Jurgen Ziewe este un explorator al lumilor invizibile în care vom ajunge după moarte. Pe canalul său de YouTube a postat multe videoclipuri pe acest subiect. (videoclipul nr.21, cu traducere, este încorporat la sfârşitul textului).
Un serial cu întrebări despre viaţa după moarte, la care răspunde exploratorul astral Jürgen Ziewe.
Pe măsură ce conştiinţa se expansionează şi trecem pe niveluri mai înalte, lucrurile devin mult mai plăcute, mult mai pline. Practic, şi simţurile ni se expansionează. În loc să percepem lucruri grosiere, toate simţurile se rafinează, se amplifică. Însăşi fenomenul ăsta ne oferă o gamă complet nouă de experienţe.
Apoi, şi aspectul cognitiv se extinde. Putem înţelege mai bine, putem comunica mai bine cu oamenii. Urcând mai sus de nivelul astral asemănător cu cel fizic, aşa cum am menţionat mai devreme, atunci când comunicăm cu oamenii, în loc să-i ascultăm sau să vorbim fizic, comunicăm direct prin gânduri.
Iar la un nivel puţin mai înalt, nu numai că ai o comunicare telepatică, ci, efectiv, iei parte la evenimentul pe care ţi-l transmite persoana respectivă. De exemplu, dacă îţi vorbeşte despre o experienţă frumoasă de vacanţă, în loc să asculţi ce spune şi să primeşti gândurile sale, dintr-o dată, te regăseşti în chiar acel mediu. Deci este o cu totul altă stare superioară de conştiinţă, care îţi permite să percepi cu o profunzime şi o claritate imposibilă aici. Comunicarea devine mult mai intensă. Şi înţelegerea lucrurilor devine mult mai adâncă.
Să mai iau o întrebare: “Am citit ce spun unii învăţători spirituali, că niciodată nu ne va dispare senzaţia de separare şi nu ne vom uni niciodată pe deplin cu Sursa. Iată însă că renunţarea la sentimentul unui eu separat pare să-i contrazică.”
Ei bine, suntem cu toţii indivizi. Suntem separaţi de lume, pentru că am construit un fel de graniţă în jurul nostru, o anumită identificare. Şi ne simţim separaţi de lume, pentru că lumea nu este în acord cu această identificare. Deci la acest nivel inferior, ne-am consolidat anumite convingeri. Să zicem că ne aflăm în America, şi suntem democraţi. Instinctiv, nu ne vor plăcea republicanii, sau invers, pentru că identitatea noastră se bazează pe această convingere. Şi astfel ne separăm unii de alţii şi construim bariere. Asta fac credinţele, ne ţin separaţi.
Acum, pe măsură ce conştiinţa noastră se expansionează, când explorăm teritoriul de dincolo de minte, dincolo de manifestarea gândurilor sau credinţelor noastre… Am descris în cartea mea “Omul multidimensional” o experienţă în care mi s-au arătat credinţele noastre văzute de la un nivel dimensional superior – ele sunt nişte forme. Sunt nişte constructe incredibil de complexe, pe care le putem privi din exterior. Iar oamenii care au aceste credinţe sunt într-un fel prinşi şi ataşaţi de aceste constructe şi îşi extrag identitatea de acolo.
Iar la un nivel şi mai înalt, acestea trec pe lângă tine ca nişte nave masive sau forme-gând incredibil de complexe. Şi poţi vedea din ce sunt făcute. Iar oamenii prinşi în ele cred că aceea este singura lume care există. Iar când întâlnesc alte constructe mari, se raportează la ele limitaţi de modul în trăiesc în mica lor lume. Mereu vedem oameni prinşi în sistemele lor de credinţe, peste care nu pot trece.
Prin urmare, în acest moment, ne confruntăm cu o mare provocare pe planetă. Există atât de multe credinţe, încât este imposibil să ne mai percepem unitatea. Ceea ce sugerez eu mereu este ca oamenii să vadă mai întâi ce îi leagă decât ce îi deosebeşte. Dacă ne concentrăm pe ceea ce ne leagă, atunci, desigur, putem crea foarte repede o coeziune în societate.
Şi atunci, pentru că în acest proces de comuniune apare sentimentul de bucurie, ne simţim mai puţin înclinaţi să-i defăimăm pe alţii. Astfel, problema în momentul de faţă este că suntem prinşi în capcana convingerilor noastre, în ideologiile noastre, în aceste aparenţe particulare. Dar la nivelurile dimensionale superioare, toate aceste chestiuni se evaporă.
Să revenim la întrebare, “Am citit învăţători spirituali care spun că ne vom păstra întotdeauna sentimentul de separare, nu ne vom uni niciodată pe deplin cu Sursa”. Ei bine, fuziunea cu Sursa înseamnă, practic, expansionarea conştiinţei noastre până ajungem la cine suntem cu adevărat. Eu nu am trăit niciodată contopirea cu Sursa, deşi am descris în cărţile mele cum am experimentat conştiinţa unităţii. Conştiinţa unităţii este, practic, o completă întoarcere Acasă, o contopire totală cu starea de fericire pură absolută a ceea ce eşti, claritatea totală, starea de Fiinţă absolută. Dar chiar şi atunci, eşti încă un individ, eşti tot tu – şi senzaţia asta nu se pierde niciodată. Nu ştiu cum să o descriu altfel. Când ne expansionăm, devenim mai mult din ceea ce suntem, niciodată mai puţin. Şi acesta este un lucru important.
Se spune: trebuie să renunţi la individualitatea ta, la separarea ta. Da, renunţi la separare, nu mai eşti separat. Nu mai există o lume exterioară în acea stare de conştiinţă, pentru că transcenzi toate acestea. Dar în niciun moment nu pierzi ceva.
Să vă dau un exemplu. Să zicem că eşti în acea stare de conştiinţă, vezi o floare, o culegi şi, în loc să te uiţi la ea, să o miroşi şi să o apreciezi cât de frumoasă este, în momentul în care o ţii în mâini şi te conectezi la ea, devii floarea, într-un sens, simţi ce înseamnă să fii o floare. Astfel, separarea este depăşită, iar tu ai parte de o experienţă completă a lumii exterioare şi, totuşi, îţi păstrezi individualitatea. Iar acesta este un lucru foarte important, pe care trebuie să îl avem în vedere.
Apoi cealaltă întrebare este: “După ce ai această experienţă, este dificil să te readaptezi?”
Da, este posibil. Prima dată când am avut această experienţă în 1972, cred, atunci am avut această experienţă copleşitoare, care a venit complet din senin, în timp ce beam o cafea şi mâncam un sandviş. Nu eram pregătit pentru ea şi m-a zguduit complet. Nu aveam nicio idee ce se întâmpla. Experienţa a fost atât de copleşitoare, încât mi-a schimbat întreaga viaţă. De atunci încolo, nu mi-am mai privit viaţa în acelaşi fel. Până atunci, meditasem timp de aproximativ trei ani, dar de atunci încolo, meditaţia mea a început să se transforme mai mult într-o preţuire pornită din inimă, pentru că voiam să mă apropii din nou de acea experienţă sublimă.
Iar din acea experienţă m-am ales cu un ghid spiritual, pe care l-am numit companionul meu tăcut şi pe care l-am identificat ca fiind un aspect superior al meu, sau Sinele meu Superior. Dar mi-a luat 40 de ani pentru a fuziona în totalitate cu această “entitate” care era companionul meu tăcut şi, de asemenea, învăţătorul meu. Aşa că experienţa te schimbă, te transformă şi, probabil, nu vei mai fi niciodată acelaşi.
Oamenii care au avut experienţe în preajma morţii, dacă nu au fost pregătiţi pentru asta, îi poate nelinişti şi tulbura. Eu fac parte dintr-un grup care a fost creat de un psiholog cu scopul de a-i sprijini pe cei care au avut astfel de experienţe spirituale şi nu înţeleg ce li s-a întâmplat sau au avut experienţe de moarte clinică pe care nu le pot integra psihic. Unii chiar s-au dus la doctor ca să le dea medicamente care să-i readucă la normal după aceea. Deci acest grup a fost creat pentru a-i asigura pe astfel de oameni că este un proces psihologic normal, natural, şi că trebuie să se adapteze şi să integreze experienţa.
Acesta este lucrul cel mai greu, să integrezi experienţa. Poate dura o viaţă întreagă, ca în cazul meu, căci eu încă integrez experienţa şi încerc să o manifest în viaţa mea cât mai bine, ceea ce nu-i deloc simplu.
Bine, iată o altă întrebare interesantă: “De ce spiritele părăsesc acele tărâmuri paradisiace ca să aibă experienţe pământeşti?”.
Este foarte interesant. Unele fiinţe aflate în acele stări de conştiinţă sublimă nu vor să rămână acolo, ci vor să se întoarcă pe Pământ şi să aibă o experienţă terestră. Iar motivul este incredibila compasiune pe care o simt, iubirea.
Am avut o experienţă, iar dacă voi mai scrie o carte, aceasta va fi unul dintre subiectele principale. Deci am fost în Grecia şi am luat legătura cu o sfântă care murise cu 1700 de ani în urmă într-una din acele capele. După ce i-am văzut icoana, am făcut legătura cu ea, iar călugăriţa m-a introdus, prin intermediul icoanei sale, în acea prezenţă spirituală. A fost foarte interesant, pentru că acea sfântă, pe nume Anastasia, a devenit un fel de companion al meu tăcut timp de şase luni după aceea. Ori de câte ori mă gândeam la ea, îi simţeam prezenţa. Iar în meditaţie, vorbeam cu ea. În cele din urmă, am rugat-o: “Arată-mi casa ta”. Îmi imaginam ceva de genul unui peisaj frumos, un tărâm ceresc. Dar în loc de asta, ea m-a dus într-o mahala de o sărăcie cruntă şi o mare întunecime. Am fost total şocat când am avut văzut-o şi i-am spus: “Nu se poate aşa ceva!”. Iar ea a zis atunci: “Casa mea este acolo unde este cea mai mare nevoie de mine”. Asta mi-a răspuns.
Şi, desigur, în învăţătura budistă, există acei Bodhisattva. Ei nu aceptă ideea de a fi fericiţi în timp ce alţi oameni sunt încă nefericiţi şi suferă. Aşa că, se întorc în acest plan şi se amestecă cu noi, încercând să treacă neobservaţi, dar fac lucruri de o valoare incredibilă. Uneori, s-ar putea ca nici măcar să nu fie conştienţi de cine sunt, s-ar putea să nu ştie adevăratul context. Pur şi simplu, îşi fac treaba. Acesta este motivul pentru care astfel de fiinţe coboară aici, deoarece simt că nu sunt la locul potrivit explorând minunăţiile nivelurilor dimensionale superioare, când aici există atâţia oamenii care au nevoie de ajutor. Am dorit să fac această menţiune.
Aflaţi mai multe despre activitatea lui Jurgen, vizitând www.multidimensionalman.com
Puteţi, de asemenea, să descărcaţi experienţele de realitate virtuală de la adresa: www.magicfantasyart.com
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
28 decembrie 2021
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe, videoclipul "Afterlife Answers - Part 21" publicat de autor pe 20 octombrie 2020.