<  Pagina index Jurgen Ziewe


Răspunsuri despre Viaţa de Apoi (17)

Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.17, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).

Afterlife Answers - Part 17 (videoclip tradus)

Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe.


Retrospectiva vieţii actuale şi retrospectiva vieţilor anterioare

- Poţi să ne vorbeşti despre retrospectiva vieţii, Jurgen? Ai avut vreodată o retrospectivă a vieţii tale sau unde se face retrospectiva vieţii?

- Da, este un aspect foarte interesant. Eu personal nu am avut o retrospectivă a vieţii atunci când eram în afara corpului. Dar am avut experienţe cu întreaga panoramă a vieţii, care include şi toate vieţile mele anterioare. Iar asta-i altceva.

Retrospectiva vieţii, aşa cum o înţeleg eu, este un pachet de informaţii despre întreaga viaţă. Ea nu se desfăşoară foarte repede şi în ordine secvenţială, ci mai degrabă ai toată viaţa în faţă şi ai acces la toate aspectele, aproape instantaneu. Aşa cred eu că are loc. Doar aşa o înţeleg eu, pentru că aşa mi-am trăit vieţile anterioare. Când intru într-o anumită stare de conştiinţă, totul este acolo, stă expus în faţa mea. Voi încerca din nou să vă sugerez o imagine: imaginaţi-vă o pânză de păianjen tridimensională, cu milioane de puncte, precum celulele creierului. Există celulele nervoase şi fiecare celulă a creierului este conectată la alte celule ale creierului. Seamănă puţin cu imaginea asta, dar este ca o pânză cosmică tridimensională sau chiar cvadridimensională. Nu o vezi în detaliu, ci ca pe un întreg. Iar când o priveşti ca pe un întreg, eşti conştient de tot, eşti conştient simultan de fiecare viaţă pe care ai trăit-o sau de fiecare rol pe care l-ai jucat, căci pe lângă această viaţă, mai există şi alte vieţi.

Şi apoi se întâmplă ceva interesant. În momentul în care te concentrezi asupra unei anumite intersecţii, să o numim intersecţie, viaţa asupra căreia te concentrezi devine tridimensională, intri efectiv în acea viaţă. Şi pare la fel de reală ca şi viaţa actuală pe care o trăieşti la nivel fizic. Nu este absolut nicio diferenţă. Este o realitate în aici-acum, dar o trăieşti la fel cum ai trăit-o atunci, în acea viaţă trecută. În acelaşi timp, eşti conştient că eşti şi observatorul ei. De exemplu, în momentul în care se desfăşoară această experienţă, sunt conştient şi că stau în meditaţie. Oricând, mă pot retrage şi pot alege alt punct de interes, un alt punct de focalizare a atenţiei, care va deveni, la rândul lui, o realitate completă în aici-şi-acum. Prin urmare, în această stare de conştiinţă, ai la dispoziţie toate informaţiile pe care le-ai trăit ca o conştiinţă individuală, astfel încât poţi avea o privire de ansamblu.

Iar procesul nu se opreşte aici. Pentru că, în momentul în care intri în conştiinţa unităţii cu întregul, nu numai că ai acces la aspectele individuale legate de conştiinţa ta, ci şi la întreaga Conştiinţă universală. Aşa că, teoretic, deşi nu am experimentat asta până la capăt, dar ştiam că se poate, aveam un potenţial infinit de explorare. Poţi accesa orice informaţie din întregul univers. Poţi intra în ea şi o transformi într-o experienţă de aici-şi-acum. Asta mai poartă numele de arhiva akashică. De exemplu, te poţi focaliza pe o linie temporală, să zicem, atunci când au dispărut dinozaurii. Teoretic, poţi fi martor direct la ceea ce s-a întâmplat în momentul în care meteoritul a lovit planeta şi au murit toţi dinozaurii. Toate informaţiile sunt disponibile în baza de date cosmică. Iar odată ajuns în această stare de conştiinţă superioară, poţi accesa, literalmente, orice informaţii doreşti.

Acest lucru are repercusiuni incredibile, iar în cartea mea “Omul multidimensional”, am descoperit cum acest set de date activează experienţele de la nivelul astral. De exemplu, oamenii se întreabă adesea care sunt mecanismele din planul astral, cum de pot manifesta lucruri, cum, dacă mă gândesc la o ceaşcă de ceai, cum se poate ca, brusc, să apară o ceaşcă de ceai şi să o beau. Şi este un proces atât de natural şi de spontan, încât oamenii care trăiesc acolo nici nu se gândesc prea mult la el, pur şi simplu, îl acceptă, pentru că li se pare la fel de natural cum ni se pare nouă să mergem la serviciu sau să ne plimbăm sau să mergem la brutărie ca să cumpărăm nişte pâine.

Şi ce se petrece, de fapt, este că anticiparea noastră manifestă aproape instantaneu obiectele din baza de date. Deci nu e mare lucru când ne aflăm la nivelul astral. În esenţă, este chiar modul în care funcţionează conştiinţa. Iar în cartea mea “Omul multidimensional”, în anexă, am descris cum accesăm informaţiile şi ce fel de fel de energii psihice folosim pentru a manifesta diverse lucruri.

Încă ceva interesant. Am descris în “Panorame din infinit” că am întâlnit nişte oameni, era o familie, iar femeia a făcut un comentariu despre pantalonii mei şi, în timp ce vorbeam, mi-a şi făcut o jachetă asortată cu pantalonii. Când am întrebat-o “Cum faci asta, cum reuşeşti atât de repede să faci asta?”, ea a răspuns “Este foarte natural”. Am întrebat-o “Pot să încerc şi eu?” şi am încercat să fac o ceaşcă de ceai aşa cum ştiam eu. Dar în momentul în care am început să mă gândesc la tot procedeul, mi-a ieşit o mizerie totală, pentru că ceaşca arăta oribil, iar ceaiul, pe care mi-l imaginasem că va fi acolo, era ca apa. Deci, foarte important, în momentul în care îţi foloseşti mintea, gândurile, pierzi legătura cu baza de date, care este deja acolo. Iar pentru a o activa, trebuie doar să te aştepţi la rezultatul dorit şi atât.

În cartea mea “Omul multidimensional”, am enumerat cinci tipuri diferite de energie prin care putem manifesta lucruri în planul astral.

Simţurile noastre sunt intensificate în planurile astrale.

Rădăcina răului.

Cum să progresăm de la nivelurile astrale inferioare la cele superioare?

Pentru început, aş spune că, atunci când înoţi sub apă în planul astral, nu te simţi ca şi cum ai fi sub apă, pentru că, în primul rând, nu te îneci, ci poţi respira. Deci, de fapt, este o altă altă modalitate de a explora lucrurile, una foarte plăcută. Foarte repede, ajungi să-ţi placă de elementul apă, pentru că în planul astral şi apa are un tip special de energie. Aşa că simţi diferenţa dintre a fi sub apă şi a fi în afara ei. Iar ideea asta se aplică la o mulţime de lucruri atunci când suntem la nivelul astral, anume că lucrurile pe care le întâlnim nu sunt doar proiecţii ale gândurilor, ci există şi energii propriu-zise.

De exemplu, dacă ne scufundăm într-un râu, ne simţim împrospătaţi şi simţim energia râului. Sau dacă ne plimbăm printr-o grădină în planul astral şi vedem un pom fructifer şi culegem o prună şi o mâncăm, atunci îi absorbim energia şi ne simţim energizaţi, mult mai mult decât dacă am mânca o prună aici, pe Pământ. Efectul este mult mai imediat, suntem mult mai aproape de origine. Parcă simţurile de la nivel nostru fizic ar fi amorţite. Trăind în această lume, este ca şi cum am privi printr-o sticlă mată. Simţurile noastre de aici, de la nivelul fizic, sunt oarecum amorţite. Nu vedem clar, nu auzim clar.

Atunci când ajungem la nivelul astral, simţurile noastre devin mai vii şi mai alerte şi vedem mai clar, auzim sunete pe care nu le puteam auzi deloc la nivelul fizic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru culori, acolo vedem un spectru mult mai larg de culori.

Iar acesta este un indiciu că aceea este o stare mai apropiată de Sursă decât nivelul nostru fizic. Şi de aceea – iar acum ne întoarcem la NDE – când oamenii revin dintr-o experienţă în apropierea morţii, deseori spun: “Am fost Acasă. Vreau să mă întorc din nou Acasă”. Iar aici se simt ca nişte exilaţi, simt că nu aparţin acestui loc şi abia aşteaptă să se întoarcă acasă. Şi acesta este adevărul.

- Următoarea întrebare: în existenţa noastră în multivers, oare răul şi suferinţa sunt pretutindeni şi ne vor însoţi mereu? Sau evoluţia spirituală elimină până la urmă acele tendinţe subconştiente rele, care fac parte din identitatea multor oameni?

- Este o chestiune importantă. În primul rând, aş spune că răul este, în esenţă, ignoranţă. Răul este o lipsă de conştientizare a calităţilor superioare ale spiritului, ale vieţii spirituale, care sunt, în esenţă, iubire. Cea mai înaltă calitate, prima calitate a manifestării este iubirea. Tot ceea ce se îndepărtează de ea înseamnă mai puţină conştientizare, mai puţină conexiune cu această energie a iubirii, care este forţa primordială a universului. Cu cât suntem mai puţin conştienţi de această energie primordială, cu atât mai întunecat devine mediul înconjurător. Şi cu cât suntem mai ignoranţi faţă de această energie, cu atât suntem mai predispuşi să facem greşeli, mai predispuşi să acţionăm în dizarmonie cu lumea şi cu atât mai mult căutăm să ne găsim identitatea. Iar pentru că ne pierdem conexiunea cu Sinele nostru superior, bâjbâim orbeşte pentru a găsi ceva în jur pe care să ne fixăm identitatea. Foarte adesea, această identitate pe care ne-o creăm este generată de simţurile noastre sau de împlinirea dorinţelor. Treptat, ne construim identitatea în jurul acestor lucruri neimportante, în locul sentimentului primordial al iubirii. Desigur, acest fenomen are sute şi mii de nuanţe. Cu cât ne rătăcim mai mult şi ne pierdem conexiunea cu identitatea noastră centrală, cu atât suntem mai în ignoranţă. Nu mai avem nicio conexiune cu Sursa şi atunci bâjbâim după lucruri oarecum plăcute, construindu-ne identitatea în jurul acestora. Foarte adesea, cu cât ne îndepărtăm mai mult de principiul iubirii, cu atât devenim mai egoişti, încercăm să ne stabilim o identitate în jurul ego-ului, până când devenim complet egoişti şi nu mai oferim, ci doar strângem. În absenţa adevăratei noastre identităţi, căutăm lucruri exterioare şi ne construim identitatea în lumea exterioară. Şi aşa începem să ne rătăcim calea. Şi de aceea trăim aşa cum trăim aici, în această lume foarte materialistă, şi ne pierdem legătura cu Sinele nostru esenţial.

Răul este, în esenţă, o stare de ignoranţă. Asta-i tot ce este. Fiinţele provenind din planurile superioare simt o durere intensă pentru oamenii aflaţi în stările mentale inferioare. Numai că oamenii din aceste stări dimensionale inferioare nu înţeleg bunăvoinţa pe care încearcă să le-o arate cei de mai sus, ci vor doar să-şi menţină ignoranţa, pentru că doar pe asta o cunosc.

- În cartea ta vorbeşti despre avansarea de pe nivelurile inferioare. Îmi amintesc una dintre poveştile despre un chelner de la un restaurant şi cum fusese el instruit pentru a avansa. Ne poţi vorbi despre ce căi de a progresa au acolo oamenii sau cum pot ei urca mai sus?

- Oamenii pot petrece foarte mult timp pe aceste niveluri dimensionale inferioare. Parcă ar încerca să exploreze toate satisfacţiile pe care le pot avea în acele stări mentale negative, ceea ce foarte adesea îi leagă sau îi ţine prizonieri în starea respectivă, până când ajung la un anumit punct mort... când nu pot merge mai departe, se plictisesc sau nu mai sunt mulţumiţi. Trăiesc într-o comunitate de oameni cu aceeaşi mentalitate care, în cele din urmă, îi calcă pe nervi şi se plictisesc şi se satură. Şi atunci se gândesc “Dacă aş putea să ies de aici”. În momentul în care gândesc asta, se produce o deschidere. Apar ca un far. La nivelurile dimensionale inferioare, totul este destul de întunecat. Când oamenii se deschid, este aproape ca şi cum ar licări o lumină acolo. Spunând “Vreau să ies de aici!”, apare un sentiment de abandon, o nevoie. Iar această lumină care iese din ei este captată de cei care pot să-i ajute. Aşadar, este ca un far, după care salvatorii se pot orienta rapid, iar apoi găsesc un punct în care se pot conecta cu oamenii care vor să fie ajutaţi.

Însă pot ieşi din această stare de conştiinţă doar dacă vor cu adevărat să iasă. Iar dacă nu vor, înseamnă că nu au ajuns în acel stadiu. Pot sta acolo sute de ani, până când trăiesc toate posibilităţile şi explorează toate ungherele întunecate ale egoismului lor. Dar până la un punct.

Odată, am întâlnit o femeie acolo şi am întrebat-o “Cum te simţi aici?” şi nu era un loc prea negativ, semăna mult cu Pământul nostru fizic, dar nu era la fel de interesant, nu se întâmplau prea multe lucruri. Şi mi-a răspuns “Mă plictisesc foarte tare, nu-mi place aici, vreau să ies de aici”. Şi, am relatat în cartea mea, i-am spus “Bine, atunci hai să ieşim de aici” şi am condus-o într-o casă. La începuturile experienţelor mele, foloseam metafore pentru a ieşi din nivelurile dimensionale inferioare, până când am devenit mai experimentat şi am învăţat cum să transcend diferite dimensiuni. În acel stadiu, în primele mele etape, foloseam metafore. Iar metafora era: “Urc pe scări sau intru într-o casă şi merg la ultimul etaj, iar când ies prin tavan, mă voi afla la un nivel superior”. Era o credinţă pe care o aveam, o metaforă care adeseori funcţiona.

Aşa că am dus-o pe această femeie pe scara casei şi i-am explicat că acum putem ajunge la un nivel superior, şi a funcţionat. Iar când am ieşit prin tavanul acelei case, ne-am trezit într-un peisaj mai frumos. Metafora folosită a activat un sentiment de anticipare bucuroasă. Iar acest sentiment de bucurie a fost suficient pentru a catapulta acea persoană într-un mediu complet nou. Odată ce s-a trezit în acest nou mediu, bucuria a început să pună stăpânire pe ea şi i-a amplificat experienţa, până când s-a stabilit definitiv în acest nou tip de mediu, unde se simţea confortabil.

Bineînţeles, de atunci am învăţat că sunt diferite moduri de a realiza acest lucru. Călătorii astrali au diverse moduri de a schimba mediul. Cineva mi-a spus încă de la început că cel mai bun mod de a schimba mediul este să te roteşti, să te învârţi în cerc, ca într-un dans, iar apoi, când priveşti din nou, deja te afli într-un mediu diferit. Prin asta, practic, îţi întrerupi fluxul de gânduri care te ţinea ancorat acolo. Rotaţia aceea poate întrerupe vibraţia iniţială şi te afli la un alt nivel.

Cealaltă modalitate prin care poţi transcende la un nivel mai înalt este să foloseşti o mantră, care a fost şi metoda mea preferată. Întotdeauna am folosit o mantră, mantra OM, care este foarte puternică în sine. Deseori, când ajungeam într-un nivel dimensional foarte uscat şi nu prea interesant, foloseam mantra OM. Aceasta, în primul rând, pentru că nu am fost prea interesat de experienţele extracorporale şi multe dintre ele au apărut ca urmare a meditaţiei. Aşa că, deseori, când am avut o experienţă extracorporală şi am intonat mantra OM, m-am întors direct în meditaţie, care te conduce la un nivel mult mai profund şi mai rafinat de conştiinţă.

Aflaţi mai multe despre activitatea lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 decembrie
2021

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 17" publicat de autor pe 20 mai 2020.