<  Pagina index Jurgen Ziewe


Răspunsuri despre Viaţa de Apoi (2)

Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.2, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).

Afterlife Answers - Part 2 (videoclip tradus)

Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe, prin amabilitatea grupului de Facebook Afterlife Research & Education

EXISTĂ UN FEL DE RELIGIE NEW AGE CARE SUSŢINE CĂ EXISTĂ DOAR DRAGOSTE ŞI LUMINĂ DUPĂ CE MURIM ŞI CĂ OAMENII CARE COMIT CRIME ÎN MASĂ NU SUPORTĂ CONSECINŢE...

Ideea asta tot apare şi cred că motivul ar fi chiar nişte credinţe religioase ce susţin că: Dumnezeu este iertare, când murim mergem în Rai, totul este bine, totul a fost o mare greşeală, am jucat cu toţii un joc, nu-i altceva decât un film din care tocmai am ieşit, iar totul este numai dragoste şi lumină.

Din păcate, nu este chiar aşa, pentru că noi operăm cu energii tot timpul. Cât timp suntem în viaţă, folosim energii. Totul în acest univers se bazează pe energie. Chiar şi când spunem “Bună dimineaţa!” cuiva, de fapt trimitem energie. Dacă înjurăm pe cineva într-un acces de furie la volan, emitem energii. Toate aceste energii trebuie să ajungă undeva. Sunt lucruri reale. Şi nu se risipesc, pur şi simplu, când murim.

Trebuie să ţinem cont de acest lucru, că viaţa de după moarte, după cum spuneam mai devreme, ca şi această viaţă, face parte din natură sau din realitatea multidimensională. Toate evenimentele sunt naturale, toate se bazează pe natură, pe forţele naturii. Nu are loc niciun miracol în afara legilor naturii. Chiar dacă se întâmplă lucruri fascinante, ele urmează anumite cauzalităţi şi reguli.

Să spunem că am comis nişte crime oribile în viaţa noastră. Ideea că ne spălăm pe mâini şi ajungem în rai şi suntem primiţi de îngeri şi totul este bine, nu, nu funcţionează. Nu se întâmplă aşa, pentru că noi am produs nişte energii acolo, care au avut nişte destinatari foarte grav traumatizaţi de acţiunea noastră. Rudele lor au fost traumatizate şi ele. Toţi aceştia trec printr-un proces, eliberează alte energii, care se conectează, inevitabil, la făptaş, la cel care a generat aceste energii. Şi, foarte curând, ajungem să ne simţim ca într-o oală ce dă în clocot, în care diverse energii trebuie să fie rezolvate şi echilibrate.

Ne petrecem o perioadă în Viaţa de apoi pentru a ne împăca cu aceste energii, a le corecta. Unele dintre aceste energii sunt atât de traumatizante şi atât de intense, încât îşi au rădăcinile la un nivel subconştient foarte adânc, unde s-ar putea să nu ajungem nici măcar pe parcursul a zeci de vieţi. Dar, până la urmă, tot vor ieşi la iveală şi ne vor bântui şi ne vor conduce la experienţe unde vom înţelege ce am făcut.

În multe cazuri, aceste energii se exprimă în momentul morţii, atunci când ne trecem viaţa în revistă. Este cea mai uşoară formă de corectare a acestor energii. Pe timpul acestei evaluări a vieţii, cum se spune deseori, “viaţa ne trece prin faţa ochilor”. Chiar asta se întâmplă. Nu este un proces liniar, în care un eveniment s-ar prezenta după altul. Revizuirea vieţii este un pachet de informaţii, în care putem vedea tot ce s-a întâmplat în viaţa noastră, uneori într-o clipită. Şi, foarte adesea, nu doar ceea ce am trăit noi, ci şi trăirile pe care le-am produs altor persoane. Şi astfel, ne dăm seama că facem parte dintr-un flux mai amplu de energie. Simţim brusc răul pe care l-am comis unei persoane, nu din punctul nostru de vedere, ci din postura acelei persoane. Iar asta chiar ne poate traumatiza, căci ne trezim brusc “O, Doamne, ce am făcut, cum pot să anulez treaba asta?”. Adesea, aceasta devine o problemă suplimentară cu care se confruntă oamenii atunci când mor şi trebuie să îşi rezolve toate problemele.

Dar, bineînţeles, există şi implicaţii pozitive, pentru că atunci când oamenii învaţă, ei îşi schimbă comportamentul, devin, poate, mai plini de compasiune. Totul este un proces de învăţare. Numai că revizuirea vieţii ce are loc la moarte este abia începutul.

Recent, cu câteva zile în urmă, a avut loc un atac terorist la Londra, unde au fost ucişi doi oameni, iar în cartea mea am scris cu lux de amănunte ce se întâmplă cu cei care au comis astfel de atrocităţi. Le-am consemnat în “Panorame din Infinit”. Acum câţiva ani a mai fost unul, şi m-am întâlnit cu persoana care omorâse nişte oameni pe London Bridge, şi am putut vedea ce s-a întâmplat cu ei, unde se aflau. L-am văzut pe acest bărbat, care fusese împuşcat de poliţie. Era acum într-un deşert, legat de un stâlp, ploua cu săbii peste el şi simţea o durere intensă de regret. Şi-a dat seama cât de mult greşise prin fapta sa.

Deci aceste energii se manifestă în trăirile persoanei prin metafore foarte diverse. Şi există o varietate infinită de căi prin care aceste energii se pot echilibra. Acesta a fost răspunsul la întrebare.

< Sus >

SITUAŢIA DE DUPĂ MOARTE A UNEI PERSOANE ESTE DETERMINATĂ DE STAREA DE SPIRIT DIN MOMENTUL MORŢII SAU DE MEDIA TUTUROR STĂRILOR DIN TIMPUL VIEŢII SALE?

De amândouă. Sentimentele din momentul morţii ne conduc într-un mediu asemănător acestora. Când eram într-o experienţă în afara corpului, ghidul meu m-a dus la un tip care murise din cauza unei infecţii şi era într-o stare de agitaţie febrilă. Avea nişte viziuni de coşmar. Şi l-am călăuzit prin povestea sa de coşmar, până când a ieşit din ea. Deci există ghizi care sar în ajutor atunci când sufletele au, de pildă, astfel de viziuni de coşmar sau sentimente de frică, din cauza trăirilor din momentul morţii. De obicei, sosesc ajutoare care îi ajută să depăşească astfel de experienţe traumatizante. În acea perioadă, am ajutat un număr de suflete să traverseze procesul morţii şi asta am observat că se petrece.

Trebuie să spun, totuşi, că decesele traumatice sunt mai degrabă nişte excepţii în zilele noastre, dar se mai întâmplă. Oricum, când ajung de partea cealaltă, de foarte multe ori, sunt îngrijiţi şi ajutaţi. Şi apoi revin la caracterul lor normal, adică vibraţia lor emoţională va determina automat tipul de ambianţă în care se vor stabili.

 

SE PARE CĂ STAREA MENTALĂ ESTE UN ASPECT IMPORTANT. ÎNSEAMNĂ OARE CĂ O PERSOANĂ CU DEPRESIE CRONICĂ SEVERĂ SAU CU TRAUME NEREZOLVATE NU VA AJUNGE ÎNTR-UN LOC FRUMOS? OARE VA RĂMÂNE PRINSĂ ÎNTR-UN MEDIU NEGATIV DOAR PENTRU CĂ NU A AVUT ACCES LA TRATAMENT ÎN TIMPUL VIEŢII?

Cunosc ce se întâmplă în astfel de cazuri din propria mea experienţă, pentru că mama mea, înainte de a muri, a trecut printr-o stare depresivă. Şi o perioadă destul de lungă de timp după deces, a fost îngrijită de sufletul bunicii mele. Dar, la fel cum se întâmplă şi cu oamenii de aici când trec printr-o depresie, uneori este foarte greu să ajungi la ei, să pătrunzi la cugetul lor. Până la urmă, ei trebuie să-şi găsească singuri calea de a ieşi din depresie. Aşa cum am spus chiar de la început, viaţa de apoi nu este chiar atât de diferită de viaţa aceasta.

Când oamenii mă atacă cu vorbe de genul “Uite ce-i, ideea asta e foarte macabră. Tu ne spui că oamenii care au suferit de depresie vor rămâne deprimaţi?”, le spun că nu neapărat, dar depinde şi de cauza depresiei. Este posibil ca, orientând o anumită rază de energie benefică spre ei, să iasă aproape instantaneu din depresie, aşa cum se întâmplă şi aici, jos, pe Pământ. Aş spune însă că acolo posibilităţile de ajutor sunt mult mai bune, pentru că, aici, singurul mod în care putem să-i tratăm este, de foarte multe ori, doar cu ajutorul medicamentelor.

Există ceva similar şi la nivelul astral, adică oamenii de acolo pot folosi un fel de medicamente, practic, nişte substanţe pline cu o energie foarte puternică şi foarte pozitivă, care li se dă ca un aliment, literalmente.

Am mai avut o experienţă legată de aspectul hrănirii. Oamenii cred adesea că “Acolo nu există hrană, pentru că corpul lor nu mai are nevoie de hrană”. Dar, iarăşi vă spun, vorbim despre energie, iar corpul este un sistem energetic, la fel sunt şi emoţiile noastre, la fel şi corpul nostru astral, este tot un sistem energetic. Deci putem alimenta cu energie corpul astral folosind tot felul de metafore. Putem da cuiva să bea ceva, iar băutura poate fi plină de energie, astfel încât acea persoană să se simtă mai bine. Cineva plin de compasiune îi oferă o băutură energizantă persoanei deprimate, dar însuşi faptul că este îngrijită, că nu se mai simte singură, compania plăcută îi poate disipa depresia mult mai bine decât este posibil aici.

Am avut această experienţă, mai ales la niveluri astrale mai înalte: mănânci un fruct dintr-un copac frumos şi te simţi incredibil de revigorat, pentru că ceea ce consumi, de fapt, nu este un fruct fizic, ci o formă de energie. Toate aceste lucruri se petrec la nivelul astral. Dacă sări într-un râu la nivel astral, te simţi brusc complet împrospătat, nu ca aici, unde te simţi doar curăţat. Dar în astral, dacă sări într-un râu cristalin, brusc simţi că forţele tale vitale sunt întinerite, te simţi mai bine, te simţi mai tânăr, te simţi mai limpede, te simţi mai curat şi aşa mai departe. Deci, repet, vorbim despre nişte energii.

Aşadar, o persoană care a fost deprimată, va avea acolo mai multe şanse de a depăşi această depresie. În cazul mamei mele, am constatat că se afla într-un fel de cocon în care se închisese de bunăvoie, pentru că avusese o viaţă destul de grea. Şi, în această stare de auto-reflecţie, analiza tot ce i se întâmplase în viaţă. Dar bunica mi-a spus că este bine, că are grijă de ea.

După câteva luni, am întâlnit-o pe mama iarăşi, era ca nouă. Arăta ca atunci când eram copil. Şi a fost o reîntâlnire incredibilă, ne-am îmbrăţişat şi era foarte frumoasă. Iar de atunci, desigur, ne-am reîntâlnit de mai multe ori.

Aşa că, da, dacă se confruntă cu o depresie, oamenii trebuie să găsească o cale de a-şi rezolva problema. Trebuie să o facă aici şi trebuie să o facă şi în viaţa de apoi.

< Sus >

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU CEI CARE SE SINUCID? EXISTĂ REPERCUSIUNI PENTRU CEI CARE O FAC CA SĂ EVITE DUREREA DE LA SFÂRȘITUL VIEȚII? DE PILDĂ, PRIN EUTANASIERE?

Aş spune că persoana care se sinucide sau care apelează la o clinică pentru a-şi pune capăt durerii, pur şi simplu, îşi foloseşte libertatea de voinţă. Nimic nu o poate obliga... De exemplu, oamenii iau analgezice atunci când au dureri. Iar dacă durerea este atât de insuportabilă, pot folosi o altă formă de calmant, cerând să li se curme viaţa fizică. Şi trebuie să aveţi în vedere că natura nu are raţiuni moraliste. În natură acţionează cauza şi efectul. Dacă o persoană decide să-şi pună capăt vieţii pentru că simte că nu mai poate trăi de durere, ea are libertatea alegerii. Nu există repercusiuni, pentru că nimeni nu are de suferit. De foarte multe ori, cei care îşi pun capăt zilelor au acordul rudelor şi prietenilor, iar aceştia nu vor să-i vadă suferind.

Aşadar, nu există o autoritate exterioară care să le spună “Trebuie să-ţi trăieşti viaţa aşa cum ţi-a dat-o Dumnezeu, că altfel, ajungi în iad”. Nu, nu există astfel de legi. Pe astea le inventăm noi. Unele credinţe religioase încearcă să ne impună anumite legi. Dar în realitate, ne naştem liberi, suntem responsabili pentru ceea ce facem cu viaţa noastră, atâta timp cât acţiunile noastre nu vor afecta viaţa sau libertatea altora.

Adevărul este că natura nu judecă ca noi. Noi suntem proprii noştri judecători. Dacă ne simţim vinovaţi că ne-am luat viaţa, atunci e problema noastră, noi am ales asta.

< Sus >

COPILUL MEU S-A SINUCIS LA 22 DE ANI ŞI MI S-A SPUS CĂ AR FI TOT O CRIMĂ. OARE COPILUL MEU VA AJUNGE ÎN ZONELE CU UCIGAŞI? MI-E RĂU TOT TIMPUL DE GRIJĂ ŞI M-AM GÂNDIT SĂ MĂ SINUCID CA SĂ NU MAI FIE SINGUR ŞI SĂ POT FI ALĂTURI DE EL.

Nu, în primul rând, nu e deloc singur. Şi nu se va simţi mai bine dacă i te vei alătura, pentru că celui care a trecut dincolo nu-i lipseşte prezenţa ta. El te vede pe tine. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să manifeşti iubire, iubirea pentru el. Şi asta se poate face cel mai bine dacă tu trăieşti în această viaţă şi îi dăruieşti iubire persoanei care s-a sinucis.

Iubirea este o energie vindecătoare foarte puternică. În primul rând, te uşurează de suferinţa doliului şi poate chiar de vinovăţia pe care ai putea-o simţi şi alte nenumărate sentimente pe care rudele le simt adesea: “Oare puteam să evit situaţia, puteam să acţionez mai bine, puteam să fac ceva?”. Singurul lucru pe care îl putem face, şi care are foarte mare putere, este să iubim persoana exact ca şi cum ar fi încă în viaţă aici. Pentru că, în realitate, exact asta se întâmplă: persoana pe care simţim că am pierdut-o nu este nicăieri altundeva, decât chiar aici, cu noi. Iar în momentul în care îi oferim iubire, ne arătăm iubirea, nu numai că ne facem simţită prezenţa, dar va fi o prezenţă frumoasă, care va întări şi înălţa persoana pe care am pierdut-o prin sinucidere.

În al doilea rând, energia de vindecare este foarte, foarte, foarte puternică. Energia vindecătoare a iubirii va conduce persoana la un nivel vibratoriu mai înalt, într-un mediu mult mai bun. Şi acest lucru se poate întâmpla chiar acum, în acest moment.

Să nu vă gândiţi la persoana respectivă cu regrete şi îngrijorare, nu! Nu daţi curs acestui gen de sentimente. Transformaţi-le în iubire, care este de zece ori, de sute de ori mai puternică decât orice alt gând.

Aş spune că persoanele care se sinucid o fac pentru că trăiau o durere, o durere emoţională, care este mult mai greu de suportat decât o durere fizică. Şi de obicei, iau cu ei această durere emoţională. De foarte multe ori, oamenii se sinucid pentru că toată atenţia lor era centrată asupra propriei persoane, dar regretă ulterior, după ce-şi dau seama că au afectat alte persoane care acum le duc lipsa, şi se simt vinovaţi şi au un sentiment de regret. Depinde de noi să îi consolăm pe aceşti oameni, să le oferim dragostea noastră şi să le spunem “Încă te iubim, nimic nu s-a schimbat”.

Mai devreme sau mai târziu, desigur, ne vom reuni, dar atunci când le arătăm iubire, le facem tranziţia mult mai uşoară. Iubirea este o energie incredibil de puternică şi am văzut-o cum radiază. Am văzut-o ca forme luminoase, am văzut-o cum îi transformă pe cei care sosesc din planul fizic, cum înalţă aceste suflete şi cum transformă întregi medii. Există oameni care trăiesc în condiţii dezastruoase în planul astral, dar dragostea pe care le-o arată persoanele dragi lăsate în urmă, deodată, luminează întreaga ambianţă. Dragostea este foarte, foarte puternică.

< Sus >

OAMENII CARE ACCEPTĂ SĂ FIE EUTANASIAŢI MAI AU PARTE DE O PRIMIRE SĂRBĂTOREASCĂ ATUNCI CÂND FAC TRANZIŢIA?

Da, de ce nu?! În primul rând, vor observa că s-au uşurat de durere. Dacă ei nu îşi regretă decizia, atunci de ce n-ar fi o sărbătoare? Depinde numai de ei.

Există un consens în rândul medicilor că trebuie să prelungim viaţa cu orice preţ, indiferent de situaţie. Este un fel de consens etic în rândul profesiei medicale, că viaţa trebuie salvată cu orice preţ. Sunt de acord, pentru că nu există decât viaţă. Dacă persoana consideră că poate beneficia de cel mai bun tratament pentru a avea cea mai bună calitate a vieţii, atunci bineînţeles că accept acest lucru. Dar dacă consideră că nu există o altă cale, atunci rămâne la latitudinea ei să decidă.

Am inventat aceste reguli, pentru că noi credem că există moarte. Credem că există viaţă şi că există moarte. Iar în cultura noastră suntem făcuţi să credem că moartea este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Dar nu înţelegem că nu există moarte, ci doar o continuare sub altă formă.

Desigur, se pot spune multe despre viaţa pe această planetă fizică. Este o modalitate extrem de intensă de a acumula experienţă. De aceea, cred că ar trebui să facem tot posibilul pentru a profita cât mai mult de această viaţă, chiar dacă ar însemna să trecem prin durere şi suferinţe teribile. Viaţa fizică ne poate oferi lecţii nepreţuite şi este posibil să le fi ales deliberat pentru a învăţa lucruri pe care nu le-am fi putut învăţa în alt mod. Pentru mine, asta este primordial. Această viaţă este foarte importantă, poate fi şi foarte grea, dar este şi foarte, foarte valoroasă şi ne încarnăm de foarte multe ori ca să avem acces la acest tip de experienţă. Nu ar trebui să renunţăm aşa de uşor la ea, doar pentru că suntem oarecum dependenţi de confort. Asta a fost opinia mea personală.

< Sus >

EMANUEL SWDENBORG A CĂLĂTORIT ŞI EL CONŞTIENT ÎN AFARA CORPULUI ŞI MĂ ÎNTREBAM DACĂ ÎMPĂRTĂŞIŢI TRADIŢIA ŞI EXPERIENŢELE SALE.

Da, e chiar amuzant. Abia, în ultimii doi ani am luat cunoştinţă cu opera lui Swedenborg şi am început să citesc despre el. Mi se pare că există multe asemănări între experienţele lui şi ale mele. Desigur, el avea un sistem de referinţă diferit, fiindcă a trăit cam acum trei sute de ani. Dar a spus multe lucruri pe care le simt foarte familiare.

Pe de altă parte, el foloseşte unele metafore, interesante, pe care eu nu le-aş folosi. Iar membrii Societăţii Swedenborg, foarte des, îi iau metaforele la propriu. Iar asta cred că ne creează o imagine greşită. De pildă, el spunea că ar exista diferite locuri fizice de intrare în lumea astrală, de genul unor găuri în pământ şi aşa mai departe. Dar cred că el folosea doar nişte metafore şi nu ar trebui să le luăm chiar atât de literal, cum sunt luate adesea. Dar în ansamblu, da, sunt de acord cu el.

Practic, era tot un explorator al realităţii din afara corpului. Era mult mai talentat decât mine. Era şi un om de ştiinţă, un filozof, o persoană remarcabilă, într-adevăr. Eu nu sunt nici pe departe la acel nivel. Singurul lucru pe care îl avem în comun sunt aceste experienţe extracorporale.

În cazul meu, eu nu am fost niciodată interesat de experienţele extracorporale, ci doar de meditaţie, iar ele au venit mai mult ca un produs secundar al meditaţiei. Şi încă sunt interesat în primul rând de meditaţie şi de intrarea în stările superioare de conştiinţă. Meditez în fiecare dimineaţă o oră sau două, iar motivaţia mea principală este să intru în starea superioară a conştiinţei unităţii, în samadhi. În această stare poţi primi orice revelaţie doreşti. Deocamdată iau note, dar acesta va fi subiectul unei noi cărţi, dacă va apărea. Va fi scrisă de la acest nivel superior, nu de la nivelul experienţelor extracorporale.

< Sus >

CARE A FOST CEA MAI ILUMINATĂ EXPERIENŢĂ EXTRACORPORALĂ, IAR ÎN DUALITATE, CARE A FOST CEA MAI NEPLĂCUTĂ EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI?

Am avut destul de multe experienţe de ieşire din corp când am simţit stări extatice incredibil de înălţătoare.

Prima a fost în 1980, când am trecut prin mai multe stări de conştiinţă, până la samadhi. Am descris această experienţă în cartea mea “Omul multidimensional”, spre final. Am fost instruit de un ghid din planul astral, un maestru chinez, care m-a condus prin aceste diferite niveluri şi stări de conştiinţă. Am pătruns în tărâmurile superioare, până când am ajuns la starea de claritate, de samadhi. Asta s-a întâmplat în 1980.

Cea mai neplăcută OBE a fost când am întâlnit un atentator sinucigaş cu bombă, o poveste pe care am descris-o cu lux de amănunte în cartea “Panorame din Infinit”. De mult îmi doream să aflu ce se întâmplă cu cei care au ucis o mulţime de oameni şi apoi s-au sinucis. Oare este adevărat că ajung în paradis?! Iar răspunsul este că nu, nu ajung acolo. Aşa cum am explicat mai devreme, problema este că ei declanşează nişte energii la care vor face faţă foarte greu. Nu voi intra acum în detalii, dar vă spun doar că mediul în care am ajuns era cu adevărat îngrozitor.

Pe ecran, rulează imagini din jocuri video care reflectă cu destulă fidelitate o experienţă de coşmar.

Era un mediu cu adevărat traumatizant şi mi-a părut foarte rău pentru aceşti indivizi. Erau în acel mediu destul de mulţi oameni cu o mentalitate similară; încă se luptau cu fantome, omorau alţi indivizi – care erau doar nişte produse ale propriei lor imaginaţii ce căpătaseră o realitate proprie. Am asistat la nişte chestiuni foarte neplăcute. Totuşi, atunci când merg la nivelurile dimensionale inferioare, de obicei, nu sunt afectat de vibraţia lor şi, adesea, nici măcar nu sunt văzut de oamenii de acolo. Mă păstrez în starea mentală de Prezenţă în aici-şi-acum, care îmi oferă un fel de scut de protecţie, aşa că nu mă afectează în mod negativ. Dacă îţi poţi păstra atitudinea, dacă trăieşti într-o stare pozitivă, îţi iei cu tine modul de gândire oriunde te-ai duce, chiar şi în infern.

< Sus >

CÂND COPIII TREC DINCOLO, ŞI MĂ REFER LA COPIII CARE AU FOST ABUZAŢI, EXISTĂ RISCUL CA EI SĂ-ŞI ÎNTÂLNEASCĂ ABUZATORUL?

Nu, nu, nu am văzut niciodată aşa ceva şi nici nu-mi pot imagina că s-ar putea întâmpla. Copiii pe care i-am întâlnit sunt, de obicei, foarte veseli, aşa cum sunt copiii. Nu există niciun risc ca vreo energie negativă să se apropie de ei, pentru că, pur şi simplu, acolo este o imposibilitate.

Pe tărâmul astral este atât de frumos, pentru că copiii sunt foarte îngrijiţi şi vor avea parte de cei mai iubitori oameni, care nu au avut şansa să aibă proprii lor copii. Sunt un fel de părinţi adoptivi, copleşiţi de dorinţa de a avea copii pe care să-i iubească. Copiii care au fost adoptaţi, adeseori, simt că părinţii adoptivi sunt cei mai buni părinţi pe care şi i-ar fi putut dori. La fel şi în astral, cu greu s-ar putea găsi vreun copil care să nu aibă parte de iubire. Iar această iubire va ţine complet la distanţă de ei orice altă energie negativă.

Când oamenii se gândesc “Of, mi-am pierdut copilul”, oricât de tragic ar fi acest lucru, pot fi siguri că acolo au parte de o iubire totală. În momentul în care ajung acolo, trăiesc într-un mediu paradisiac. Asta am văzut eu, oricând vedeam copii, erau veseli şi frumoşi. Întotdeauna era lumină în jurul lor, era o vreme frumoasă de vară. Lucrul acesta ar trebui să consoleze pe oricine a pierdut un copil, anume că copiii lor sunt foarte îngrijiţi şi au cea mai bună viaţă posibilă.

URMEAZĂ PARTEA A TREIA

Aflaţi mai multe despre explorările interioare ale lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
23 octombrie 2021

https://vimeo.com/636286360

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 2" publicat de autor pe 8 decembrie 2019.