<  Cuprins "ISUS - Autobiografia mea"

Cap.13: Relatările biblice

- capitolul treisprezece -

Relatările biblice

Vorbeam despre ultima fază a misiunii mele şi, desigur, îmi vin în minte câteva evenimente majore descrise în Biblie. Încep cu ideea că am mers pe apă.

În lumea fizică, aveţi legi fizice pe care trebuie să le respectaţi: gravitaţia, timpul şi aceste tipuri de lucruri. Trebuie să mâncaţi alimente şi să respiraţi aer. Pentru a ajunge undeva, trebuie să mergeţi dintr-un punct de pe suprafaţa planetei în altul; nu vă puteţi muta instantaneu acolo. Cu toate acestea, odată cu înălţarea vibraţională a conştiinţei umane, puteţi încălca aceste reguli. Asta s-a întâmplat în povestea cu mersul pe apă. A fost o iluzie. De fapt, prietenii mei nu-mi vedeau corpul fizic; ci vedeau o reprezentare a corpului meu.

În momentul când ei vedeau că merg pe apă, de fapt, eu meditam într-o peşteră nu departe de ţărmul acelui corp de apă. Ucenicii mi-au văzut imaginea proiectată şi au conversat cu conştiinţa mea. Această abilitate de a manifesta un corp virtual vizibil altor fiinţe nu este neobişnuită în practicile yoghine orientale. Aceasta vine odată cu procesul de iluminare, procesul de trezire completă. Poţi vedea că trupul este o proiecţie. Poţi vedea că trupul tău este creat, clipă de clipă, din gândurile tale şi acelaşi principiu se aplică şi la vindecările miraculoase. Când vedeţi trupul cu conştiinţa voastră actuală ca pe un obiect solid sau stabil şi fix, un astfel de corp este foarte greu de schimbat. Este una dintre marile iluzii în care sunteţi cufundaţi, şi aşa s-a întâmplat în acea situaţie. Meditam şi mi-am proiectat conştiinţa către locul unde se aflau prietenii mei. Şi, desigur, deşi trupul pe care l-au văzut nu era cel solid cu care erau obişnuiţi, au crezut în mod eronat că merg pe apă, când, de fapt, doar imaginea mea era suspendată puţin deasupra apei.

Potolirea furtunii s-a bazat pe acelaşi efect. Mintea care este complet conectată la Sursă este incredibil de puternică. Este capabilă să facă minuni şi – trebuie să vă amintiţi acest lucru – tot ce aveţi în jur, în orice formă, provine din mintea voastră. Deci, o minte care are o legătură absolută cu Dumnezeu, cu Sursa, cu Tot-ce-este şi care este complet conştientă de legile manifestării, ea poate schimba orice. Schimbarea vremii nu este mai greu de făcut decât schimbarea postului de televiziune. Asta-i tot ce se întâmplă. Efectele fricii – iar acea furtună era o manifestare a fricilor fiinţelor din acea barcă – au putut fi schimbate de conştiinţa mea calmă şi iubitoare. Asta s-a întâmplat.

Aceste minuni nu mai par la fel de miraculoase atunci când începi să înţelegi că tot ceea ce vezi se desfăşoară în mintea ta ca un vis; pentru că în starea de vis, în experienţa normală de somn, poţi schimba lucrurile instantaneu, de îndată ce devii lucid că visezi.

Voi nu înţelegeţi că această idee de visare lucidă se poate aplica şi vieţii pe care o trăiţi acum. Asta-i tot ceea ce făceam: îmi manifestam capacitatea de a visa lucid în ceea ce voi consideraţi a fi realitate. Totuşi, pe măsură ce îţi ridici conştiinţa din lumea fizică în sferele superioare, lumea fizică pare să existe la un alt nivel de vis. După ce treci în viaţa de apoi, în experienţa vieţii de după viaţă, atunci îţi vei aminti de viaţa fizică ca de un vis, la fel ca atunci când te trezeşti din somn. Când treci în non-fizic, când te întorci în tărâmurile superioare, îţi aminteşti de această viaţă ca şi cum ar fi fost un vis. Iar pentru unii dintre voi, a fost un coşmar. Tocmai asta dorim să schimbăm. Nimeni nu trebuie să trăiască într-un coşmar. Aveţi capacitatea de a vă schimba visul, dar trebuie să înţelegeţi cum funcţionează sistemul.

Acelaşi principiu, desigur, se aplică şi la înmulţirea pâinilor şi peştilor. Când mintea este în rezonanţă cu ceea ce este creaţia, când este conectată la Tot-ceea-ce-există, facând observabil tot ceea ce există (pentru că numai o mică parte a procesului creator este observabil şi o mare parte din el nu se poate observa în lumea voastră; nu vedeţi multe lucruri), atunci nu există nicio problemă să multiplici obiectele şi să le transformi. Deci, în esenţă, ce s-a întâmplat a fost că un număr mic de obiecte au fost multiplicate. Şi iarăşi spun, când realizaţi că acesta este rezultatul contactului vibraţional cu adevărul, atunci înţelegeţi că lumea voastră poate fi schimbată în absolut orice mod.

Repet, principiul pe care îl predicam în misiunea mea era că Împărăţia cerurilor este înăuntru. Împărăţia cerurilor este ideea ca lumea voastră să fie exact aşa cum doriţi: plină de iubire, relaţii minunate, abundenţă şi bucurie. Acea împărăţie este conţinută în mintea voastră, la fel cum şi opoziţia faţă de acea Împărăţie este conţinută tot în mintea voastră.

Despre asta a fost vorba în misiunea mea. Demonstram ce poate crea mintea umană, care este rezultatul absolut al conexiunii cu Sursa, cu dragostea şi cu creativitatea. Prin minuni, am atras atenţia, prin contrastul creat între experienţa comună şi experienţele vizuale produse de vindecări, de abundenţă şi de transformare a formelor fizice. Toate acestea le-am demonstrat pentru a convinge oamenii să asculte ceea ce spuneam. Cu toate acestea, m-am lovit de mintea lor condiţionată de o cultură foarte îngustă şi materialistă, care avea la bază vărsarea de sânge.

Fă lucrarea acolo unde este nevoie

Exista pe atunci credinţa profundă că moartea ar aduce ceva bun şi că ar fi o acţiune pozitivă, aşa că aveam de a face cu o gloată dificilă, ca să zic aşa. Erau o mulţime de cârcotaşi şi o mulţime de fiinţe care credeau opusul a ceea ce îi învăţam eu, anume, că iubirea este calea. Tocmai din cauza lor am predicat în acea cultură şi epocă. V-am descris mai devreme călătoria mea în Orientul Îndepărtat şi acele investigaţii paşnice şi ezoterice pe tărâmurile minţii care aveau loc în Tibet şi în nordul Indiei şi, cu adevărat, inima mea ar fi vrut să rămân acolo. Mi-a plăcut pasivitatea şi calmul lor şi mi-au plăcut cercetările inteligente ale minţii umane care se desfăşurau acolo, dar lucrarea mea trebuia făcută în altă parte a lumii. Am plecat cu regret de acolo, dar Maria se afla aici şi am ştiut că aici trebuia să fie realizată lucrarea mea.

Nu este nevoie să faci lucrarea acolo unde ea se face deja! Trebuie să faci această lucrare, învăţându-i cum să-şi uşureze suferinţa, acolo unde oamenii suferă. Nu-i nevoie să predici la cei deja convertiţi – aşa se spune, nu-i aşa? Nu-i nevoie să predici celor convertiţi; ci trebuie să predici oamenilor care suferă. Cealaltă faţă a monedei este că fiinţele care suferă sunt departe de locul în care eşti tu şi, prin urmare, trebuie să găseşti un limbaj pe care să-l audă şi să-l înţeleagă de acolo de unde sunt ei. De aceea am predicat în felul cum am făcut-o în adunările publice.

Pe măsură ce misiunea mea continua, apărea şi multă dezaprobare. Cu cât se adunau mulţimi mai mari şi cu cât căpătam mai multă influenţă asupra oamenilor din zonă, cu atât preoţii şi oficialii din aceste zone deveneau mai îngrijoraţi. Creştea dorinţa de a pune capăt acestei forţe perturbatoare, pentru că trebuie să înţelegeţi că produceam evenimente de mari proporţii prin învăţăturile şi prezenţa mea care, uneori, paralizau un oraş timp de o zi. Erau atât de mulţi oameni care veneau să mă asculte vorbind, atât de mulţi oameni ce aveau membri ai familiei bolnavi sau care voiau să-şi vindece trupurile, încât oraşe întregi încetau să funcţioneze pe durata vizitei mele. Din acest motiv, vizitele mele erau scurte şi plăcute, după cum spuneţi voi.

Dar chiar şi aşa, autorităţile din acele zone tot bombăneau şi mă dezaprobau, aşa că mă deplasam tot timpul. Chiar şi oficialii de rang înalt din zona guvernului auzeau aceste poveşti şi marii preoţi ai Bisericii, structura religioasă din acea vreme, care se simţeau complet ameninţaţi de mine, văzând că aveam mai multă influenţă asupra enoriaşilor pe care îi controlau înainte. Îşi pierdeau puterea, iar asta a însemnat începutul sfârşitului misiunii mele de predicare.

Am vorbit cu multe, multe mii de oameni şi am vindecat multe, multe sute de oameni. Am instruit mulţi oameni în privat în principiile învăţăturilor mele, astfel încât ei să poată influenţa alte fiinţe prin propria lor aliniere cu adevărul şi prin propria lor rezonanţă vibraţională cu dragostea, care pune corpul într-o stare aptă de a face vindecări, într-o stare de bunăstare. Dar se auzeau şoapte că se pun la cale conspiraţii pentru a mă acuza de activităţi infracţionale.

Aici povestea ia o întorsătură greu de înţeles pentru voi. Voi iubiţi viaţa şi credeţi în viaţă, deşi nu-i chiar vorba de dragoste pentru viaţă mereu; ci adesea, aveţi doar un ataşament faţă de ea, care nu este iubire. Dar în ataşamentul vostru faţă de viaţă şi în convingerea că voi sunteţi corpul, nu înţelegeţi cum am putut să-mi întâmpin sfârşitul catastrofal cu atâta seninătate, aşa cum am făcut-o. Totuşi, trebuie să înţelegeţi că în toată perioada după iluminare, puteam să ies din corpul fizic la dorinţă. În timpul meditaţiei, mă puteam arăta în alte locuri. Purtam conversaţii cu oamenii şi ei vedeau în faţa lor o iluzie manifestată fizic a corpului meu, ceea ce aţi numi o iluzie complet tridimensională în timp real. Totuşi, în acel moment, eu meditam liniştit undeva, într-o peşteră. Ajunsesem la completa înţelegere a realităţii mele, a realităţii adevărate pe care o poţi experimenta atunci când mintea este trezită.

Cel mai greu mi-a fost, desigur, cu familia. Această parte a poveştii devine dificilă pentru mine, deoarece Maria nu se afla la aceeaşi vibraţie spirituală, în ciuda iubirii noastre unul pentru celălalt şi a familiei pe care am creat-o împreună. A fost ceva foarte greu de suportat pentru ea, dar ştia din numeroasele noastre discuţii (discutasem chestiunea aceasta de ceva vreme, ceea ce a făcut-o să verse multe lacrimi şi să-mi ceară să nu iau parte la aşa ceva, dar i-am spus că deja lucrurile se precipitau) că nu puteam să nu predic, iar autorităţile nu-mi vor mai permite să predic. Se pregătise o furtună perfectă, care trebuia să se încheie printr-o confruntare.

Nu mi-am dorit-o. Partea umană din mine nu a vrut-o, dar partea din mine care era conectată la Sursă, care avusese acele experienţe în afara corpului şi cunoştea adevărata mea natură, era neînfricată în faţa morţii, ştiind că moartea este o iluzie. Ştiam că moartea nu este reală şi ştiam că voi putea să mă manifest din nou sub o formă fizică, că voi putea să recreez un corp la fel de uşor cum aceste fiinţe urmau să-mi distrugă corpul.

Cel mai dificil aspect al învăţăturii mele, cel mai dificil aspect al vieţii mele pe Pământ a fost să o conving pe iubita mea Maria că aceasta era calea celei mai nobile intenţii şi a celui mai înalt rezultat.

Fiii noştri nu ştiau nimic despre viaţa mea, la fel cum copiii voştri habar nu au despre cariera voastră. Ei nu ştiu dacă sunteţi un avocat de penal sau un actor sau altceva. Ei nu ştiu ce munciţi voi şi nici nu le pasă. Sunteţi părinţii lor şi asta-i tot ce le pasă – să stea în poala voastră şi să vă îmbrăţişaţi, să vă jucaţi şi astfel de lucruri. Copiii mei erau la fel. Nu i-am implicat în ceea ce se întâmpla în lumea adulţilor.

Iuda

Pe măsură ce numărul conspiraţioniştilor a crescut şi au devenit tot mai puternici, mi-a devenit clar că venise momentul pentru răfuială. În loc să încerc s-o evit, m-am dus direct spre mijlocul furtunii. Asta s-a întâmplat când m-am dus la Ierusalim, ştiind dinainte la ce voi fi supus. Trădarea aceluia pe care îl numiţi Iuda, acea sărmană fiinţă care a devenit simbolul urii, suspiciunii şi înşelării în toată lumea, a jucat un rol divin în transformarea mea, dar rolul său în acea călătorie a fost foarte dureros pentru el ca om. Dar la nivel spiritual, nu a suferit nicio judecată.

Această fiinţă nu a fost condamnată în niciun fel şi, de fapt, el a trecut în non-fizic la scurt timp după ce şi eu trecusem în non-fizic, iar minţile noastre s-au întâlnit, au intrat în comuniune după plecarea noastră din planul fizic. El a devenit conştient că participase pe deplin de la nivel spiritual în acea trădare teribilă, cum a fost ea considerată. Dar asta a fost misiunea vieţii lui. El se oferise voluntar să joace acel rol în această dramă iar, după ce a trecut dincolo, i s-a dat această informaţie. O perioadă de timp l-au cam chinuit regretele, crezând că el era complet responsabil de moartea mea. Totuşi, după ce a trecut dincolo, i s-a dat informaţia că acesta fusese un efort comun şi că eu intrasem de bunăvoie în acea experienţă pentru a demonstra adevărul învăţăturii mele. Exact asta s-a întâmplat. Am demonstrat că eu nu eram corpul. Am demonstrat că moartea nu este reală, iar aceasta a fost cea mai excelentă ocazie să le arăt ucenicilor adevărul despre existenţa mea.

Corpul nu înseamnă nimic

Trebuie să înţelegeţi că, din perspectiva mulţimii fiinţelor care nu contau deloc, eu am fost doar o persoană cu un comportament inacceptabil care a fost ucisă din acea cauză. Atât au înţeles din tot ce s-a petrecut, nimic mai mult. În schimb, pentru toate fiinţele pe care le învăţasem – toţi ucenicii pe care îi instruisem, toţi acei prieteni apropiaţi şi dragi cărora le predicasem şi îi învăţasem timp de mulţi ani – acesta a fost un eveniment puternic. Acesta a fost un eveniment care mi-a demonstrat abilitatea de a depăşi fizicul – dar nu pentru că aş fi fost fiul lui Dumnezeu. Nu am pretins niciodată asta. N-am spus aşa ceva. Întotdeauna mi-am afirmat egalitatea cu alte fiinţe. Întotdeauna mi-am afirmat identitatea cu ceilalţi şi continui s-o proclam şi în acest text. Dar aveam anumite abilităţi, datorită practicii mele şi a iluminării, pe care alte fiinţe nu o aveau în acel moment. Aşa că mă aflam în condiţia profesorului care îşi instruieşte elevii.

Nu a fost vorba de niciun sacrificiu. Aceasta este un mesaj foarte important al acestei cărţi. Căci cultura voastră a interpretat greşit acest act de răstignire şi moarte, în sensul că mi-am sacrificat viaţa pentru alte fiinţe. Nu asta am făcut. Eu nu am murit. Mi-am sacrificat corpul, dar corpul meu nu însemna nimic. Acesta a fost mesajul răstignirii: Corpul nu este nimic. Este deja un cadavru; nu înseamnă nimic în sine. Forţa animatoare, spiritul, mintea trezită poate anima trupul din propria voinţă şi asta-i învăţam eu. Pentru multe, multe, multe generaţii, cultura voastră şi Biserica au considerat în mod eronat acest act de elevare a conştiinţei ca fiind un act de sacrificiu, şi nu este cazul. Nu sacrificiul a fost motivul şi nici nu-i necesar.

Nu am sacrificat nimic. Doar mi-am predat trupul, care oricum nu avea nicio importanţă pentru mine, pentru a fi distrus şi ucis, ca să dau exemplu că asta nu mă va opri; că nu va fi sfârşitul meu. Acest fapt nu avea să împiedice învăţătura mea în niciun fel. Aşadar, această învăţătură pe care o promovează Biserica pe cont propriu, anume că sacrificiul este sfânt, aş dori să trecem peste ea. Aş vrea să nu o mai pomenim. Nu este nevoie să sacrificaţi nimic. Nu trebuie să vă sacrificaţi fericirea şi nu trebuie să vă sacrificaţi corpul şi nu trebuie să vă sacrificaţi în niciun fel. Obligaţia voastră este să vă trăiţi viaţa la maximum cu cea mai mare conştientizare, iubire şi exprimare-de-sine de care sunteţi în stare.

Eu asta am făcut. Mi-am trăit viaţa la maxim şi am înţeles lipsa de importanţă a corpului fizic şi, stăpânind arta fabricării unui corp nou oricând doream, înţelegeam cu adevărat cât de lipsit de importanţă era trupul. Şi am încercat să le demonstrez acest lucru discipolilor mei; Am încercat să demonstrez acest lucru fiinţelor pe care le învăţasem.

Translatarea Conştiinţei

Aici erau în joc forţe mai mari decât indivizii din poveste. Ucenicii mei nu doreau să plec. Voiau să continui în felul meu de până atunci, dar experienţa aceasta făcea parte din destinul meu. Era parte din calea care-mi fusese predestinată.

Am avut o viaţă magnifică pe Pământ. Am predicat, am vindecat şi am exprimat aceste adevăruri divine în planul fizic pentru ca toţi să le înţeleagă, dar timpul era limitat, iar această experienţă de a învinge moartea a făcut parte din călătoria mea, din misiunea de a-i învăţa pe alţii, pentru ca oamenii să poată fi martori la ea. Şi, desigur, această misiune m-a transformat în mintea şi în cultura voastră dintr-o fiinţă obişnuită într-una divină, aşa-numitul fiu al lui Dumnezeu, care bineînţeles că nu sunt mai mult decât voi. Voi sunteţi cu toţi copiii Cerului, aşa cum sunt şi eu.

Există nivele diferite de evoluţie, este adevărat, dar unul nu este mai valoros decât celălalt. Un copil de grădiniţă nu este mai puţin valoros decât un absolvent de facultate; ei doar se află în locuri diferite în cursul experienţei lor. Trebuie să începi de la grădiniţă ca să poţi ajunge la facultate. Deci, primele etape ale procesului de trezire nu au o valoare mai mică. Sunteţi cu toţii egali, aşa cum şi eu sunt egal cu voi.

Totuşi, asta a făcut parte din cadrul vieţii mele, din destinul meu, dacă vreţi. A fost o perioadă dificilă, deoarece aspectul meu uman îşi iubea soţia şi copiii. Mi-aş fi dorit să mă întorc la viaţa simplă de tâmplar şi pescar şi, uneori, să fac o drumeţie prin pădure. Mi-ar fi plăcut s-o fac. Dar nu puteam să dau înapoi cu această învăţătură şi această experienţă directă. Nu puteam să uit ceea ce ştiam. Nu puteam să-i întorc din drum pe toţi cei care mă cunoscuseră ca pe un neasemuit învăţător şi vindecător. Aveam un impact imens, iar lecţia finală pe care urma să o demonstrez nu a fost un sacrificiu; a fost o decizie conştientă, deşi foarte dificilă.

Am intrat în această experienţă cu emoţii amestecate; fără nicio îndoială că aşa a fost. Dar am acceptat de bunăvoie experienţa morţii, pentru că eram conştient de angajamentul pe care îl făcusem pentru a realiza această lucrare. Vă este greu să pricepeţi acest lucru – şi vă înţelegem, noi, cei aflaţi de partea aceasta a vălului – pentru că sunteţi ataşaţi de corp şi vă temeţi de durere, dar trebuie să înţelegeţi că am putut, în acel moment, să-mi scot conştiinţa din corp, astfel că suferinţa a fost, de fapt, destul de limitată. Martorii evenimentului nu ştiau ceea ce simţeam eu. Am putut să-mi scot conştiinţa din corp încă de la începutul procesului de crucificare şi am plecat mult mai repede decât cred oamenii.

Datorită multor ani de practică, în acel moment am putut să-mi translatez conştiinţa şi să o scot din corpul fizic. Deci trupul care atârna pe cruce nu eram eu. Conştiinţa care eram eu intrase deja în non-fizic şi era în comuniune şi discuta cu ghizii mei superiori, cu Sinele meu superior şi cu fiinţele care se ocupau de misiunea mea de pe partea non-fizică (erau ca nişte directori şi manageri de proiect, ca să zicem aşa). Am fost informat cu privire la scopul şi raţiunea acestui eveniment, despre structura sa şi despre toate credinţele şi ideile asociate care erau contestate de acest eveniment. Mi s-a spus că experienţa morţii desfiinţate prin ideea de înviere va fi cel mai puternic aspect al învăţăturii mele. Acesta a fost adevărul. Nu eram închis în corpul meu şi nu am înviat un cadavru. Nu asta s-a întâmplat. Cadavrul doar a fost dematerializat, iar eu am materializat un corp nou.

Acest corp nou a văzut draga mea Maria când m-am întors prima dată şi asta apare în înregistrările biblice (deşi, evident, nu din relatări ale martorilor oculari). Acestea sunt istorii care au fost repovestite, deci nu sunt foarte exacte. M-am întors la Maria după câteva zile pentru a petrece ceva timp cu ea şi cu fiii mei. Nu au observat nicio diferenţă la mine.

Revin în familie

Maria era tratată ca o văduvă, aşa că nimeni nu a deranjat-o. Am petrecut câteva zile împreună, eu fiind în forma mea astrală, dar foarte solidă, în sensul că putea fi atinsă şi pipăită. Era vizibilă şi arăta ca un corp care vorbea, respira, vorbea, râdea, iubea. Deci nu e vorba de nicio înviere a trupului mort. Ci doar am creat unul nou. Asta s-a întâmplat.

M-am arătat discipolilor mei şi, bineînţeles, nu trebuia să mă deplasez cumva; doar îmi dematerializam forma fizică şi mi-o rematerializam. Puteam să şi mi-o deghizez, astfel ca numai anumite fiinţe să mă poată vedea. Voi nu sunteţi familiarizaţi cu aceste principii, deoarece nu înţelegeţi non-fizicul. Spun din nou, acesta este motivul pentru care a fost scrisă această carte: ca să înţelegeţi mai mult din adevărul despre forma fizică sub care vă duceţi viaţa.

Mi s-a oferit ocazia să le arăt acestor oameni care mi-au fost atât de apropiaţi, atât de buni prieteni, că experienţa morţii nu era ceea ce credeau ei. Era important pentru ei să înţeleagă acest lucru odată cu mutarea mea într-un tărâm nou.

Desigur, vă puteţi întreba de ce, dacă aveam atâta putere ca să manifest un corp fizic oricând doream, de ce nu mi-am continuat viaţa? De ce nu am trăit mai departe în mod natural? Trebuie să înţelegeţi că, atunci când aţi ascensionat într-o sferă superioară, apare o forţă motrice care vă împinge să mergeţi înainte. Este o forţă motrice ce vă îndeamnă spre evoluţie, evoluţia conştiinţei. Este o forţă motrice care vă încurajează să păşiţi în noul tărâm şi să începeţi să-l cercetaţi, şi este o forţă inexorabilă. Nu vă puteţi împotrivi acestei forţe.

În lunile ce au urmat „morţii” mele, mi s-a îngăduit să vizitez mai multe fiinţe pe care le iubeam mult. Am petrecut multe zile cu unii dintre aceşti oameni, vorbind despre ceea ce se întâmplase şi despre motivul pentru care s-a întâmplat. Dar mulţi dintre discipolii mei nu puteau înţelege deloc ce se întâmpla. Totul era atât de departe de realitatea lor, încât au inventat poveşti pentru a-şi explica aceste fenomene. Au inventat explicaţii care aveau sens în lumea lor, deoarece ceea ce se petrecea, de fapt, nu prea avea sens în lumea lor.

Concepţiile care au rezultat nu au fost atât de elevate pe cât sperasem. Au fost impregnate de confuzia din mintea materialistă şi foarte pământeană a colegilor mei de călătorie. Maria a făcut o treabă mult mai bună, pentru că mă cunoştea atât de intim şi de bine, încât a înţeles cu adevărat ce se întâmplă. Cu toate acestea, au existat şi consecinţe. Era singură, dar a fost îndrumată, cu ajutorul conştiinţei mele şi cu ajutorul unor prieteni foarte buni, să se mute într-un alt loc. Şi vom intra în acest subiect în secţiunea următoare.

Acum voi detalia ceea ce s-a întâmplat cu familia mea după ce am trecut dincolo şi ce mi s-a întâmplat mie după ce am trecut dincolo, pentru că am ajuns abia la mijlocul poveştii. Mai sunt multe de descoperit. Vă ofer destule lucruri la care să meditaţi; destule chestiuni la care să vă gândiţi.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
30 martie 2021