<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


KARMA SE REÎNCARNEAZĂ

de Răzvan-Alexandru Petre

Scufundându-ne adânc în nondualitate, vedem că nu există nicio diferenţă între cauză şi efect, fiindcă nu există timp. Poate că am avea ceva de spus, dar când deschidem gura, ne dăm seama că e absurd ce vrem să spunem. Şi atunci nu putem decât tăcea. Orice am spune este o poveste – sau fantezie, minciună, halucinaţie etc. „Poveste” sună mai frumos.

Totuşi, nu putem rămâne acolo dacă vrem să socializăm. Coborâm un nivel sau mai multe şi începem conversaţia. Iar primul lucru pe care îl spun toţi iluminaţii este că NU EXISTĂ NIMENI. Există o singură Conştiinţă în toate formele. Nu există niciun suflet/spirit individual. Diferenţierea e doar de formă, în cadrul materiei/energiei.

Dacă nu există niciun suflet, atunci cum pot exista vieţi anterioare?

Just. Aparent, există vieţi după vieţi, dar toate aparţin unicei Conştiinţe, care şi le asumă pe toate, deghizându-se în multe conştiinţe individuale. Neexistând un suflet separat, n-are cine să se reîncarneze.

Şi dacă nu există reîncarnare, cum rămâne cu karma?

Aparent, există karmă, dar fără reîncarnare. Într-un joc de cuvinte: vieţile se succed într-o „cursă a reînkarmării”. smiley Karma e o formă a legii cauzalităţii.

Toată karma generată de o persoană e separată în fragmente energetice sau micro-karme. Persoana va dispărea, dar micro-karmele rămân în memoria cosmică şi se cer rezolvate cumva. De aceea, ele vor fi alocate mai multor oameni care se vor naşte pe Pământ.

Dar de ce micro-karmele se cer a fi neapărat rezolvate?

Este un simplu mecanism de continuare a Creaţiei, de transformare a materiei. Nu există vreun alt scop, nicio finalitate. Dumnezeu nu are interesul să termine karma universului, ci s-o perpetueze. Karma e o ştafetă divină.

Există deci un imens bazin cu micro-karme (subconştientul colectiv) care se distribuie, după criterii necunoscute, la diverse persoane, care le asimilează şi le transformă mai departe în alte micro-karme şi tot aşa...

Fiecare dintre noi suportăm karma a nenumăraţi oameni dinaintea noastră, de la care am preluat un amestec variat de micro-karme. Îi numim „antecesori spirituali”.

micro karme 

Pare foarte nedrept. De ce să suport eu greşelile altuia?

Pentru că suntem o mare familie umană. Şi pentru că nimeni nu e mai presus decât altul. Suntem o specie amestecată. O entitate colectivă. Individul autonom e doar o aparenţă.

Din perspectivă egotică, putem spune că şi moştenirea genetică este uneori nedreaptă, nu?! Copiii nu au nicio vină pentru tarele genetice ale părinţilor. Ori blestemele pe neam, şi ele sunt la fel de nedrepte, nu?! Cum spune vorba populară, „copiii plătesc păcatele părinţilor”...

Şi totuşi, moştenirile nu sunt obligatorii, apar şi excepţii. Unele trăsături genetice sar din două în două generaţii. Tot aşa, nimeni nu ştie cine şi de ce alege anumite porţiuni de karmă pentru actuala viaţă (prarabdha), evitându-le pe altele.

Studiile karmei arată clar că aceasta nu se moşteneşte în totalitate de la o singură încarnare anterioară, ci omul actual preia porţiuni de karme din mai multe vieţi anterioare, oricât de îndepărtate ar fi ele. Niciodată nu perpetuează identic o întreagă viaţă anterioară, ci doar micro-karme. De aceea, este total absurd să ne identificăm cu persoana dintr-o anumită încarnare. Viaţa prezentă are caracteristici proprii şi originale.

Faţă de ce afirma spiritualismul deja – că vieţile nu aparţin persoanei în discuţie, ci sunt vieţile spiritului său – nondualismul (similar cu budismul) adaugă menţiunea că este vorba de un singur şi mare Spirit sau Conştiinţă universală. Asta ar fi diferenţa.

Totuşi, în hipnoza regresivă, după ce rememorează traumele altui om din trecut, pacienţii se vindecă de fobii sau alte tulburări psihologice. Asta arată o legătură evidentă între fostul şi actualul om.

Arată doar că micro-karma moştenită de la antecesor a fost rezolvată. Nu e nimic personal aici. Nu demonstrează reîncarnarea unui anumit suflet individual.

Dar amintirile din viaţa anterioară a copiilor mici şi cicatricile moştenite? De exemplul, celebrul caz al lui Shanti Devi: youtu.be/p5G5BHE3qQc

E vorba tot de micro-karme. Ele amprentează psihic şi chiar fizic noul organism. Este posibil ca persoana să moştenească in corpore amintirile episodice din viaţa trecută şi chiar un grupaj de micro-karme generate atunci, astfel că are impresia clară că ar fi o reîntrupare a vechii personalităţi. Este un caz special, util ca „material didactic” pentru susţinătorii reîncarnării.

Dar studiile karmice relevă că omul poate moşteni uneori şi micro-karma rudelor foarte apropiate din altă viaţă, ceea ce ar fi greu de explicat dacă ne-am restrânge la individ. Singura explicaţie spiritualistă ar fi că, după moarte, sufletul decedatului stă în preajma urmaşilor şi trăieşte la unison cu ei diverse experienţe marcante, care îl afectează şi pe el. Însă este o interpretare forţată, slab susţinută.

Trebuie s-o recunoaştem: atâta timp cât omul nu este trezit spiritual, el este tributar ideii de individualitate, de eu separat. Conceptul de reîncarnare a sufletului este cel mai convingător privind existenţa nemuritoare pe o bază individualistă. Dar odată ce omul îşi pierde eul, el simte direct nemurirea aici şi acum, aşa că nu mai are nevoie de această cârjă intelectuală.

Însă există nenumărate mărturii despre continuitatea conştiinţei de sine după moarte, NDE (moarte clinică), OBE (călătorii astrale), mesaje spiritiste. Ele nu pot fi ignorate.

Au aceeaşi valoare ca şi conştiinţa de sine (adică senzaţia de eu separat de restul lumii) pe care o avem chiar în acest moment. Nu o putem nega. Doar că e o iluzie în formă continuată. E un Joc cu Sine al Divinului. Conştiinţa este unică şi universală, dar Ea priveşte prin nişte perdele şi găuri de cheie care îi limitează şi distorsionează vederea clară.

Totuşi, există o întreagă tradiţie spiritualistă care atestă că există spirite individuale ce trăiesc în lumile astrale sau spirituale... Doar nu sunt nebuni toţi mediumii şi călătorii astrali! Şi doar nu este o conspiraţie a spiritelor superioare de a înşela oamenii!

Nu e nicio nebunie şi nicio conspiraţie, ci o adaptare pentru mentalul individualist, egotic.

Revelaţiile spiritiste mai recente afirmă că spiritul individual este unul dintre mai mulţi fraţi (12 sau alte numere, în funcţie de mesager, Joshua Stone, Benjamin Creme, Guy Needler, Michael Newton etc.), parte a unui „suprasuflet” ce se poate, eventual, încarna în mai mulţi oameni simultan. Deci sediul central al individualităţii sau „eul adevărat” ar fi această entitate colectivă, nu sufletul ce animă un singur om.

Din păcate, mintea egotică nu poate pricepe cum se divide conştiinţa şi nici sintagma „entitate colectivă”. Şi va privi suprasufletul tot ca pe un fel de individ. Ca şi cum garsoniera care era spiritul individual a devenit acum o vilă imensă, cu multe odăi, dar la aceeaşi adresă. Însă, conform nondualismului, în tot Universul, există o singură casă şi o singură adresă: Dumnezeul Absolut.

Odată ce am admis ipotetic existenţa suprasufletului, nu se poate trasa o limită maximă a numărului de oameni sau spirite individuale în care se poate diviza acesta (12, 144 etc). După ani şi ani de dezbateri teoretice privind acest număr, vom ajunge practic la Marele şi Unicul Spirit, care se întrupează în toate creaturile pe care le-a creat. Ajungem la nondualism.

< Sus >

Spiritul e un tabel

Bine, dar există dovezi clare de posedare şi încorporare mediumnică a unor alte spirite, când personalitatea omului se schimbă radical, conform individualităţii spiritului invadator...

Ce este un spirit? Un tabel.

Cum adică, un tabel?

Metaforic vorbind, Conştiinţa şi-a făcut un cap de tabel conţinând coloanele: gând, emoţie, impuls de acţiune, energie vitală etc. Iar în fiecare clipă, Conştiinţa completează tabelul cu datele respective: ce gând i se trimite, ce emoţie i se atribuie, ce impuls resimte, ce vitalitate i se dă. Toate datele provin din Conştiinţă. Acesta este spiritul: un tabel completat în timp real prin Voinţa divină. Fiecare fracţiune de secundă corespunde unui rând din tabel.

Deci Dumnezeu este un fel de Data Admin pentru baza de date cu toate spiritele existente în Univers (OBS: orice bază de date este formată din mai multe tabele). Schimbarea de spirit de care ai vorbit nu e altceva decât înlocuirea unui tabel cu altul în serverul principal. Cu alte cuvinte, pentru Conştiinţa unică şi reală, spiritul este ceva abstract, ca un tabel, uşor de creat, uşor de completat, uşor de substituit. Spiritul pare viu şi real pentru că este animat de Conştiinţă. Doar Ea este reală. Restul sunt nişte biţi.

În esenţă, imaginea de pe ecranul computerului este doar o înşiruire de biţi, 0 şi 1, deşi avem impresia că este un obiect colorat pe care am vrea să punem mâna. Cam aşa e şi spiritul, şi orice altceva. O aparentă animaţie, o mişcare de umbre chinezeşti.

* * *

Aşa-zisa personalitate rezultă din predominanţa unor gânduri, emoţii, comportamente, energii specifice, repetate insistent. Însă Conştiinţa poate face oricând modificări imprevizibile. Atât de fluidă şi liberă este realitatea creată!...

Dorinţa este o emoţie pozitivă însoţită de o anumită idee.

Emoţia neliniştii însoţită de o idee se numeşte îngrijorare, iar fără nicio idee se numeşte anxietate.

Mişcarea, gestul este un impuls volitiv însoţit sau nu de o idee şi o emoţie.

Buna dispoziţie depinde de energia vitală.

Am putea distinge între gând, care este personal şi se referă la ceva concret, şi idee, care este impersonală şi abstractă. De exemplu, „Spiritul e un tabel” este o idee filosofică. În schimb „Mi-a înţepenit gâtul” este un gând personal, însoţit de o blocare a energiei şi de impulsul de a roti capul.

Mintea nu există. Există doar un flux continuu de idei, gânduri, emoţii, impulsuri, energii.

Aşa-zisa „putere a gândurilor” este un mit. Gândul nu are nicio putere de unul singur. Probabil că aţi observat deja asta. Pentru a fi eficient, gândul trebuie însoţit de emoţie şi energie. Aşa că vă puteţi gândi la absolut orice, fără teamă, dacă nu vă produce şi emoţii negative. Mai demult, aveam un coleg de serviciu care se uita la filme horror în timp ce mânca – nu ştiu, poate o făcea ca un exerciţiu de detaşare şi desensibilizare...

Pe scurt, ideile/gândurile sunt un material mental total neutru. Emoţiile produc schimbări în organism, generând chiar şi hormoni specifici. Impulsurile se traduc în acţiuni ale voinţei, în activităţi şi mişcări. Iar energia vitală e responsabilă de umor, idei constructive, bună-dispoziţie, chiar fericire, după cum lipsa ei facilitează boala, emoţiile negative, gesturile crude.

Ca să încheiem, am vrut doar să sugerăm cât de abstracte şi fluide sunt creaturile în comparaţie cu Realitatea originară. Sunt ca nişte pixeli ce se aprind şi se sting pe ecranul manifestării cosmice, fără o autonomie de niciun fel, fiind importante doar ca părţi din Imaginea mai mare.

Creaturile par solide şi stabile doar pentru că – asemănându-le cu un tabel – li se alocă date repetitive şi coerente. Dar uneori, se strecoară şi date ieşite din context, astfel că oamenii pot avea ieşiri nervoase sau idei ciudate sau gesturi necontrolate sau clipe de extaz etc. Dintr-o eroare tehnică sau, poate, intenţionat. Doar că nu există nimeni acolo, în spate, care să decidă ceva deliberat.

Cine poate înţelege ce este viaţa cu adevărat?!... Dacă există o părere, ea aparţine cuiva, unei entităţi, nu totalităţii absolute. Absolutul nu are nicio poziţie, niciun punct de vedere, fiindcă creează toate punctele de vedere.

< Sus >

Răzvan A. Petre
22 martie 2023