<  Pagina index Jurgen Ziewe


Răspunsuri despre Viaţa de Apoi (14)

Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.14, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).

Afterlife Answers - Part 14 (videoclip tradus)

Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe.


Natura experienţială a realităţii. Partea 1

Aş dori să vorbesc despre cum arată realitatea în stările de după moarte şi cum le-am trăit în timpul experienţelor mele extracorporale.

Primul lucru pe care aş vrea să îl spun este că realitatea de dincolo este foarte asemănătoare cu cea de aici. Prima dată când am observat că nu există moarte s-a întâmplat spontan prin 1969, 1970, când m-am trezit foarte devreme dimineaţa şi am avut brusc o revelaţie prin care mi-am dat seama că nu există moarte. Nu ştiu de unde mi-a venit, dar mă plimbam dimineaţa în lumina soarelui şi, brusc, mi-am dat seama că nu există moarte. Asta s-a întâmplat cu mult înainte de a avea experienţe extracorporale. Dar acest gând m-a frapat cu adevărat şi mi-am dat seama că nu există un sfârşit al vieţii, că ea continuă. Şi nu mi-am mai putut scoate asta din minte.

De atunci, am avut multe ocazii să verific că viaţa nu face pauză. Am trăit acest lucru personal în timpul experienţelor mele extracorporale. În unele dintre ele, era ca şi cum aş fi trecut dintr-o cameră în alta, nu a existat nici măcar o scurtă întrerupere a conştiinţei. Era exact aceeaşi experienţă vie a realităţii, fără nicio diferenţă.

Şi mi-am petrecut apoi următorii 40 de ani aprofundând tot mai mult fenomenul vieţii după moarte. După cum ştiţi, am scris două cărţi despre acest subiect. Aş vrea să subliniez doar câteva lucruri, pentru că lectura acestei cărţi durează, probabil, mai multe ore, care nu pot fi rezumate într-un scurt videoclip. Dar vreau să vă explic cum văd eu realitatea.

În primul rând, am avut diverse experienţe extracorporale. Una dintre ele, pe care am descris-o şi în “Panorame din Infinit”, a fost foarte ciudată.

Deschid acum o paranteză: există întotdeauna posibilitatea ca să nu fie o experienţă în afara corpului, ci un vis lucid. Un vis lucid este, practic, un vis în care suntem complet lucizi, treji. Totuşi, pare complet real, însă conţinutul visului lucid este preluat din subconştient. Şi atunci pot apare confuzii. Aşa că, pentru a discerne între cele două stări, m-am obişnuit să îmi focalizez conştiinţa pe starea de aici-acum, concentrându-mă asupra unui obiect, până când vedeam doar obiectul. Puteau fi mâinile mele sau ceva de pe sol. Şi prin acest tip de focalizare, orice conţinut al visului se evapora. Asta putea însemna că, dacă oamenii provenind din experienţa mea onirică erau proiectaţi în realitate, pur şi simplu, se evaporau în momentul când mă focalizam pe starea de aici-acum – deşi nu era o stare fizică, ci o copie a stării fizice sau o altă stare dimensională.

Acest lucru nu este uşor de înţeles, şi tocmai de aici provine definiţia pe care o dau realităţii, anume: atenţia totală la ceea ce există, fără nicio gândire, fără nicio proiecţie mentală. Prin urmare, primul lucru pe care l-am făcut de atunci încolo, ori de câte ori aveam o experienţă extracorporală, era să mă concentrez fie pe sol, fie pe mâini, până când căpătam completa conştiinţă de veghe şi până când eram absolut sigur că realitatea pe care o vedeam era o realitate consensuală aici-şi-acum. Pe această bază am înregistrat tot ce am văzut. Şi pe această bază eram sigur că aveam o experienţă obiectivă. Închid aici paranteza.

Iar experienţele acestea pot fi orice. Iată o experienţă despre care am scris în “Panorame din Infinit”, care a fost foarte ciudată: M-am trezit într-un oraş care era, practic, desenat, era ca şi cum aş fi mers printr-un oraş alcătuit din desene şi personaje de desene animate. Eram foarte buimăcit şi mă gândeam “O, asta nu-i corect, acesta trebuie să fie un vis, pentru că nu-i ceva real”. Deci m-am concentrat, dar în loc ca oraşul să dispară, a devenit din ce în ce mai real. Prin urmare, m-am gândit că ceva nu e în regulă, până când am observat, mergând mai departe pe drum, că erau acolo doi oameni având ceva semănând cu o tabletă iPad. Când am intrat în vorbă cu ei, am aflat că ei erau creatorii acestui oraş de desene animate, în care am nimerit din greşeală. I-am întrebat pe aceşti băieţi ce fac, iar ei mi-au spus “Acesta este hobby-ul nostru, creăm animaţii ce seamănă cu viaţa reală”.

Şi asta m-a cam derutat, dar mi-a şi deschis tot acest domeniu al realităţii de după moarte, care este dirijat foarte mult de imaginaţia noastră. Este ca o realitate virtuală în care putem dezlănţui puteri, literalmente, din afara acestei lumi, şi lucruri pe care, pur şi simplu, nu le putem face aici. Am început de curând să facem astfel de lucruri prin intermediul realităţii virtuale, care este o tehnologie apărută recent. Dar la nivel astral, totul este mult mai spectaculos, mult mai intens, mult mai real.

Am cercetat tot felul de lucruri. Am început să investighez, de exemplu, fenomenul prin care mintea suprapune lucruri peste realitate. Şi apoi am descoperit că unii oameni ajung în zone ale vieţii de după moarte care par foarte reale, dar care sunt doar proiecţii ale minţii lor. Şi chiar am intrat uneori în aceste proiecţii.

Aici treburile încep să devină destul de complicate şi cred că voi dedica o întreagă carte explorării acestor fenomene, pentru că operează două aspecte.

Pe de o parte, există identitatea noastră subconştientă, experienţa noastră subconştientă, care se proiectează în lumea exterioară, dar în acelaşi timp ne şi atrage într-un câmp energetic consensual similar, care este în armonie cu ceea ce simţim şi ceea ce trăim. Deci atunci când avem o trăire negativă, vom fi atraşi automat într-un mediu conform cu trăirea noastră interioară.

Pe de altă parte, putem intra şi într-o experienţă subiectivă care se petrece doar în câmpul nostru vizual apropiat. Şi putem ieşi foarte repede din această experienţă. În esenţă, ceea ce trăim aici, fie că avem gânduri negative sau gânduri foarte frumoase, se întâmplă doar în câmpul realităţii noastre individuale, dar nu sunt vizibile şi celorlalţi oameni.

Iar asta complică totul foarte mult, căci, la nivel astral, tot ceea ce trăim în interior la modul subiectiv este tot o realitate. Şi singurul mod în care putem ieşi din această dilemă este să devenim perfect conştienţi. Acesta este lucrul cel mai important pe care l-am descoperit: pentru a obţine conştienţa lucidă, trebuie să ne concentrăm asupra stării pure de A FI. Iar atunci ni se deschid o foarte mare varietate de experienţe, putem călători în orice parte a acestei infinite şi frumoase lumi astrale, fără a fi deranjaţi de fanteziile noastre...

Majoritatea oamenilor care trec dincolo încă se identifică cu credinţele pe care le-au avut pe Pământ. Şi din cauza acestei identificări, sunt atraşi într-un mediu similar. Să spunem că aici locuieşti într-o casă cu grădină şi te-ai obişnuit foarte bine cu ea, ai prieteni şi aşa mai departe. Vei aduce această identificare în mod energetic în starea de după moarte şi nimic nu se va schimba prea mult. Fiind în continuare aceeaşi persoană, în mod natural, vei fi atras sau vei recrea mediul cu care eşti obişnuit. Acesta este cel mai natural lucru care se întâmplă cu oamenii, pentru că ei se identifică cu un anumit stil de viaţă, un anumit rol social, un anumit mediu. Vor duce acestea cu ei dincolo şi nu se va schimba nimic.

Acolo, când avem emoţii, ele se pot manifesta în două moduri: în noi şi în mediu, în diverse feluri, pentru că mediul este foarte receptiv la emoţiile noastre. Iată ce am experimentat eu, când am vizitat oameni la un nivel dimensional superior: erau oameni frumoşi şi purtau o conversaţie frumoasă, iar mediul devenea tot mai frumos. De pildă, să zicem, stăteam lângă un copac şi cineva exprima nişte gânduri frumoase, deodată, copacul înflorea. Deci mediul este foarte receptiv la simţămintele noastre. Desigur, acelaşi lucru este valabil şi pe nivelurile negative.

Durează o vreme până când oamenii se obişnuiesc cu acest mediu de tip nou. Dar destul de repede, se obişnuiesc cu el. De exemplu, dacă vor să bea o ceaşcă de ceai, este de la sine înţeles că nu trebuie să pună ceainicul pe foc. Pur şi simplu, le apare o ceaşcă de ceai. În prima mea carte, “Omul multidimensional”, am analizat aceste energii care se manifestă acolo. Există mai multe tipuri de energii, iar una dintre ele este energia creativă a anticipării: ceva cu care suntem obişnuiţi, ceva cu care ne identificăm ne este disponibil cu uşurinţă. Astfel, dacă vor să bea o ceaşcă de ceai şi se aşteaptă la o ceaşcă de ceai, este cel mai natural lucru din lume pentru locuitorii de acolo să le apară, dintr-o dată, o ceaşcă de ceai.

I-am întrebat: “Cum creaţi aceste lucruri?” şi mi-au răspuns “Vin de la sine, pur şi simplu, te aştepţi să apară”. Şi atunci am încercat să fac o ceaşcă de ceai cum se cuvine, dar am obţinut doar un fel de ceaşcă dubioasă care avea scurgeri, iar ceaiul nu era decât apă chioară. Deci când am intenţionat să fac ceva într-un mod nu prea natural, nu a funcţionat la fel de bine ca atunci când m-aş fi aşteptat să apară brusc acel ceva.

După cum vedem, realitatea se schimbă complet la celălalt nivel dimensional. Dar oamenii care locuiesc acolo se obişnuiesc cu ea, o acceptă cu calm, a devenit un fel de a doua natură. Şi, desigur, se joacă cu aceste fenomene şi fac tot felul de lucruri.

Aflaţi mai multe despre activitatea lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
10 decembrie
2021

https://vimeo.com/650568689

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 14" publicat de autor pe 15 aprilie 2020.