<  Cuprins "Channeling cu Jeshua"


Timpul, multidimensionalitatea şi Sinele de lumină

Capitolul "Timpul, multidimensionalitatea şi Sinele de lumină " din cartea dictată Pamelei Kribbe de către Spiritul lui Jeshua (Isus Cristos) „The Jeshua Channelings” (Channeling cu Jeshua).

Timpul | Multidimensionalitatea | Sinele de Lumină

lightworker

În capitolele anterioare ale seriei „Lucrătorul pentru Lumină”, am povestit mai mult sau mai puţin cronologic despre istoria şi dezvoltarea interioară a sufletelor de lucrători pentru Lumină. Această poveste vă poate da impresia că vă dezvoltaţi în timp din punctul A în punctul B, de la întuneric la lumină, de la ignoranţă la înţelepciune.

Şi, în anumite privinţe, aşa este.

Cu toate acestea, în acest capitol de încheiere, dorim să vă atragem atenţia asupra unei perspective diferite, un mod diferit de a vă privi pe voi înşivă, o perspectivă care vă scoate în afara timpului, în afara acestei istorii şi care vă familiarizează cu existenţa voastră atemporală, cu alte cuvinte cu multidimensionalitatea voastră.

Există o parte din voi complet independentă de spaţiu şi timp. Această parte este liberă în orice moment să intre în orice dimensiune sau zonă de experienţe pe care o doreşte. Este liberă să aleagă întunericul sau lumina în orice moment.

Din perspectiva voastră pământeană, călătoriţi din punctul A în punctul B într-un mod liniar. De exemplu, călătoriţi prin cele patru etape de dezvoltare interioară pe care le-am discutat, pas cu pas.

Însă dintr-o perspectivă atemporală, multidimensională, adevăratul Tu nu evoluează în timp, ci este cel care asistă la această evoluţie. Adevăratul Tu nu are nevoie să evolueze. El permite această experienţă prin decizia sa liberă. Iar motivul este: profunda înţelegere a imensei valori a experienţei în dualitate.

Din perspectiva Sinelui tău spiritual, atemporal, eşti liber în orice moment să experimentezi orice punct de pe linia de la A la B la Z şi dincolo. Poţi activa orice realitate a conştiinţei, în orice moment, căci ideea că ai fi blocat într-un anumit stadiu de dezvoltare interioară este, în fond, doar o iluzie.

Motivul pentru care dorim să vă atragem atenţia asupra acestei perspective este că ea vă poate ajuta să depăşiţi barierele interioare. Vă poate ajuta să străpungeţi vălul iluziei şi să intraţi în contact direct cu Sinele vostru de Lumină: energia îngerului care sunteţi cu adevărat.

Pentru a înţelege mai bine această perspectivă, vom face o scurtă expunere despre noţiunea de timp.

< Sus >

Timpul

La cel mai înalt nivel al Unimii, nu există timp. Acesta este nivelul Spiritului, al lui Dumnezeu, al existenţei pure. La acest nivel, nu există dezvoltare sau evoluţie, nu există „devenire”, ci doar „fiire”.

La nivelul cel mai de jos al Unimii, la care se simte cel mai puternic separarea, se foloseşte o noţiune seacă, liniară a timpului. Prin „seacă” înţeleg o noţiune ştiinţifică, abstractă a timpului, complet lipsită de subiectivitate şi de simţire. În acest context, timpul este o structură obiectivă în exteriorul vostru. Timpul este ceva plasat peste experienţele voastre, ca un cadru extern.

De exemplu, un „curriculum vitae”, pe care îl trimiteţi atunci când solicitaţi un loc de muncă, constă adesea dintr-o astfel de cronologie obiectivă a faptelor. În anul cutare am făcut asta, în anul cutare am absolvit studiile etc. Puneţi accentul pe partea vizibilă, externă a lucrurilor. Latura interioară a lucrurilor – motivaţia, sensul, subiectivitatea – este lăsată deoparte.

La nivelurile energetice dintre Unime şi separare, timpul este o realitate care „fluctuează” odată cu experienţa. Timpul este o noţiune experienţială: un mod de a modela experienţa. La aceste niveluri, există timp, dar nu ca ceva independent sau exterior experienţelor voastre.

De exemplu, în planurile astrale, unde călătoriţi în timpul somnului şi după moarte, nu există un „timp măsurabil cu ceasul”. Timpul măsurabil cu ceasul este extrema tentativă de a despărţi timpul de subiectivitate, adică de voi şi de experienţele voastre. Este o mare iluzie. În planurile astrale, timpul este ritmul experienţelor voastre. Uneori vă odihniţi, apoi vă întâlniţi cu cineva, apoi studiaţi intelectual etc. Momentul în care se termină o etapă şi începe alta nu este stabilit de timpul ceasornicului – adică de ceva exterior – ci de fluxul interior de simţăminte, de ceea ce vi se pare firesc.

Acest simţ natural al timpului sau al ritmului face parte şi din viaţa terestră. Cunoaşteţi cu toţii subiectivitatea timpului, adică faptul că timpul poate fi simţit diferit în diferite circumstanţe. Spuneţi că „timpul zboară” atunci când vă distraţi, în timp ce timpul pare să se oprească atunci când vă aflaţi în sala de aşteptare la dentist sau la coadă la supermarket.

Acum, scepticul din voi ar putea spune: timpul este perceput ca trecând încet atunci când circumstanţele sunt resimţite ca negative, dar se scurge aparent mai repede atunci când circumstanţele sunt pozitive. Dar timpul în sine este întotdeauna acelaşi, ticăind în acelaşi mod rigid, indiferent de modul în care simţim noi lucrurile.

Aceasta este noţiunea de timp „obiectiv”, numită şi noţiunea liniară a timpului. Ea provine dintr-o abordare raţionalistă, ştiinţifică a timpului.

Imaginaţi-vă însă că nu ar exista ceasuri, nici zi şi noapte, nici influenţe naturale precum soarele, luna şi mareele prin care să se măsoare timpul. Atunci nu v-aţi putea baza decât pe simţul subiectiv al timpului.

Măsura obiectivă a timpului – ceasul – nu se bazează pe ceva cu adevărat extern; este produsul minţii umane care doreşte să împartă şi să clasifice. Mintea umană a dedus o anumită ordine a lucrurilor din fenomenele naturale de pe Pământ. Dar nu există „timpul în sine”, independent de factorul uman. Este o iluzie produsă de tipul de conştiinţă dependentă de credinţa în separare.

Timpul este, în esenţă, subiectiv. Timpul este un mod de a modela experienţa în aşa fel încât să îi puteţi da un sens. De exemplu, puteţi spune despre cineva: „este un suflet bătrân”. Vă referiţi la numărul de ani sau de vieţi atunci când vorbiţi de bătrâneţea sa? Sau prin „bătrân” vreţi să spuneţi că el manifestă anumite calităţi, cum ar fi înţelepciunea, echilibrul şi seninătatea, şi nu neapărat o anumită măsură de timp? În expresia „suflet bătrân”, de fapt, referinţa la timp vizează experienţa.

Timpul, în sensul deplin al cuvântului, este „dinamica devenirii” la nivel interior. Poate fi un concept util în măsura în care vă ajută să exprimaţi ritmul sau fluxul natural al lucrurilor. Dar atunci când este conceput ca ceva obiectiv, care stă deasupra voastră, tinde să vă limiteze şi să vă distragă. Nu sunteţi limitaţi la o anumită linie temporală. Nu sunteţi o fiinţă liniară. Există niveluri ale fiinţei aflate în afara cadrului temporal pe care îl trăiţi în prezent. Şi asupra acestui aspect al vostru, adică multidimensionalitatea, dorim acum să vă atragem atenţia.

< Sus >

Multidimensionalitatea

Conform noţiunii liniare de timp, nu poţi fi prezent în mai multe locuri în acelaşi timp. Prin „tu”, conceptul liniar se referă la corpul, la creierul şi la conştiinţa ta, care este cumva legată de corp/creier. (Ştiinţa nu poate explica încă modul exact în care corpul şi conştiinţa sunt „legate”, dar susţine – în general – că conştiinţa nu poate exista fără un corp fizic).

Conform conceptului de timp „total”, subiectiv, eşti prezent oriunde se află conştiinţa. Localizarea ta în timp şi în spaţiu este determinat de focalizarea conştiinţei tale, nu de locul corpului tău.

De exemplu: te afli în gară, aşteptând sosirea trenului. Va mai dura încă ceva timp, aşa că te aşezi şi priveşti în gol pentru o vreme şi, fără să-ţi dai seama, intri într-o stare de conştiinţă uşor modificată. Te gândeşti acum la cineva cu care ai vorbit ieri. Îţi aminteşti cu uşurinţă acea conversaţie şi îţi aminteşti foarte clar cum te-a afectat. Retrăieşti anumite aspecte din acea conversaţie, atrăgând-o din trecut în momentul tău Acum. Ceea ce faci, de fapt, este că mergi în trecut şi vizitezi din nou energiile acelui moment. Energia ta de Acum interacţionează cu energia trecutului, creând, eventual, schimbări în experienţa acelui moment şi modificând astfel trecutul.

Prin alterarea trecutului nu ne referim la modificarea faptelor fizice, ci la suprapunerea unei interpretări sau perspective diferite. Totuşi, modificându-ţi simţirile dintr-un eveniment trecut, într-un sens, chiar modifici evenimentul pentru tine.

Gândiţi-vă la acest exemplu.

Ai avut o discuţie cu cineva care s-a simţit foarte ofensat de o remarcă a ta care nu avea nicio intenţie critică. Persoana cu care vorbeai a început să te certe şi apoi a plecat. La rândul tău, te-ai simţit jignit şi înţeles greşit, furios şi şocat în acelaşi timp. După ce ai ajuns acasă, te-ai simţit tulburat timp de câteva ore, dar apoi ai lăsat-o baltă şi ai dormit bine. A doua zi dimineaţă, în gară, aşteptând trenul, ţi-ai amintit brusc de acea conversaţie ciudată, în care lucrurile s-au desfăşurat neaşteptat de prost. Acum priveşti dintr-o altă perspectivă şi, brusc, îţi dai seama de ce omul s-a simţit atât de ofensat de remarca ta. Îţi aminteşti unele fapte despre trecutul său pe care, pur şi simplu, le uitaseşi înainte de a avea acea conversaţie. Acum înţelegi reacţia sa emoţională într-o cu totul altă lumină, mai ales că nu are nimic de-a face cu tine. Nu tu i-ai provocat durerea; tu doar ai declanşat o durere veche din interiorul lui. Această perspectivă generează un răspuns emoţional diferit în interiorul tău. Simţi un sentiment de uşurare, de înţelegere şi, da... de iertare. „O, înţeleg... acum înţeleg... bietul om.”

În acest moment, tu recreezi trecutul. Îi suprapui o interpretare diferită a faptelor, care înlocuieşte reacţia ta iniţială. Să fie clar, asta nu înseamnă că reacţia iniţială nu a existat, ci că energiile de furie, şoc şi neînţelegere au fost transformate în înţelegere şi iertare. A avut loc o „alchimie spirituală” prin interacţiunea dintre trecut şi prezent.

Faptele fizice nu sunt chiar atât de importante. Ci simţămintele trezite de situaţie, reacţia ta energetică, asta îţi modelează cu adevărat viaţa şi realitatea. Prin urmare, putem spune, pe bună dreptate, că poţi modifica trecutul călătorind în timp către energiile trecutului care încă mai au nevoie de rezolvare.

În timp ce aştepţi în staţie şi faci călătoria în timp, un strat al conştiinţei este încă prezent în corp. S-ar putea să simţi „undeva în minte” că ţi se răcesc mâinile sau că nişte tineri din spatele tău vorbesc tare.

Conştiinţa este capabilă să se divizeze. Se poate afla în locuri diferite în acelaşi timp, ceea ce înseamnă că conştiinţa se poate afla în realităţi energetice diferite în acelaşi timp.

Asta înseamnă multidimensionalitatea. Conştiinţa nu este limitată în spaţiu şi timp. Deşi ai făcut un acord, pe durata vieţii tale pe Pământ, ca o parte a conştiinţei tale să fie întotdeauna conectată cu corpul pământesc, totuşi, conştiinţa nu îţi este limitată la un anumit moment din timp. Nu eşti limitat de trecut sau de viitor, deoarece nu sunt fixe. Ele sunt câmpuri fluide de experienţă. Sunt schimbătoare şi poţi interacţiona cu ele din Acum.

Conştiinţa este multidimensională chiar şi atunci când crezi că ai fi închis în corpul fizic. Cunoaşteţi expresia: „A rămas cu mintea în trecut”? Acel om nu poate renunţa la trecut, iar conştiinţa sa este plină cu experienţe trecute şi de emoţii precum regretul, remuşcările sau mâhnirea. Acea persoană „nu este prezentă aici”. Ea trăieşte, literalmente, în trecut. Ca în exemplul de mai sus, ea interacţionează cu trecutul din momentul prezent, dar nu într-un mod eliberator, alchimic. Corpul ei este prezent aici şi acum, dar ea este blocată în trecut. Pentru ea, timpul a stat pe loc, pe când ceasul ticăie şi măsoară trecerea săptămânilor şi a lunilor. Iar cauza este că ea nu se mişcă odată cu experienţele.

Ea nu curge cu procesele naturale ale vieţii şi ale experienţelor. Acesta este un exemplu de multidimensionalitate. Chiar şi atunci când îţi limitezi focusul atenţiei într-un mod atât de îngust, eşti multidimensional. Prin aceasta vreau să spun că multidimensionalitatea nu este ceva ce devii, ci ceva ce eşti. Este natura voastră; este starea voastră naturală de a fi.

Adevărata întrebare este: cum poţi fi multidimensional într-un mod eliberator şi transformator? Cum poţi să-ţi foloseşti multidimensionalitatea în aşa fel încât să te poţi mişca liber prin dimensiuni şi să nu pierzi contactul cu spiritul tău divin? A fi multidimensional într-o stare înţeleaptă şi trează: acesta este destinul vostru spiritual. Sunteţi sortiţi a deveni creatori multidimensionali pe deplin conştienţi.

A fi multidimensional în mod conştient înseamnă să renunţi la iluzia timpului liniar, ceea ce înseamnă, de asemenea, să renunţi la ideea că nu ai fi decât un corp.

A fi multidimensional în mod conştient înseamnă a te identifica cu spiritul (Dumnezeu) din tine, care este absolut liber să intre în orice domeniu de experienţă (dimensiune) pe care o alege.

A fi multidimensional în mod conştient este o parte esenţială a realităţii Noului Pământ.

Motivul pentru care nu înţelegeţi conceptul de multidimensionalitate este că vă gândiţi la „a fi în două locuri diferite în acelaşi timp” la modul fizic. Iar corpul vostru fizic nu poate fi în două locuri fizice în acelaşi timp. Însă dimensiunile nu sunt locuri fizice, nu sunt „porţiuni de materie”, ca să zicem aşa. Dimensiunile sunt tărâmuri ale conştiinţei, sfere ale conştiinţei care respectă anumite legi energetice.

Conştiinţa poate fi prezentă în diferite dimensiuni în acelaşi timp. Iar asta se întâmplă chiar ACUM. Realităţile trecutului, ale viitorului, ale planurilor astrale, ale vieţilor trecute, ale îngerului interior şi mult mai multe se intersectează şi se întâlnesc înlăuntrul tău aici-şi-acum. Eşti deja multidimensional acum, dar oare eşti multidimensional într-un mod conştient?! Oare permiţi dimensiunilor să curgă prin tine, accepţi energiile pe care ţi le aduc şi le poţi recunoaşte ca fiind ale tale?!

Este adevărat că interacţionezi tot timpul cu celelalte dimensiuni de care aparţii, dar dacă o vei face într-un mod conştient şi voluntar, vei transforma acele realităţi dimensionale. Acceptând energiile blocate sau inhibate din acele dimensiuni şi menţinându-le în lumina conştiinţei, eliberezi şi integrezi părţi din Sinele tău şi îţi schimbi prezentul.

Multe tărâmuri ale conştiinţei se întâlnesc în interiorul tău şi, în esenţă, tu eşti stăpânul care alege pe care le vei experimenta. Eşti liber să călătoreşti prin oricare dintre ele, repede sau încet, mai aproape sau mai departe. Atâta timp cât te identifici cu Spiritul interior, vei simţi că eşti liber.

Dar când eşti blocat în gânduri limitative, având convingeri de genul „asta nu-i posibil”, „asta nu-i permis”, „asta va merge prost” etc., atunci te scufunzi în iluzia separării. Eşti prins în iluzia timpului liniar, în iluzia că ai fi un corp, în iluzia că ai fi separat de Dumnezeu. În acest fel, sufletul se „leagă” temporar de un anumit tărâm de experienţă. Sufletul uită de adevăratele sale origini, de divinitatea sa şi de libertatea sa.

Această stare de a fi captiv sau „legat” se mai numeşte şi karma.

„Dezlegarea” sau deblocarea se desfăşoară adesea de-a lungul unui număr de etape sau stadii, numite de voi „evoluţie interioară”. Din punct de vedere liniar uman, vă „eliberaţi de karmă” şi vă transformaţi încet, conform celor patru etape de dezvoltare interioară pe care le-am descris în această serie, „Lucrătorul pentru Lumină”. Însă din punctul de vedere al Spiritului, pur şi simplu, vă întoarceţi în starea voastră naturală de conştiinţă divină. Din acest punct de vedere, eliberarea de karmă nu este altceva decât amintirea propriei divinităţi.

< Sus >

Sinele de Lumină

În interiorul tău se reunesc multe dimensiuni, multe tărâmuri ale conştiinţei. Iar tu eşti cu adevărat maestrul, creatorul întregului câmp de dimensiuni. Eşti o stea cu multe raze, o conştiinţă sufletească cu multe manifestări. Eşti liber să activezi orice realitate vrei.

Dacă renunţi la noţiunea de timp liniar sau cronologie, îţi vei permite să crezi că trecutul sau viitorul nu te determină. Atunci poţi simţi că te afli în centrul unui câmp vibrator de dimensiuni, toate emanând de la o singură sursă divină şi atemporală: Tu.

Imaginează-te în centrul tuturor acestor realităţi, al tuturor acestor posibilităţi şi apoi alege-o pe cea care poartă cea mai multă Lumină.

Alege cea mai strălucitoare, cea mai frumoasă rază din câmp, iar acum, pentru o clipă, intră în ea şi simte cum este să FII acea rază.

Acesta este Sinele tău de Lumină. Aceasta este partea din tine care seamănă cel mai mult cu Dumnezeu. În mod tradiţional, fiinţele cele mai apropiate de Dumnezeu sunt numite arhangheli. Şi asta sunteţi voi, în acea dimensiune, chiar acum. Cu adevărat, sunteţi toţi arhangheli.

Arhanghelii sunt fiinţe foarte apropiate de Spirit sau de Dumnezeu, dar nu sunt complet una cu El. Sunt la un pas de conştiinţa absolută, de Fiinţa pură, adică cea fără diferenţiere, devenire sau individualitate.

Arhanghelii au un fel de individualitate. Există o unicitate a fiecăruia. Se poate spune că un arhanghel are caracteristici specifice. Nu se poate spune acelaşi lucru despre Dumnezeu sau Spirit. Dumnezeu este Totul şi Nimic. Astfel, arhanghelii au intrat pe „tărâmul separării”, pe tărâmul lui „Eu” versus “Celălalt”. Ei fac parte din dualitate, oricât de puţin.

Un arhanghel este un aspect al lui Dumnezeu care s-a manifestat ca o Fiinţă specifică, o Formă particulară. Filozoful grec Platon folosea termenul de Idee, care, în termenii noştri, este o realitate energetică fundamentală sau „arhetipală” care transcende lumea fizică. Arhanghelii sunt, în acest sens, Idei platonice. Există un arhanghel (Idee) al Iubirii, al Adevărului, al Binelui etc., fiecare dintre ei întruchipând energia unui aspect particular al lui Dumnezeu. Arhanghelii nu sunt atât nişte persoane, cât nişte câmpuri energetice cu o nuanţă individuală.

De ce a exteriorizat Spiritul sau Dumnezeu aspecte ale sale în acest fel?

A făcut-o din bucuria creativităţii.

Energiile arhanghelilor sunt expresia bucuriei creatoare nesfârşite a lui Dumnezeu.

Arhanghelii nu există în afara lui Dumnezeu. Nimic nu este în afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este în toate. Dumnezeu este prezent în toate energiile create ca „aspectul spiritual”. De aceea, toate aceste energii sunt una.

Ceea ce separă o fiinţă de alta, ceea ce o face diferită şi unică, este „aspectul sufletesc”. Aspectul sufletesc se referă la individualitatea fiinţei.

Toate fiinţele create care au individualitate sunt o îmbinare a Spiritului şi a Sufletului, a conştiinţei (spirit) şi a experienţei (suflet).

Creaţia este un dans al Spiritului şi Sufletului.

Arhanghelii sunt, ca să zicem aşa, primii copii născuţi ai lui Dumnezeu. Nu „primii” în sens temporal, ci în sensul că sunt foarte apropiaţi de Dumnezeu. Ei au o conştiinţă profundă a divinităţii lor, „aspectul spiritual”. Oamenii îi percep pe arhangheli ca pe o Lumină strălucitoare şi pură.

Există diferiţi arhangheli. Fiecare arhanghel emană energie precum razele de lumină ale soarelui. Emiţând aceste raze din ce în ce mai departe, arhanghelul ajunge în spaţii necunoscute, pe tărâmuri de experienţă care îi sunt noi. Energia arhanghelului se expansionează şi, în această mişcare spontană şi creatoare, se împiedică de ceea ce este Altfel decât el, de ceea ce nu este lumină, ci întuneric. Aici, întuneric înseamnă doar: mai departe de Unime/Spirit, atras în domeniul individualităţii.

Dumnezeu sau Spiritul nu este nici întuneric, nici lumină. Dumnezeu doar este. Arhanghelii sunt fiinţe de lumină. Creând Lumina, Dumnezeu a creat şi Întunericul. Iar arhanghelii se află în dualitate, în afara Unităţii. Ei au un simţ al individualităţii. Crearea Sinelui de Lumină (îngerul) a adus cu sine crearea Sinelui de Întuneric, partea din Sine în care lumina este absentă. Există o frumuseţe în această polaritate, căci ea produce dinamica creaţiei.

Dumnezeu, fiinţa şi conştiinţa pură, dorea să aibă experienţe, pe care le dobândeşte prin intermediul universului creat, prin prezenţa sa în aspectele luminoase şi întunecate ale acestuia.

Ce anume urmau să experimenteze arhanghelii după intrarea lor în tărâmul dualităţii, Dumnezeu nu ştia. Iată ce dorea El: nu să ştie totul, ci să experimenteze ceva nou.

Ieşind din Unitate, arhanghelii au intrat într-un spaţiu gol, un spaţiu al potenţialităţii, un spaţiu al posibilităţilor nesfârşite.

Arhanghelii au descoperit că pot crea multe forme şi că pot trăi în ele. Fiecare formă în care locuiţi ca fiinţe conştiente are un anumit punct de vedere sau perspectivă care-i permite „conştiinţei fără formă” să experimenteze lucrurile într-un mod specific.

Întregul proces de aventurare a arhanghelilor în scopul unor experienţe poate fi descris ca o imensă cascadă de lumină strălucitoare. Energia arhanghelilor s-a revărsat din Dumnezeu/Sursa precum un flux masiv de apă strălucitoare şi scânteietoare, mergând în toate direcţiile. În acest uriaş curent de apă, s-au separat fluxuri mai mici, care s-au împărţit în fluxuri şi mai mici, până când au devenit mici picături de lumină lichidă. Aceste picături pot fi comparate cu unităţile individuale de conştiinţă, fiecare cu propriul set de experienţe.

Dansul dintre Spirit şi Suflet începuse cu adevărat!

Unităţile individuale de conştiinţă, pe care noi le numim suflete, şi-au continuat călătoria. Ele purtau în adâncul lor energia Spiritului sau a Sursei, precum şi energia arhanghelului din care proveneau. Dar, pe măsură ce călătoreau din ce în ce mai departe, au ajuns să uite de originile lor, de divinitatea lor şi să se piardă în întuneric şi iluzie. Această polaritate a întunericului şi a luminii putea fi cel mai bine experimentată ca fiinţă umană, trăind pe Pământ.

Când descriem procesul prin care arhanghelii emană din Sursă şi apoi devin oameni, se pare că spunem o poveste liniară, cronologică. Dar nu este aşa. Emanaţia sau cascada de energie de la Dumnezeu are loc chiar Acum. Această poveste vă vorbeşte despre identităţile care vă sunt disponibile Acum, nu despre cine aţi fost într-un trecut îndepărtat. Chiar în acest moment, există un strat de energie pură de arhanghel în interiorul vostru, un strat de Lumină pură. Dar există şi straturi de confuzie şi frică acolo. Totuşi, puteţi alege în orice moment să fiţi Sinele de Lumină, îngerul care chiar sunteţi. Nu-i ceva ce trebuie să dezvoltaţi în voi, ci pur şi simplu, face parte din fiinţa voastră.

Este important să înţelegeţi că nu trebuie să căutaţi cu privirea la maeştri spirituali, la ghizi sau la îngeri. Nu există nicio autoritate deasupra voastră. Voi înşivă vă număraţi printre „primii născuţi”, stând lângă tronul lui Dumnezeu. Voi înşivă sunteţi Dumnezeu şi înger.

Cel mai simplu mod de a intra în contact cu Sinele tău de Lumină este să te conectezi cu stratul de conştiinţă pură, de Spirit pur din interiorul tău. Poţi face asta devenind tăcut la nivel interior şi exterior. Tăcerea pe care o vei trăi atunci era deja prezentă dintotdeauna în tine; trebuie doar să devii conştient de ea.

Când eşti conectat la tăcere, dimensiunea lăuntrică a eternităţii, poţi simţi dorinţa Spiritului de a experimenta. Din această dorinţă s-a născut Sinele tău de Lumină.

Sufletul simte cea mai mare bucurie în jocul dintre Spirit şi experienţă, în interacţiunea dintre divinitate şi umanitate. Acesta este secretul universului.

Când eşti Spirit pur, realitatea ta este statică. Nimic nu se schimbă. Experienţa şi mişcarea apar doar atunci când ai o relaţie cu ceva din afara ta/Spirit. Atunci când percepi altceva decât tine, este o invitaţie de a explora, de a simţi, de a afla. Dar pentru a experimenta altceva în afară de tine, trebuie să ieşi din Unitatea absolută, din Dumnezeu/Spirit. Iar făcând asta, devii un suflet individual.

Eşti un suflet unic: cu un picior în domeniul Absolutului, şi cu celălalt picior în domeniul Relativului (adică dualitatea).

În explorarea relativităţii (dualităţii), s-ar putea să te îndepărtezi atât de mult de Acasă, încât să pierzi contactul cu Spiritul din interior. Sufletul tău se pierde atunci în iluzia fricii şi a separării.

Cea mai mare bucurie este posibilă atunci când faci parte din domeniul Experienţei, rămânând în acelaşi timp conectat cu Spiritul, cu Acasă. Interacţiunea echilibrată dintre Spirit şi Suflet este sursa celei mai mari creativităţi şi iubiri.

Din acest punct de vedere, vă aflaţi cu toţii pe drumul vostru spre găsirea echilibrului corect între Unitatea absolută şi calitatea de suflet individual. Aceia dintre voi care sunt lucrători pentru Lumină lucrează în prezent întru o mai mare conştientizare a unităţii lor cu Spiritul. Ei au călătorit mult şi departe în dualitate, iar ei – adică voi, dragii mei cititori – sunt pregătiţi să se întoarcă Acasă. Nu însă la un Cămin static al Unităţii Pure, ci la o realitate dinamică, creatoare a oamenilor divini, multidimensionali, ale căror trăiri vor fi pline de bucurie şi lumină.

În voi, toţi cei care citiţi aceste rânduri, există un dor intens de Acasă şi o hotărâre profundă de a afla cine sunteţi cu adevărat. Păstraţi-vă vie aspiraţia şi hotărârea şi aveţi încredere în ele, căci vă vor aduce Acasă.

< Sus >

Traducere de Răzvan A. Petre
12 martie 2022