru a evita să-i tulbur mediul casnic. Am decis că acesta ar fi cel mai bun lucru, aşa că am plecat cu doi sau trei prieteni în mici călătorii pentru a începe să comunic aceste învăţături, scoţându-le astfel din sediul căminului nostru, ca să nu ne atragem necazuri. Nu voiam să ne deranjăm casa, sanctuarul nostru.

Eram oameni, desigur. În acest sens, am fost cât se poate de uman în acea întrupare şi aveam preocupările obişnuite ale unui soţ şi tată. Vă puteţi imagina dilema în care mă aflam. Trebuia să împărtăşesc această învăţătură, să uşurez suferinţa multora şi să le explic oamenilor ce se întâmplă în lumea lor şi de ce, dar aveam şi această dorinţă de a-mi proteja draga mea parteneră.

Discipolii

Am început să plec câte două sau trei zile la rând şi, în câteva luni, am făcut cunoştinţă cu toate acele fiinţe care sunt menţionate în Biblia voastră drept discipolii mei. Am cunoscut diverşi bărbaţi în timpul călătoriilor mele dedicate predării. Unii au fost foarte interesaţi de ceea ce predicam şi au decis să lucreze cu mine. Nu a fost cum se descrie în Biblie, că le-aş fi poruncit să mi se alăture, iar ei ar fi lăsat totul în urmă. Nu a fost deloc aşa. Le vorbeam ca de la egal la egal. Erau fiinţe interesate de ceea ce spuneam şi care observau că am un efect asupra corpurilor şi minţilor celor cu care vorbeam. Era o dovadă directă; nu născoceam poveşti. Ei au văzut că pot vindeca oamenii şi că aveam o mare influenţă asupra oamenilor când discutam aceste idei cu ei.

Aşa că, pe parcursul mai multor luni, am format un grup şi am început să predau. Şi, bineînţeles, datorită calităţilor vindecătoare cu care fusesem înzestrat, numărul oamenilor care veneau să mă vadă creştea mereu. Era de ajuns să vindec o persoană, că se răspândea vestea în toată zona şi veneau tot mai mulţi oameni.

De-a lungul unei perioade de un an, am călătorit mai ales cu acest grup de bărbaţi, dar îmi apăreau în cale şi femei care erau încântate de acest material, aşa că le învăţam şi pe ele. Că aş fi avut numai discipoli bărbaţi, cum se scrie în cartea voastră, este o imagine dezechilibrată şi filtrată prin mintea misogină a Bisericii timpurii. Instruiam şi femeile în egală măsură; cu toate acestea, ele erau mult mai limitate de către normele culturale din acel spaţiu şi timp. Nu erau la fel de libere să călătorească. Familiile lor reacţionau mult mai negativ la ideea că merg pe drum şi mă urmează. Li se permitea, în cadrul lor familial, să stea şi să asculte în timpul zilei, dar îndatoririle şi obligaţiile familiale le restricţionau mult mai mult decât pe bărbaţi. Eram absolut convins că şi femeile trebuie să cunoască aceste informaţii. Nu acceptam concepţia societăţii din acea vreme că femeile nu ar avea cum să se elibereze, că nu ar putea cunoaşte adevărul vieţii, adevărul creaţiei, adevărul acestei fiinţe pe care o numiţi Dumnezeu şi dorinţele pe care le are Dumnezeu.

Totuşi, am început să văd că sistemele de credinţă ale tuturor oamenilor – nu doar ale femeilor, ci şi ale bărbaţilor – erau extrem de limitate de ceea ce fuseseră învăţaţi în cadrul educaţiei lor restrânse. Prin acea educaţie îngustă şi ţintită, le-a fost insuflată multă frică pentru a se conforma regulilor şi reglementărilor, care nu aveau niciun sens pentru această Energie despre care vorbeam, aşa că a trebuit să-mi exprim toate învăţăturile într-o limbă pe care să o poată integra în structurile lor mentale. Am fost obligat, nu din dorinţa mea, să le vorbesc în cuvinte pe care le puteau înţelege. Şi, fiindcă se refereau la Dumnezeu ca la un zeu masculin, am folosit acest tip de limbaj doar pentru a înţelege ce le spuneam.

Am simţit că erau foarte importante principiile conştientizării şi al înţelegerii efectelor judecării asupra minţii, aşa că am formulat mesajul într-un limbaj accesibil minţii lor. Înainte, încercasem să vorbesc mai liber, împărtăşind, exact aşa cum mi se dăduse, adevărul despre natura realităţii şi despre efectul pe care mintea umană îl are asupra acestei realităţi, dar conceptele depăşeau atât de mult învăţăturile lor materialiste şi parametrii lor religioşi şi psihologici, încât am fost obligat să găsesc o modalitate de a le vorbi într-o limbă potrivită lumii lor. Le-am arătat că lumea li se poate schimba făcând anumite lucruri, aşa că am început să le vorbesc despre păcat şi despre pocăinţa de păcat aşa cum cunoaşteţi: să nu mai judece păcatul.

Multe traduceri ale spuselor mele au fost incorecte. Am vorbit despre renunţarea la păcat – nu în sensul că aţi fi păcătoşi, ci în sensul de a nu judeca “păcatul” altora. Aici s-a intervenit cel mai mult asupra înţelegerii corecte a acestei Energii despre care încercam să predic.

Aşadar, “pocăirea de păcat” a fost, de fapt, o traducere proastă. Ce le spuneam oamenilor, de fapt, era că trebuie să renunţe la conceptul de păcat, că nu există păcat în viziunea acestei Energii. Există doar o scădere a vibraţiei, din cauza îngustimii gândirii şi a judecăţilor, care este, desigur, coborâtă şi mai mult tocmai de conceptul de păcat; el diminuează energiile şi limitează capacitatea fiinţei de a se conecta cu sferele superioare. Asta înţelegeam prin ideea pocăirii de păcat. În limba folosită la traducere s-a ales un cuvânt similar, dar care nu defininea corect acel principiu pe care îl predicam.

Acesta a fost unul dintre cele mai importante principii pe care le-am predat în misiunea mea spirituală, această idee să nu judeci, să ierţi ceea ce ţi se pare că ar fi un păcat al altuia. Deci, această idee am prezentat-o în multe pilde, în multe poveşti, această idee de a nu judeca, de a nu te amesteca în treburile altora şi a-ţi vedea de treaba ta.

De asemenea, am vorbit în multe pilde despre investiţii, un lucru pe care îl înţelegeau bine acele fiinţe în cultura lor de atunci. Se discuta mult despre bani şi despre investirea lor; era un principiu bine înţeles, aşa că spuneam pilde despre cum să investeşti în tine pentru a amplifica ceea ce eşti, decât să te culci pe lauri şi să rămâi aşa cum eşti, ignorant în mintea ta condiţionată. În câteva poveşti, am vorbit despre fiinţe cărora li s-au dat bani pentru a investi, încercând astfel să-i fac pe oameni să înţeleagă că, dacă investesc în ei înşişi, îşi vor înmulţi abilităţile şi îşi vor eleva conştiinţa. Să te educi pe tine însuţi; să ieşi din concepţiile înguste pe care le-ai învăţat în copilărie, pentru că mulţi nu depăşesc niciodată nivelul gândirii unui copil. Familiile lor îi învaţă ceva, iar ei, pur şi simplu, repetă ca nişte papagali aceste învăţături toată viaţa. Bisericile lor îi învaţă ceva, iar ei, pur şi simplu, papagalicesc aceste învăţături de-a lungul vieţii. Eu încercam să fac fiinţele să investească în propria educaţie, să investească în ele însele, astfel încât să îşi poată mări răsplata cât timp trăiesc în planul Pământului.

Dar era o epocă complicată. Existau nenumărate restricţii impuse de ocupaţia romană. Existau nenumărate restricţii ale dogmelor religioase care stăpâneau în acel timp şi spaţiu. Desigur, tocmai de aceea mi s-a dat ocazia să predic adevărul; de aceea am fost pus în acel timp şi loc: mintea fiinţelor de acolo devenise atât de preocupată de judecată, materialism, militarism şi restricţii, încât s-a intervenit. Dar această intervenţie nu a fost făcută de un Dumnezeu care-şi trimite fiul să se sacrifice. Nu asta s-a întâmplat! Repet: Nu asta s-a întâmplat!

Orice fiinţă este trimisă pe Pământ cu înţelepciune şi cu potenţialul de a se conecta cu nonfizicul şi de a prelua informaţii de acolo, iar eu eram un student foarte sârguincios în acest domeniu. De-a lungul deceniilor care au culminat cu iluminarea mea, am depus, foarte sârguincios, eforturi de a-mi eleva conştiinţa, deoarece pasiunea ce ardea în mine era atât de puternică, încât am realizat ceva foarte rar şi foarte neobişnuit.

Acest lucru nu era deloc neobişnuit într-unele din celelalte locuri pe care le vizitasem în călătoria mea, în ashram-urile indiene şi în acele locuri izolate din tărâmurile nordice ale acelei ţări magnifice, ca şi în Tibet, cu mânăstirile sale de pe înălţimile munţilor Himalaya. Acest tip de transformare era frecvent, deoarece acei oameni se dedicau înţelegerii minţii şi înţelegeau adevărul creaţiei, cum funcţionează ea şi cum să o stăpânească în mod ştiinţific. Căci este o ştiinţă; nu este ceva ce ţi se dăruieşte de către un dumnezeu. Vreau să subliniez şi această idee: nu ţi se dă de către un dumnezeu. Este o ştiinţă pe care o practici, o ştiinţă a minţii şi a transformării minţii într-un laser disciplinat. Iar apoi, complexul corp-minte poate primi adevărul. Şi receptând adevărul prin complexul corp-minte, apoi poate apare conştientizarea şi trezirea.

Asta se întâmplase şi cu mine şi încercam să descriu oamenilor fenomenul, dar aveau limite de înţelegere, aşa că mi-am concentrat mai mult atenţia asupra celor numiţi discipolii mei şi celorlalţi adepţi devotaţi misiunii mele. Erau multe femei în acel grup. Multe mă urmăreau cât puteau ele de bine, în general, cele ai căror soţi îmi erau şi ei adepţi. Aceşti bărbaţi, datorită învăţăturilor auzite de la mine, au înţeles că nu este deloc în interesul lor să le pună restricţii şi să-şi pedepsească soţiile pentru că erau interesate de trezirea spirituală. Aşadar, erau multe femei care mă însoţeau în misiune, mulţumită interesului soţilor lor pentru învăţătura mea.

Trebuie să înţelegeţi că restricţiile impuse femeilor erau considerabile în acel timp şi spaţiu. Nu vă mai confruntaţi cu aşa ceva astăzi, dar nu lăsaţi ca istoria să vă deruteze şi să credeţi că nu aş fi apreciat femeile la adevărata lor valoare. Dimpotrivă. Draga mea Maria a fost, cu adevărat, cel mai de preţ discipol al meu. A fost o mare învăţătoare şi mi-a susţinut foarte mult echilibrul personal, mental şi emoţional.

Înţelegeţi: Toţi sunteţi egali în ochii lui Dumnezeu

Nu este nevoie ca femeile să fie limitate în niciun fel să predea materialele spirituale, mai ales orice se referă la învăţăturile mele. Cer tuturor instituţiilor şi grupărilor religioase să înceteze cu această prejudecată, deoarece a fost cauzată de traducerile şi adaptările textelor spirituale iniţiale care mi-au detaliat viaţa, fiind influenţate de dominaţia masculină din acele vremuri şi locuri. Nu are nicio legătură cu realitatea. Nu este şi nu a fost decizia mea. Am vorbit atât bărbaţilor, cât şi femeilor în mod egal. Am vorbit cu toate fiinţele ca fiind egalele mele. Cunoşteam perfect această informaţie secretă.

Sunteţi cu toţii egali în ochii lui Dumnezeu. Sunteţi cu toţii egali în faţa acestei Forţe binevoitoare care vă răspunde la fiecare gând şi la fiecare idee şi concept. Desigur, există şi altfel de tărâmuri locuite de fiinţe non-fizice şi voi intra în detaliu mai târziu, dar în acest moment, doresc să anulez orice prejudecăţi cu privire la femei şi problemele spirituale. De fapt, am descoperit mereu, odată cu învăţăturile mele, că femeile erau mai receptive la idei noi şi mai puţin obsedate de materie şi acţiune. Erau mai apte să integreze în minte aceste noi concepte de blândeţe şi generozitate.

Aşa că o spun aici, ca să se ştie clar, femeile sunt la acelaşi nivel cu bărbaţii pe scara naturii divine. Nu există nicio diferenţiere în planul non-fizic. Acesta este doar o păcăleală a minţii egotice. Este doar o percepţie greşită a lumii fizice, care, prin esenţa ei, nu se află în legătură cu adevărul. Doar foarte puţine fiinţe sunt în contact cu adevărul, dar tocmai de aceea venim noi acum, pentru că noile tehnologii au adus egalitatea în lume. S-a diminuat influenţa Bisericii şi a crescut dezamăgirea cauzată de secularism, de abordarea materialistă şi ştiinţifică. Acum este momentul să corectăm arhiva istoriei, să restabilim informaţiile fundamentale pe care se bazează societatea voastră şi să înţelegem cu adevărat ce s-a întâmplat în acel timp şi loc – care a fost scopul meu şi cum a fost viaţa mea .

Închei această secţiune aici şi voi continua în următoarea cu mai multe detalii despre viaţa, misiunea, familia mea şi despre efectul pe care misiunea o avea asupra familiei mele, fiindcă efectul era profund, şi merită să aflaţi această poveste, pentru că au trebuit să trăiască ca soţia şi copiii mei şi au trebuit să suporte consecinţele deciziilor mele. Ei îşi merită locul în povestea adevărată. Merită să li se spună povestea.

Vă voi povesti experienţa mea din acea încarnare până la capăt, iar apoi voi continua cu detaliile vieţii mele după destrupare, ca să puteţi înţelege cum funcţionează acest sistem. Aveţi multe concepţii greşite despre viaţă şi despre cum se face tranziţia de la fizic la non-fizic şi nu înţelegeţi că lucrarea continuă, că dezvoltarea şi trezirea spirituală continuă.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
28 martie 2021