<  Cuprins "ISUS - Autobiografia mea"

Cap.14: După Înviere

- capitolul paisprezece -

După Înviere

Înainte de a vorbi despre ce s-a întâmplat cu conştiinţa mea după întruparea ca Isus, aş vrea să închei povestea vieţii mele din planul fizic. Există multe versiuni despre ce s-a întâmplat cu familia mea după moartea mea, adică după ce, aparent, am abandonat-o pe Pământ.

Trebuie să înţelegeţi că, deşi am dispărut din planul fizic aşa cum îl cunoaşteţi voi, eu nu am dispărut din planul Pământului. În orice moment, puteam să manifest un corp care era fizic în toate privinţele. Nu vorbesc aici despre o imagine fantomatică. Nu vorbesc despre o imagine fără textură sau calitate. Vorbesc despre un corp pe care l-aţi recunoaşte cu toate simţurile ca fiind un om real, ca formă, ca miros, ca sunet şi prin contact tactil. O puteam face, pe baza experienţei mele şi instrucţiunilor pe care le-am primit.

În anii care au urmat răstignirii mele, mi-am făcut apariţia de multe ori în faţa oamenilor care mă iubeau şi pe care îi iubeam. Nu aveam niciun fel de restricţii. Dar, pe măsură ce treceau anii, eram chemat din ce în ce mai mult în non-fizic. Deci familia mea a simţit o mare uşurare. Iniţial, am petrecut o perioadă considerabilă de timp cu ei pentru a-i ajuta în durerea lor, fiindcă, la nivel intelectual, ştiau că am murit şi o simţeau la nivel emoţional. Dar de fiecare dată când mă arătam în această formă fizică pe care o recunoşteau a fi iubitul lor Isus, le uşuram durerea şi îi convingeam de ceea ce se întâmplă în realitate.

Deci, asta trăiau ei după răstignirea mea. Văzută din exterior, era o familie îndurerată din cauza pierderii unui soţ şi a unui tată, dar, în spatele uşilor închise, petreceam deseori serile cu ei. Deseori, petreceam timpul cu ei în corpul fizic pe care puteam să-l produc.

La fel s-a întâmplat şi cu discipolii mei. Timp de câteva luni, m-am arătat în faţa lor ca să-i învăţ ceea ce trăisem, dar am constatat foarte repede că erau atât de condiţionaţi de ideea morţii şi de frica lor de a nu fi persecutaţi de către autorităţile care m-au ucis, încât asta le-a blocat dorinţa şi deschiderea lor de a-mi percepe conştiinţa în felul în care îmi propusesem. Foarte repede după moartea mea, au devenit din nou influenţaţi de cultura lor. Au devenit influenţaţi de temerile lor. Au devenit influenţaţi de îngrijorarea pentru siguranţa lor fizică. Era o atestare în plus a ceea ce ştiam despre puterea credinţei oamenilor în moarte, fiindcă, deşi le-am dat dovezi că moartea nu este reală, mintea lor condiţionată încă mai credea în ea. Aşa că, treptat, mi-a devenit tot mai greu să mă manifest în faţa lor – nu pentru că n-aş fi putut s-o fac; nicidecum. Ci pentru că mintea lor refuza să mă mai vadă, aşa că, prin frica lor, au închis calea de comunicare.

Într-adevăr, asta păţim noi, cei din partea non-fizică, cu majoritatea dintre voi care trăiţi sub formă umană. Temerile voastre de moarte, temerile voastre să nu fiţi posedaţi, temerile voastre de cel rău, temerile voastre de spirite şi temerile voastre de fantome şi bântuire pun bariere în faţa a ceea ce noi considerăm a fi iubire, informaţii superioare, ocazii minunate de comunicare cu non-fizicul. Vă închideţi în cuşca voastră de frică şi nu vă mai interesează decât lumea fizică, şi astfel deveniţi şi mai temători, pentru că în mintea voastră aţi creat o lume înspăimântătoare. Lumea este înfricoşătoare când ai o viziune limitată şi nu înţelegi natura acestei realităţi în care trăieşti, anume că ea nu este singura expresie a vieţii şi că există multe altele în afara posibilităţilor tale de explicare. Trebuie să-ţi translatezi mintea într-o stare de concentrare pe non-fizic pentru a accesa aceste zone ale realităţii non-fizice.

De exemplu, acest medium a parcurs nu mai puţin de un deceniu de rugăciune şi practică şi concentrare pe non-fizic, schimbându-şi gândurile conştiente într-un mod care-i permite să se exprime cu neînfricare şi fără scuturi de apărare. Şi datorită acestei neînfricări şi lipse de autoprotecţie, s-au putut face conexiunile cu non-fizicul. De aceea este capabilă să comunice în felul acesta şi să primească aceste transmisii. Dar ea nu este un caz neobişnuit; ci a trecut printr-un proces de formare a minţii, folosind cartea numită “Un curs în miracole”, o carte transmisă de mine prin mintea unei femei din secolul al XX-lea, cu rol de manual de instruire pentru transformarea minţii. Acesta este, cu adevărat, procesul pe care îl predam discipolilor mei, dar ei s-au lăsat seduşi de forma mea fizică şi de personalitatea carismatică şi de capacitatea mea de a efectua acţiuni miraculoase în lumea fizică, încât nu şi-au transformat conştiinţa suficient de mult după plecarea mea ca să-şi poată menţine legătura cu non-fizicul, iar societatea lor materialistă şi agresivă le-a pus stavilă încă o dată.

Biserica este o creaţie umană

Când am convieţuit cu discipolii mei în planul fizic, le ofeream o stare permanentă de siguranţă, care i-a ajutat să-şi continue procesul de învăţare. Dar după ce eu am plecat, nu au mai reuşit să menţină conexiunea, din cauză că, pentru ei, a fost un eveniment extrem de traumatic şi negativ. Cu toate acestea, au existat şi câteva fiinţe pregătite de mine, care nu sunt neapărat cele cunoscute de voi, care au colaborat cu familia mea după aceea, deoarece aveau capacitatea de a se conecta cu mine. Nu erau atât de cunoscuţi public, deci nu se temeau prea tare. Un profesor are întotdeauna în clasă câţiva elevi care sunt mai buni decât alţii, iar aceştia erau în fruntea clasei mele. Le-am cerut acestor fiinţe să ajute la mutarea Mariei într-o altă locaţie. Nu am propus această mutare din cauza vreunei tendinţe dominatoare a personalităţii mele; ci în scop de protecţie. Acea societate devenise foarte agresivă, deoarece învăţăturile pe care le promovasem începeau să fie integrate în sistemul politic şi religios din acel timp şi spaţiu.

Trebuie să înţelegeţi că scopul meu nu a fost să creez o biserică. Nu puneam temelia unei biserici. Ci stabileam bazele unei schimbări de paradigmă. Stabileam bazele unei schimbări de conştiinţă. Dar elementul uman, dorinţa de putere, control şi influenţă din societatea acelor vremuri au decis să construiască o structură în jurul învăţăturilor mele şi să o numească Biserica creştină.

Intenţia mea fusese ca fiecare fiinţă să aibă independenţă, libertate, exprimare de sine şi să treacă printr-un proces de transformare personală pentru a se conecta cu non-fizicul şi a avea experienţa personală de iluminare şi trezire. Aceasta a fost intenţia mea. Nu a fost intenţia mea să lansez o biserică, în ciuda a ceea ce spun oamenii despre acţiunile mele. Nu am sugerat niciodată ca oamenii să construiască clădiri în numele meu. Nu am sugerat niciodată ca oamenii să-mi ofere sacrificii de vreun fel. N-am spus nimănui să se închine la mine în vreun fel. Le-am spus mereu să intre în interior, să-şi schimbe gândurile şi să-şi modifice modul de percepere a lumii. Aceasta a fost misiunea mea. Nu construirea unei biserici. Nu să clădesc aceste structuri care au emanat pe planetă din existenţa mea. Trebuie să înţelegeţi că Biserica a fost o creaţie umană.

Cu toate acestea, a existat o urmare a edificării acestei Biserici, această impunere structurală a învăţăturilor mele, ca să zic aşa. A fost manifestarea ideilor unor bărbaţi; dar de-a lungul timpului, am fost influenţat de gândurile şi rugăciunile a milioane de oameni. Voi vorbi despre asta mai târziu.

Fuga în Franţa

Există o curiozitate printre voi cu privire la ce s-a întâmplat cu familia mea şi cum şi-au trăit viaţa mai departe. Revin la acel aspect al poveştii pentru a conchide, înainte de a discuta despre lucrurile de ansamblu, adică despre Biserica Catolică şi manipularea şi influenţa care au rezultat din viaţa mea pe planetă.

Doi dintre discipoli au continuat să se conecteze cu mine şi să îmi pună în aplicare dorinţele, aşa cum se manifestau ele prin corpul meu astral. Îl numesc corp astral pentru că nu era un corp în sensul normal. Totuşi, cu toţii vă fabricaţi corpurile în fiecare secundă – nu uitaţi acest lucru – iar eu am reuşit să o fac într-un mod atât de bine controlat, încât părea a fi magic sau miraculos. Dar toţi vă fabricaţi corpurile în fiecare secundă prin credinţele voastre. Le puteţi transforma, schimbându-vă convingerile şi credinţele. Subliniez asta acum, pentru a vă reaminti că nu sunteţi diferiţi de mine. Pur şi simplu, nu înţelegeţi principiile şi nu înţelegeţi metodologia transformării. Vă puteţi vindeca cu toţii. Vă puteţi transforma cu toţii şi vă puteţi transforma coşmarurile în vise de fericire, abundenţă, sănătate, bucurie şi dragoste.

Familia mea a fost îmbarcată şi a ajuns pe coasta mediteraneană a ţării pe care acum o numiţi Franţa. Nu a fost o călătorie atât de lungă. Se făceau multe călătorii [către Italia]. Prieteni dragi au închiriat o corabie pentru a-mi ajuta familia – soţia şi cei doi fii ai mei – să călătorească în ţara pe care o numiţi Franţa.

Am fost cu ei în acea călătorie. Nu erau speriaţi şi nu erau singuri. Am călătorit cu toţii împreună, deoarece fiinţele care ne-au fost alături în acea călătorie înţelegeau principiile de manifestare pe care le stăpâneam şi nu erau deloc surprinşi sau şocaţi. Studiaseră şi ei cu mine de mulţi ani, la fel ca Maria. Şi, bineînţeles, copiii mei – în ciuda faptului că nu le-am povestit despre maşinaţiunile politice de la sfârşitul vieţii mele, pentru a-i proteja – mă cunoşteau şi ştiau ce predicam, căci i-am învăţat şi pe ei.

Am ajuns în sudul Franţei şi ne-am aventurat în interiorul acelei ţări. Nu voi menţiona locuri specifice, dar cu ajutorul acelor compatrioţi, discipoli, prieteni dragi şi de încredere, Maria a avut destui bani pentru a se stabili într-o casă din acea zonă şi a început să-şi trăiască viaţa.

Am vizitat-o de-a lungul întregii ei vieţi. Am continuat să fim soţ şi soţie în sensul firesc. Dormeam împreună; făceam dragoste, pentru că mă aflam frecvent acolo în formă fizică. Pe măsură ce îmbătrânea, am început să-mi concentrez mai mult atenţia pe non-fizic, dar relaţia noastră a fost întotdeauna strânsă. Abia după moartea ei fizică din cauze naturale, la vârsta de şaptezeci şi patru de ani, mi s-a alăturat permanent în non-fizic.

Nu voi discuta despre viaţa fiilor mei şi ce s-a întâmplat cu ei; nu acesta este scopul acestei istorisiri. Mintea umană vrea să ştie cine, ce, unde au făcut, cu cine s-au căsătorit, câţi copii au avut şi cine le-au fost descendenţii. Este irelevant.

Eu sunt aici, vă vorbesc, şi asta-i tot ce trebuie să ştiţi. Non-fizicul este real. Non-fizicul devine tangibil în viaţa voastră dacă mintea vibrează la frecvenţa corectă. Vieţile fizice ale membrilor familiei mele sunt irelevante pentru această poveste şi subliniez acest lucru tocmai prin refuzul meu de a intra în detalii. Locaţia nu este importantă. Noi, cei aflaţi de această parte, nu dorim să facem sacru un loc fizic; asta vă aminteşte mereu de lumea materială, vă ţine blocaţi în planul material şi vă face să credeţi că altcineva este mai special decât voi. Nu este cazul, nu acesta este adevărul şi nu acesta este scopul nostru.

Scopul nostru este să vă convingem că vă puteţi conecta cu mine în fiecare zi din viaţa voastră într-un mod real, tangibil şi semnificativ şi că vă puteţi transforma propria minte dintr-una specifică tărâmului fizic, inferior în alta ce rezonează cu sferele superioare, astfel încât să puteţi trăi o viaţă miraculoasă. Puteţi trăi genul de viaţă pe care eu am trăit-o: ajutând oamenii, creând abundenţă şi trăind într-o căsnicie iubitoare şi împlinitoare, toate aceste lucruri. Aceste viitoruri vă sunt posibile dacă înţelegeţi acest concept, că lumea manifestată fizic este efectul minţii voastre şi nu ea este cauza suferinţelor voastre.

Acesta este mesajul din spatele acestei cărţi: cum să vă schimbaţi conştiinţa, astfel încât să puteţi manifesta ceea ce doriţi în lumea fizică şi să trăiţi o viaţă de abundenţă şi pace până când vă veţi trezi complet, şi astfel nu veţi mai avea nevoie să vă manifestaţi în lumea fizică gândurile limitate, credinţele limitate şi conceptul limitat despre sine.

Această lume este o reprezentare fizică a credinţelor voastre limitate şi neadevărate, şi de aceea această lume vi se pare dificilă. Pe măsură ce asimilaţi aceste concepte despre fiinţa non-fizică care sunteţi cu adevărat şi despre lumea fizică, care-i doar o reprezentare a ceea ce trebuie să schimbaţi în interiorul vostru, veţi putea urca scara către iluminare şi veţi începe să urcaţi în sferele miraculosului, nemuririi şi energiilor veşnic vii, aici unde locuiesc eu şi mulţi dintre prietenii mei dragi.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
31 martie 2021