<  Cuprins "Channeling cu Jeshua"


De la ego la Inimă (III)

Capitolul "De la ego la Inimă III" din cartea dictată Pamelei Kribbe de către Spiritul lui Jeshua (Isus Cristos) „The Jeshua Channelings” (Channeling cu Jeshua).

Renunţarea la vechiul tu | Crearea din Inimă a realităţii | Adaptarea la stilul de a trăi din Inimă

lightworker

Renunţarea la vechiul tu

Tranziţia de la conştiinţa ego-ului la conştiinţa Inimii se parcurge de-a lungul mai multor etape:

1) Eşti nemulţumit cu ceea ce-ţi oferă conştiinţa ego-ului şi tânjeşti după „altceva”: începutul sfârşitului.

2) Observi legăturile tale cu conştiinţa egotică, recunoşti şi abandonezi emoţiile şi gândurile care o însoţesc: mijlocul sfârşitului.

3) Laşi să se stingă vechile energii bazate pe ego, arunci coconul, devii noul tău sine: sfârşitul sfârşitului.

4) Se trezeşte în tine conştiinţa Inimii, animată de iubire şi libertate; îi ajuţi şi pe alţii să facă această tranziţie.

Vom vorbi acum de etapa a treia. Dar înainte de asta, dorim să subliniem că tranziţia nu are loc pe o traiectorie dreaptă şi liniară. În unele momente, este posibil să vă întoarceţi la un stadiu pe care l-aţi lăsat deja în urmă. Dar o astfel de revenire vă poate conduce mai târziu la un mare pas înainte. Aşadar, ocolurile se pot dovedi a fi nişte scurtături. De asemenea, calea spirituală a fiecărui suflet este unică şi individuală. Prin urmare, schema pe care v-o propunem, cu cele patru etape diferite, trebuie privită doar ca o modalitate de a evidenţia unele puncte de cotitură ale procesului. Schemele şi categoriile sunt doar instrumente care pun în vedere o realitate care nu poate fi pricepută de mintea voastră.

După ce ţi-ai acceptat rănile interioare şi ţi-ai vindecat părţile traumatizate ale conştiinţei, aşa cum am descris în capitolul anterior, energia ta se schimbă. Renunţi la acel „tu” mai vechi. Faci loc unui mod total diferit de a fi şi de a trăi. În acest capitol, am dori să explicăm ce se întâmplă din punct de vedere energetic atunci când abandonezi conştiinţa centrată pe ego. Ceea ce se întâmplă din punct de vedere energetic atunci când treci de la dominaţia ego-ului la conştiinţa Inimii este că chakra inimii capătă prioritate faţă de voinţă (cea de-a treia chakră).

Chakrele sunt un fel de roţi de energie localizate de-a lungul coloanei vertebrale. Aceşti centri de energie sunt legaţi de anumite teme de viaţă, cum ar fi „spiritualitatea” (chakra coroanei), „comunicarea” (chakra gâtului) sau „emoţiile” (chakra buricului). Chakrele fac parte, într-o oarecare măsură, din realitatea materială, deoarece sunt legate de zone specifice ale corpului omenesc. Dar ele nu sunt vizibile pentru ochiul fizic, aşa că se poate spune că ele se află între spirit şi materie; sunt o punte între acestea. Sunt poarta de intrare pentru spirit (conştiinţa sufletului), permiţându-i să ia formă fizică şi să creeze lucrurile care se întâmplă în viaţă.

Chakra inimii, situată în mijlocul pieptului, este sediul energiei iubirii şi a unităţii. Inima poartă energii care unifică şi armonizează. Atunci când te focalizezi pe acest centru mai mult timp, s-ar putea să simţi căldură sau că ceva se deschide. Dacă nu simţi nimic, renunţă şi poate că vei încerca altă dată.

Chakra de sub inimă se numeşte „plexul solar” şi este situată în apropierea stomacului. Este sediul voinţei. Este centrul care îţi focalizează energia asupra realităţii fizice. Astfel, este chakra în legătură cu aspectele de creativitate, vitalitate, ambiţie şi putere personală.

Ego-ul şi voinţa sunt strâns legate între ele. Facultatea voinţei îţi permite să te concentrezi asupra a ceva exterior sau interior. Percepţia ta asupra realităţii, atât cea proprie, cât şi a celorlalţi, este influenţată în mare măsură de ceea ce vrei, de dorinţele tale. Dorinţele tale sunt adesea amestecate cu frică. Adeseori, vrei ceva pentru că simţi că ai nevoie de acel lucru; provine dintr-o senzaţie de lipsă sau de nevoie. Din cauza fricilor prezente în multe dintre dorinţe, plexul solar este adesea dominat de energia ego-ului. Ego-ul se manifestă în special prin plexul solar.

Prin intermediul facultăţii voinţei, ego-ul exercită literalmente o presiune asupra realităţii. Realitatea este comprimată sub forma a ceea ce ego-ul vrea să crezi. Ego-ul funcţionează plecând de la câteva presupuneri de bază despre realitate, care sunt toate bazate pe frică. El îţi prezintă o imagine extrem de selectivă a realităţii, din cauză că viziunea sa este marcată de propriile nevoi şi temeri. În plus, simte nevoia să emită judecăţi despre tot ceea ce observă. Nu-i loc doar pentru simple observaţii. Totul trebuie să fie împărţit în categorii, să fie etichetat ca fiind corect sau greşit.

Atunci când trăieşti din Inimă, nu interpretezi sau evaluezi faptele după nişte convingeri rigide. Nu mai ai convingeri puternice în legătură cu nimic. Ai devenit mai mult un observator. Amâni judecăţile morale asupra oricărei probleme, deoarece simţi că poate n-ai înţeles tot ce trebuia în legătură cu situaţia respectivă. Judecăţile au întotdeauna ceva definitiv în ele, dar inima nu este interesată de definiţii. Încearcă mereu să treacă dincolo de ceea ce pare definit şi stabilit. Inima este deschisă, exploratoare şi gata să reexamineze, gata să ierte.

Când foloseşti voinţa centrată pe ego, parcă simţi că ceva te trage de chakra plexului solar. Abordarea voinţei în acest mod este un fenomen energetic de care poţi fi conştient, dacă vrei. Ori de câte ori simţi această tragere, însoţită de dorinţa puternică ca lucrurile să fie cum vrei tu, atunci încerci să modelezi realitatea după dorinţele tale. Încerci să-ţi impui credinţele asupra realităţii.

Atunci când acţionezi din inimă, te laşi purtat de fluxul lucrurilor aşa cum sunt ele; nu împingi şi nu forţezi nimic.

Dacă munceşti din greu pentru a realiza ceva, dar nu reuşeşti niciodată să-ţi îndeplineşti obiectivele, întreabă-te din ce chakră acţionezi, din ce centru energetic. De asemenea, te poţi acorda la Inimă şi să întrebi de ce nu merge treaba bine sau de ce trebuie să depui atâta energie.

De multe ori, încerci să realizezi anumite obiective fără să te fi cufundat în interior şi să fi verificat prin Inimă dacă aceste lucruri îţi servesc cu adevărat pe calea ta interioară către înţelepciune şi creativitate. De asemenea, chiar dacă obiectivele tale reprezintă, într-adevăr, dorinţele cele mai profunde ale Inimii, este posibil să ai aşteptări nerealiste cu privire la cât de repede se vor întâmpla lucrurile. S-ar putea ca să fi deviat pe o linie temporală a voinţei personale şi nu a Inimii.

Toate lucrurile au ritmul lor natural, care nu este neapărat ritmul dorit de tine. Realizarea obiectivelor tale necesită transformări energetice. Transformările energetice necesită adesea mai mult timp decât te aştepţi sau doreşti. De fapt, transformările energetice nu înseamnă altceva decât că tu te schimbi.

Când îţi vei fi atins obiectivele, nu vei mai fi acelaşi tu. Vei fi devenit o versiune extinsă a sinelui tău actual, plin de mai multă înţelepciune, mai multă iubire şi mai multă tărie interioară. Timpul necesar pentru a-ţi îndeplini obiectivele este cel necesar pentru a-ţi schimba conştiinţa, în aşa fel încât realitatea dorită să se potrivească cu realitatea ta actuală. Aşadar, dacă vrei să accelerezi lucrurile, concentrează-te mai mult pe tine şi nu atât de mult pe realitatea exterioară.

De multe ori, trebuie chiar să renunţi la obiectivul tău, pentru a te deschide să primeşti. Poate că sună paradoxal. Dar prin asta spunem că întâi trebuie să-ţi accepţi pe deplin realitatea actuală, înainte de a putea înainta spre alta nouă. Dacă nu îţi accepţi realitatea actuală şi te agăţi încordat de obiectivele tale, nu prea vei avansa.

Nu vei putea ieşi din realitatea ta, dacă nu o iubeşti. A iubi înseamnă „a elibera”.

Dacă nu-ţi îmbrăţişezi realitatea actuală şi nu o accepţi ca fiind creaţia ta, nu poţi scăpa de ea, pentru că negi o parte din tine însuţi. Negi partea din tine care a creat această realitate. Ai vrea să-ţi amputezi această parte nedorită din tine şi să continui fără ea.

Dar nu poţi crea o realitate mai plină de iubire pornind de la ura de sine. Nu te poţi „propulsa” într-o nouă realitate dând la o parte părţile nedorite. Puterea voinţei nu-ţi ajută în această situaţie.

E nevoie să intri în legătură cu Inima. Energiile înţelegerii şi acceptării sunt adevăratele temelii ale unei realităţi noi şi mai satisfăcătoare.

Când abordezi realitatea din poziţia Inimii, atunci laşi realitatea să fie aşa cum este. Nu încerci să o schimbi; pur şi simplu, observi cu atenţie ceea ce există.

Când Inima devine stăpânul fiinţei tale, atunci centrul voinţei (plexul solar) o va urma. Ego-ul, facultatea voinţei, nu va fi eliminat, căci îndeplineşte în mod natural rolul de a translata energia de la nivelul conştiinţei la cel al realităţii fizice. Când această translaţie sau manifestare este călăuzită de Inimă, atunci energia voinţei creează şi curge fără efort. Nu apare nicio presare sau sforţare. Şi atunci apar sincronicităţile: acele coincidenţe remarcabile de întâmplări care ajută considerabil la realizarea obiectivelor tale. Ţi se pare de-a dreptul miraculos când lucrurile se îmbină într-un asemenea mod. Dar aşa se întâmplă oricând faci ceva din Inimă. Lipsa de efort este semnul distinctiv al acţiunii din Inimă.

< Sus >

Crearea din Inimă a realităţii

Adevărata creativitate nu se bazează pe fermitate şi pe o voinţă puternică, ci pe o Inimă deschisă. Este esenţial să fii deschis şi receptiv la nou şi necunoscut pentru a fi un creator autentic.

Prin urmare, unul dintre secretele adevăratei creativităţi este capacitatea de a nu face nimic: de a te abţine de la a face, de a repara, de a te concentra. Este capacitatea de a-ţi pune conştiinţa într-un mod de funcţionare foarte receptiv, dar vigilent.

Numai neţinând la cunoaşterea ta, păstrând toate posibilităţile deschise, poţi crea spaţiul necesar pentru ca noul să intre în viaţa ta.

Acest lucru contravine cu ce spune o mare parte din literatura new age despre „crearea propriei realităţi”. Este adevărat că vă creaţi realitatea tot timpul. Conştiinţa voastră este creativă, fie că sunteţi sau nu conştienţi de acest lucru. Dar dacă vreţi să vă creaţi propria realitate în mod conştient, aşa cum vă învaţă multe cărţi şi terapii, este esenţial să înţelegeţi că cea mai puternică formă de creaţie nu se bazează pe voinţă (a fi activ), ci pe atenţie (a fi receptiv).

Orice schimbare în lumea materială, de exemplu în domeniul muncii, al relaţiilor sau al mediului, este o reflectare a schimbărilor la nivel interior. Doar când aţi finalizat procesele de transformare lăuntrică, abia atunci realitatea materială vă poate oglindi interiorul, modificând şi situaţiile de viaţă.

Când încercaţi să creaţi prin forţa voinţei, de exemplu, concentrându-vă sau vizualizându-vă obiectivele tot timpul, atunci nu mai ţineţi cont de transformarea interioară, care este condiţia prealabilă pentru schimbare. Creaţi într-un mod artificial şi veţi fi dezamăgiţi, cu siguranţă. Nu creaţi din adâncul sufletului.

Sufletul îţi vorbeşte în momentele de tăcere. Îi asculţi cu adevărat vocea atunci când nu mai ştii nimic. Adesea, sufletul îţi vorbeşte foarte clar în momentele în care renunţi şi te declari învins. Ceea ce se întâmplă atunci când renunţi şi disperi este că te deschizi către nou. Renunţi la toate aşteptările şi eşti cu adevărat receptiv la ceea ce există.

Disperarea este cauzată de convingerile puternice pe care le aveai despre ce ar trebui să se întâmple în viaţa ta. Atunci când realitatea nu corespunde acestor convingeri, la un moment dat, devii dezamăgit şi chiar disperat.

Însă dacă renunţi la marile aşteptări şi îndrăzneşti să fii deschis la nou, nu-i nevoie să ajungi la acel moment de disperare ca să intri din nou în legătură cu sufletul. Poţi deveni liniştit, receptiv şi deschis la ceea ce îţi spune acesta, fără a fi nevoit să treci mai întâi prin dezamăgire.

Atâta timp cât „ştii exact ce vrei”, deseori, îţi limitezi singur posibilităţile care îţi stau la dispoziţie din punct de vedere energetic. Noua realitate pe care o cauţi, fie că este vorba despre un loc de muncă, o relaţie romantică sau o mai bună sănătate, conţine multe elemente necunoscute. Adesea, crezi că ceea ce îţi doreşti (un loc de muncă frumos, un partener iubitor) este ceva deja cunoscut de tine, dar proiectat în viitor. Dar nu-i aşa. Când creezi o nouă realitate, ceea ce faci este să ieşi în afara graniţelor tale psihologice. Şi, deocamdată, nu ai de unde şti ce te aşteaptă dincolo de aceste graniţe.

Poţi simţi foarte clar că există acolo ceva foarte plăcut, dar nu trebuie să te chinui să vezi exact ce este. Pur şi simplu, aşteaptă cu nerăbdare, cu un sentiment de deschidere şi curiozitate.

Cu adevărat, pentru a-ţi crea realitatea cea mai dezirabilă, este mult mai importantă acceptarea de sine decât concentrarea gândurilor sau a voinţei. Nu poţi crea ceva ce nu eşti. Poţi recita mantre de o mie de ori şi poţi crea o mulţime de imagini pozitive în minte, dar atâta timp cât acestea nu reflectă ceea ce simţi cu adevărat (de exemplu, furie, depresie, nelinişte), ele nu creează decât confuzie şi îndoială. („Muncesc atât de mult, dar nu se întâmplă nimic”.)

Acceptarea de sine este o formă de iubire. Iubirea este cel mai mare magnet pentru schimbări pozitive în viaţă. Dacă te iubeşti şi te accepţi aşa cum eşti, vei atrage circumstanţe şi oameni care reflectă iubirea ta de sine. Este foarte simplu.

Simte-ţi energia şi toate emoţiile. Simte cât de frumos şi sincer eşti acum, în mijlocul luptelor şi durerilor tale. Eşti deja frumos, cu toate „imperfecţiunile” şi „defectele” tale. Şi aceasta este singura realizare care contează.

Acceptă-te aşa cum eşti, împacă-te cu tine însuţi, chiar priveşte-ţi „multele tale defecte” cu umor. Să ştii că perfecţiunea nu poate fi un scop. Este doar o iluzie.

A-ţi crea realitatea din Inimă înseamnă să îţi recunoşti Lumina, aici şi acum. Recunoscând-o, devenind conştient de ea, pui o sămânţă care va creşte şi va lua formă la nivel fizic.

Când Divinitatea v-a creat ca suflete individuale, nu a făcut-o angrenându-şi voinţa. Pur şi simplu, era Ea însăşi şi, la un moment dat, a simţit că mai există ceva „acolo” care merită explorat. Nu ştia exact ce era, dar se simţea oarecum îndrăgostită. Şi a considerat, fără să mai stea pe gânduri, că merita să experimenteze această nouă şi promiţătoare realitate. Era un pic îndrăgostită şi de Ea însăşi!

Şi aşa aţi luat voi formă ca suflete individuale, iar Dumnezeu a început să experimenteze viaţa prin voi. Cum s-a ajuns la toate acestea – detaliile procesului de creaţie – Divinitatea nu şi-a bătut capul cu ele. Pur şi simplu, s-a iubit pe sine şi a fost deschisă la schimbare. Şi acestea sunt singurele elemente necesare pentru ca şi voi să vă creaţi propria realitate perfectă: iubirea de sine şi disponibilitatea de a vă aventura în necunoscut.

< Sus >

Adaptarea la stilul de a trăi din Inimă

Crearea din Inimă este mai puternică şi necesită mai puţin efort decât crearea din ego. Nu trebuie să te preocupe detaliile; e suficient să fii deschis la tot-ce-există, atât în interior, cât şi în exterior.

Prin această deschidere, s-ar putea să simţi din când în când o anumită atracţie. S-ar putea să te simţi atras de anumite lucruri. Această atracţie este, de fapt, şoapta tăcută a Inimii tale; este intuiţia. Când acţionezi din intuiţie, atunci eşti atras în loc să împingi. Nu acţionezi până când nu simţi lăuntric că este potrivit să acţionezi.

Din cauză că eşti foarte obişnuit să împingi, adică să-ţi foloseşti voinţa, trecerea energetică de la ego la Inimă este o adevărată provocare. Schimbarea necesită o „încetinire” extraordinară. Pentru a intra cu adevărat în contact cu fluxul intuiţiei, trebuie să faci un efort conştient de a „nu acţiona”, de a lăsa totul să fie aşa cum este. Acest lucru contravine multor lucruri care ai fost învăţat şi cu care eşti obişnuit. Ai obiceiul de a-ţi baza întotdeauna acţiunile pe gânduri şi pe voinţă. Îţi laşi gândirea să-ţi stabilească obiectivele şi îţi foloseşti voinţa pentru a le realiza. Asta cam vine în contradicţie cu acţiunea venită din Inimă.

Când trăieşti din Inimă, îţi asculţi Inima şi apoi acţionezi în consecinţă. Nu gândeşti, ci doar asculţi atent şi deschis ce îţi spune Inima ta. Inima îţi vorbeşte prin intermediul emoţiilor, nu prin minte. Vocea Inimii poate fi auzită cel mai bine atunci când eşti liniştit, relaxat şi echilibrat.

Inima îţi arată calea către realitatea cea mai plină de iubire şi de fericire care îţi este menită în acest moment. Şoaptele şi sugestiile sale nu provin din gândirea raţională. Poţi recunoaşte vocea Inimii după relaxarea şi nota sa de bucurie. Este relaxată, pentru că Inima nu impune; nu există niciun fel de intenţii asunse în spatele sugestiilor sale. „Sinelui Inimii” nu-i pasă ce decizii vei lua şi te iubeşte orice ai face.

Să trăieşti din inimă nu înseamnă să devii pasiv sau letargic. Ai nevoie de multă putere ca să laşi lucrurile să fie aşa cum sunt, fără să le etichetezi ca fiind corecte sau greşite, fără să le împingi într-o anumită direcţie. Este puterea de a fi total prezent, de a accepta orice este acolo şi de a observa, pur şi simplu. Poate că te simţi pustiit, sau deprimat, sau nervos, dar nu încerci să alungi aceste sentimente. Nu faci decât să le îmbrăţişezi în conştiinţa ta.

Voi nu înţelegeţi adevărata putere a conştiinţei. Conştiinţa voastră este făcută din Lumină. Când ţineţi ceva în lumina conştiinţei, se transformă. Conştiinţa voastră este o forţă vindecătoare, dacă nu o înlănţuiţi de gândire şi de dependenţa voastră de „a face”.

Vieţile voastre sunt supuse dictaturii minţii şi a voinţei, de primatul gândirii şi al acţiunii.

Observaţi că atât mintea, cât şi voinţa lucrează după nişte reguli generale. Sunt regulile generale de gândire logică; regulile logicii. Există nişte strategii generale de a transpune gândirea în faptă; sunt regulile „managementului de proiect”.

Dar toate acestea sunt principii generale. Instrucţiunile şi regulile generale au întotdeauna o componentă mecanică. Sunt aplicabile în toate sau în majoritatea cazurilor; altfel, nu ar fi de mare folos.

Însă intuiţia funcţionează foarte diferit. Intuiţia se adaptează după persoană şi după moment. Este extrem de specifică. Prin urmare, nu poate fi supusă unei analize raţionale sau unor reguli generale.

Pentru a trăi şi a acţiona conform intuiţiei, trebuie să ai mare încredere, deoarece alegerile tale se bazează pe ceea ce simţi că este just, în loc de ceea ce afirmă regulile altora că ar fi corect.

Astfel, a trăi din Inimă îţi cere nu doar să renunţi la obiceiul de a-ţi folosi în mod excesiv mintea şi voinţa, ci te şi provoacă să ai cu adevărat încredere în tine însuţi.

Va fi nevoie de timp pentru a învăţa să-ţi asculţi Inima, să ai încredere în mesajele ei şi să acţionezi ca atare. Dar cu cât o vei face de mai multe ori, cu atât vei înţelege mai clar că, numai predându-ţi grijile şi îndoielile înţelepciunii Inimii, îţi vei găsi pacea lăuntrică.

Continuând pe această cale, vei intra în cea de-a treia etapă a transformării de la ego la Inimă, vei găsi pentru prima dată pacea interioară. Îţi vei da seama că tocmai nevoia de a controla realitatea prin gândire şi voinţă este cea care te agită şi te nelinişteşte.

Atunci când renunţi la control, permiţi ca magia vieţii să se desfăşoare în faţa ochilor. Tot ce trebuie să faci este să asculţi. Fii atent la ceea ce se întâmplă în viaţă, la ceea ce simţi faţă de alte persoane, la ce visezi şi îţi doreşti. Când eşti atent la ceea ce se întâmplă în interiorul tău, realitatea îţi va oferi toate informaţiile de care ai nevoie pentru a acţiona în mod corespunzător.

De exemplu, poţi fi conştient de dorinţa Inimii tale de a avea o relaţie de iubire în care să comunici cu adevărat cu celălalt. Dacă doar observi şi accepţi această dorinţă, fără a încerca să acţionezi cumva, vei fi uimit de cum îţi va răspunde universul. Fără să tragi nicio concluzie, ci doar menţinând dorinţa în Lumina conştiinţei, chemarea ta va fi auzită şi va primi un răspuns.

S-ar putea să dureze mai mult decât te aştepţi, pentru că trebuie să aibă loc anumite transformări energetice înainte ca unele dorinţe să se împlinească. Dar tu eşti stăpânul, creatorul realităţii tale energetice. Dacă o creezi din frică, realitatea va răspunde similar. Dacă o creezi din încredere şi abandon de sine, vei primi tot ceea ce îţi doreşti şi chiar mai mult.

< Sus >

Traducere de Răzvan A. Petre
9 martie 2022