< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre
Deschid acest articol cu o referinţă pe care am mai citat-o, anume "Cartea lui Ra", scrisă prin channeling de Carla Ruekert. În consideraţiile filosofice din această pagină de internet se face o scurtă referire la aşa-numita "lege a confuziei" – LAW OF CONFUSION –, care nu trebuie încălcată de spirite atunci când relaţionează cu fiinţele umane. Dau acest link fiindcă am preluat cu interes respectiva denumire. Ea este pe deplin justificată, în ciuda paradoxului pe care îl creează (căci orice lege ar trebui să înlăture haosul, nu să îl garanteze, nu-i aşa?!). LEGEA CONFUZIEI protejează ignoranţa spirituală a oamenilor (avidya) ÎN NUMELE unei legi şi mai importante, supreme, numită LEGEA LIBEREI VOINŢE (liberul arbitru).
Cu alte cuvinte, "legea confuziei" spune că ignoranţa spirituală (avidya) poate fi înlăturată "legal" (adică respectând Legile Divine) numai dacă nu se încalcă liberul-arbitru al fiinţei umane. Această condiţie metafizică îl va interesa numaidecât pe aspirantul spiritual, cel care se străduieşte să elimine avidya din viaţa sa (urmărind astfel să îndeplinească "legea evoluţiei").
În cele ce urmează voi da câteva exemple de aplicare concretă a obligaţiei de a nu încălca liberul arbitru în trei direcţii principale de cercetare spirituală: cunoaşterea de sine, cunoaşterea lumilor invizibile şi cunoaşterea viitorului.
Isus vorbea maselor în parabole, ca să
lase loc de răzgândire celor indecişi, necopţi spiritual, cu alte
priorităţi personale. Şi au fost destui care întâi l-au ascultat vrăjiţi, pentru
ca ulterior să uite de îndemnurile şi prezenţa Sa impetuoasă. Poate că, în
vieţile următoare, au devenit căutători asidui ai Adevărului.
Totuşi, în condiţiile de azi, se impune o afirmare deschisă şi argumentată a tezelor spirituale precum nemurirea, reîncarnarea sau iluminarea. Fără a forţa decizia nimănui, e necesară răspândirea în masă a acestor subiecte, pentru că "recolta s-a copt". A trecut timpul "ocultării" cunoştinţelor spirituale, azi totul se dă pe faţă, lumina e scoasă de sub obroc. Şi asta, pentru ca toţi cei însetaţi de spirit să se poată adăpa la izvorul înţelepciunii divine. A venit vremea unei treziri largi din somnul provocat de avidya, dar fiecare după putinţa sa. Nimănui nu trebuie să i se forţeze mâna şi, mai ales, creierul.
Este
aproape firesc ca spiritele imature,
încarnate sau neîncarnate, să se ferească de învăţăturile spirituale şi chiar să
batjocorească îndemnurile spre trezirea spirituală. Ele vor, dimpotrivă, să
experimenteze cât mai mult viaţa şi lumea aceasta fizică, cu bune şi cu rele.
Mai au încă atâtea de descoperit!... Cine are urechi de auzit, să audă - iar cine
nu, să dea muzica la maximum şi să petreacă!
Un înţelept nu-şi va oferi ajutorul
spiritual fără să i se ceară, direct sau subtil. El nu vrea să intervină brutal
asupra liberului arbitru al oamenilor. Probabil că, în final, sfatul i-ar fi
oricum respins dacă nu este solicitat şi nu există încredere. Suferinţa este
peste tot, iluminatul o vede şi ar vrea s-o diminueze. În acelaşi timp, nu se
implică emoţional mai mult decât situaţia o merită, ştiind că totul face parte
din spectacolul cosmic. Dacă Spiritul îl îndeamnă să realizeze o
misiune umanitară sau spirituală, el o va întreprinde, fără a aştepta
recunoştinţa oamenilor. (Uneori, pot trece decenii sau secole până să apară
rezultatele!) Totodată, va avea grijă să nu agreseze pe nimeni impunându-i
opinia sa superioară.
Comunicările primite de la spirite sunt
limitate automat atât de limbajul uman, cât şi de conceptele noastre învechite.
Mai mult, se supun interdicţiei de a nu conţine informaţii de natură a încălca
liberul arbitru al oamenilor. Cum se ia decizia care mesaje dăunează şi care nu,
este treaba spiritelor superioare. Ele deţin înţelepciunea aceasta şi îşi păzesc
comoara cerească de neaveniţi. Iar dacă spirite imature dialoghează cu mediumii,
ele nu pot oferi date prea utile despre lumile subtile; însăşi propria lor
ignoranţa le scuteşte de dezvăluiri inoportune. Spiritele mai elevate sunt
condiţionate de un fel de "conspiraţie a tăcerii", iar mesajele lor sunt
supervizate de spiritele foarte înalte, care le obligă la respectarea unei
discipline stricte. De aceea, ca regulă generală în comunicările mediumnice,
spiritele serioase vorbesc destul de lapidar, misterios, aşteaptă să fie întâi întrebate,
răspunzând la nivelul interlocutorilor şi nu se năpustesc să dea răspunsuri la
întrebări nepuse.
În ziua de azi, s-au multiplicat masiv
cărţile şi alte surse de informare spirituală. Fiecare dintre ele (cele
autentice) conţin unele mari adevăruri, dar şi mici erori sau interpretări
exagerate. Doar privind întreg tabloul comunicărilor spiritiste (channeling) şi
corelându-le cu inteligenţă am putea, într-un final, să recompunem o imagine
globală mai aproape de realitate. Să fie această abundenţă de informaţii tot o
uneltire a "legii confuziei"? Căci puţini sunt cei care au posibilitatea de a
studia tot ce apare în domeniu...
Fiul celebrul "profet adormit" american Edgar Cayce spunea: "Alegerea cuvintelor, a frazelor, confuziile gramaticale proprii domnului Cayce fac deseori obscure multe pasaje din lecturile sale. La ora actuală nu suntem pregătiţi să explicăm pe deplin această dificultate". (Dorothee Koechlin de Bizemont - Profeţiile lui Edgar Cayce, pag.281)
"Legea confuziei" se aplică la
comunicările cu latura conştientă a omului, cu mintea raţională şi limitată a
sa. Dar nu şi asupra informaţiilor vehiculate de subconştientul omului!
De exemplu, să presupunem că o anumită informaţie nu trebuie să fie cunoscută de cineva, pentru că temperamentul, prejudecăţile sau amintirile l-ar determina să acţioneze într-un mod nepotrivit şi chiar dăunător pentru sine şi ceilalţi, provocând astfel un haos inutil în armonia sferei sale de viaţă. Prin urmare, nu i se va furniza direct şi clar informaţia respectivă, ci se va păstra o anumită ambiguitate sau va fi chiar minţit.
În schimb, subconştientul său va avea oricând acces la ceea ce omul doreşte intens să afle. Transferul acestei informaţii se va face prin vise, prin intuiţii, prin sincronicităţi ori semne interpretabile etc. Acestea sunt, desigur, mijloace imperfecte, care, oferind informaţia sensibilă, lasă totodată loc pentru libertatea alegerii. Căci omul ar putea oricând să se îndoiască: să cred în acel vis? oare nu m-a înşelat intuiţia? viziunile primite în meditaţie nu sunt oare un joc al imaginaţiei? În acest mod ocolit, nu i se va altera liberul arbitru într-o situaţie în care trebuie să aleagă neinfluenţat de părerile altora şi fără prejudecăţi fataliste.
Din păcate, aceste aspecte delicate şi înţelepte, ce apără dreptul omului la libertatea deciziei, nu sunt deloc luate în seamă în societate. Am putea spune că, în general, oamenii tânjesc să îi forţeze pe ceilalţi să joace după cum vor ei, să îi manipuleze, să îi oblige la cele mai urâte acţiuni contrare voinţei, bunului simţ sau demnităţii. Ba, mai există şi unele şcoli "iniţiatice" sau tradiţii vrăjitoreşti care utilizează anumite energii şi cunoştinţe tocmai în scopul de a încălca liberul arbitru al semenilor! Astfel de energii şi iniţieri nu sunt date cu voie de la Dumnezeu, ci din alte surse "alternative", care se bucură să încalce, samavolnic, dorinţele victimelor.
Magicienii şi mentaliştii autentici, aşa
cum aţi putut vedea în spectacolele lor, nu încearcă să ne convingă cu orice
preţ că ei au puteri paranormale. Lasă să planeze suspansul şi ambiguitatea
asupra metodelor pe care le folosesc, tocmai pentru a lăsa libertatea "scepticilor de profesie" să rămână ignoranţi. În principiu, fiecare trebuie
lăsat să gândească singur şi să creadă ce vrea, conform cu nivelul de evoluţie
spirituală şi cu alte caracteristici personale. Magicienii care, la un moment
dat, s-au ambiţionat să îşi dovedească puterile supraomeneşti fără putinţă de
tăgadă au fost pedepsiţi de "legea confuziei".
Şi aici se impune un amendament: în zilele noastre, anumiţi mentalişti (precum David Blaine sau Dynamo) fac demonstraţii publice ale puterii lor mentale, fizice şi spirituale indubitabile. Constatăm o tendinţă clară, inspirată de lumea lui Dumnezeu, spre a elibera omul de ignoranţa spirituală şi a primi străfulgerări din vastele ştiinţe spirituale, care pot schimba radical viaţa de pe planetă, apelând la resursele infinite ale psihicului uman.
Astăzi, în vremea multiplicării mesajelor
obţinute prin "channeling", mulţi afirmă că ei comunică mental cu
extratereştrii. În realitate, prea puţini o fac. Majoritatea sunt, în schimb,
contactanţi ai spiritelor invizibile. Spiritele se declară drept "extratereştri"
mediumilor cărora lumea spiritelor nu le este deloc familiară, ei având însă un
mare interes în chestiunea vieţii inteligente venind de pe alte planete. Uneori,
ar fi nevoie de o muncă de lămurire şi de informare mult prea mare pentru ca un ufolog
(al cărui prototip ar fi omul cu o gândire mai concretă şi materialistă) să fie
convertit la credinţa în fiinţe inteligente imateriale, care, în plus, au
legătură şi cu domeniul religiei, atât de compromis în ochii multora. În
concluzie, în unele astfel de cazuri, spiritele nu au nicio jenă să se prezinte
cu identitatea dorită de contactant, atâta timp cât acest "truc" ajută la buna
înţelegere, transmiterea unor informaţii preţioase şi modelarea benefică a
caracterului moral al oamenilor.
Aşa cum Isus s-a înfăţişat după moarte
apostolilor în forma Sa umană, şi alte spirite se arată uneori oamenilor ca "fantome" foarte asemănătoare ultimei încarnări umane, uşor de recunoscut de cei
apropiaţi. Acest fapt i-a îndemnat pe mulţi să creadă că forma spiritului după
moarte este la fel cu a trupului uman. Evident, este o confuzie. Forma
spiritului este cea sferică, având mai multe învelişuri, ca o aură. Mai mult,
personalitatea sa diferă de cea a omului pe care l-a animat în ultima sa
încarnare. Şi e normal să fie aşa, deoarece spiritul locuieşte într-un spaţiu cu
totul alte proprietăţi decât cele ale dimensiunii fizice.
Multe relatări ale trăirii iluminatorii
cosmice ne descriu sentimentul de cunoaştere cosmică. Atunci ai senzaţia clară
că poţi cunoaşte orice şi chiar afli numeroase informaţii. Dar, la revenire, ai
uitat totul! Cât de nedrept este!...
O posibilă explicaţie este că trăirea metafizică s-a datorat ieşirii Conştiinţei umane alături de Spiritul său într-un spaţiu pe care mintea obişnuită nu îl înţelege. Mai exact, amintirea acestei experienţe extraordinare depinde de cantitatea de "minte de rezervă" care a fost luată de Conştiinţa umană în respectivul periplu astral. La primele experimente, Conştiinţa nu reţine nimic, fiindcă nu a ştiut sau nu a putut să îşi ia alături un "fragment de minte"... Odată cu repetarea trăirilor spirituale, amintirea lor se ameliorează.
Un exemplu real: Tom Sawyer, camionagiu semianalfabet, a suferit un accident din care a intrat într-o experienţă în preajma morţii (NDE), când Lumina beatifică i-a dezvăluit o întreagă bibliotecă universală de cunoaştere. La întoarcere, a început să studieze asiduu fizica cuantică. Dar singurul indiciu, singurul cuvânt cu care s-a întors din moarte a fost "cuantic" şi nimic mai mult... Oare ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi păstrat în memoria curentă trăirea mistică integrală?
Descrierile experienţelor pe care le
trăiesc unii consumatori de droguri ne sugerează faptul că aceştia nu "halucinează", ci efectiv călătoresc în dimensiuni paralele. Dar pentru că nu
sunt capabili să integreze experienţele lor, acestea nu vor fi decât o jalnică
parodie a ceea ce trăiesc misticii. O zicală spune, comparând "nebunii după Dumnezeu"
cu nebunii din ospicii, că "în
timp ce misticii înoată în oceanul cosmic, bolnavii psihic se îneacă în el".
Schizofrenicii descriu o senzaţie de lipsă de demarcaţie între ei şi ceilalţi, certitudinea că gândurile nu le mai aparţin. În loc să vadă persoanele, obiectele şi conceptele ca pe nişte lucruri individuale, ei le văd adeseori ca pe nişte membri ai unor subcategorii din ce în ce mai largi.
În timp ce schizofrenicul nu primeşte decât bufeuri despre natura holografică a universului multidimensional, maniaco-depresivul este mult mai implicat şi se identifică cu trăirea sa, cu grandilocvenţă. El este neîncetat asaltat de gânduri care îi parvin în valuri, ceea ce-l face să mintă şi să-şi manipuleze anturajul. Rezultatul: haosul şi confuzia, din care apar erupţii creatoare ocazionale. Apoi individul redevine deprimat când coboară de pe culmile ireale ca să înfrunte din nou realitatea cotidiană. (citat preluat din Patrick Drouot, "Vindecare spirituală şi nemurire", pag.66)
În această situaţie, este explicabil de ce cadrele medicale educate într-un spirit materialist nu vor înţelege niciodată că un mistic nu este un alienat mintal, neavând nici măsura diferenţierii lor. Aceşti medici ar putea rămâne toată viaţa străini de viaţa spirituală tocmai din cauza acestei confuzii profesionale. Pentru ei, s-ar putea dovedi o provocare extrem de dificilă să se apropie de realităţile invizibile...
Există multe metode de divinaţie (aflarea
viitorului), printre care foarte populare sunt datul în cărţi sau ghicitul în
cafea. Se întâmplă că, uneori, ghicitorul are un talent evident. Nu întotdeauna
are însă şi diplomaţia sau tactul psihologic necesar de a comunica informaţiile
de mare importanţă pentru clientul său. Greşeala comună întâlnită la astfel de
ghicitori amatori este faptul că văd viitorul ca fiind fix şi de neevitat. Ei
induc acelaşi sentiment de neputinţă şi fatalism în client, foarte periculos
când informaţia îi poate afecta puternic şi direct viaţa. Poate tocmai din acest
motiv, ca o măsură de protecţie psihologică, divinaţia este bine să fie socotită doar o formă de divertisment... Să reţinem deci că viitorul poate fi
modificat prin voinţa, intens angrenată, a omului. În citirea viitorului, primim
o variantă mai probabilă a sa, dar care nu este singura.
Apelarea la ajutorul unui clarvăzător se
face în situaţii serioase. Spusele sale au o greutate mult mai mare decât a unui
ghicitor sau astrolog, fiindcă un clarvăzător autentic citeşte informaţiile din
aura clientului ori din akasha (memoria universală).
De multe ori, subiectul discuţiei este dragostea şi găsirea celeilalte jumătăţi! Uneori, clientului i se poate prevedea faptul că are şanse să cunoască, peste o perioadă de timp, pe cineva potrivit să-i devină partener de viaţă. El este deseori tentat să insiste cu întrebări indiscrete de genul "Cine este? Cum arată? Cum îl/o cheamă?" etc. O greşeală a clarvăzătorului ar fi să îi dezvăluie toate detaliile. Nu este oare mai omenesc să-i fie lăsată libertatea de a-şi alege singur partenerul, pe baza intuiţiei şi afinităţilor?!
Ideile fixe despre cum trebuie să arate partenerul predestinat te-ar putea împiedica să îţi recunoşti alesul, mergând pe o pistă falsă. Sau, dimpotrivă, te-ai putea simţi forţat să accepţi o persoană pe care, iniţial, nu o placi aşa cum te-ai fi aşteptat... Dar există şi în acest caz o ultimă supapă de siguranţă, deschisă de subconştient: uitarea. În preajma întâlnirii destinice, ai putea uita ceea ce ţi s-a prezis cu ceva timp în urmă, rămânând să-ţi joci rolul în deplină libertate şi spontaneitate.
Mediumul dialoghează zilnic cu spiritele
care îl ajută în munca sa, având şi el curiozităţi omeneşti despre viitorul său
personal. Primeşte informaţii detaliate despre unii şi alţii, dar datele despre
propriul său viitor nu sunt foarte clare, de cele mai multe ori. Motivul este
acelaşi şi anume păstrarea libertăţii, pentru a nu se simţi constrâns de voinţa
sau ştiinţa spiritelor. Aceşti îngeri îi oferă exact atâtea informaţii câte
poate duce la un moment dat. Ulterior, când este pregătit sufleteşte, poate afla
mai multe.
Să ne aminitim aici de exemplul Marelui Maestru Isus Cristos, care a ştiut cu luni şi chiar ani înainte că avea să fie ucis. Mintea sa era atât de pură şi lucidă, încât nimic nu i se putea ascunde. Iar conştiinţa Sa umană era în deplină armonie cu Spiritul Său, ceea ce făcea ca voinţa Spiritului să devină şi voinţa minţii Sale. Astfel putem explica de ce Maestrul a putut trăi liniştit cu conştiinţa faptului că va fi ucis nu peste mult timp. Nu doar că a trăit, ci a acţionat intens, în sensul împlinirii destinului Său măreţ, dar crud. Liberul său arbitru nu a putut fi afectat deloc de faptul că ştia – deşi încă mai spera în şansa unei redresări – spre ce final cumplit se îndreaptă.
Filosofic vorbind, VOINŢA LIBERĂ (independentă de cea a Creatorului Unic) a fost primul pas al lui Dumnezeu atunci când a pornit la facerea creaturilor şi a lumii. (Atenţie la semnificaţia cuvintelor: chiar dacă este independentă, aceasta nu înseamnă că voinţa creaturii trebuie să fie neapărat diferită de cea a Creatorului!)
Apoi Dumnezeu a creat LOGOSUL (cuvântul divin), adică vibraţia primordială, care conţine în sine Iubirea şi Ştiinţa Sfântă. În pasul trei, a creat LUMINA divină, care, practic, generează Creaţia. Această "Sfântă Treime" naşte restul Creaţiei universale.
În limbajul shivaismul ar fi vorba despre: Iccha Shakti (voinţa divină), Jnana Shakti (cunoaşterea divină) şi Kriya Shakti (acţiunea creatoare divină). [mai multe informaţii esoterice aici]
Existenţa liberului arbitru are însă şi neajunsul de a putea alege răul. Acest aspect îi face pe mulţi dintre cei care suferă să îl acuze pe Dumnezeu. Dar îndreptarea liber consimţită a omului către valorile binelui este un fel de asceză care îi creşte foarte mult meritele, astfel încât entitatea spirituală poate progresa foarte mult când se află încarnată. Dacă binele ar fi obligatoriu, nu s-ar înregistra mari progrese, fiindcă nu s-ar strânge nici merite.
În lumea astrală superioară, este dificil pentru spirit să acţioneze contrar vibraţiei naturale pozitive, de aceea s-ar putea spune că acolo liberul arbitru este diminuat, în comparaţie cu cel pe care îl au oamenii pe Pământ. Din acest motiv, evoluţia se face mai lent. De aceea, majoritatea entităţilor în curs de evoluţie preferă să se încarneze, pentru a evolua mai rapid, cu toate riscurile, mai ales riscul de a alege drumul răului.
În legătură cu libertatea voinţei, Maestrul Yogandanda spunea că "nu trebuie să ne impunem practicarea altruismului, pentru că aşa nu vom realiza nimic. O calitate impusă cu forţa devine o povară. Cel mai bine este să împărtăşim şi să dăruim pentru propria noastră bucurie – o bucurie care să ne înalţe atunci când vedem că am putut înlătura din inima celorlalţi nefericirea fizică, mentală sau spirituală."
articol de Răzvan Petre,
8 octombrie 2012
< sus >