Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.18, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).
Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe.
Vreau să fac o mică prezentare a proiectului la care lucrez. Până acum am creat două aplicaţii, dar m-am gândit foarte mult la ce ar trebui să simulez de fapt. În principiu, vreau să simulez o experienţă în planul astral, adică o experienţă extracorporală.
Şi pe când mă gândeam care ar trebui să fie următorul pas, am avut pe neaşteptate cea mai fantastică experienţă extracorporală, care mi-a dat răspunsul la ce ar trebui şi ce nu ar trebui să simulez.
Ce mi s-a întâmplat a fost că am ieşit din corp, am ajuns pe un câmp deschis frumos de vară şi nu puteam spune dacă era real sau nu. Căci eram fizic acolo. Mi-a luat ceva timp până să-mi dau seama că era o experienţă extracorporală, pentru că era identică cu viaţa noastră din planul fizic, mai ales vara. Ca să înţeleagă oricine: este o zi frumoasă şi însorită, deschideţi uşa casei, ieşiţi în lume şi vă imaginaţi că sunteţi morţi. Bine? Atât de real este. Exact aşa se simte şi asta veţi simţi după ce veţi muri.
Şi astfel am înţeles motivul pentru care mi s-a arătat acest lucru, anume că oamenii trebuie să se obişnuiască cu ideea că viaţa continuă. Singurul lucru care se schimbă este vibraţia sau frecvenţa. Totul se asamblează în jurul noii frecvenţe şi devine la fel de real ca înainte.
Bineînţeles că există diferite densităţi de mediu şi tipuri de experienţe, dar aceasta este ideea importantă. Oamenii care încă mai cred că, atunci când murim, ne transformăm într-un fel de creaturi amorfe, asemănătoare unor fantome cu puţină substanţă sau nişte globuri de lumină sau orice altceva, aceştia trebuie să îşi ajusteze ideile. Pentru că vor avea o mare surpriză văzând cât de real este totul. Aceasta este o chestiune filozofică foarte importantă, cum anume se petrece asta, cum funcţionează realitatea multidimensională a vieţii noastre, cum este posibil ca viaţa să nu se termine şi să continue la nesfârşit. Ar fi ceva incredibil să putem înţelege asemenea chestiuni.
Aşa că m-am gândit ce nu vreau să fac: nu vreau să recreez o experienţă a vieţii de după moarte care nu diferă de ceea ce trăim deja, adică nivelul astral apropiat de Pământ şi nivelul median inferior, care sunt identice cu ceea ce ştim deja cu toţii.
Wendy mi-a trimis un e-mail în această dimineaţă şi a menţionat unele lucruri pe care le-am experimentat într-o dimensiune mult mai înaltă. Desigur, le-am descris în cartea mea şi asupra acestui aspect îmi voi concentra acum atenţia. Majoritatea oamenilor vor trăi doar o altă versiune a vieţii lor fizice, până când vor fi pregătiţi, până când îşi vor fi stăpânit forţele pozitive interioare pentru a-şi expansiona conştiinţa.
O altă analogie la care m-am gândit pentru a explica multidimensionalitatea realităţii este să o comparăm cu reţelele de telefonie mobilă. La început, reţeaua de telefonie mobilă era 3G. În urmă cu câţiva ani, s-a transformat în 4G, care ne-a oferit o lăţime de bandă mult mai mare şi mai multe informaţii, pentru că funcţionează pe o frecvenţă mai mare. Acum, se face trecerea la 5G, care ne oferă o lăţime de bandă şi mai mare şi mai multe informaţii şi un spectru mai larg de comunicaţii. Cred că este o analogie foarte bună pentru a explica realitatea noastră multidimensională.
Deci, să zicem că pe această planetă Pământ suntem în 3G, iar când murim, trecem în 4G şi apoi în 5G. Asta se traduce prin faptul că sensibilitatea noastră va fi mult mai largă. Cu cât ne expansionăm conştiinţa în stări de conştiinţă mai înalte, cu atât vedem mai multe şi mai bine, percepem mai bine, totul este clar şi cristalin, percepem o gamă mult mai mare de culori. Iar pe nivelurile astrale medii, similare cu 5G, lucrurile devin foarte interesante şi ni se deschid mai multe opţiuni. Auzul devine mai acut şi, de asemenea, nu mai trebuie să deschidem gura pentru a comunica cu oamenii, o putem face doar telepatic.
Asta nu este posibil pe nivelurile dimensionale inferioare, deoarece acolo energia este destul de densă. Primul lucru pe care l-am descoperit pe nivelurile inferioare apropiate de Pământ a fost că oamenii nu reuşeau să zboare. Şi mereu mă întrebam de ce nu zboară nimeni. Iar când le-am făcut o demonstraţie, au fost uimiţi să mă vadă ridicându-mă în aer. Nu le venea să creadă că este posibil. Asta, fiindcă, pentru a zbura, ai nevoie de o energie creativă şi trebuie să ai sentimente elevate.
Pe nivelurile dimensionale inferioare din apropierea Pământului, suntem asaltaţi de nişte stări negative oarecum plictisitoare, banale, care nu lasă să treacă emoţiile superioare. Astfel că suntem limitaţi în activităţile noastre.
Primul videoclip pe care l-am făcut, cel despre planul astral inferior, ilustrează în primul rând absenţa luminii, cât de tulburi şi de întunecate sunt lucrurile acolo, aproape în alb şi negru. De asemenea, oamenii merg încet, nu prea au energie, nu au entuziasm. Sunt chinuiţi de un fel de dezolare şi de lipsa de energie.
Apoi, pe măsură ce ne mărim raza de acţiune şi trecem într-un fel de 4G sau 5G, lucrurile devin foarte asemănătoare cu ce avem pe Pământ. Cred că acesta a fost mesajul pe care a vrut Conştiinţa să mi-l arate prin această experienţă, că, pentru majoritatea oamenilor, prima impresie după moarte va fi de “Nu s-a schimbat nimic, sunt încă în viaţă”. Dar atunci, oamenii ca noi, care ne interesăm şi suntem familiarizaţi cu acest subiect şi suntem mai deschişi la potenţialul incredibil pe care îl avem, vom spune imediat “O, stai puţin, ştiu că acum sunt mort, hai să mergem înainte, să ne bucurăm, să ne extindem, să explorăm” şi aşa mai departe. Treptat, se trezeşte în noi nevoia de explorare, bucuria de a vrea să participăm şi să facem diverse lucruri. Şi, dintr-o dată, atmosfera devine şi mai uşoară. Fără să ne dăm seama, ne trezim brusc într-un mediu mult mai plăcut. Deseori, ne întâlnim acolo cu oameni care au murit deja şi îi cunoaştem, ei pot veni rapid la noi şi ne pot prezenta tot felul de lucruri noi. Eu am avut această experienţă, când mi s-au arătat lucruri despre care habar nu aveam înainte.
Aşadar, asta mi-a sugerat... Prima simulare pe care vreau să o fac este o experienţă extracorporală. Ideea este să-i arăt persoanei scufundate în realitatea virtuală cum se ridică deasupra patului şi cum îşi vede trupul întins acolo. Apoi vreau să scot persoana pe fereastră şi să zboare prin oraş şi să îi dau senzaţia respectivă. Cuvintele nu sunt suficiente, trebuie să îi dai senzaţia concretă că are o experienţă extracorporală.
Ideea de bază ar fi că, dacă simularea prin realitatea virtuală este foarte intensă şi oamenii o fac înainte de a merge la culcare, s-ar putea apoi chiar să aibă o experienţă reală de ieşire din corp. Foarte des, oamenii povestesc că, după ce au ascultat alte persoane care au avut experienţe sau au citit despre ele, li s-a declanşat şi lor.
Acum aş vrea să răspund la câteva dintre întrebările pe care mi le-a trimis Wendy.
Prima este: “Când aveţi o experienţă extracorporală, prin ce diferă percepţia de cea pe care o aveţi atunci când meditaţi?”
Atunci când meditez şi am o experienţă extracorporală, foarte des mi se întâmplă să intru într-un fel de transă, o meditaţie profundă, o stare de transă, la graniţa dintre vis şi veghe. Uneori, apare un fel de greutate şi apoi, brusc, se instalează luciditatea. Deschid ochii şi deja mă aflu într-o altă dimensiune. Procesul poate fi foarte rapid.
Experienţa de ieşire din corp... Nu mai am acest tip de experienţe de ieşire din corp, pe care le aveam prin anii '70, când mă rostogoleam, literalmente, din corp şi apoi mă regăseam în cameră, uitându-mă la corpul meu. Acest tip de experienţă de ieşire din corp a încetat foarte repede, pentru că, după ce capeţi puţină experienţă, tărâmul pe care îl simţi în mod natural ca Acasă este lumea astrală. Deci nu te mai duci întâi în dublul tău eteric, care încă este legat cumva de planul fizic. Eşti imediat atras în lumea astrală, aşa că nici măcar nu-ţi mai vezi corpul.
Mulţi oameni vor să facă experimente de proiecţie astrală şi pun la cale un experiment de genul: ascund câteva numere în dormitorul prietenului lor şi îi spun “Gata, am pus nişte numere, tu te dedublezi, le citeşti şi apoi vom avea o dovadă solidă că totul este real, că nu este o fantezie”. Şi fac acest experiment.
Am vorbit cu alţi călători astrali care au făcut această experienţă, dar ea nu funcţionează. Şi motivul pentru care nu funcţionează este că ei nu se mai află la nivelul fizic. Dormitorul prietenului poate arăta exact la fel, dar apar şi detalii diferite: poate poza de pe perete este alta, poate a apărut un covor acolo unde nu era niciunul. Deci ceea ce nu înţeleg aceşti oameni este că nu mai sunt în domeniul fizic. Dacă cineva a plasat nişte numere, ei le văd, dar pot fi amestecate sau se pot transforma într-un afiş cu un proverb scris pe el sau altceva de genul acesta. Lucrurile nu se mai potrivesc. Acesta este un mare obstacol în încercarea de a dovedi experienţele extracorporale.
Deci ăsta ar fi un aspect.
Cealaltă variantă pentru ieşirea din corp este prin intermediul visului lucid. Pentru mine, aceasta este cea mai frecventă experienţă. Adesea, mă trezesc în zori, la ora patru sau cinci dimineaţa, şi meditez timp de o oră şi apoi, foarte des, mă simt destul de obosit, pentru că trebuie să-mi recuperez somnul. Uneori, adorm în timp ce meditez şi mă trezesc într-un vis, pentru că mintea era focalizată şi mai ageră în timpul meditaţiei, iar apoi a alunecat în tipul de transă descrisă mai devreme. Dar există un aspect în minte care devine brusc lucid, pentru că meditaţia se concentrează pe a fi conştient, pe a fi treaz. Cu cât eşti mai treaz, cu atât mai bine. Aşa că, dacă ajungi la limita stării de transă în timpul meditaţiei, adesea treci apoi într-o experienţă extracorporală sau într-un vis lucid.
În momentul în care am un vis lucid, îl recunosc imediat şi întrerup imediat naraţiunea visului. Opresc visul. O fac concentrându-mă asupra unui aspect din mediul înconjurător. Şi atunci, mă regăsesc într-o realitate din altă dimensiune. Este ceva interesant, pentru că a dispărut orice poveste. Acolo e ca în viaţa reală. Te trezeşti dimineaţa, te gândeşti ce ai de gând să faci, te duci să iei micul dejun, iei decizii libere cu privire la ceea ce vrei să faci. Exact asta se întâmplă când ieşi dintr-un vis lucid şi intri într-o experienţă extracorporală sau astrală.
Aflaţi mai multe despre activitatea lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
20 decembrie 2021
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 18" publicat de autor pe 14 august 2020.