<  Cuprins "Channeling cu Jeshua"


De la ego la Inimă (IV)

Capitolul "De la ego la Inimă IV" din cartea dictată Pamelei Kribbe de către Spiritul lui Jeshua (Isus Cristos) „The Jeshua Channelings” (Channeling cu Jeshua).

Deschiderea către Spirit | Ajutarea celorlalţi de la nivelul Spiritului

lightworker

Deschiderea către Spirit

Am distins patru etape în tranziţia de la conştiinţa bazată pe ego la cea bazată pe Inimă:

1) Nu te mai satisface ce-ţi oferă conştiinţa bazată pe ego şi doreşti „altceva”: începutul sfârşitului.

2) Îţi dai seama cât eşti de legat de conştiinţa egotică, recunoşti şi începi să elimini emoţiile şi gândurile caracteristice ei: mijlocul sfârşitului.

3) Laşi să moară vechile energii lăuntrice bazate pe ego, ieşi din cocon, devii noul tău sine: sfârşitul sfârşitului.

4) Se trezeşte în tine conştiinţa centrată în Inimă, motivată de iubire şi libertate; îi ajuţi şi pe alţii să facă această tranziţie.

Vom vorbi acum despre ultima etapă, a patra: deschiderea către Spirit.

Când ai intrat în etapa a patra, ai găsit deja pacea şi liniştea lăuntrică. Intri frecvent în contact cu acea linişte din Inimă care ştii că este a veşniciei. Orice altceva este incomparabil cu această Fiinţă nelimitată şi atotcuprinzătoare.

Această pace şi linişte din interior a fost numită Spirit.

În tradiţiile ezoterice, se face o distincţie între spirit, suflet şi corp.

Corpul este locuinţa fizică a sufletului pentru o perioadă limitată de timp.

Sufletul este ancora psihologică, non-fizică, a experienţei. El poartă cu sine experienţele din multe vieţi. Sufletul se dezvoltă în timp şi se transformă încet într-o frumoasă piatră preţioasă cu multe faţete, fiecare faţetă reflectând un alt tip de experienţă şi cunoştinţele specifice ei.

Spiritul nu se schimbă şi nu evoluează în timp.

Spiritul este în afara timpului şi a spaţiului. Spiritul este partea eternă, atemporală din tine, care este Una cu Dumnezeul care te-a creat. Este conştiinţa divină care stă la baza manifestării tale în spaţiu şi timp. Te-ai născut dintr-un tărâm al conştiinţei pure şi ai purtat o parte din această conştiinţă cu tine de-a lungul tuturor manifestărilor tale în forme materiale.

Sufletul face parte din dualitate. El este afectat şi transformat de experienţele sale în dualitate. Spiritul este în afara dualităţii. El este fundalul pe care totul se dezvoltă şi evoluează. Este Alfa şi Omega, şi s-ar putea numi, pur şi simplu, Fiinţa sau Sursa.

Tăcerea, exterioară, dar mai ales cea interioară, este cea mai bună poartă de acces pentru a simţi această energie mereu prezentă, care eşti Tu în profunzimea ta. În tăcere, poţi atinge cel mai miraculos şi mai evident lucru care există: Spiritul, Dumnezeu, Sursa, Fiinţa.

Sufletul poartă amintiri din multe încarnări. El ştie şi înţelege mult mai multe decât personalitatea ta pământească. Sufletul este conectat la surse extrasenzoriale de cunoaştere, cum ar fi personalităţile din vieţile anterioare şi ghizii sau cunoştinţele din planurile astrale. În ciuda acestei conexiuni, sufletul poate fi confuz, ignorându-şi adevărata sa natură. Sufletul poate fi traumatizat de anumite experienţe şi, prin urmare, poate rămâne în zone întunecate pentru o perioadă de timp. Sufletul evoluează continuu şi înţelege dualitatea inerentă vieţii pe Pământ.

Spiritul este punctul nemişcat în cadrul acestei evoluţii. Sufletul poate fi într-o stare de ignoranţă sau de iluminare. Nu şi spiritul. Spiritul este Fiinţa pură, conştiinţa pură. Există atât în întuneric, cât şi în lumină. Este unimea care stă la baza dualităţii. Când ai ajuns la etapa a patra a transformării de la ego la Inimă, eşti în contact cu Spiritul. Eşti în contact cu Divinitatea ta.

Conectarea cu Dumnezeul lăuntric este ca şi cum ai fi scos din dualitate, rămânând în acelaşi timp pe deplin prezent şi ancorat în realitate. În această stare, conştiinţa îţi este umplută de un extaz profund, dar liniştit: un amestec de pace şi bucurie.

Îţi dai seama că nu depinzi de nimic din afara ta. Eşti liber. Cu adevărat, eşti în lume, dar nu îi mai aparţii.

Conectarea cu spiritul din tine nu se întâmplă o dată pentru totdeauna. Este un proces lent şi gradual, în care te conectezi, te deconectezi, te reconectezi... Treptat, accentul conştiinţei se mută de la dualitate la unitate. Ea se reorientează, descoperind că, de fapt, este atrasă mai degrabă de tăcere decât de gânduri şi emoţii. Prin tăcere înţelegem a fi pe deplin centrat şi prezent, într-o stare de conştienţă fără judecăţi.

Nu există metode sau mijloace prestabilite pentru a ajunge acolo. Cheia pentru a te conecta cu Spiritul nu este să urmezi o anumită disciplină (cum ar fi meditaţia sau postul etc.), ci să înţelegi cu adevărat – să înţelegi că tăcerea este cea care te aduce Acasă, nu gândurile sau emoţiile.

Această înţelegere sporeşte treptat, pe măsură ce devii tot mai conştient de mecanismul gândurilor şi emoţiilor tale. Renunţi la vechile obiceiuri şi te deschizi către noua realitate a conştiinţei Inimii. Iar conştiinţa egotică se ofileşte şi moare încet.

Nu tu provoci această moarte, ci doar îi permiţi să se întâmple. Te abandonezi procesului morţii. Moartea este un alt cuvânt pentru schimbare, transformare. Asta este întotdeauna. Moartea este întotdeauna o eliberare a vechiului şi o deschidere către nou. În acest proces, nu apare nici măcar un singur moment în care să „nu exişti”, adică în care să fii mort după definiţia voastră. Moartea, aşa cum o definiţi voi, este o iluzie. Doar frica de schimbare vă face să vă temeţi de moarte.

Vă este teamă nu numai de moartea fizică, ci şi de moartea emoţională şi mentală din timpul vieţii. Dar fără moarte, lucrurile ar deveni fixe şi rigide. Aţi deveni prizonierul formelor vechi: un corp uzat, tipare de gândire învechite, reacţii emoţionale limitative. Insuportabil, nu-i aşa? Moartea eliberează. Moartea este ca un puhoi de apă proaspătă care sparge porţile vechi şi ruginite şi vă aruncă în noi experienţe.

Nu vă temeţi de moarte. Nu există moarte, ci doar schimbare.

Trecerea de la conştiinţa egotică la trăirea centrată în Inimă este, în multe privinţe, o experienţă similară morţii. Cu cât te identifici mai mult cu Spiritul, cu Dumnezeul din tine, cu atât te eliberezi de lucrurile de care obişnuiai să te îngrijorezi sau în care investeai multă energie. Îţi dai seama, la niveluri din ce în ce mai profunde, că nu ai nimic de făcut, decât să fii. Când te identifici cu fiinţa ta profundă, în loc de gândurile şi emoţiile trecătoare care trec prin tine, viaţa ta se schimbă imediat. Spiritul nu este ceva abstract. Este o realitate pe care o poţi aduce cu adevărat în viaţa ta. Intrarea ta în contact cu această sursă dintre cele mai pure va schimba totul în viaţa ta în cele din urmă. Dumnezeu sau Sursa sau Spiritul este, prin natura sa, creativ, dar în moduri care vă sunt aproape de neînţeles.

Spiritul este tăcut şi neschimbat şi, totuşi, creativ. Realitatea divină nu poate fi cu adevărat înţeleasă de minte. Ea poate fi doar simţită. Dacă îi permiţi să intre în viaţa ta şi o recunoşti în şoaptele Inimii, totul începe să se aşeze la locul său încet-încet. Când eşti acordat la realitatea spiritului, la conştiinţa tăcută care se află în spatele tuturor trăirilor tale, atunci nu te mai sforţezi, nu-ţi mai impui voinţa asupra realităţii. Laşi ca lucrurile să se aşeze în starea lor firească. Devii Sinele tău natural şi adevărat. Şi toate se întâmplă într-un mod armonios şi plin de sens. Vezi cum lucrurile se îmbină într-un ritm natural, o curgere naturală. Tot ce trebuie să faci este doar să te armonizezi cu acest ritm divin şi să renunţi la temerile şi neînţelegerile care te-ar îndemna să intervii.

< Sus >

Ajutarea celorlalţi de la nivelul Spiritului

Atunci când ai făcut tranziţia de la conştiinţa bazată pe ego la cea bazată pe Inimă, eşti în contact permanent cu fluxul divin al fiinţei interioare, mai mult sau mai puţin. În această stare, nu apare nevoia sau dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi, ci acest lucru decurge în mod natural. Se petrece prin tine, dar nu prin voinţă. Din punct de vedere energetic, emiţi acum anumite vibraţii. Ceva din câmpul tău energetic atrage oamenii către tine. Nu este ceva ce faci, ci ceva ce eşti. Există o anumită vibraţie în energia ta care îi poate ajuta să intre în contact cu propriul lor Sine divin.

Ai putea fi pentru ei o oglindă în care pot vedea cum o problemă sau o stare dificilă dispare şi este transformată în soluţie. Ei pot simţi energia soluţiei, care provine întotdeauna din contactul cu Sinele divin din fiinţa ta.

Se pare că poţi să-i înveţi ceva, iar învăţătura are loc doar prin faptul că eşti tu însuţi. Nu-i înveţi şi nu-i vindeci prin transmiterea de cunoştinţe sau prin folosirea anumitor metode. Prezenţa ta devine extrem de utilă prin faptul că îţi permiţi să fii exact cine eşti şi să te exprimi exact aşa cum te bucură cel mai mult. Prin faptul că-ţi împărtăşeşti fiinţa cu ceilalţi, le pui la dispoziţie un spaţiu de vindecare, în care ei pot alege să intre sau nu. Asta depinde numai de ei.

În calitate de vindecător sau terapeut, e suficient să păstrezi legătura cu fluxul divin interior, cu conştiinţa tăcută care este Spiritul. Tocmai această conexiune îi mişcă pe oameni şi îi ridică într-o stare de conştiinţă mai înaltă şi mai liberă, dacă ei o aleg. Iar dacă o fac, se va produce într-un ritm şi curgere specifice fiinţei lor.

A-i ajuta pe ceilalţi în acest fel are o nuanţă foarte neutră. O faci cu detaşare, fără dorinţa personală de a-i schimba sau „vindeca” pe ceilalţi. O astfel de dorinţă – manifestată de toţi lucrătorii pentru Lumină la un moment dat – nu provine din adevărata înţelegere a căii interioare pe care doresc oamenii să o parcurgă pentru a-şi găsi propriul adevăr. Cei mai mulţi oameni au nevoie să ajungă la fundul prăpastiei înainte de a fi pregătiţi să scape de problemele lor. În acest fel, ei „deţin” cu adevărat soluţia problemei, iar asta le oferă o profundă satisfacţie. Poate că recunoaşteţi acest lucru în propria voastră viaţă şi în problemele cu care v-aţi luptat. Vă rugăm să fiţi conştienţi de acest lucru şi să nu încercaţi a-i împiedica pe oameni să „ajungă la fundul prăpastiei”. Dacă sunt hotărâţi să ajungă acolo, vor ajunge, în ciuda a tot ceea ce faceţi sau spuneţi.

Este mai bine să nu vă implicaţi emoţional în ajutarea oamenilor. Implicarea emoţională atrage după sine voinţa personală de a-i vindeca sau transforma. Această dorinţă personală nu îi ajută; ea poate chiar provoca blocaje în procesul de vindecare. Ori de câte ori vreţi ca oamenii să se schimbe, înseamnă că nu acţionaţi cu iubire şi îngăduinţă. Iar ei simt asta. Poate credeţi că voi îi observaţi şi îi citiţi bine, dar şi ei vă citesc foarte clar!

În etapa a patra a tranziţiei de la ego la Inimă, este vorba de depăşirea nivelului sufletului şi de ridicarea la nivelul spiritului. Desigur, nu vrem să spunem că sufletul este în vreun fel „mai puţin” decât spiritul. Ideea este că tu eşti mai mare şi mai cuprinzător decât sufletul tău. Sufletul este un vehicul pentru experienţe. Identificându-te cu Spiritul din tine, cu sinele tău divin, toate lucrurile pe care le-ai trăit în multele tale vieţi capătă un sens. Te ridici deasupra experienţelor prin faptul că nu te identifici cu niciuna dintre ele. Acest lucru are un efect de vindecare asupra sufletului.

< Sus >

Traducere de Răzvan A. Petre
11 martie 2022