<  Cuprins "ISUS - Autobiografia mea"

Cap.12: Vindecările

- capitolul doisprezece -

Vindecările

M-am întors la voi pentru a-mi continua învăţătura. Acesta este un proiect interesant pentru mine. Predau des pe acest plan numit lumea voastră. Nici nu vă daţi seama. Patriarhii Bisericii au propus ca orice comunicare de la mine, despre mine sau către mine să fie trecută sub tăcere pentru un timp, cu excepţia acelor puţini binecuvântaţi din ierarhia Bisericii care par să aibă linie directă cu mine şi cu înţelepciunea, experienţa şi scopul meu. Desigur, nu se întâmplă aşa.

Apariţia mea în rugăciuni

Comunic tot timpul cu fiinţele care se roagă la mine. Comunic tot timpul din non-fizic – cu ajutorul multor altor fiinţe care lucrează alături de mine la răspândirea înţelepciunii, a adevărului, a informaţiilor, aşa cum facem noi aici.

Lucrez cu oamenii în starea lor de vis, pentru că această stare le împiedică mintea condiţionată să se mai amestece, astfel încât să-l poată visa pe cel pe care îl numesc Isus, aşa cum îşi închipuie ei că arătam – din tablouri şi desene foarte inexacte, aşa cum am mai spus. În realitate, aveam pielea mult mai întunecată. Acel Isus cu păr şaten şi ochi albaştri, potretizat în ilustraţiile voastre biblice, este foarte inexact, dar când fiinţele se roagă către mine, o fac adesea cu această imagine în minte şi, prin urmare, această imagine le va apare, ca să ştie că sunt eu.

Din păcate, având această prejudecată mentală, dacă aţi vedea cu adevărat cum arătam pe vremea mea, aţi crede mai degrabă că sunt un terorist decât o fiinţă divină (bineînţeles, nu sunt mai divin decât voi).

Vindec bolnavii şi fac minuni

Vă spuneam că Maria era însărcinată şi că nu putea călători cu mine din acest motiv, dar şi din motive culturale specifice vremurilor şi zonei respective. Nu ar fi fost binevenită la aceste mari adunări şi ar fi fost ostracizată la întoarcere. A fost o decizie comună a noastră, aceea că voi pleca doar eu în călătorii pentru predicare şi vindecări. Era evident că aveam nişte abilităţi de vindecare extraordinare şi că îmi fusese conferită viziunea, capacitatea de a vedea bolile în trup şi cauza lor. Prin urmare, vă voi descrie ceea ce făceam de fapt.

Este adevărat că mintea creează corpul. Acesta este un fapt, nu o presupunere. Este adevărul. Gândurile, credinţele, prejudecăţile, fricile, dorinţele, speranţele şi visele voastre se manifestă în corpul vostru fizic sub formă de structuri. De aici vine sănătatea şi boala. Dacă tot repetaţi un gând de ură faţă de o fiinţă, veţi crea o zonă negativă în corpul fizic legată de relaţia respectivă. Să spunem că ai gânduri urâte faţă de mama ta. Acest lucru s-ar putea manifesta ca o problemă în zona uterului, deoarece aceasta este zona reproducerii feminine şi energia maternităţii. Acesta ar fi un exemplu al subtilităţilor pe care puteam să le percep.

Mă uitam la om şi îi vedeam corpul energetic şi unde se află blocajul şi – deşi oamenii care mă priveau nu le vedeau – entităţile non-fizice îmi dădeau informaţii despre procesele mentale ce dominau acel om. Pe acestea le modificam când lucram la vindecarea oamenilor. Eram conectat la adevăr; eram conectat la iubire prin această legătură cu fiinţele non-fizice, fiinţe din sferele superioare. Transmiteam energiile, înţelepciunea şi percepţia lor clară prin corpul meu. Eram un medium pentru conştiinţa lor superioară şi atunci puteam schimba în om procesele de gândire care îi cauzau manifestarea bolii în corpul fizic. Asta se întâmpla când vindecam oamenii. Lucram împreună cu fiinţele non-fizice care îmi erau învăţători, ghizi, mentori şi guru, dacă vreţi să le spunem aşa. Dezvoltasem această relaţie de-a lungul întregii vieţi, aşa cum am mai menţionat. Am avut cu ele multe comunicări şi înainte de iluminare.

Iată ce este iluminarea: este transformarea absolută a minţii, eliminarea tuturor blocajelor din faţa iubirii – eliminarea tuturor temerilor şi sentimentelor de ură – şi ea se realizează adesea atunci când fiinţa a muncit mult asupra ei însăşi, angrenând energiile iubirii, iertarea, compasiunea şi astfel de chestiuni. Muncisem mult în adolescenţă şi după douăzeci de ani şi în lunga mea călătorie pentru a-mi îndepărta din minte fricile şi toate gândurile care-mi provocau durere şi suferinţă.

Adesea, se poate întâmpla ca fiinţele non-fizice – ceea ce numiţi arhangheli sau maeştri ascensionaţi, acei învăţători spirituali ajunşi în sferele superioare, unde conştientizarea completă sau conexiunea cu Divinul este absolută şi fără oprelişti – să comunice cu omul care şi-a îndeplinit o mare parte din lucrare şi sunt capabile, dintr-o singură mişcare, să-i elimine acestuia toate gândurile şi ideile de limitare. Aceasta este iluminarea. Atunci devii conştient, ca fiinţă umană, că te manifeşti în corpul fizic, dar în acelaşi timp, eşti conştient şi de energiile, ideile, conceptele şi conexiunea cu dragostea şi natura divină, pe care majoritatea fiinţelor umane nu le conştientizează.

Asta se întâmplase cu mine, aşa că, oricând mă întâlneam cu cineva, dacă mă concentram într-un anume mod, obţineam informaţii despre el. Vedeam unde este localizată boala şi puteam solicita o intervenţie din sferele superioare, de la aceşti maeştri ascensionaţi şi fiinţe superioare, pentru a-i transforma mintea. Iar pe măsură ce mintea se transformă într-un mod absolut şi fără echivoc, şi corpul răspunde.

Acesta este miracolul, cum îl numiţi voi: Este ceva din afara timpului şi a legilor normale ale fizicii (cauză şi efect) pe care le credeţi a fi adevărate. Majoritatea legilor în care credeţi pot fi complet invalidate, deoarece se bazează pe credinţă. Şi, de fapt, există fiinţe iluminate care pot învinge gravitaţia şi sunt capabile de levitaţie, de bilocaţie şi să facă tot felul de lucruri nepermise de legile voastre fizice, pe care le credeţi adevărate. Asta se întâmplă când mintea este înălţată în tărâmul adevărului, sferele divinităţii: Nu mai există limitări fizice. În această lume funcţionam eu pe atunci şi, după cum vă puteţi imagina, în anumite privinţe era o povară greu de suportat, pentru că începusem să stric planurile unora.

Viaţa privată versus viaţa publică

Acesta a fost, de asemenea, unul dintre motivele pentru care draga mea Maria nu a călătorit cu mine în acele ocazii. Nu mi-am dorit să fie periclitată în vreun fel. Mi-a devenit clar încă de la începutul misiunii mele că autorităţile erau foarte supărate din cauza a ceea ce făceam. Desigur, eram încântat de această întorsătură a evenimentelor. Eram un rebel. Eram un agitator. Acesta era scopul meu în viaţă: să eliberez oamenii de dictatele şi regulile nedrepte ale regimurilor opresive. Asta făceam şi nu le plăcea deloc!

A devenit foarte clar pentru amândoi că intrasem într-un teritoriu periculos. Totuşi, am fost de acord că nu era cale de întoarcere, că nu puteam sări din acest acest tren care prindea viteză. Iar Maria – în felul ei minunat, plin de susţinere şi iubire, în felul ei inteligent şi spiritual – a înţeles în ce ne angrenam. Şi pentru că eram amândoi angrenaţi, ea mă sprijinea dându-mi binecuvântarea când plecam în călătorii şi drumeţii, iar eu veneam frecvent acasă.

Acest lucru nu este scris în Biblia voastră. Nu s-a ştiut, pentru că nu am vrut să se ştie. N-am vrut ca Maria să fie implicată în aceste chestiuni. Nu am vrut să fie pusă în pericol în niciun fel, aşa că, atunci când eram plecat şi făceam acele lucruri, vorbind şi predicând în felul meu, nu pomeneam de soţia mea. Nu pomeneam nimic despre viaţa mea privată.

Din acest punct de vedere, am fost foarte norocos – era o epocă diferită de cea în care trăiţi. Oamenii nu mai pot face aşa acum. Dacă intri in viaţa publică, viaţa ta devine publică, dar în acel spaţiu şi timp, dacă îţi ţineai gura închisă, nimeni nu ştia ce se întâmplă acasă, şi aşa am făcut eu. De aceea nu vedeţi nicio menţiune despre soţia mea în textele voastre biblice, nicio menţiune despre copiii mei – pentru că am stabilit foarte clar, împreună cu cei cu care lucram, că viaţa mea privată va rămâne privată, din motive de siguranţă. Şi, bineînţeles, toţi colaboratorii mei şi-au dat seama ce manevre facem, că zguduim structurile de opresiune care stăpâneau în acel moment. Ştiau că, pentru mine, era foarte important ca soţia şi familia mea să fie protejate şi ferite de ceea ce se întâmpla. Acesta este motivul pentru care în textele voastre nu se menţionează toate aceste lucruri şi nici prea multe amănunte despre viaţa mea. Nu e de mirare că multe aspecte din viaţa mea privată nu au fost înregistrate.

Trebuie să înţelegeţi că textele voastre biblice sunt doar nişte mici fragmente – de fapt, nişte minuscule informaţii – în comparaţie cu ceea ce a fost viaţa mea. Am fost o fiinţă umană care a trăit douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămână şi douăsprezece luni pe an, după cum vă puteţi da seama, şi am avut multe, multe experienţe şi multe, multe relaţii şi mi s-au întâmplat multe lucruri care nu au fost înregistrate în documente.

Deci aveţi o carte pe care o consideraţi cuvântul lui Dumnezeu, dar nu este cuvântul lui Dumnezeu. Este un text fragmentat şi incomplet, scris de nişte bărbaţi care încearcă să explice lucruri pe care nu le pot explica. De asemenea, lipsesc multe informaţii din textul respectiv. Dar au existat evanghelii şi secţiuni scrise care includeau şi învăţături despre femei, căsătorie şi sexualitate, care însă au fost înlăturate în primele etape ale Bisericii, deoarece unii dintre bărbaţii care o conduceau le considerau a fi necuviincioase.

După dispariţia mea din lumea fizică, era clar că Biserica va deveni puternică. Puteai motiva oamenii foarte repede pe baza miracolelor pe care le făcusem şi a efectului pe care îl avusesem asupra populaţiei, carismei cu care îi influenţasem pe oameni. Acesta era adevărul. Din păcate, încă de la începuturi, în Biserică au existat fiinţe neiluminate, neatrase de dragoste şi neinteresate de învăţăturile mele în sine. Îi interesa numai ceea ce le-ar putea fi de folos ca animale politice, ca fiinţe în poziţii de autoritate şi s-au folosit de ele exact în acest scop.

Dar am deviat de la subiect. Revin la momentul când mi-am început misiunea în slujba oamenilor. Am stabilit relaţii amicale cu bărbaţii care, în Biblie, sunt numiţi discipolii mei. Li se dau şi numele, iar descrierile sunt destul de precise. Dar ei au decis în mod liber să călătorească cu mine; nu i-a forţat nimeni în niciun fel. Erau interesaţi de învăţăturile mele şi, astfel, am început să-mi separ învăţăturile în două categorii. Foloseam pilde şi poveşti simple pentru oamenii mai puţin educaţi şi care ne vizitau ocazional. Am făcut-o ca să nu aibă probleme în religia şi structurile culturale de care aparţineau. Nu am vrut să le perturb vieţile şi să le provoc probleme, dar le-am insuflat câteva concepte care să-i ajute să-şi amelioreze suferinţele din inimă şi minte din viaţa de zi cu zi. Pentru asta am născocit acele poveşti, pildele în care le vorbeam oamenilor.

Îmi învăţ discipolii cum să-i vindece pe alţii

Tovarăşii mei apropiaţi, ucenicii, cum îi numiţi în Biblie, erau prietenii mei. Erau oameni cu care aveam afinitate şi care erau foarte interesaţi să înveţe informaţiile şi tehnicile mele. Am început să facem împreună exerciţii de meditaţie. Le-am explicat ce fac. Şi acum voi răspunde la întrebarea despre cum au reuşit ei să-i vindece pe alţii. Le-am predat acestor oameni timp de circa un an despre sensibilitatea bioenergetică, cum îi spuneţi voi – o combinaţie între focalizarea minţii pe iubire şi pe sănătate şi cum poate aceasta să transforme corpul fizic.

Aceşti discipoli ai mei au început să practice între ei meditaţia focalizată şi observarea bolilor – şi am început să colaborăm pentru vindecarea oamenilor. Le spuneam unde este boala, iar ei începeau să lucreze, prin focalizare mentală şi prin anumite mişcări ale corpului, pentru a-şi concentra propriul câmp bioenergetic asupra corpului bolnavilor. Erau capabili să realizeze vindecări considerabile pe cont propriu. Asta am practicat împreună ceva vreme, pentru că mi se spusese să-i învăţ şi pe alţii această tehnică. Mi s-a spus că această abilitate stă în puterea multor oameni, dacă îşi concentrează intenţia asupra vindecării.

Nu asta făceau oamenii. Dimpotrivă, ei îşi concentrau atenţia asupra bolii, fiindcă nu înţelegeau că la baza ei stă un proces creator. Când au înţeles că boala este creată din credinţe şi gânduri negative repetate o perioadă de timp, le-a devenit clar că, focalizând gânduri pozitive, iubitoare şi pure asupra aceleiaşi zone, afecţiunea se putea retrage. Şi asta a început să se întâmple.

Erau multe femei în grupurile mele, pe care le-am învăţat specificul muncii mele cu energiile. Desigur, eram un practicant mult mai performant. Aveam o asemenea claritate a minţii şi o conexiune atât de pură cu sferele superioare, încât puteam realiza transformări aproape instantanee ale corpului. Oamenii cu care lucram ca discipoli se străduiau din greu, pentru că mintea nu le fusese curăţată de gândurile lor negative. Dar asupra acestui aspect lucram cu ei, în privat, desigur.

Nu făceam această lucrare în public. Ar fi fost considerată vrăjitorie în acea epocă, un fel de cult al diavolului. Era împotriva tuturor legilor din Vechiul Testament. Era împotriva tuturor învăţăturilor evreieşti, iar preoţii şi persoanele de rang înalt din tradiţia evreiască m-ar fi atacat. Până la urmă, chiar aşa s-a întâmplat, dar în timpul misiunii mele, în timpul acestor călătorii, învăţam cât mai mulţi oameni şi îi trimiteam în grupuri mici pentru a transmite aceste informaţii şi altor fiinţe, ca să fie răspândite. Puteam să învăţ, să instruiesc doar un număr limitat.

Acest proces lua mult timp – să se obişnuiască cu practica meditaţiei şi să înţeleagă energiile complexului corp-minte – aşa că îi învăţam şi apoi îi trimiteam să-i înveţe mai departe pe alţii, dar nu am avut doar doisprezece discipoli. Am învăţat multe fiinţe de-a lungul anilor. Au fost şi multe femei, pe care le-am învăţat în special să lucreze cu copiii lor.

Societatea era împărţită foarte clar între viaţa casnică, zonă pe care o controlau femeile, şi domeniile financiar, politic şi religios, spre care se orientau bărbaţii. Ca vindecătoare şi transformatoare de vieţi, femeile deţineau cheia căminului familial şi a vindecării copiilor şi a naşterii de prunci sănătoşi, genul acesta de lucruri, aşa că eu comunicam foarte mult cu femeile din comunităţile în care mă duceam. Acest aspect, desigur, nu este descris în Biblie.

Sunt relatate unele dintre demonstraţiile mele ceva mai publice, care se conformau mai mult regulilor societăţii. Am procedat aşa, pentru că nu-mi doream ca fiinţele obişnuite care veneau să vorbească cu mine să încalce regulile societăţii lor. Nu doream să sufere pentru că vin să mă asculte vorbind, aşa că le prezentam ceva considerat o organizare mai tradiţională, cu acei bărbaţi care mă însoţeau în călătorie. Dar în intimitatea taberelor de seară, în intimitatea unora dintre casele în care am stat – şi am stat în multe case, multe familii m-au găzduit de-a lungul anilor în care am călătorit – le dădeam femeilor, ca şi cuplurilor, multe instrucţiuni personale legate de energia sexuală, pentru că primeam şi informaţii despre asta. Am oferit multe învăţături private.

Cam atât despre acest subiect. Nu vreau să intru în detalii nesfârşite, dar aţi priceput sensul general: Exista o imagine publică, dar existau, de asemenea, şi învăţături date în mod privat. Şi erau ţinute private dintr-un motiv întemeiat.

În acea vreme, asupritorii religioşi erau foarte cruzi şi îi omorau cu pietre pe cei care nu se purtau după norme, în special pe femei. Ei denunţau în public pe cineva, iar viaţa acelei persoane putea fi devastată dacă ar fi fost acuzată de ceva atât de grav precum blasfemia. Aşa că am fost foarte, foarte atent cu învăţăturile pe care le dădeam. Nu doream ca oamenii să fie persecutaţi. De asemenea, mă protejam şi pe mine, desigur, pe cât puteam, dar nu mă îngrijoram prea mult. Ştiam că trupul nu este ceea ce pare a fi, şi ajunsesem la o profundă înţelegere a nemuririi conştiinţei, căci asta mă învăţau sferele superioare care comunicau permanent cu mine.

Adevărul despre alinarea suferinţelor

Când primeam informaţiile zilnice, mă retrăgeam departe de oamenii din jur. Mă retrăgeam în singurătate pentru a primi informaţii. Eram şcolit tot timpul cu privire la lipsa de soliditate a corpului când este privit dintr-o viziune superioară şi mi se vorbea despre propria mea nemurire. Mi se vorbea despre nemurirea conştiinţei. Mi se spunea că lumea fizică este, de fapt, un vis şi că adevărata noastră natură, adevărata realitate nu este conţinută în lumea fizică, ci în minte. Mintea deţine cheia.

De aici provin învăţăturile mele că Împărăţia cerurilor se găseşte înăuntru. Încercam să le formulez într-un mod care să nu fie blasfemic şi să nu fie uşor de atacat. Nu puteam să le spun oamenilor că nu ar trebui să asculte de autorităţi şi că ar trebui să facă ceea ce consideră ei că este corect din punctul lor de vedere. Asta le-ar fi produs şi mai multă suferinţă în cultura în care trăiau. A trebuit să găsesc o formulare a acestor informaţii care să-i ajute să se transforme din interior spre exterior, dar fără a le distruge viaţa. Sufereau destul din cauza acestor regimuri opresive (Biserica şi soldaţii Imperiului Roman, aflaţi acolo în acea epocă), aşa că a trebuit să le ofer o modalitate de a-şi transforma viaţa fără a-şi distruge puţinul pe care îl aveau. Aceasta a fost modalitatea în care am abordat aceste învăţături.

În lumea modernă, nu mai trebuie să abordăm chestiunea în acelaşi fel. Acum vă putem vorbi deschis despre aceste procese. Vă putem vorbi deschis despre minte, despre corp şi despre visul pe care îl trăiţi, pentru că sunteţi mult mai liberi în anumite privinţe. Sunteţi eliberaţi de dogma Bisericii. Puteţi alege fără teamă ce informaţii să asimilaţi în minte, deşi încă mai aveţi o mulţime de condiţionări care vă menţin mărginiţi şi înfricoşaţi de conexiunea cu sferele superioare ale lumii spiritelor. Vreau să vă mai explic de ce am procedat aşa în acel moment timp şi loc. A fost pentru un scop foarte important: alinarea suferinţelor. Nu voiam să le cauzez şi mai multă suferinţă acelor fiinţe, care erau deja cocoşate sub greutatea regulilor şi reglementărilor care nu le aduceau nimic bun în viaţă, ci doar le costau bani şi libertate şi le sacrificau libera exprimare-de-sine.

Călătoream cuprins de emoţii amestecate. Vedeam cât de opresivă era acea cultură. Desigur, fusesem conştient de ea toată viaţa. Mă răzvrătisem împotrivă-i şi nu mă conformasem. Acum aveam doi copii cu draga mea Maria şi eram foarte fericiţi împreună. Uneori era supărată că dispăream şi plecam în aceste drumeţii, dar nu plecam tot timpul. Treceau şi perioade de multe săptămâni în care stăteam acasă cu ea şi cei doi fii ai mei.

Aveam împreună o viaţă neconvenţională, din cauza călătoriilor mele, dar ne iubeam şi trăiam o viaţă restricţionată în multe privinţe, din cauza naturii opresive a culturii, ceea ce m-a motivat să-mi continui învăţăturile. Erau momente când îmi doream, pur şi simplu, să-mi văd de viaţa mea în oraşul meu, făcând ce aveam de făcut, dar de fiecare dată când plecam la drum, vedeam cum trăiau oamenii. Vedeam cât de înfricoşaţi erau, cât de bolnavi erau şi cât de multă suferinţă îndurau. M-am simţit obligat. Am simţit în inimă dorinţa de a-i ajuta, aşa că asta am făcut.

Îmi echilibrez viaţa cu scopul ei superior

A trebuit să îmi echilibrez dorinţele personale ca om, ca bărbat, ca soţ şi ca tată cu scopul meu superior, care era acela de a ajuta fiinţele să-şi vindece gândurile şi credinţele limitate şi de a le învăţa moduri noi de a vedea lumea, căci acesta era scopul meu. Mi s-a spus în mod regulat că aceasta este opera vieţii mele şi că trebuie să continui în această formă atât timp cât voi fi capabil din punct de vedere fizic şi atât timp cât se va putea. Voi dezvălui aici informaţiile care mi-au fost revelate.

Mi s-a spus că voi fi atacat de autorităţi. Mi s-a spus că voi fi condamnat la moarte de autorităţi. Şi, desigur, deşi era ceva foarte greu de ascultat, totuşi am înţeles, din comunicările primite de la entităţile non-fizice, că şi asta făcea parte din învăţătură – că trebuia să le arăt oamenilor că trupul uman nu dispare prin moarte şi că spiritul, conştiinţa umană, continuă să trăiască; asta făcea parte din lucrarea mea.

Am fost informat despre acest final destul de devreme – aş spune, cu doi ani înainte de răstignire – aşa că preţuiam foarte mult timpul petrecut în familie. Preţuiam foarte mult libertatea şi exprimarea-de-sine pe care le aveam. Ştiam că mi se cerea să fac ceva foarte dificil. Ştiam că voi fi rugat să fac ceva foarte dificil pentru toate fiinţele care mă iubeau. Deoarece aceste informaţii speciale mi-au fost oferite încă de la începutul lucrării mele, m-au motivat să predau mai mult, să călătoresc mai mult şi să fiu mai prezent în viaţa mea, pentru că ştiam că nu vor dura la nesfârşit.

Această conştientizare te schimbă foarte mult. Vă puteţi face o idee: dacă vi s-ar spune că veţi muri peste doi ani, atunci aţi trăi o viaţă complet diferită decât dacă nu aţi cunoaşte acestă informaţie. Şi exact asta mi s-a întâmplat. Am început să vorbesc mai pasional. Am început să-mi exercit toată forţa energetică când comunicam cu oamenii, încât mulţimile care veneau să mă vadă deveniseră destul de mari şi greu de stăpânit. Unele dintre relatările din Biblia voastră vorbesc despre acest lucru, că trebuia să predic dintr-o barcă de la marginea apei din cauza mulţimii de fiinţe, şi aceasta a fost situaţia, într-adevăr. Uneori se adunau multe mii de oameni şi, adesea, trebuia să evadez cu barca în altă direcţie pentru a mă îndepărta de mulţimile care mă urmăreau neobosite. Voiau cu disperare să vadă miracolele pe care puteam să le fac. Voiau cu disperare să trăiască adevărul despre care le vorbeam.

În timp ce le vorbeam, se petrecea o schimbare energetică în mulţimea de oameni, care le transforma conştiinţa, iar ei simţeau pace şi dragoste. Ori de câte ori se aflau în compania mea, aveau un sentiment de bunăstare care le dispărea la plecare. Proiectam energie asupra fiinţelor din jurul meu, datorită aportului de informaţii şi energii din non-fizic care curgeau prin mine. Nu sinele meu uman o făcea, ci energiile care curgeau prin mine din sferele superioare, mulţumită procesului de purificare prin care trecusem.

Acesta este un lucru pe care îl veţi putea face cu toţii, şi am vorbit clar în Biblie. Vreau să repet acea afirmaţie aici: Nimic din ce am făcut eu nu este imposibil să faceţi şi voi, prin purificare, studiu, concentrare şi înţelegere. Voi detalia acest aspect mai târziu, dar deocamdată voi spune că, în ciuda faptelor extraordinare, în ciuda poveştilor excepţionale care se spun despre mine, eu îi învăţam pe discipolii mei cum să realizeze aceste lucruri, cum să facă vindecări, cum să-şi transforme mintea şi cum să folosească practicile iertării şi compasiunii în scop de purificare. În mod special, învăţătura despre iertare este în prim-planul relatărilor din Biblie. Am predicat iertarea, pentru că judecata este cu adevărat cel mai mare obstacol în calea legăturii cu lumea non-fizică. Judecata vă menţine în vis, separaţi de Sursa voastră, această fiinţă pe care o numiţi Dumnezeu, care este o energie supremă şi atotputernică, care vă împinge spre iubire, acceptare şi libertate.

Oamenii cu care lucram nu erau nici liberi şi nici iubitori. Erau critici şi credeau în păcat, pedeapsă, moartea fizică şi sacrificiu, aşa că învăţăturile mele erau, într-adevăr, radicale şi contrare tendinţelor societăţii. Mi-am moderat învăţăturile în mod considerabil pentru mulţime – fără nicio îndoială – şi mi le-am exprimat în cuvinte pe care le puteau înţelege. Dar, în şedinţele individuale de seara şi în grupurile de meditaţie, le spuneam adevărul şi ce mi se întâmplase şi ce mi se întâmpla mereu. Le spuneam că şi ei ar putea avea parte de aceste experienţe energetice transformatoare. Nu eram altfel decât ei; doar că intrasem pe cale de mai mult timp şi ajunsesem într-un punct al călătoriei în care primeam o asistenţă considerabilă din tărâmurile non-fizice.

Exact asta vă spunem şi acum: Sunteţi cufundaţi într-o cultură materialistă şi dominată de ego, care se concentrează asupra corpului, care se concentrează pe judecată, pe credinţa în păcat şi pedeapsă, şi pe aceste idei de vibraţie inferioară. Atâta timp cât adoptaţi aceste tipuri de concepte, nu veţi putea realiza conexiunea cu non-fizicul. Acesta este unul dintre lucrurile pe care aceste scrieri în care ne-am implicat vă ajută să le vedeţi: există un motiv pentru care nu sunteţi conectaţi la non-fizic. Motivul constă în ceea ce sunteţi învăţaţi. Am scris această carte împreună cu acest medium pentru a vă arăta unde anume cultura voastră este rătăcită, descentrată şi în dezacord cu adevărul.

Deci, mă opresc aici pentru moment. Este suficient să spun că am făcut miracole, dar, de asemenea, îi învăţam cum să le facă pe toţi oamenii apropiaţi şi care arătaseră un anumit interes şi lipsă de frică pentru a învăţa acest nou material. Această instruire nu este evidenţiată în Biblia voastră, deşi există poveşti despre faptul că trimiteam discipolii să facă vindecări. Bineînţeles că ei nu le-ar fi putut face fără nişte instrucţiuni. Iată un exemplu de informaţii contradictorii prezente în text, la care oamenii nu se gândesc logic. Erau lucruri pe care îi învăţam şi de aceea lucram atât de strâns împreună. Din acest motiv am spus că toţi le puteţi face. Nu doar eu cunoşteam aceste lucruri; deşi, aşa cum spuneam, eu mă aflam ceva mai sus pe scară, mai departe pe cale. Şi încercam să fac cât mai mulţi oameni să înţeleagă procesele şi să predau cât de mult puteam şi mi se permitea, cât încă mai eram întrupat în forma fizică.

Următorul capitol vorbeşte despre începutul sfârşitului vieţii mele, ca să zic aşa, aşa cum îl conştientizaţi voi în acest plan fizic.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
29 martie 2021