<  Cuprins "Channeling cu Jeshua"


Lucrătorul pentru Lumină (III)

Capitolul "Lucrătorul pentru Lumină III" din cartea dictată Pamelei Kribbe de către Spiritul lui Jeshua (Isus Cristos) „The Jeshua Channelings” (Channeling cu Jeshua).

Lucrătorii pentru Lumină se încarnează pe Pământ

lightworker

Lucrătorii pentru Lumină se încarnează pe Pământ

Când v-aţi încarnat pe Pământ, tocmai începuserăţi tranziţia de la o conştiinţă bazată pe ego la cea bazată pe Inimă. Am schiţat cele patru etape ale acestei tranziţii. Primul pas l-aţi făcut atunci când aţi devenit conştienţi de dorinţa voastră de „altceva”, ceva diferit de lupta pentru putere care vă satura vieţile înainte.

Această luptă v-a dat un scop şi un sens pentru o perioadă substanţială de timp. Fascinaţia pentru putere v-a determinat să folosiţi fiinţa umană ca pe o marionetă în luptele voastre galactice. Toate imperiile galactice au trecut prin asta. Dar când energiile beligerante au fost transpuse pe Pământ, cu omul ca teren al lor de joacă, aţi devenit mai mult nişte observatori şi v-aţi retras din luptele directe. Urmăreaţi ceea ce se întâmpla pe Pământ. Aţi văzut cum fiinţa umană ajunge la o stare pe care voi o atinseserăţi cu mult timp înainte. Deveniserăţi războinici sofisticaţi, cu metode rafinate de manipulare psihică şi de război. Omul urma să devină la fel, având implanturile voastre genetice.

Aceste implanturi genetice i-au provocat o dezvoltare mentală de nivel înalt. Funcţiile instinctului natural şi ale emoţiilor i-au fost suprimate, mai mult sau mai puţin, în favoarea funcţiei de gândire şi raţionament.

Am menţionat că influenţele galactice au provocat un nivel ridicat de frică în omul aflat în curs de dezvoltare. De fapt, acest element de frică era strâns legat de accentul exagerat pus pe gândire. Într-o stare de echilibru interior, frica este depăşită sau evaluată limpede de abilităţile naturale intuitive şi de capacitatea de a simţi ce este corect sau adecvat să faci. Însă când primează facultatea gândirii, frica tinde să fie amplificată, deoarece procesul logic mecanic al gândirii nu permite intuiţiei sau simţirii să se amestece. Atunci când facultatea gândirii este alimentată de emoţia fricii, ea tinde să se dezlănţuie haotic şi să producă idei delirante, de a controla totul şi pe toţi. Regimurile dictatoriale sunt un exemplu al dezlănţuirii haotice a acestei facultăţi mentale.

Reacţia corectă în faţa fricii este să nu gândeşti mult. Gândeşte mai puţin şi ai încredere în curgerea naturală a vieţii. Revino în starea de graţie, care este dreptul tău din naştere. Nu te mai agăţa, ci eliberează strânsoarea.

Când stadiul de dominaţie egotică a luat sfârşit în sufletele lucrătorilor pentru Lumină, ele s-au deschis către un nou mod de a fi. V-aţi îndreptat intuitiv către energia Inimii. Aţi căutat, de fapt, un tip de creativitate care să fie mai mult decât un simplu joc de-a puterea. Aţi simţit că lupta pentru putere era distructivă şi nu putea crea nimic nou, deoarece ucidea şi înghiţea tot ceea ce era „diferit”.

Încercând să controlaţi şi să dominaţi viaţa, fie în interior sau în exterior, încercaţi să faceţi realitatea statică şi previzibilă. În fond, puterea este incredibil de plictisitoare.

Când aţi devenit conştienţi de acest lucru, v-aţi dat seama că adevărata voastră dorinţă nu era de a avea putere, ci de a fi cu adevărat creativi. A fi realmente creativ înseamnă a fi în contact cu propria divinitate.

Deoarece sunteţi fiinţe divine, ori că faceţi, ori că nu faceţi ceva, voi creaţi întotdeauna un fel de realitate. Creativitatea este însăşi natura voastră. În faza ego-ului, aţi explorat posibilitatea de a vă nega adevărata natură. Într-adevăr, este şi acesta un act creator la un anumit nivel, deşi cam sucit. Totuşi, a fi cu adevărat creator înseamnă a crea în armonie cu viaţa, nu cu moartea.

Când aţi priceput acest lucru, vi s-a trezit amintirea lui „Acasă”. Amintirea vagă a unei stări de unitate pură şi fericită v-a revenit în conştiinţă şi aţi înţeles că aceasta era, cumva, cheia fericirii. Dar vă simţeaţi neajutoraţi şi neştiutori, neavând nicio idee cum să o atingeţi. Ştiaţi că ego-ul nu are răspunsul, dar încă nu intraserăţi cu adevărat în sfera conştiinţei bazate pe inimă.

În acelaşi timp, creştea în voi un sentiment tot mai puternic de remuşcare şi vinovăţie pentru ce le făcuserăţi fiinţelor umane de pe Pământ.

În special pe Pământ, conştiinţa a avut ocazii minunate de a se exprima liber în multe feluri diferite. Pământul a fost sortit să fie un unificator al diferitelor energii, un creuzet în care energii diferite şi chiar opuse să găsească căi de a coexista în armonie. Terenul de joacă energetic al Pământului a fost creat pentru a găzdui multe energii eterogene.

Diferenţa dintre a trăi pe Pământ şi a trăi în alte locuri din univers, fie la nivel fizic, fie la nivel astral, constă în enorma varietate de energii prezente pe Pământ. Mai mult, această varietate nu se prezintă doar ca o vastă gamă de forme de viaţă sau de specii. Ea este, de fapt, prezentă şi în cadrul unei singure fiinţe, fiinţa umană. Fiinţa umană poate găzdui un spectru de energii într-o gamă mai largă decât orice altă fiinţă. Aveţi în voi energia criminalului şi a sfântului, energia copilului, a adultului şi a bătrânului, energia bărbatului şi a femeii, energia activului şi a pasivului, energia raţionalului şi a emoţionalului, energia apei, a aerului, a focului şi a pământului, etc. Acest lucru poate părea banal sau, pur şi simplu, firesc pentru voi, ca fiinţe umane, dar pentru orice altă fiinţă din univers este o adevărată performanţă. Este o adevărată realizare să fii om, chiar fără să fi făcut nimic special.

Dar cea mai deosebită calitate a fiinţei umane este capacitatea de a îmbina energii care păreau incompatibile înainte. Omul a fost conceput nu doar pentru a conţine toate aceste energii diferite, ci şi pentru a fi un mediator, un conciliator între ele.

Motivul pentru care Spiritul sau Dumnezeu sau Tot-ce-există a inventat conceptul de fiinţă umană este că universul ajunsese într-o situaţie de stagnare. Conştiinţa, pe măsură ce explora viaţa în afara Unităţii, avea tendinţa de a încerca diferite forme de viaţă, în diferite planuri şi în diferite locuri din univers. După ce experimenta tot ceea ce era posibil într-o anumită formă de viaţă, sufletul o părăsea – în sensul că nu se mai întrupa în ea – şi trecea la alte forme de viaţă care răspundeau nevoilor sale specifice. Nu era nevoie să transforme energia pe când trăia într-o anumită formă de viaţă. Când dorea o schimbare, intra în alt corp. Acest lucru nu se întâmpla fiindcă sufletele ar fi fost leneşe sau superficiale. Majoritatea corpurilor, variind în densitate de la cele fizice la cele astrale, ofereau game limitate de experienţă şi, prin urmare, oportunităţi limitate de a evolua sau de a se transforma cât timp se aflau în acel corp. Corpul nu putea să conţină atât de multe energii diferite.

De exemplu, dacă trăiaţi pe o planetă de apă, unde vă încarnaţi ca fiinţă de apă, acest lucru vă permitea să experimentaţi natura apei în tot felul de moduri. „Senzaţia” de a fi lichid, de a nu fi fix, de a curge, de a te mişca, este minunată, într-adevăr. Dar atunci când aţi dorit experienţa de a fi fix şi nemişcat, a trebuit să părăsiţi acel corp şi să trăiţi în interiorul unui munte pentru o vreme. De asemenea, atunci când trăiaţi ca fiinţe galactice în căutarea puterii, nu prea aţi putut să vă schimbaţi conştiinţa în acele corpuri.

Consecinţa acestei game limitate sau specializate de experienţe într-un singur corp a fost că lumea formelor de viaţă s-a blocat. Nu mai putea să evolueze sau să se extindă şi s-a blocat într-un fel de stagnare.

Puterea unică a fiinţei umane este aceea de a deţine o gamă largă de energii şi de a le aduce într-o stare de echilibru creativ, nu static. De fapt, această putere este echivalentă cu abilitatea de a transforma întunericul în lumină, adică este puterea alchimiei spirituale. Ceea ce aduce energiile anterior opuse într-o stare de armonie dinamică este energia Cristică, energia care păstrează unitatea în faţa dualităţii. Este aceeaşi energie care transformă întunericul, acceptându-l şi permiţând astfel ca frica să se transforme în bucurie. Energia Cristică este „a treia energie” care uneşte prin acceptare. Forţa sa alchimică rezidă în calitatea sa de a fi atotcuprinzătoare, atotîngăduitoare şi neînfricată.

Voi, fiinţele umane, sunteţi singurele fiinţe care au această capacitate de alchimie spirituală. Nici plantele, nici animalele, nici îngerii, nici „stăpânii întunericului” nu au această putere.

Toate celelalte suflete pot experimenta cum este să fie luminoase, cum este să fie întunecate, cum este să fie toate tipurile diferite de fiinţe din univers, dar nu pot experimenta cum este să transforme întunericul în lumină, rămânând în forma de viaţă actuală. Nici nu-şi pot imagina cum este să te schimbi la nivel interior într-atât, încât să-ţi creezi o altă realitate fizică şi spirituală pe măsură ce avansezi.

Sufletele care sunt încarnate în alte forme de viaţă decât cea umană îşi „creează propria realitate” şi au liber-arbitru, dar au mai puţine posibilităţi de a traversa stări de conştiinţă foarte diferite şi chiar opuse în timp ce rămân în acelaşi corp, în aceeaşi formă (umană). Voi, ca oameni, sunteţi constructori de punţi sau alchimişti spirituali, iar acest lucru face ca Pământul şi fiinţa umană să fie unice.

< Sus >

Ne întoarcem acum la povestea noastră despre sufletele lucrătorilor pentru Lumină care se simţeau neliniştite şi regretau intervenţia lor asupra fiinţei umane. Şi-au dat seama că pe Pământ se pregătea un joc cu totul nou, un joc plin de promisiuni, pe care ele făcuseră tot posibilul să-l înăbuşe. Sufereau din această cauză. Şi-au dat oarecum seama, de asemenea, că, prin actele lor de egoism, îşi împiedicaseră propria călătorie spirituală spre Lumină şi adevărata bucurie.

De asemenea, când v-aţi trezit din somnul ego-ului, aţi văzut că Pământul era un loc atât de frumos, o planetă verde, plină de viaţă. Asta a stârnit amintiri profunde în voi. Aţi fost prezenţi chiar la începutul vieţii pe Pământ. Pe atunci, planeta încă nu-şi pierduse inocenţa. În acele vremuri îndepărtate, înainte de căderea voastră în conştiinţa războinică, făceaţi parte din paradisul de pe Pământ, ca fiinţele angelice care hrăneau şi se îngrijeau de viaţă. Aţi fost îngeri în Grădina Edenului. Chiar dacă mai târziu v-aţi arătat partea întunecată în calitate de războinici galactici, de asemenea, în vremurile străvechi vă manifestaserăţi şi un aspect luminos şi pur, când pregăteaţi planeta pentru venirea sufletelor pământene. Aţi contribuit la înflorirea planetei verzi şi, la un anumit nivel, ştiaţi asta când aţi ieşit din stadiul de conştiinţă de „războinici”. Ştiaţi şi că aţi distrus ceea ce hrăniserăţi şi ajutaserăţi să apară.

Când aţi înţeles potenţialul şi frumuseţea Pământului, aţi simţit nevoia de a descinde şi a repara ceea ce fusese deteriorat. V-aţi întrupat în corpuri umane cu intenţia de a aduce Lumina şi de a crea valori bazate pe Inimă într-un mediu dominat de valori egotice. Dorim să detaliem puţin motivul de a aduce Lumina, deoarece există aici ceva care vă provoacă frecvent confuzii şi neînţelegeri.

Când voi, lucrătorii pentru Lumină, v-aţi încarnat pe Pământ, aţi început, de fapt, procesul de transformare interioară pentru a tranziţiona de la conştiinţa bazată pe ego la cea bazată pe Inimă. Urma să vă eliberaţi complet de conştiinţa bazată pe ego, iar viaţa pe Pământ vă oferea ocazia de a elimina ce mai rămăsese în voi din energia egotică. Energiile de care doreaţi să vă curăţaţi urma să le găsiţi în chiar fiinţa pe care o manipulaserăţi şi în care urma să locuiţi: în fiinţa umană, în voi.

Motivul cel mai profund pentru care aţi venit pe Pământ a fost acela de a vă împăca cu propriul întuneric interior şi aţi fost de acord să vă confruntaţi cu acest întuneric, ca fiinţe umane. Deşi deseori credeţi că vă aflaţi aici pentru a-i ajuta pe alţii sau pentru a ajuta Mama Pământ, motivul fundamental pentru care vă aflaţi aici este să vă vindecaţi pe voi înşivă. Aceasta este adevărata voastră lucrare pentru Lumină. Orice altceva este secundar.

La nivelul cel mai profund, sufletele voastre au dorit să îşi asume responsabilitatea pentru întunericul pe care l-au răspândit mai demult. Totuşi, asumarea responsabilităţii pentru partea voastră întunecată este, în principiu, o aventură solitară. Ea nu implică alte persoane pe care trebuie să le ajutaţi sau să le vindecaţi. Vă implică doar pe voi. Îi veţi ajuta şi pe alţii în acest proces, dar acesta este un efect colateral. Este important să pricepeţi ordinea importanţei lucrurilor, deoarece aveţi tendinţa de a exagera cu ajutorul dat altora. Acest entuziasm de a-i ajuta pe ceilalţi devine adesea o capcană, deoarece energia voastră se amestecă cu a celeilalte persoane şi, de cele mai multe ori, vă simţiţi apoi vlăguiţi şi dezamăgiţi. Vă rugăm să reţineţi: a oferi mai mult decât a primi nu este un fapt nobil sau mărinimos, ci este, pur şi simplu, o greşeală. Greşeala constă în faptul că tu crezi că ai fi oarecum responsabil pentru situaţia sau starea altcuiva. Acest lucru nu este adevărat. Fiecare este responsabil pentru propria fericire sau nenorocire. Iar asta-i o mare binecuvântare, deoarece oferă fiecăruia puterea de a crea şi, prin urmare, de a-şi schimba realitatea.

Nu sunteţi aici pentru a-i „repara” pe ceilalţi oameni sau pe Mama Pământ. Sunteţi aici pentru a vindeca rănile adânci din propria voastră fiinţă. Vă rugăm să vă ocupaţi de această sarcină şi atunci toate celelalte se vor aranja de la sine, fără niciun efort.

Când aţi venit pe Pământ şi v-aţi încarnat în corpuri umane, eraţi înclinaţi să luptaţi împotriva energiilor pe care doreaţi să le învingeţi. În acel stadiu, eraţi într-o situaţie paradoxală. Pe de o parte, ştiaţi că vă doreaţi „altceva” decât puterea şi vă dispreţuiaţi pentru ceea ce greşiserăţi înainte. Dar nu eraţi desprinşi de ceea ce uraţi în voi înşivă. Nu eraţi încă liberi de dominaţia ego-ului. Când aţi venit pe Pământ, aveaţi tendinţa de a vă supăra din cauza întunericului, de a vă înfuria din cauza lui, iar reacţia voastră a fost să luptaţi împotriva lui. Paradoxul este că voiaţi să vă luptaţi cu energiile egotice prin luptă, adică folosind chiar energia de care doreaţi să scăpaţi.

Încă nu eraţi conştienţi ce înseamnă cu adevărat o conştiinţă bazată pe Inimă. Atunci când priviţi din Inimă, nu există nicio luptă între Bine şi Rău. Realitatea Inimii le transcende pe amândouă. Inima nu se opune întunericului. Conştiinţa Inimii acceptă totul, Tot-ce-există. Este un tip de conştiinţă care exclude ideea că lupta ar putea rezolva ceva.

Cu toate că tânjeaţi după un mod paşnic, fără conflicte, de a face faţă realităţii, nu aveaţi experienţă în a trăi conform acestui ideal. Eraţi într-o zonă intermediară, o zonă de "no man's land", înaintea intrării într-un nou domeniu al conştiinţei.

Aşa că aţi început să faceţi tot felul de „greşeli”, în sensul că tot reveneaţi la felul de a fi la care voiaţi să renunţaţi. Eraţi nerăbdători să schimbaţi sau să convertiţi pe oricine sau orice grup care afişa un comportament egotic sau care îmbrăţişa valori bazate pe ego. Aceştia însă reacţionau agresiv, de multe ori nici măcar nu înţelegeau ce încercaţi să le transmiteţi. Lucrătorii pentru Lumină au fost persecutaţi timp de secole ca fiind vrăjitoare, păgâni sau agitatori politici. Ei păreau să fie conduşi de idealuri pentru care lumea nu era pregătită. Păreau diferiţi şi nu se potriveau în context. De obicei, se confruntau cu multă rezistenţă din partea celorlalţi.

Ceea ce s-a întâmplat este că aţi trecut în rolul de victimă după ce aţi jucat rolul de agresor pentru o perioadă destul de îndelungată în tărâmurile galactice. „Mânia voastră spirituală” a produs reacţii violente din partea mediului social şi aţi devenit victime, cunoscând umilinţa, durerea profundă şi slăbiciunea. Trauma de a fi respinşi şi/sau alungaţi în mod repetat în mai multe vieţi a lăsat cicatrici în sufletul vostru. Aţi ajuns să vă simţiţi lipsiţi de putere şi nedoriţi. În această viaţă, mulţi vă simţiţi obosiţi şi vă este dor de o lume mai iubitoare şi mai plină de sens.

Este foarte important să vă daţi seama că rolul de victimă este doar atât: un rol pe care îl jucaţi. Este o posibilă interpretare a faptelor, dar este una îngustă şi distorsionată. Nu sunteţi nici victimă, nici agresor. Sunteţi conştiinţa care a creat roluri pe care să le jucaţi pentru o perioadă de timp.

Nu sunteţi cu adevărat victima unei lumi cu o mentalitate egoistă şi materialistă.

De fapt, confruntările pe care le-aţi avut cu energii agresive, necooperante în multe dintre vieţile voastre, pur şi simplu, v-au reflectat în oglindă legătura voastră cu conştiinţa egotică, dependenţa voastră faţă de ea. Dacă vreţi să obţineţi rezultate prin luptă, veţi primi înapoi energia luptei. Aceasta este/era propria voastră energie care se întoarce la voi! Şi acesta este singurul sens al karmei.

Tendinţa de a lupta împotriva „răului” se bazează pe credinţa că răul este în afara ta şi că trebuie alungat din realitate. Invitaţia spirituală adresată vouă, lucrătorilor pentru Lumină, pe parcursul tuturor încarnărilor voastre, a fost întotdeauna aceea de a vă recunoaşte şi de a vă accepta latura întunecată şi de a-i înţelege rolul şi scopul.

Cea mai profundă invitaţie este să vă iertaţi pe voi înşivă şi să vă regăsiţi inocenţa. Sunteţi nevinovaţi şi aţi fost întotdeauna aşa. Puteţi înţelege cu adevărat acest lucru? Dacă da, nu veţi mai dori să schimbaţi lumea sau să luptaţi împotriva nedreptăţii. Veţi dori să vă jucaţi, să vă distraţi şi să vă bucuraţi de fiecare moment al vieţii voastre şi doar să fiţi cine sunteţi şi să vă împărtăşiţi fiinţa cu ceilalţi.

Atunci când voi, lucrătorii pentru Lumină, veţi renunţa la ideea că trebuie să luptaţi pentru ceva sau pentru cineva, nu veţi mai fi combătuţi de „lumea exterioară”, de societate sau de alţi oameni, în general, pentru că sunteţi diferiţi. Nu veţi dori să schimbaţi nimic şi, prin urmare, nu veţi întâmpina rezistenţă. Veţi şti că sunteţi oricând bineveniţi, că aduceţi o contribuţie valoroasă la această realitate şi că sunteţi apreciaţi de ceilalţi.

Când vă veţi elibera complet de conştiinţa egotică, veţi şti că sunteţi scutiţi de persecuţii sau ameninţări exterioare. Veţi fi depăşit rolurile de victimă şi agresor; călătoria voastră îşi va fi încheiat ciclul. Vă veţi fi eliberat de poverile karmice şi veţi fi total liberi să creaţi tot ceea ce vă doriţi.

Sunteţi pe punctul de a da naştere unei noi conştiinţe. Este conştiinţa care a renunţat complet la nevoia de a controla sau de a poseda ceva. Este eliberată de frică. Este conştiinţa Cristică.

Când eu, Jeshua, am trăit pe Pământ, am vrut să vă spun că spiritualitatea nu înseamnă un război între lumină şi întuneric. Este vorba despre găsirea unui nivel de conştientizare care depăşeşte binele şi răul, o stare din care poţi înţelege şi accepta toate lucrurile. „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntru”. Tot ceea ce aveţi nevoie se află în interior. Capeţi pacea, bucuria şi liniştea atunci când realizezi cu adevărat cine eşti: o fiinţă divină în formă fizică.

Abia atunci când realizezi că eşti aici pentru a te transforma şi a te vindeca, lucrurile încep să se schimbe cu adevărat pentru tine şi, ca efect colateral, şi pentru ceilalţi oameni din jurul tău. Lumea este ceea ce este şi cel mai nobil lucru pe care îl poţi face pentru ea este, pur şi simplu, să o iubeşti aşa cum este. Iubeşte şi observă frumuseţea oricărei fiinţe care se mişcă prin acest plan al realităţii.

Mulţi dintre voi vă simţiţi mişcaţi de energia mea, de energia lui Jeshua sau Isus. Acest lucru se datorează faptului că eu sunt ruda voastră. Eu am fost doar un lucrător pentru Lumină neîmpovărat de legături karmice, un lucrător pentru Lumină cu o înaltă înţelegere de sine. Sunteţi atinşi de energia mea, pentru că ştiţi că aceasta este energia spre care vă îndreptaţi. Energia Cristică este energia sinelui vostru viitor.

< Sus >

Traducere de Răzvan A. Petre
6 martie 2022