<  Pagina index Jurgen Ziewe


Călătorie astrală în Viaţa de apoi

Cu filmul "Astral Journey into the Afterlife" a participat Jurgen Ziewe la festivalul de film "Life beyond Life". El descrie realitatea Vieţii de după moarte, cum arată şi se simte ea, cum ne găsim locul de care aparţinem şi ce ne rezervă viitorul după ce murim.

Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului down

Călătorie astrală în Viaţa de apoi

Nu există Viaţa de apoi, ci doar Viaţa. Iar Viaţa este eternă.

Jurgen Ziewe meditează de peste 50 de ani. Interesul său pentru nivelurile mai profunde ale conştiinţei umane i-a permis să-şi părăsească trupul şi să călătorească în realităţile non-fizice ale Conştiinţei lărgite, care au fost numite în mod tradiţional Lumile astrale sau Viaţa de după moarte. A petrecut acolo, în total, sute de ore într-o stare de conştiinţă perfect trează faţă de care starea de veghe fizică pare doar un vis. El şi-a prezentat experienţele în câteva cărţi, pe internet şi a ţinut prelegeri la universităţi, televiziuni şi congrese internaţionale pe subiectul conştiinţei.

« Nu pot să subliniez îndeajuns ce miracol şi ce binecuvântare este să poţi transcende, să părăseşti corpul fizic şi să urci în alte dimensiuni ale realităţii. Cei care nu au avut această experienţă vor insista că acest lucru nu este posibil, că ar fi, pur şi simplu, o iluzie, un vis sau o halucinaţie. Dar este exact invers.

În loc să fi treaz, aşa cum eşti în starea normală de veghe, experienţele sunt adesea super-treze, eşti mai treaz decât în starea normală. Claritatea minţii şi a percepţiilor depăşeşte orice experienţă oferită de instrumentele noastre cognitive fizice. Toate simţurile sunt ascuţite. În loc de o vedere fizică de 130 de grade, călătorii astrali spun adesea că au o viziune de 360 de grade. Comunicarea nu se face prin rostirea cuvintelor, ci prin comunicare telepatică.

Când ne părăsim corpul nostru fizic, aproape întotdeauna intrăm într-o copie de vibraţie mai rafinată a lumii noastre fizice, care este denumită, de obicei, lumea astrală. Pentru a vă face o idee despre cum arată lumea astrală, nu aveţi decât să deschideţi uşa de la intrare, să ieşiţi afară şi să priviţi în jur. Aşa arată lumea astrală. Cei care călătoresc în astral adesea cred că se află în lumea fizică şi de multe ori ei nu cred că au o experienţă extracorporală, şi trebuie să se convingă că nu au fost, în mod magic, transportaţi în alt loc din lumea fizică, cu trupul lor fizic. Eu, personal, fac "testul de plutire", ceea ce înseamnă că mă ridic de la sol şi plutesc în aer, pentru a fi absolut sigur.

De aceea, unii oameni care au murit nu îşi dau întotdeauna seama că au murit, din cauză că totul pare atât de fizic. Doar atunci când sunt înălţaţi după moarte într-o stare de conştiinţă mult mai înaltă - care este adesea descrisă ca o stare paradisiacă, unde sunt înconjuraţi de un sentiment de iubire şi de întoarcere acasă - atunci îşi dau seama că au făcut tranziţia din planul fizic. Sau când cei care au murit sunt întâmpinaţi de foştii prieteni sau rude care îi introduc în noua lor stare. Găsim adesea astfel de relatări din partea celor care au avut o experienţă în preajma morţii.

Dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Pentru un mare număr de persoane nimic nu se schimbă cu adevărat, pentru că mediul nu se schimbă şi pot petrece o perioadă considerabilă de timp în ceea ce se numeşte „nivelul apropiat de Pământ”. Acolo totul arată şi se simte exact ca pe Pământ, pe când erau încă vii.

Majoritatea oamenilor care mor trec printr-o fază de adaptare, mai ales dacă au fost bolnavi sau au murit pe neaşteptate. Depinde în mare măsură de starea lor de spirit din momentul morţii.

Oamenii vor descoperi că noul lor mediu este o reflectare a stării lor generale de simţiri, atitudini mentale, convingeri, prejudecăţi, interese, statut moral... caracteristici precum emoţiile predominante, cum ar fi apreciere, veselie, empatie şi iubire, dar şi resentimente, furie, ură sau agresivitate.

Atitudinile negative nu permit manifestarea energiilor mai înalte în mediul lor şi, în consecinţă, împrejurimile sunt adesea foarte întunecate, crepusculare... şi pot fi foarte răcoroase sau chiar reci. Poate chiar să plouă sau să fie furtună. Vegetaţia poate fi rară sau iarba galbenă ori chiar moartă, peisajele sumbre, pustii, cerul înnorat. Mediile urbane pot consta în clădiri dispersate înfricoşătoare, cu ziduri înalte, case cu găuri în loc de ferestre din care nu iese nicio lumină.

Dar este adevărat şi contrariul. Sentimentele şi energia pozitivă transportă oamenii în ambianţe luminoase, văratice şi frumoase, cu o vegetaţie abundentă, populată cu persoane atrăgătoare şi tinere, cu animale... Oraşe cu o arhitectură incredibilă, artă şi activităţi comerciale intense, prin care oamenii se plimbă pentru a-şi împlini visele. Sunt petreceri şi divertisment din belşug. Foarte multor oameni li se pare chiar Raiul.

Dar există mai multe gradaţii ale mediului. Unele sunt o simplă reflectare fadă a Pământului. Altele reflectă Pământul din zilele întunecate de noiembrie. Unele sunt un pic mai luminoase, iar altele ca Pământul noaptea, cu puţine zone luminoase. Dar chiar şi aici găsim oameni care se adună şi se străduiesc să lumineze şi să învioreze atmosfera, cum ar fi formaţii de muzică şi dans, oameni care şi-au făcut o misiune din a-i scoate pe locuitori din melancolie.

Găsim în aceste regiuni multe fiinţe numite „Ajutoare”, care încearcă să scoată oamenii din stările lor depresive şi să le facă cunoscute regiunile superioare. Unele dintre Ajutoare sunt călători astrali care au fost înrolaţi pentru a oferi aici un asemenea ajutor, şi ei adesea cooperează cu Ajutoarele astrale, care au trecut mai demult la cele veşnice şi oferă aici un fel de servicii sociale.

Filmele artistice şi religiile noastre ne prezintă adesea o imagine distorsionată a Vieţii de după moarte. Din fericire, în ultimii ani, s-a ajuns la un consens despre cum arată Viaţa de apoi, pe baza unui mare număr de surse diferite, astfel încât avem acum o imagine mai cuprinzătoare a lumilor care ne aşteaptă după ce corpul nostru fizic se va sfârşi. Această cunoaştere trebuie să ne ajute să vedem viaţa într-un mod complet diferit. În principal, că viaţa nu se termină şi că nu trebuie să ne preocupe absenţa celor dragi care ne-au părăsit, pentru că ei sunt încă aici... deşi nevăzuţi şi neauziţi, din cauză că simţurile noastre fizice sunt foarte limitate.

Dar cele mai mari mistere ale Vieţii de după moarte rămân încă în mare parte neexplorate. Abia am zgâriat suprafaţa. Nu ştim cum şi ce creează lumile şi infinitatea şi varietatea de manifestări. Doar atunci când experimentăm extinderea simţurilor şi emoţiilor noastre, când intrăm în corpul nostru astral şi îl controlăm pe deplin, abia atunci înţelegem mai bine cum funcţionează aceste lumi. Simţurile fizice, prin comparaţie, sunt ca nişte scule neascuţite, care doar ne ajută să supravieţuim în lumea fizică.

Adesea, călătorii astrali susţin că se simt mai treji decât în starea de veghe. Totul devine mai clar, mai precis, de parcă o ceaţă a fost îndepărtată de pe simţuri. Acelaşi lucru este valabil şi pentru capacităţile noastre de cunoaştere... de exemplu, senzaţia că starea de veghe pare a fi doar un vis, prin comparaţie.

Unele persoane care au avut o experienţă în apropierea morţii spun adesea că s-au "trezit", că au ajuns "acasă" şi că viaţa lor terestră fusese doar un vis. Oamenii îşi pierd rapid interesul pentru trecutul lor după ce se trezesc complet la noua lor viaţă şi îmbrăţişează oportunităţile incredibile care le amplifică gama de experienţe.

Este destul de obişnuit ca cei morţi să-şi aleagă o viaţă de rutină, care nu se deosebeşte de viaţa pe care au trăit-o pe Pământ. Aceleaşi vechi obiceiuri care îi ţine în ignoranţă şi dorinţa de a nu ieşi în afara zonei lor de confort, neinteresaţi de lucruri ieşite din comun.

Manifestările spontane - cum ar fi să-ţi apară în mână o ceaşcă cu ceai doar fiindcă ţi l-ai dorit, fără a mai fi nevoie să-l pregăteşti într-un ceainic - sunt rapid acceptate ca un bun dat şi nu pretind nicio reflecţie sau investigaţie suplimentară. Dacă cineva îşi schimbă înfăţişarea chiar în faţa ochilor lor asta, pur şi simplu, face parte din realitatea lor şi nu necesită o analiză suplimentară, aşa că nu se gândesc prea mult la asta.

Oamenii încă trăiesc într-o lume de vis, la fel ca şi pe Pământ, iar pentru mulţi ambianţa de după moarte, oricât de ciudată ar fi ea, este acceptată imediat, aşa cum acceptăm evenimentele din visele obişnuite, oricât de absurde ar fi.

Cea mai mare problemă este lipsa generală de conştientizare. De exemplu, atunci când oamenii se află într-un mediu negativ - poate le cade părul, le îmbătrâneşte pielea sau le apar semne de boală - ei nu-şi dau seama că acestea se întâmplă din cauza stării lor de spirit. Aceasta este una dintre cele mai mari capcane pentru oamenii neinstruiţi în Viaţa de după moarte. Ei se bazează adesea pe Ajutoare, pe acei asistenţi sociali astrali, care îi ajută să-şi ridice conştiinţa, adică, îi instruiesc pentru a putea ieşi din situaţia neplăcută auto-provocată.

Tendinţa oamenilor, odată ce au ieşit din starea lor neplăcută, este să se întoarcă la vechile lor obiceiuri, fără a se gândi să se îmbunătăţească sau să progreseze. Această lipsă de conştientizare îi face adesea să cadă într-un somn şi forţele latente ale sufletului lor preiau controlul asupra evoluţiei lor... fără ca ego-ul individual să aibă vreo idee ce anume se întâmplă. S-ar putea să intre, pur şi simplu, într-un vis neclar, până când se pomenesc în corpul unui copil din planul fizic, unde îşi încep iar călătoria de la capăt.

Numai cei îndrăzneţi, aventurierii, investigatorii, artiştii, oamenii de ştiinţă care sunt conduşi de curiozitate şi inspiraţi de curentul subtil al Sinelui Superior, doar acestora începe să li se deschidă lumea şi să li se extindă orizonturile. Oricare ar fi domeniul lor de interes, el va fi poarta de acces către o lume nouă.

Un muzician, de exemplu, poate deveni conştient de nuanţele subtile ale sunetelor pe care le va auzi în natura astrală ascultând melodia subtilă a vântului, murmurul pârâului, foşnetul frunzelor. Sau poate fi, pur şi simplu, atras de fiinţele care se ocupă acolo cu arta muzicii şi a divertismentului.

Fiecare domeniu de interes oferă posibilitatea pentru lărgirea şi deschiderea către lumi de experienţe complet noi, sprijinite de extinderea percepţiei senzoriale. Abia atunci oamenii încep să călătorească mai departe pentru a-şi dezvolta potenţialul. Iar când vor fi pregătiţi pentru noua întrupare pe Pământ, vor fi înzestraţi cu talente care îi vor deosebi de restul mulţimii.

Prin urmare, vom vedea că întreaga Viaţă, nu doar viaţa pe Pământ, face parte dintr-un proces de creştere ca fiinţă individuală, ajutând sufletul nostru să-şi extindă conştiinţa. Viaţa nu are sfârşit.»

Jurgen Ziewe a scris trei cărţi despre călătoria astrală şi meditaţie.

Jurgen meditează din 1969. Cărţile sunt mărturii ale explorărilor sale în tărâmurile subtile ale conştiinţei, pe care le-a vizitat în timpul experienţelor extracorporale şi al meditaţiilor profunde timp de cincizeci de ani. Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să vizitaţi: www.multidimensionalman.com

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
23 martie 2024

vimeo.com/925971753 (cu logare)

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe , videoclip publicat de autor pe 30 iunie 2023.