<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


MAI MULTE CONŞTIINŢE

Iluminarea spirituală descrisă în termeni materiali

de Răzvan Alexandru Petre

De foarte mult timp, misticii, esoteriştii şi filosofii au adoptat în teoriile lor clasificarea ternară a fiinţei umane. Omul este divizat în 3 mari părţi: Corpul, Sufletul şi Spiritul. (Menţionăm, în treacăt, că teologia creştină a pierdut pe drum a treia verigă a lanţului, Spiritul.) Vom completa acest model simplu cu încă o informaţie necesară. Fiecare din ele are o Conştiinţă proprie, astfel că omul este format dintr-un complex ierarhic de 3 Conştiinţe independente. Iată-le:

Diviziune: Condusă de: Ce face:
Corp fizic Conştiinţă corporală, biologică ("suflet vital", cu sediul în inimă) Supraveghează funcţionarea organismului, relaţiile interne dintre organe, ţesuturi, celule
Suflet Conştiinţă psihică, umană ("suflet psihic", cu sediul în creier) Se ocupă de senzaţii, afecte, gânduri, controlează relaţia cu mediul fizic extern
Spirit Conştiinţă spirituală, de natură divină Intermediază relaţia cu universul multidimensional

Vom folosi acest model pentru a defini şi înţelege ce este iluminarea spirituală, prin analogii didactice. Postulatul de la care plecăm este următorul "Ce este sufletul pentru corp este şi spiritul pentru suflet".

ANALOGII

Omul îşi lasă organismul să funcţioneze de la sine în parametrii biologici optimi. Corpul ştie mai bine de ce are nevoie, anunţându-ne când îi este foame, sete, nu are aer etc. Omul primeşte semnalele şi îi satisface corpului aceste nevoi bazale.

"Corpul nostru cunoaşte absolut totul: unde se află o cicatrice, unde s-au concentrat celulele canceroase, unde se găsesc nodulii invizibili şi imposibil de investigat. Organismul uman ştie tot, însă creierul nu. Corpul uman deţine un limbaj de comunicare, însă acest limbaj nu are nimic în comun cu mintea noastră, cu conştiinţa noastră. Organismul nostru este foarte inteligent, perfect chiar. Creierul însă, deşi prin naştere are capacitatea înţelegerii acestor mesaje, cu timpul îşi pierde această abilitate, până la dispariţie", spune Anatoli Kaşpirovski, celebrul vindecător sugestolog de la televiziunea sovietică. (sursa)

Prin analogie, Spiritul nu se descurcă cu toate detaliile vieţii cotidiene, el având o viziune cosmică şi total altruistă. De obicei, Conştiinţa spirituală intervine indirect în viaţa omului, prin sfaturi discrete, inspiraţii, intuiţii, lăsându-i însă libertatea Conştiinţei psihice să comande corpul.

 

Afecţiunile psiho-somatice sunt o intruziune negativă a Psihicului asupra Biologicului; emoţiile negative generează boli trupeşti. Oarecum similar, putem spune că afecţiunile morale survin dintr-o neatenţie, o lipsă de control a Spiritului asupra Psihicului; corupţia nu este niciodată pe placul Spiritului, dar omul mai cade pradă diverselor tentaţii pământeşti.

E posibilă şi influenţa inversă. Multe boli fizice aduc ulterior şi tulburări psihice secundare, inventariate de medicină. Similar, gânduri, atitudini, comportamente greşite ale omului pot duce la afectarea Spiritului, prin acumulare de energii negative şi karmă, care întârzie evoluţia Spiritului către Lumină.

În experienţele mistice, Conştiinţa psihică este ridicată şi dusă în dimensiunile paralele de către Conştiinţa spirituală. Sri Aurobindo, un mare filosof şi explorator al conştinţei, visa ca, în mod asemănător, Conştiinţa corporală a umanităţii să fie ridicată la nivelul psihic, printr-un soi de "experienţă mistică biologică". Astfel, materia biologică ar fi "psihizată", adică ar deveni mai inteligentă, maleabilă, mulându-se mai uşor pe dorinţele omului, care nu s-ar mai simţi sclavul atâtor nevoi biologice.

Să ne gândim acum la persoanele care realizează performanţe incredibile cu propriul corp. De exemplu, îşi ţin respiraţia zeci de minute sau se supun altor încercări foarte dureroase. În acest caz, funcţiile vitale autonome, atribuite în mod firesc Conştiinţei corporale (în limbaj medical, sistemului nervos vegetativ), sunt comandate ferm de către Conştiinţa psihică. Observând cu fascinaţie, dar şi îngrijorare, că poate funcţiona altfel decât era programată, Conştiinţa corporală trăieşte un gen de "iluminare psihică". Tot astfel, când Conştiinţa spirituală preia comanda Conştiinţei psihice, apare adevărata "iluminare spirituală", omul fiind uimit de prospeţimea senzaţiilor, de armonia interioară ce o simte, de bucuria de a trăi.

După cum misiunea obişnuită a Conştiinţei corporale de păstrare a homeostaziei organismului este tulburată de intruziunea Conştiinţei psihice "paranormale"... tot aşa viaţa Conştiinţei psihice este complet dată peste cap de momentul "trezirii în Spirit", o surpriză inimaginabilă, însoţită de performanţe şi stări psihice incredibile. În ambele cazuri, iniţiativa schimbării vine de sus în jos. De altfel, Conştiinţa corporală intuieşte doar vag că, deasupra sa ierarhic, se află o altă Conştiinţă superioară. La fel, Conştiinţa umană nu simte decât efectul intervenţiei Spiritului asupra sa şi în niciun caz nu poate decide în locul acestuia.


 

ILUMINAREA SPIRITUALĂ DESCRISĂ ÎN TERMENI MATERIALI

Ce este şi cum se poate defini "trezirea spirituală" sau "iluminarea"?

Voi încerca încă un posibil răspuns, încadrându-mă cu explicaţiile în modelul conştiinţei, prezentat în detaliu în cartea mea "Conştiinţa umană, între minte şi spirit". Completez informaţiile redate acolo cu următoarele:

Conştiinţa umană (care diferă de mintea umană) este un fragment provenit şi detaşat, chiar în momentul începerii vieţii fizice, din mult mai larga Conştiinţă a spiritului încarnat. Acest lucru este posibil întrucât Conştiinţa este alcătuită din numeroase particule-de-conştiinţă care au aceeaşi "identitate" a Spiritului respectiv. Voi folosi mai departe această viziune materialistă asupra unor fenomene psiho-mistice deseori categorisite ca nebuloase, halucinante, prea incredibile pentru a fi studiate ştiinţific. Sper că acum vor putea fi înţelese chiar şi de raţiunea unui copil.

Ce procent din Conştiinţa spirituală va deveni temporar (pe durata vieţii terestre) Conştiinţă umană (psihică)?

Acest raport optim va fi ales înainte de naştere de către Spirit, astfel încât să echilibreze cele două tendinţe contrarii, şi anume:

1 – Spiritul ar dori să îşi cedeze cât mai puţin din Conştiinţa sa, pentru a nu-şi diminua forţa spirituală pe durata încarnării. El are nevoie să se păstreze cât mai complet din două motive: a) să aibă puterea de a superviza lucid activitatea Conştiinţei umane (în timpul stării de veghe); b) să poată continua să viziteze lumile astrale (pe timpul somnului omului) fără a se simţi vulnerabil în faţa diverselor adversităţi. Se poate spune că Spiritul se încarnează întotdeauna doar parţial, procentual, fiindcă nu doreşte să-şi piardă controlul de sine, lucru foarte important.

2 – Cu cât Conştiinţa umană este mai bogată în particule spirituale, cu atât puterea sa de decizie şi control asupra minţii este mai mare, deci, teoretic, omul va fi favorizat.

Mai trebuie să ţinem cont şi de faptul că particulele-de-conştiinţă sunt cu atât mai energizate cu cât Spiritul este mai matur, adică este mai experimentat, are o vârstă cosmică mai mare. Ca urmare, un Spirit evoluat îşi transferă în corpul uman cel mult 5-10% din Conştiinţa spirituală, pe când un Spirit neexperimentat ar putea avea nevoie de până la 50% din resursele sale. (Aceste cifre sunt sugerate de studiile dr. Michael Newton asupra persoanelor aflate sub hipnoză profundă şi conduse în perioada dintre încarnări).

În fiecare încarnare a Spiritului, mereu alte particule spirituale sunt trimise în corpul uman, spre a acumula o experienţă proprie, care le va îmbogăţi şi întări. Este ca şi cum, vrând să ne spălăm, am scufunda într-un bazin cu apă şi imediat am scoate întâi un picior, apoi celălalt, apoi o mână, apoi cealaltă, dar niciodată întregul corp. Prin urmare, diversele particule-de-conştiinţă experimentează lucruri diferite în decursul diverselor vieţi terestre, iar astfel, per ansamblu, întreaga Conştiinţă a Spiritului se îmbogăţeşte, se maturizează, evoluează spre desăvârşire.

A nu se confunda particulele-de-conştiinţă cu memoria spiritului, care este o anexă!

De ce evită Spiritul, pe cât posibil, să aducă noi particule în Conştiinţă pe timpul încarnării?

În mod obişnuit, Spiritul alege acel procent de care am amintit mai sus (investiţia de Conştiinţă în trupul uman) la începutul vieţii. Orice modificare ulterioară riscă să destabilizeze fiinţa umană. Riscul ar fi acela de a amesteca cele două tipuri – particulele deja familiarizate cu experienţa umană prezentă şi cele nou venite din rezerva spirituală, oarecum străine şi stângace.

ILUMINAREA ESTE O INUNDARE CU PARTICULE SPIRITUALE

Dar atunci când ne referim la "trezirea spirituală", o putem defini tocmai ca fiind un transfer suplimentar de particule-de-conştiinţă dinspre Spirit către Conştiinţa umană. Deşi este un proces neobişnuit şi oarecum riscant (printre altele, rişti să devii un om ceva mai contemplativ!), el este totuşi relativ des întâlnit la aspiranţii dedicaţi unei căutări spirituale sincere.

Îmbogăţirea intensă cu particule a Conştiinţei umane, sau "realizarea Sinelui", este echivalentă cu ceea ce yoghinii numesc activarea chakrelor superioare, Ajna şi, mai ales, Sahasrara, în paralel cu Anahata.

Experienţa inconfundabilă a iluminării este produsă printr-un aport masiv de particule. Totuşi, aceste particule care inundă Conştiinţa umană sunt destul de repede retrase înapoi în Spirit, după ce şi-au îndeplinit rolul de exemplificare a viziunii spirituale pe care omul ar trebui să o aibă asupra vieţii. Prin repetarea experienţelor iluminatorii, tot mai multe noi particule spirituale pot rămâne ataşate, în "proprietatea" Conştiinţei umane. Astfel, procentul de Conştiinţă prezent în om creşte pe zi ce trece. Omul devine mai conştient, mai treaz...

Unii oameni (puţini) se nasc cu un exces de particule spirituale, alţii îl dobândesc prin practică dedicată evoluţiei, iar alţii (foarte puţini) îl capătă exclusiv prin graţia Spiritului, pur şi simplu.

Oare de ce nu toţi oamenii, sau măcar majoritatea, nu cunosc starea de iluminare, ci rămân adormiţi spiritual toată viaţa lor?

Răspunsul rezidă în doar două cuvinte: maturitatea Spiritului. Cum cele mai multe spirite încarnate actualmente sunt încă în plină evoluţie, e de la sine înţeles de ce relativ puţini oameni au parte de trăiri iluminatorii şi mistice. Pentru a genera o experienţă de iluminare omului în care este încarnat, un Spirit imatur, tânăr, neexperimentat, ar trebui să transfere un număr mult prea mare de particule. S-ar putea ca procentul total de transfer să atingă 90-95% la vârful experienţei. În acest caz, Spiritul ar rămâne prea sărac în particule-de-conştiinţă, ceea ce i-ar creşte enorm vulnerabilitatea. Din contră, un spirit evoluat poate genera iluminarea cu doar 20-25% din totalul Conştiinţei sale, care deţine particule mai energizate.

În limbaj yoghin, iluminarea constă în ridicarea bruscă a energiei Kundalini către creştetul capului, într-un mod incontrolabil şi oarecum destabilizant.

Totuşi, nici măcar vârsta astrală mare a Spiritului nu este o garanţie privind obţinerea iluminării de către om. Şansele cresc când el urmează o cale spirituală, de orice natură ar fi ea. În acest caz, transferul de particule începe cu doze mici, echilibrate, ceea ce nu perturbă viaţa omului prea tare. Spiritul poate verifica şi regla efectele din aproape în aproape.

În limbaj yoghin, vorbim de trezirea energiei Kundalini în porţii mici şi zilnice, fără pericole, purificând treptat Sushumna şi alte nadisuri ori chakre. (Acest aspect este foarte puţin, aproape deloc menţionat în scrierile de specialitate!)

La practicanţii spirituali, "iluminarea vine în doze mici", crescându-le treptat intuiţia spirituală şi empatia cu maeştrii şi misticii. Astfel de căutători ai Adevărului sunt "parţial iluminaţi", deşi încă nu au cunoscut plenitudinea trăirii de vârf.

În final, trebuie să subliniem factorul central al apariţiei acestei experienţe bulversante: voinţa şi înţelepciunea Spiritului, care nu poate fi nici evaluată, nici influenţată de om. Atunci când cerem de la DUMNEZEU iluminarea spirituală, trebuie să înţelegem faptul că noi pretindem de la micul Dumnezeu din noi un autosacrificiu, prin care ne va ceda o parte din Forţa Sa. Invocând iluminarea, să medităm, înainte de orice, la acest sacrificiu pe care îl pretindem Spiritului nostru – dacă îl merităm şi dacă am purta cu demnitate acest cadou ceresc!...

Iată, în continuare, o explicitare grafică a noţiunilor prezentate până acum.
 

STADIILE NATURALE ALE ELEVĂRII CONŞTIINŢEI

 

Explicaţii la figura ce simbolizează stadiile elevării conştiinţei umane:

Am figurat Conştiinţa spiritului printr-un cerc, iar Conştiinţa umană printr-un triunghi, respectând astfel simbolistica din cartea mea, amintită mai sus. Amândouă sunt pline cu particule-de-conştiinţă (de culoare galbenă).

Stadii ale conştiinţei umane:

1. Starea normală în care se află orice Conştiinţă umană. Aceasta apare odată cu naşterea omului, prin divizarea Conştiinţei spirituale, care îşi transferă un procent din particulele sale de conştiinţă (în desen, am figurat extragerea triunghiului din cerc). Cercul este mult mai mare (figura nu îl prezintă în totalitate), acesta fiind cazul în care Conştiinţa umană preia doar circa 5-10% din particulele Spiritului (am ales aici cazul unui Spirit elevat).

2. Prin practica spirituală autentică, de orice natură, sunt atrase un număr suplimentar de particule către Conştiinţa umană, care îi conferă o nouă calitate a vieţii psihice, morale, spirituale. Este un stadiu pre-iluminatoriu.

3. Experienţa iluminării spirituale este posibilă printr-un influx foarte mare de particule spirituale (a), care extind extraordinar de mult Conştiinţa umană, făcând-o similară cu cea a Spiritului, pe o durată limitată de timp. După un timp (minute, ore, zile), o parte din particulele aportate se reîntorc la sursa lor spirituală (b).

4. Ulterior experienţei iluminării, Conştiinţa umană rămâne îmbogăţită cu un număr considerabil de particule şi o foarte bună comunicare telepatică cu Spiritul. Acest fapt îi produce o schimbare dramatică în percepţia realităţii cotidiene, care devine mai vie, mai frumoasă, mai interesantă. Transformarea este de obicei ireversibilă, ceea ce se traduce printr-un salt de conştiinţă, o apropiere a omului de natura sa divină.

Vă urez să traversaţi cât mai repede şi frumos cele 3 stadii evolutive superioare, chiar dacă nu este aşa uşor! De ce n-ar fi uşor? Pe de o parte, omul occidental are la îndemână nenumărate surse de înţelepciune teoretică, din care îşi poate fabrica propria cale spirituală practică. Pe de altă parte, a trăi iluminarea se poate dovedi a fi dificil în lipsa unui Maestru fizic realizat pe deplin, a cărui prezenţă să catalizeze în noi înşine acelaşi proces psihic. Mai mult, omul modern, care trăieşte în stres şi aglomeraţie, cu greu îşi va putea menţine liniştea lăuntrică necesară experienţelor spirituale intense. De aceea, omul zilelor noastre dedicat unei cercetări spirituale va urma, cel mai probabil, un drum diferit de discipolii clasici (retraşi în locuri izolate şi beneficiind de un Maestru autorizat). Este o cale nouă, adaptată traiului urban şi vieţii sociale intense. Ar putea consta în scurte retrageri în mijlocul naturii ori a lăcaşurilor religioase, izolare în liniştea propriul apartament, în lecturi, în evitarea informaţiilor mass-media şi a altor stimuli negativi din societate.

Însă adevăratul progres spiritual devine posibil numai cu sprijinul primit de la Îngerii noştri, care ne vor da toată alinarea spirituală de care avem nevoie, fără însă a ne aduce într-o stare aparent nevolnică la început, handicapantă social, specifică Marilor Treziri – căci lumea nu ne va înţelege şi cu atât mai puţin ne va sprijini. Cu alte cuvinte, iluminarea omului modern este una diminuată ca tărie, dar are totuşi un impact enorm asupra vieţii celui binecuvântat cu ea. Să ne mulţumim, aşadar, cu orice scânteie de Lumină venită de la Dumnezeu, recunoscând că mediul actual în care vieţuim este foarte ostil căutării spirituale! În lumea aceasta materialistă şi cuprinsă de spasmele diverselor crize, păstrarea echilibrului mental şi purităţii sufletului este o realizare spirituală majoră...!!!

Să nu disperăm, să nu ne plângem că ne ratăm realizarea spirituală pe vecie, să nu fugim de viaţa pe care Spiritul ne-a ales-o! Scopul muncii noastre spirituale trebuie să fie, în primul rând, mulţumirea Spiritului nostru - care, în această încarnare, trebuie să experimenteze anumite lucruri prin intermediul nostru. Nu ideile noastre fixe despre retragerea în pustnicie sau alte modele copiate de prin cărţi contează pentru evoluţia spirituală. Contează mulţumirea Spiritului prin ceea ce facem, ce suportăm, cum ne transformăm şi cum schimbăm lumea din jurul nostru...

articol de Răzvan Petre,
12 septembrie 2012

< sus >