<  Pagina index Jurgen Ziewe


Răspunsuri despre Viaţa de Apoi (3)

Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.3, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).

Afterlife Answers - Part 3 (videoclip tradus)

Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe.


Aspecte psihologice privind experienţa morţii şi misterul viselor

CE CONSECINŢE ARE O ACŢIUNE NEGLIJENTĂ NEINTENŢIONATĂ CARE PROVOACĂ MOARTEA PERSOANEI RESPECTIVE ŞI A ALTORA ODATĂ CU EA?

Aceasta este o întrebare bună, într-adevăr. Trebuie să ţinem cont că se întâmplă şi accidente. Dacă persoana respectivă a acţionat cu neglijenţă sau ceva de genul acesta, atunci ea îşi poate face reproşuri sau poate avea un sentiment de vinovăţie. Iar această vinovăţie poate fi păstrată şi după moarte.

Dar, foarte adesea, întâmplările vieţii nu au o singură cauză. Lucrurile se întâmplă dintr-o varietate de motive. De obicei, acţionează o întreagă reţea de energii nevăzute, care creează anumite situaţii şi conduc la anumite rezultate. Şi pot exista nenumărate motive care stau la baza acestora. Astfel încât, nu putem spune, pur şi simplu: “Te-ai sinucis şi i-ai ucis şi pe alţii, deci numai tu eşti de vină pentru tot.” Tot ce poţi face acum este să rezişti la emoţiile şi sentimentele pe care le-ai generat.

Noi, cei rămaşi pe această parte şi care ne confruntăm cu o asemenea tragedie, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i trimitem dragostea noastră. La nivel astral, dragostea se manifestă întotdeauna ca lumină, ca un sentiment frumos, ca un fel de binecuvântare, este o energie care coboară dintr-un plan superior. Această energie se va scurge spre persoana respectivă şi îi va oferi inspiraţie, mângâiere şi stare de bine.

Adeseori, atunci când oamenii trec prin acest tip de traume, ei vor fi inevitabil preluaţi de Forţe energetice superioare. Şi nici nu-i obligatoriu să intre în acea fază de auto-acuzare. Nu-i nevoie să se întâmple aşa. Ei pot fi imediat ridicaţi şi să ajungă la un nivel de conştiinţă mai înalt.

Apoi, mult mai târziu, totul se poate lămuri, poate deveni clar ce s-a întâmplat, care a fost cauza fundamentală şi atunci persoana va putea să se ocupe de problemă de la un nivel mult mai înalt, dintr-un punct de vedere mult mai elevat şi o poziţie superioară.

Aşa că cel mai bun lucru pe care îl putem face noi aici – pentru că habar nu avem ce se întâmplă de fapt, suntem doar îndureraţi de traumă şi de tragedie – ce putem face este să-i trimitem persoanei respective cât mai multă energie pozitivă şi cât mai multă dragoste.

Desigur, persoana care a murit nu a dispărut, ea este în preajma noastră. E posibil să o mai vedem sau să-i sesizăm prezenţa. Iar atunci când îi trimitem iubire, iubirea este un lucru foarte tangibil şi este la fel de intensă ca atunci când persoana iubită se afla aici, dacă nu chiar mai puternică. Dacă putem uita că s-a întâmplat ceva dramatic, că persoana a murit şi acum suntem, într-un fel, separaţi de ea, cea mai bună cale de a învinge separarea este să-i arătăm iubire ca şi cum persoana ar fi încă vie.

Acesta este cel mai bun mod de a face faţă acestei situaţii şi oricărui fel de doliu. Noi suferim de iluzia că persoana ar fi plecat dintre noi, dar ea nu a plecat. Din punctul său de vedere, încă ne poate contacta, ne poate vedea la nivel astral, pentru că fiecare dintre noi are un corp astral. Poate chiar să ne vorbească la nivel astral, dar s-ar putea să nu fim conştienţi, s-ar putea să nu recepţionăm. Ar putea să ne vină un gând despre ea, dar creierul nostru fizic, pur şi simplu, nu este acordat la nivelurile superioare de conştiinţă.

Deci cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face întotdeauna este să ne comportăm ca şi cum persoana nu a plecat dincolo, ca şi cum ar fi încă aici şi să păstrăm aceeaşi conexiune, aceeaşi iubire şi să ne vedem de viaţa noastră. Până la urmă, ştiţi bine, ne vom reuni cu acea persoană.

< Sus >

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU OAMENII CARE UCID MULTE ALTE PERSOANE, DINTR-UN SENTIMENT DE DATORIE FAŢĂ DE ŢARA LOR?

Aceasta este o întrebare foarte pertinentă. Se referă la soldaţii care sunt trimişi la război şi care se găsesc în situaţia de a-şi ucide inamicul, din simţul datoriei.

Am un punct de vedere foarte personal, pentru că am fost înrolat în armată când aveam nouăsprezece ani. Apoi m-am oferit voluntar şi m-am înrolat ca subofiţer. În acea perioadă, era în plină desfăşurare războiul din Vietnam şi a avut loc un masacru, masacrul de la My Lai. Am fost atât de şocat de ceea ce s-a întâmplat, încât am reflectat adânc la poziţia în care mă aflam şi, începând din acel moment, am refuzat serviciul militar.

Pentru unii dintre noi, aceasta este o întrebare filozofică, dar pentru alţii nici nu există. Gândul care mi-a venit atunci a fost: “Dacă nu mai vrei războaie, nu te faci soldat”. Dar e mai uşor de zis decât de făcut, pentru că apar situaţii în care oamenii trebuie să se apere. De exemplu, dacă nu ar fi apărat nimeni ţara în cel de-al doilea război mondial, atunci ar fi domnit teroarea absolută.

Aşadar, există două variante. Prima ar fi când o persoană doreşte să îşi servească ţara ca soldat. Pot exista o serie de motive care o obligă să îşi slujească ţara şi chiar îi face un mare serviciu, pentru că face ceea ce este necesar.

Cealaltă variantă ar fi când oamenii se înrolează ca soldaţi din motivul că doresc să ucidă alţi oameni, pentru că au o pornire criminală în ei şi găsesc aici o modalitate legitimă de a-şi manifesta violenţa. Aceasta este o chestiune cu totul diferită, care le dezvăluie caracterul moral şi sunt total responsabili pentru faptele lor.

Am avut o experienţă extracorporală foarte interesantă cu câţiva ani în urmă, în care am fost proiectat pe un câmp de luptă din Afganistan. Lucrurile se întâmplau foarte repede, dar mi s-au înfăţişat aproape cu încetinitorul. Am devenit conştient de un soldat american care era împuşcat. În momentul în care glonţul l-a lovit, eu eram lângă el şi a căzut în braţele mele astrale şi l-am ţinut în braţe. Şi a fost dus aproape instantaneu într-o lumină foarte frumoasă. Aşa că, în acel moment, nici nu a bănuit că ar fi suferit vreo traumă. Şi asta a fost o lecţie foarte importantă pentru mine, pentru că mi-am dat seama că nu există aşa ceva precum Răul, dacă oamenii îşi fac datoria sau dacă îşi îndeplinesc o obligaţie.

Asta aş răspunde. Totuşi, dacă ucidem pe cineva dintr-un sentiment egoist sau foarte negativ, atunci, desigur, suntem în întregime responsabili.

Prin urmare, oamenii fac faţă acestei traume în diverse moduri. Chiar am primit o scrisoare de la un soldat american care a servit în Afganistan cu ceva timp în urmă. El suferea din cauza traumelor trăite acolo şi avea şi un sentiment de vinovăţie.

La fel cum trebuie să ne confruntăm cu rezultatele acţiunilor noastre aici, va trebui să ne confruntăm cu ele şi odată ce vom trece de partea cealaltă. Unora le este mai uşor să le facă faţă, altora le este mai greu. Aşa că nu pot face nicio afirmaţie morală despre faptul de a servi ca soldat. Nu există nimic absolut bun sau absolut rău, ci ca orice altceva, depinde de motivele noastre şi de cum acţionăm.

< Sus >

AVEM VREUN DEZAVANTAJ DACĂ REFUZĂM SĂ-I IERTĂM PE CEI CARE NE-AU FĂCUT RĂU?

Trebuie să ţinem cont de faptul că suntem fiinţe biologice. Avem un corp emoţional, care este simţitor. Corpul nostru emoţional poate fi rănit la fel ca şi corpul fizic. Aşa că purtăm aceste cicatrici cu noi şi le asociem cu persoana care ne-a făcut rău. Este o reacţie naturală este să ne simţim furioşi, supăraţi, să avem tot felul de gânduri de răzbunare. Dintr-o dată, se precipită în noi toate aceste emoţii şi ne agită, iar noi trebuie să le facem faţă.

Odată ce persoana care ne-a cauzat un rău, care ne-a rănit fizic sau emoţional, trece în planul astral, adică moare, toate aceste emoţii dezlănţuite devin nişte energii libere. Şi persoana va constata că are o conexiune deschisă cu aceste energii pe care le-a dezlănţuit. Va descoperi brusc că aceste energii dau năvală asupra sa, dar nu din punctul său de vedere când încerca să ne facă rău, ci le va simţi din punctul de vedere al victimei. Deci dacă, să zicem, a torturat pe cineva, se va simţi în postura celui torturat şi îi va simţi durerea. Acesta este un proces foarte important, conceput de Natură pentru a echilibra energiile.

Deci energia trebuie să se întoarcă la cel care a generat-o, dar sub forma în care a fost resimţită de persoana asupra căreia a acţionat, astfel încât energia va lua acum forma persoanei nedreptăţite. Făptaşul va trebui să se confrunte cu ea şi va trece apoi printr-un proces corespunzător de reflecţie, de regret.

Şi acum, partea a doua a întrebării, dacă ar trebui să iertăm această persoană. Desigur, iertarea este o formă foarte importantă de autovindecare. Dacă putem înţelege ce s-a întâmplat cu adevărat şi dacă putem să iertăm, aceasta este o formă de autovindecare. Şi este şi o formă foarte puternică de echilibrare a energiilor noastre negative.

Observăm foarte des că oamenii sunt foarte îndureraţi de o nedreptate sau un abuz şi nu pot trece peste ele, nu au avut sprijinul necesar pentru a face faţă acestor emoţii negative. Dacă găsesc puterea de a ierta, atunci, bineînţeles, începe procesul de vindecare şi, de asemenea, asta va accelera şi procesul de vindecare al făptaşului. Aşa că este o binecuvântare pentru toţi. Persoana care ne-a greşit, foarte adesea, a avut şi ea un anumit motiv, fie că era nedreptăţită, fie era vătămată, ştiţi, întotdeauna există un motiv în spatele a orice. Cel mai bun lucru pe care îl putem face în aceste situaţii este să ne ridicăm la un nivel mai înalt, să găsim iubirea şi iertarea în noi şi să aducem această energie superioară la nivelul fizic şi, astfel, să eliberăm energiile negative.

< Sus >

CÂT DE IMPORTANT ESTE SĂ LUCRĂM CU VISELE NOASTRE?

Visele sunt generate de natură şi de subconştientul nostru. Ele se ocupă de problemele pe care nu am reuşit să le abordăm în timpul vieţii noastre de zi cu zi. Există unele frici pe care nu am reuşit să le rezolvăm, pe care le-am reprimat sau ignorat, dar încă funcţionează la nivel subconştient. Ne distragem atenţia cu diverse lucruri, dar tot timpul eliminăm nişte energii reziduale care ajung în subconştient. Şi ele trebuie să se manifeste într-o formă sau alta.

Natura funcţionează pe principiul echilibrului. Ea încearcă mereu să echilibreze anumite energii într-un fel sau altul, să balanseze o energie cu alta. Are întotdeauna tendinţa de a crea o anumită armonie.

Asta fac visele pentru noi. În vise, abordăm problemele pe care nu am reuşit să le rezolvăm în timpul stării de veghe. Nu trebuie neapărat să fim conştienţi în vis sau să ne analizăm visele. Ele au deja încorporate propriile mecanisme pentru autoechilibrare. Dar dacă începem să devenim conştienţi de aceste vise şi ni le analizăm, desigur că aflăm mult mai multe despre ce anume ne face să vibrăm şi de unde ne vin ele. Punând în lumină energiile din aceste vise, devenim brusc mai conştienţi.

De exemplu, ar putea fi un vis în care suntem urmăriţi de un tigru. Tigrul poate însemna că avem o frică, ceva la care nu am reuşit să facem faţă şi pe care o respingem. Iar aici, visarea lucidă are efecte foarte puternice. Există persoane care folosesc visele lucide pentru a aduce energia din inconştient în conştient, ceea ce le permite să îşi învingă fricile în mod direct.

Atunci când simbolul din vis este un tigru care ne urmăreşte din spate, într-un vis lucid, putem, pur şi simplu, să ne întoarcem cu faţa la el, să înfruntăm tigrul şi să-l întrebăm: “Ce încerci să-mi spui?”. În acel moment, energia se va dispersa, deodată, descoperim că tigrul se transformă într-o pisicuţă sau ceva de genul acesta.

Înfruntându-ne fricile, confruntându-ne cu aspectele de care fugim şi pe care le tot împingem în inconştient, ele se fac cunoscute şi devenim conştienţi de ele. Deci putem folosi simbolurile din vis, confruntându-le, pentru a ne elibera de temeri.

< Sus >

ÎNSEAMNĂ CĂ NU TREBUIE SĂ LUĂM PE TIMPUL NOPŢII MEDICAMENTE PENTRU TULBURAREA DE STRES POST-TRAUMATIC, PENTRU A PERMITE CREIERULUI SĂ FUNCŢIONEZE NATURAL, ÎN CIUDA TERORII RESIMŢITE?

Este o întrebare dificilă. Desigur, cel mai bun mod de a face faţă temerilor şi traumelor noastre ar fi să găsim o rezolvare cu ajutorul consilierii psihologice, în loc de medicamente. Dar problema este că sistemul nostru medical nu este conceput pentru a le trata într-un mod atât de laborios. De aceea, ceea ce fac medicii şi industria farmaceutică este că ne dau medicamente pentru a bloca simptomele fricii. Astfel, ajungem într-o stare de echilibru superficial, dar nu ne rezolvăm temerile cu adevărat.

Soţia mea, în calitate de consilier şi psihoterapeut, are de a face cu o mulţime de cazuri şi, adesea, aceste frici şi traume pot fi rezolvate pe parcursul a unui număr de şedinţe.

O altă modalitate de a face faţă acestor temeri şi traume este prin meditaţie. În meditaţie, ne confruntăm treptat, încetişor cu aceste aspecte, care, în timpul meditaţiei, apar mai întâi ca gânduri. Apoi, poate că lăsăm aceste gânduri să dispară şi ne întoarcem la meditaţie, dar ele vor apărea mereu în timpul perioadelor de linişte şi meditaţie. Dacă avem o traumă, ea vrea să fie abordată. Aşa că, mai devreme sau mai târziu, trebuie să o abordăm, dar o putem face încetul cu încetul, prin apariţia a mici fragmente de energie.

Să zicem că am trecut printr-un incident foarte traumatizant şi, în timp ce medităm, ne trec nişte frisoane şi apoi ne gândim “O, mai bine mă întorc la meditaţie”, dar această mică cutremurare a descărcat deja o mică parte din energie. Ne întoarcem la meditaţie şi, cu timpul, o parte din aceste energii negative ies treptat la suprafaţă. Şi le abordăm în acest fel, care este un mod foarte blând de a le trata.

Dar, bineînţeles, dacă este vorba de o situaţie traumatizantă deosebită, cea mai bună cale ar fi să apelăm la amândouă mijloacele, ca să găsim o modalitate de echilibrare a energiilor interioare. Şi există diferite moduri de a o face. O formă este yoga, o alta ar putea fi meditaţia, qigong, pescuitul, orice ne poate aduce într-o stare de transă, care ne conduce către liniştea lăuntrică. Ar putea fi un hobby sau un meşteşug, să gătim ceva, să facem orice, iar în timpul acestei activităţi, gândurile ies la iveală pe bucăţele. Şi le putem aborda mai uşor în acest fel.

Meditaţia, desigur, este un mod foarte eficient, pentru că în timpul meditaţiei, construieşti o ancoră pozitivă, care te stabilizează treptat într-o poziţie de control, în care poţi să te ocupi de problemele psihicului. Treptat, aduci din ce în ce mai multă lumină asupra acestor aspecte subconştiente care te chinuie.

URMEAZĂ PARTEA A PATRA

Aflaţi mai multe despre explorările interioare ale lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
27 octombrie 2021

https://vimeo.com/636289724

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 3" publicat de autor pe 7 ianuarie 2020.