<  Pagina index Jurgen Ziewe


Răspunsuri despre Viaţa de Apoi (5)

Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.5, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).

Afterlife Answers - Part 5 (videoclip tradus)

Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe.

red  Crimă şi pedeapsă  red  Cum interacţionează "morţii" cu cei vii  red  Cât de eficientă este rugăciunea? red  Ce se întâmplă cu persoanele depresive? red  Accesul la dimensiunile superioare  red  Cum să te menţii în OBE  red  Noţiuni de bază pentru călătoria astrală


RUDOLF STEINER SPUNE CĂ, ATUNCI CÂND MURIM, NE VOM RETRĂI FAPTELE, DAR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PERSOANEI CĂREIA I-AM GREŞIT. CREDEŢI CĂ ESTE ADEVĂRAT?

Da. Am vorbit despre asta mai devreme, că trăim ceea ce am provocat din perspectiva persoanei cu care am interacţionat. Şi asta se aplică atât la chestiunile pozitive, cât şi la cele negative. Deci este o idee foarte corectă şi importantă.

Cu toţii am avut parte, probabil, de acele apeluri telefonice deranjante, când unii încearcă să ne păcălească să le dăm nişte bani sau nişte date personale, ca apoi să intre în contul nostru bancar. Simt o milă incredibilă pentru aceste persoane, pentru că le reuşesc tertipurile şi, dintr-o dată, au jefuit victima respectivă de pensie sau de chiverniseală şi i-au distrus viaţa. Desigur, făptaşul crede că are un avantaj temporar, dar, de fapt, s-a condamnat în acel moment să trăiască ceea ce a simţit victima sa. Şi primul lucru pe care îl spun acestei persoane la telefon este: “Eşti sigur, chiar vrei să mergi până la capăt cu treaba asta?”. Dar, de obicei, îmi închide telefonul.

Deci este foarte adevărat. Răspundem pentru tot ceea ce creăm. Nu ne pedepseşte nimeni, ci energia pe care am dezlănţuit-o ni se întoarce în felul în care a trăit-o persoana nedreptăţită. Şi nu putem fugi de ea, nu o putem anula, suntem obligaţi să o suportăm.

< Sus >

AŢI ASISTAT VREODATĂ LA INTERACŢIUNEA CELOR DIN LUMEA SPIRITELOR CU CEI VII?

Iată ce văd eu când mă aflu în planul astral: fiecare persoană vie de pe Pământ are un corp astral, iar cei trecuţi dincolo, de fapt, îl percep ca pe un corp fizic, pot interacţiona şi chiar să aibă un dialog cu el. Dar problema este că noi, cei de aici de jos, nu suntem sensibili, nu percepem asta, pentru că creierul nostru, pur şi simplu, nu este capabil să se conecteze la acea frecvenţă. Singurii oameni care o pot face sunt mediumii. Mediumii se acordează la acea frecvenţă şi intră în contact cu ei. Sau, uneori, persoanele schizofrenice au acest canal deschis şi pot interacţiona cu ei. Aşa că, persoanele care au murit chiar că nu au nicio dificultate să interacţioneze cu noi.

Când treceam printr-o perioadă dificilă, după ce mă mutasem în Anglia, iar lucrurile nu-mi mergeau prea bine, am întrebat-o pe mama (decedată) şi mi-a spus: “O, sunt mereu la curent cu ceea ce faci, că ai o problemă şi aş fi vrut să te pot ajuta mai mult”. Deci ei sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă aici, dar sunt limitaţi în privinţa a ceea ce pot face pentru noi, din două motive. Un motiv este că trebuie să ne rezolvăm singuri problemele. Iar celălalt motiv este că există un consens că nu poţi interveni prea mult în viaţa cuiva, decât dacă respectivul chiar o cere. Atunci, desigur, se creează un canal deschis prin care poate primi ajutor de la cei de dincolo.

< Sus >

CÂT DE EFICIENTĂ ESTE RUGĂCIUNEA?

Acelaşi lucru, şi în privinţa rugăciunii. Atunci când oamenii se roagă, ei trimit în eter această energie şi se deschid pentru a primi ajutor. Totuşi, poate apare o problemă. Dacă rugăciunea este făcută dintr-o perspectivă negativistă, s-ar putea să nu aibă energia necesară pentru a pătrunde dincolo. S-ar putea să păstrăm încă un fel de zid în jurul nostru. Aşa că, dacă vrem să ne rugăm eficient, trebuie să o facem cu iubire, trebuie să găsim mai întâi în interior iubirea, bunăvoinţa, mila, generozitatea. Însă, foarte adesea, când avem un necaz, mintea este într-o stare negativă. Şi astfel ne limităm singuri. Şi asta-i ironia, că tocmai când avem cea mai mare nevoie, adesea nu suntem într-o dispoziţie potrivită pentru a ne ruga cu eficienţă.

< Sus >

AŢI SPUS CĂ OAMENII CU O STARE MENTALĂ NEGATIVĂ AJUNG ÎN LOCURI ÎNTUNECATE DUPĂ CE MOR, IAR CEI CU O STARE POZITIVĂ AJUNG ÎN TĂRÂMURI MAI LUMINOASE. CE SE ÎNTÂMPLĂ CU PERSOANELE CARE SUFERĂ DE DEPRESIE SAU DE TULBURARE BIPOLARE?

Da. Am avut o experienţă personală în acest sens. Eram într-o experienţă extracorporală, despre care am scris în “Panorame din infinit”. Deodată, am văzut un grup de, ceea ce mi s-a părut a fi nişte, zombi, erau foarte desfiguraţi, păreau să aibă o boală de piele. Una dintre persoane ieşea în evidenţă şi m-am simţit într-un fel atras spre ea, arăta absolut groaznic. Şi am simţit o compasiune incredibilă, am simţit că trebuie să o ajut. Mi-am dat seama imediat, doar uitându-mă la ea, că murise din cauza unei supradoze de droguri şi că în ultima parte a vieţii avusese multe resentimente, fusese foarte furioasă şi plină de ură faţă de situaţia ei şi faţă de acei oameni – era o prostituată – care îi întreţineau dependenţa de droguri. Adunase multă ranchiună şi asta se reflecta în înfăţişarea ei.

Şi am întrebat-o “Te simţi bine?”, iar ea mi-a răspuns “Nu, cred că sunt într-un coşmar şi nu ştiu cum să ies din el”. Eu i-am spus “Nu, îmi pare rău că trebuie să-ţi spun, dar nu eşti într-un coşmar, ci ai murit”. Şi am luat-o în braţe, apoi am început să ne plimbăm şi i-am explicat. Era destul de şocată de veste. Ne plimbam pe jos şi, pe măsură ce mergeam, noaptea, care era adâncă la început, devenea tot mai luminoasă. Literalmente, se făcuse dimineaţă şi am văzut cum femeia reacţiona la compasiunea mea. Am vorbit cu ea tot drumul şi am încercat să o consolez şi, dintr-o dată, pielea i-a redevenit normală, părul a început să îi cadă frumos pe umeri. Şi nu a durat deloc mult, poate cinci minute. Ne-am plimbat în acea noapte spre dimineaţă, până ne-am aşezat pe o bancă din parc, delectându-ne privirea cu acel verde frumos. Devenise din nou o persoană normală.

Astfel de vindecări se pot întâmpla foarte repede. Există o mulţime de ajutoare de partea cealaltă. Problema este că persoana trebuie să fie pregătită pentru a primi ajutorul. Trebuie să fie deschisă pentru a fi ajutată. Foarte adesea, oamenii care suferă de boli mintale îşi întreţin o anumită autocompătimire. Şi nu vor să renunţe la boala lor mintală, faţă de care s-au ataşat. Le este milă de ei înşişi. Aşa că preferă să rămână în bula lor mentală, care este un fel de zonă de confort. Dar în momentul în care se deschid şi îşi doresc cu adevărat ajutor, atunci ajutorul vine inevitabil. Însă, foarte adesea, celui care îi ajută îi ia mult timp să-i convingă de faptul că au nevoie de ajutor. De aceea, poate dura foarte mult timp până unii reuşesc să iasă din acest ciclu autoprovocat.

În alte cazuri poate fi instantaneu, poate fi un proces foarte rapid. Acesta ar fi partea bună. Şi nu diferă de cum stau lucrurile aici. Soţia mea este consilier psihologic şi mi-a spus că a avut clienţi care au venit doar la două şedinţe şi apoi, brusc, problema lor a dispărut. Şi la nivel astral se poate întâmpla la fel, foarte rapid.

< Sus >

NE PUTEŢI SPUNE CEVA MAI MULTE DESPRE DIFERITELE NIVELURI SPIRITUALE? CUM TE POŢI RIDICA DE LA NIVELUL ASTRAL LA STĂRI MAI ÎNALTE, MAI SPIRITUALE?

Există diferite niveluri. Demult, prin anii '70, aveam o mulţime de experienţe extracorporale, dar devenisem foarte frustrat, pentru că nu puteam ajunge mai sus, nu puteam ieşi de la acel nivel la care mă aflam. Şi atunci am strigat “Scoteţi-mă de aici!”.

Şi mi-a apărut un înţelept chinez la nivel astral. M-a instruit timp de mai multe luni pentru a-mi ridica vibraţia ca să ies de acolo. A făcut multe lucruri pentru a-mi deschide chakra inimii. M-a instruit, la propriu, prin tot felul de metode, m-a condiţionat, m-a pus să rezolv un fel de ghicitori. Mi-a dat nişte simboluri, iar eu a trebuit să-mi dau seama ce înseamnă şi, înţelegându-le, am căpătat brusc înţelegerea unui nivel dimensional superior. Deci a fost un proces destul de laborios. Apoi am făcut şi meditaţia pe care mi-a dat-o el. Am primit o mantră. Şi am folosit-o timp de aproximativ 18 luni, aproape doi ani, iar apoi nu am mai avut nevoie de ea. Dacă meditezi în mod regulat, îţi deschizi treptat în interior aceste canale pentru ca să ajungi la acele stări superioare.

Există o linie de demarcaţie între starea astrală, care este nivelul emoţional, şi starea superioară, iar aceasta este graniţa ego-ului. Graniţa ego-ului este cam ca o piatră legată de glezne, nu te lasă să te ridici mai sus. Aşa că trebuie să spargi această graniţă a ego-ului, adică trebuie să renunţi la identificarea cu el. Şi asta se poate manifesta în diferite feluri.

Am trecut de această barieră de mai multe ori şi de fiecare dată a fost diferit. Odată, eram foarte neliniştit, nu voiam să merg mai departe, până când am văzut că exista acolo un alt sine al meu, care nu era aşa cum credeam eu că sunt. Şi mă îndemna “Vino aici, vino aici, vino la mine!”. Şi, dintr-o dată, m-am trezi acolo şi eram tot eu, dar un eu mult mai luminos şi eliberat. De fiecare dată, pătrunderea s-a petrecut într-un alt mod. Şi de fiecare dată când găseam o nouă deschidere, simţeam cum cade ceva de pe mine şi că nu mai am nevoie să trec prin aceeaşi procedură.

Când ajungi pe tărâmul spiritual, este cu totul altceva, pentru că acolo te poţi conecta la celelalte vieţi ale tale. Şi este interesant că poţi intra efectiv în acea viaţă. O poţi retrăi în toate detaliile şi, pentru că eşti perfect conştient de ce faci, poţi privi acea viaţă din diferite perspective. Să zicem că te afli pe un câmp de luptă, poţi ieşi din corpul tău şi să te priveşti din alt punct de vedere, te observi şi îţi plângi de milă “O, bietul de mine care am fost”. Ai libertatea de a face toate aceste lucruri odată ce înţelegi.

Prin urmare, cu cât evoluăm mai mult, cu atât devenim mai liberi şi avem mai multe oportunităţi de dezvoltare. Şi, de asemenea, nu mai vrem să ne întoarcem la ce am lăsat în urmă. Este ca şi cum am ieşi dintr-o cameră întunecată la lumină. De exemplu, să spunem că cineva trăieşte într-un apartament foarte prost dintr-un cartier foarte sărac al oraşului. Şi apoi, în sfârşit, se mută, pentru prima oară în viaţă, la o casă cu grădină – în niciun caz nu ar vrea să se mai întoarcă de unde a plecat. Deci lucrurile evoluează în mod natural.

Unii oameni în astral spun “Da, dar nu vreau să părăsesc toate aceste lucruri frumoase pe care le trăiesc aici, aceste vacanţe uimitoare pe care le pot avea în acest incredibil loc de joacă”. Nu vor să renunţe la ele, pentru că nu ştiu că există ceva mult mai măreţ, care le oferă mult mai multă libertate, mult mai multă creştere spirituală. Asta se petrece. Omul trebuie întâi să se plictisească de viaţa lui înainte de a trece mai departe. Dar odată ce a gustat din noua viaţă, nimic nu-l va mai opri să o urmeze.

< Sus >

REUŞESC SĂ IES ÎN AFARA CORPULUI ŞI SUNT FOARTE ENTUZIASMAT, DAR INEVITABIL, NU POT SĂ RĂMÂN ACOLO ŞI MĂ ÎNTORC. AM FOARTE PUŢIN CONTROL. CE AŞ PUTEA SĂ FAC?

Da, este o problemă foarte des întâlnită la cei care încearcă să se proiecteze în astral. Ei trebuie să depăşească acea zonă, pe care eu o numesc centura grijilor, care este formată în jurul Pământului din grijile oamenilor. Trebuie să trecem cumva de partea cealaltă. Deseori, captăm nişte forme-gânduri pe drum, care ne opresc. Pot fi chiar propriile noastre temeri. Dar trebuie să le depăşim.

Cum procedez eu, tehnica pe care am dezvoltat-o este că, în momentul în care devin conştient la nivel astral, mă opresc din orice fac şi încerc să devin total vigilent. Cum fac asta: iau în mână ceva de pe jos, un fir de iarbă sau o pietricică, sau un pumn de nisip, care îmi curge printre degete şi mă concentrez asupra lui. Şi aşa îmi fixez atenţia, conştienţa. În scurt timp, dacă ai vreun vis sau vreo frică, se cam stinge. Odată ce te concentrezi asupra acelui obiect, brusc, îţi solidifici conştienţa, conştiinţa se ancorează în acea realitate. Şi poţi petrece mai mult timp acolo având conştiinţa bine ancorată, când lucrurile devin mai clare.

Iar dacă, să zicem, că lucrurile devin un pic plictisitoare şi neclare, puţin confuze, atunci porunceşti “Claritate acum!”. Îţi dai această comandă care chiar asta face, funcţionează. William Buhlman promovează această metodă, “Claritate acum!”. Eu, personal, mă concentrez asupra unui obiect, până când devin total conştient de soliditatea locului unde mă aflu. Stabilesc starea de conştienţă aici-şi-acum şi păstrez această stare oriunde m-aş duce.

Şi senzaţia poate fi extrem de puternică. Într-o ocazie, am petrecut şase ore întregi în acea realitate solidă, fiind atât de bine ancorat în acea stare, încât mă gândeam “O, de ce m-aş mai întoarce?”. Şi senzaţia poate fi atât de puternică, încât te gândeşti chiar “O, poate că sunt deja mort, poate că am murit”, pentru că, de fapt, nivelul astral este habitatul nostru natural. Şi odată ce treci puntea în acea stare, te simţi mai acasă acolo decât în corpul fizic. Dar pentru a reuşi asta, trebuie să îţi ancorezi bine conştiinţa acolo.

< Sus >

CUM PUTEM ÎNVĂŢA SĂ VISĂM LUCID SAU SĂ CĂLĂTORIM ÎN ASTRAL?

Există mai mulţi învăţători, venind din domenii diferite; unii folosesc visele, cum să devii conştient în vis, folosind visele lucide ca punct de intrare în planul astral. Alţii folosesc corpul eteric şi apoi aplică unele tehnici, precum tehnica frânghiei, omul intră într-o transă uşoară, apoi într-o transă mai profundă şi apoi aplică tehnica imaginaţiei creative. William Buhlman are propria sa tehnică, în care te concentrezi pe diferite părţi ale casei tale, îţi memorezi mediul şi te foloseşti de asta ca să ieşi din corp. Există multe tehnici.

Cred că cel mai bun lucru ar fi să-ţi aduni o mică bibliotecă cu diferite tehnici, astfel încât s-o poţi găsi pe cea potrivită cu temperamentul tău. Ăsta ar fi cel mai bun lucru. Omul constată că o tehnică îi este uşoară sau utilă, spre deosebire de alta. Singura subliniere pe care aş vrea să o fac este că trebuie să fii consecvent. Cel mai important este să îi dai prioritate, să fie aproape ca o obsesie, dacă îţi doreşti cu adevărat, dar să ai grijă să nu te dezechilibreze psihic.

Există diverse tehnici, de exemplu ale lui Robert Waggoner, care este un visător lucid. Celălalt este LeBerge, şi el este un visător lucid, psiholog, care foloseşte o tehnică de conştienţă vigilentă. Te obişnuieşti să faci un fel de verificare a realităţii pe timpul zilei, de exemplu, îţi pui ceasul să sune la fiecare oră, şi atunci îţi pui întrebarea: “Oare visez?” şi te uiţi la mâinile tale. Alarma sună iarăşi, o oră mai târziu, te uiţi la mâini şi spui “Oare visez, este real?”. Dacă vei face asta o perioadă suficientă de timp, atunci va veni un moment, într-un vis, când te uiţi la mâini şi îţi pui întrebarea “Oare visez?”, lucru care îţi poate declanşa luciditatea şi, atunci brusc, recunoşti “O, da, visez!”.

Aflaţi mai multe despre cărţile şi explorările interioare ale lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
5 noiembrie 2021

https://vimeo.com/638822587

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 5" publicat de autor pe 13 ianuarie 2020.