< Înapoi la Pagina index "Maria întreabă, spiritele răspund"
transcriere de Răzvan-Alexandru Petre
Este 9 martie 2013 şi fac o citire dintr-o serie lungă de citiri. Unul dintre cunoştinţele mele - de fapt nu e cunoştinţă, e client; şi de fapt nu e client, că n-a plătit niciodată nimic - a făcut o baterie de întrebări. El este foarte circumspect despre spiritualitate. Are întrebări existenţialiste, deterministe, a scris aceste întrebări şi eu am promis că o să-i răspund când pot. Şi acum am să pun prima întrebare: Cum a fost creat Pământul, de către cine şi în ce perioadă de timp? Câte entităţi spirituale au luat parte la acest proces, pe ce perioadă de timp s-a derulat şi acum câţi ani umani a fost creat?
Întrebarea tot nu este perfect clară, dar cred că este suficientă pentru o bază de discuţie. Şi acuma eu am să intru în transă. Sunt foarte obosită, sunt singură acasă. Am avut musafiri, dar au plecat cu toţii, ca şi fata mea, şi s-ar putea ca să auziţi în înregistrare câinii. N-am ce să fac, sunt aici, se învârt în jurul meu...
Am să rog să vină un ghid spiritual care poate să-mi răspundă la toate întrebările puse de către Alexandru. Nu este numele lui real, dar aşa îl voi publica, ca Alexandru. Deci să vină cineva care poate să-mi răspundă la prima întrebare!
Şi vin trei forme de lumină. De obicei, când cer să vină cineva, îmi vine o persoană cu format uman pe care pot să-l descriu, dar acum îmi vin trei entităţi, din care cea din stânga este foarte luminoasă, lumină albă, cea din mijloc este de culoare mai întunecată, gri mai închis, şi cea din dreapta e într-un gri mai deschis. Deci le percep ca entităţi de lumină. Şi am să le întreb:
Dumneavoastră sunteţi cei care vreţi şi ştiţi şi puteţi să răspundeţi la întrebările pe care le am scrise în computer?
Entitatea de lumină albă, care se manifestă ca o imagine diafană de femeie, îmi spune că Da, noi suntem cei care îţi vor răspunde. Să ştiţi că eu vreau să intru cât mai adânc în transă, adică să nu intervin, dacă se poate, cu mintea conştientă deloc. Este foarte dificil acest lucru pentru că am de dus un dialog, deci trebuie să-mi păstrez o parte conştientă.
Întâi am să vă întreb pe dumneavoastră cum să vă numesc. Şi răspunde: ANDE (?) Dă din cap că da, "Ande". Pot să vă întreb care este relaţia între mine şi dumneavoastră?
Şi dansa spune aşa, entitatea: Sunt un fel de ghid spiritual, să-i spunem aşa, dar nu numai pentru tine. Deci nu-ţi răspund numai ţie.
Ande, vă mulţumesc foarte mult că aţi venit. Întrebarea întâi este despre planeta Pământ. În primul rând, dacă putem să o măsurăm în ani umani. Acum cât timp a fost formată, cât timp a durat formarea şi dacă au fost entităţi spirituale care au participat şi au generat acest proces? Înţelegeţi întrebarea, Ande?
Şi dansa da din cap şi spune aşa: Dacă am putea să măsurăm în unităţi de timp, ar fi aproximativ 6 bilioane de ani tereştri (?) Şi dansa spune aşa: Aproximativul e datorită faptului că lungimea unui an terestru nu a fost întotdeauna aceeaşi. Diferea numărul de zile faţă de cât măsoară acum un an terestru.
Puteţi să-mi spuneţi ce fel de proces a fost? A fost acel Big Bang sau...?
Şi dansa spune: A fost un proces similar cu Big Bang-ul. Îmi este puţin mai greu să-ţi explic. Este relaţia dintre lumină şi materie. Mă corectează: dintre energie şi materie. Spune: aproape ca în teoria relativităţii.
Ce înţelegeţi prin asta?
Formarea s-a datorat unor schimbări în energie.
Înţeleg bine, Ande?
Corect. Dar să nu crezi că aceasta s-a întâmplat numai acum 6 bilioane de ani. Este un proces care este continuu şi se derulează de multă vreme şi se va derula în continuare încă multă vreme. Şi este datorat schimbărilor din raportul dintre materie şi Energie.
Înţeleg bine, Ande?
Corect. Deci să presupunem că la început a fost doar o formă de Energie. Energie universală şi totală. Şi în acea formă de Energie s-au produs perturbări. Şi în urma acelor perturbări, o parte din Energie s-a transformat în energie cu materie. Este foarte diferită de Energia de bază. Şi spune: foarte diferită ca structură fizică. Este ceva care este mai complicat.
Înţeleg bine, Ande?
Da. Este mai complexă, pentru că voi sunteţi pe un plan tridimensional, iar ceea ce se întâmplă cu energia este la un nivel de 8.
Înţeleg bine, 8 sau 9, Ande? Şi ea scrie cu lumină numărul NOUĂ.
Deci este un plan cu 9 dimensiuni. Şi din acest plan cu 9 dimensiuni, spune ea, s-au întâmplat anumite perturbări, nu neapărat negative, care au dus la apariţia a ceea ce tu percepi acum ca un plan tridimensional. Este un pic mai dificil de explicat, spune Ande, pentru că tu percepi doar planul acesta tridimensional, dar, în acelaşi spaţiu şi timp cum îl percepeţi voi, există şi un plan unidimensional, un plan bidimensional şi toate celelalte până la 9. Toate există în acelaşi timp şi spaţiu, în acelaşi moment. Şi râde, spune ea: Este mai complex, fiindcă nu există numai timp şi spaţiu. Deci acuma, în ceea ce tu percepi că este planul cu trei dimensiuni, există şi alte fiinţe.
Înţeleg bine?
Putem să le numim aşa. Alte entităţi conştiente, care percep în plan unidimensional, bidimensional şi aşa mai departe. Deci existaţi şi existăm toţi în acelaşi moment.
Bine. Nu înţeleg, dar nu-i menirea mea să înţeleg. Pot să te întreb, Ande, dacă ne referim la planeta Pământ, cea tridimensională, ea s-a format printr-o transformare a unei părţi de energie în materie. Înţeleg bine?
Da, este ceea ce percepeţi voi tridimensional acum.
Bun. Cât timp a durat până s-a format?
Şi ea spune: Transformarea a fost instantanee. Iar întrebarea ta nu este completă, pentru că nu înţeleg ce mă întrebi. Cât a durat până a căpătat forma actuala Pământul, aşa cum este acuma, sau la ce te referi?
O să mă refer, de exemplu, până când au apărut primele forme de viaţă.
Şi ea spune aşa: Pe actualul Pământ, ca să fim foarte clari, au existat din momentul formării forme de viaţă. Nu aşa cum le percepi tu sau cum le-ai înţelege tu ca forme de viaţă, ca de exemplu, bacterii, animale, oameni, plante. Nu. Când mă refer la forme de viaţă, mă refer la unităţi conştiente. Asta este cuvântul cu care pot să le descriu cel mai bine.
Dar Pământul a fost o perioadă foarte fierbinte, magmă... atunci cum au putut să trăiască entităţi pe el?
Întrebarea ta este confuză pentru faptul că tu nu îmi defineşti la ce fel de forme de viaţă te referi. Pe Pământ, din momentul formării, au fost unităţi conştiente. Şi asta se întâmplă şi acum peste tot. Inclusiv în universul vostru, care este în plină dezvoltare.
Poţi să-mi dai, Ande, diferenţa dintre noi, oamenii, şi aceste entităţi conştiente?
În primul rând, nu sunt unităţi individuale. Sunt unităţi informaţionale.
Adică cum? Eu când spun că e o unitate mă refer la cineva sau la un grup, dar să fie individual.
Nu. Deci nu este aşa cum tu percepi cu egoul tău, că tu eşti unică. Nu, sunt unităţi conştiente.
Ce înseamnă acel "conştient"?
Conştient înseamnă că ele evoluează, că ele se schimbă.
Bun, şi aceste unităţi conştiente interacţionează cu noi?
Nu. Nu au cum să interacţioneze cu voi, pentru că aceste unităţi conştiente sunt pură informaţie.
Înţeleg bine, Ande?
Şi ea spune că Da. Este o informaţie care nu are materie.
Bun, deci nu este materială şi din cauza aceasta nu poate interacţiona cu noi.
Nu din cauza asta, că nu este materială. Ci fiindcă scopul lor şi ceea ce fac ele este complet diferit de ceea ce faceţi voi, de ceea ce percepeţi voi, de sensul pe care îl aveţi voi în viaţă. Sunt complet diferite.
Bun. Şi aceste unităţi nu au interacţionat niciodată cu oamenii sau cu planeta sau cu evoluţia noastră?
În primul rând, aceste unităţi conştiente nu sunt dependente de spaţiu şi timp. Pentru ele nu există spaţiu şi timp.
Deci să spunem că ele sunt, într-un fel, eterne.
Poţi să le numeşti aşa, că sunt eterne.
Şi unităţile astea conştiente ce fac, care este rolul lor?
Fac parte din structura planetei Pământ. Generează informaţia în structura planetei Pământ.
Bun, dar dacă o generează, atunci cum poţi să spui că nu a interacţionat cu noi?
Pentru că lucrează complet pe alt plan.
Bine, iarăşi n-am înţeles nimic, dar nu-i nimica, o luăm aşa, cu paşi înceţi. Apariţia oamenilor pe planetă, dacă ne-am lua după teoria darwinistă, a fost datorită unei evoluţii a speciilor?
Ande râde: Teoria voastră evoluţionistă nu are bază. A luat anumite elemente care, într-adevăr, spune ea, vă diferenţiază în cadrul aceleiaşi specii, dar nu înseamnă că vă transformă dintr-o specie în alta.
Bun. Dar atunci spune-mi cum au apărut animalele şi plantele pe Pământ în forma pe care o ştim noi?
Întâi au apărut plantele pe Pământ. Dar nici ele sub forma asta de acum.
Poţi să-mi dai o imagine cum arăta Pământul la început, ca să văd dacă o pot descrie? Şi-mi arată un ceva care... nu percep planeta cu forma pe care o are acuma.
Spune că Planeta, la început, a fost un loc gol. O, Doamne!
Bun, cred că ne-am îndepărtat prea mult şi nu înţeleg, nu putem comunica cu nivelul de percepere pe care îl am eu. Haide s-o luăm altfel. O, Alexandru, aş fi avut nevoie să fii tu aicea! Deci cum au apărut oamenii pe Pământ? Ştiu că întrebarea a doua se referă la Adam: aşa a fost el creat prima dată sau este numai o reprezentare simbolică şi au fost mai mulţi creaţi?
Şi ea din nou râde. Spune: Adam, deşi n-a fost numit aşa, a fost, într-adevăr, un prototip.
Înţeleg bine?
Da.
Deci nu ne tragem din evoluţia maimuţelor?
Nu. Aici au intervenit acele unităţi conştiente.
Păi, n-ai spus că n-au intrat, că nu interacţionează cu noi?
Nu, ele nu au interacţionat direct. Dar pentru evoluţia Pământului, ele au avut nevoie să existe cineva similar cu oamenii care există astăzi. Şi într-adevăr, s-a intervenit din exterior şi s-a format acel Adam.
Când spui "din exterior", ce înţelegi? Din exteriorul planetei?
Nu aşa cum îţi imaginezi tu. Deci nu că a venit unul de pe altă planetă şi v–a ajutat pe voi să progresaţi. Şi spune: Nu este aşa. Totul are o logică. Şi apariţia voastră pe Pământ a fost o necesitate.
Poţi să-mi dai aici mai multe detalii, că deja intrăm în zona în care poate putem explica. De ce spui că este o necesitate? Am fost o necesitate pentru cine?
Într-un fel, am putea să-l denumim, spune Ande, ca Dumnezeu.
Înţeleg bine?
Da, numai că este foarte departe de noţiunea de Dumnezeu pe care o aveţi voi, pe care v-o dă religia. Am putea spune că Dumnezeu este un fel de Unitate informaţională, un fel de Necesitate.
Bun, dar necesitatea cui?
Necesitatea Energiei.
Nu înţeleg.
Necesitatea de a se face şi a se păstra o legătură directă şi conştientă între Energie şi materie.
Înţeleg bine?
Aproape. Deci o unitate informaţională, dacă înţeleg bine, să-i spunem Dumnezeu, a avut nevoie ca să existe o legătură între materie şi Energie.
Pot să te întreb, dacă nu am fi apărut noi sau nu am fi fost făcuţi, ce s-ar fi întâmplat?
S-ar fi putut întâmpla o catastrofă.
Înţeleg bine?
Aproape. Catastrofă, nu în sensul pe care tu îl percepi, că totul va dispare. Nu. Dar ar fi apărut o ruptură între materie şi Sursa de bază, acea Energie informaţională de unde a apărut materia. Şi pentru asta, a trebuit ca să fie creat omul. Ca să se pună în el o legătură între acea Sursă de energie şi corpul fizic, materia. Adică să existe unităţi care le au, vizibil şi conştient, în prezent pe amândouă.
Deci noi, practic, suntem o dualitate, noi ca oameni.
Într-un fel, da. Sunteţi.
Bun, partea aceea spirituală căruia îi spunem "suflet" este partea acea de Energie la care tu te referi?
Aproape acea parte de Energie. Pentru că partea de energie care face legătura cu materia este diferită de Sursa de energie. Dar derivă mai direct şi mai aproape din Sursa de Energie şi face legătura dintre Energie şi materie.
Bun. Şi atunci cum a fost cu ceea ce avem noi în Biblie, că Adam a fost primul om făcut de Dumnezeu...?
Dumnezeu nu are imaginea pe care o aveţi voi despre El. El este Energia primară din care a apărut universul material aşa cum îl percepeţi voi, şi ea spune, printre altele, pentru că sunt nivele şi lucruri diferite.
Şi acel Dumnezeu de ce a trebuit să ne facă?
Pentru ca să se poată păstra un raport, un control asupra materiei. Şi spune: Ţi-am explicat la început că raportul dintre materie şi Energie nu este constant, sau o dată şi definitiv, ci este schimbător, un raport continuu. Şi ca să poată să fie controlată materia, a fost nevoie să se facă o infuzie de unităţi de energie care pot să fie legate de materie, unităţi diferite de Sursa primară, dar care pot să ţină un raport optim al Energiei şi materiei.
*Nota editorului: aici, raport = legătură, conexiune*
Un pic cam complicat.
Nu-ţi face nicio problemă, încetul cu încetul o să-i dăm de capătul răspunsului.
Bun, atunci Adam şi Eva, primii oameni pe Pământ...
El a fost doar un prototip şi, când s-a constatat că funcţionează, au fost simultan făcuţi mai mulţi oameni.
Poţi să-mi spui cum a fost asta? Dă-mi un număr. Dacă Adam a fost primul om, câţi oameni au fost făcuţi simultan?
Şi ea îmi dă un număr: 375000. Înţeleg bine? Că numărul îl văd scris. Şi ea râde. Aproximativ?
Da, spune.
Bine. De ce nu au fost, de exemplu, 500000?
Asta a fost considerată o cantitate optimă pentru stabilirea raportului.
Bun, dar din 375000, acuma noi suntem aproape 7 miliarde. Ce s-a schimbat sau de ce suntem aşa de mulţi acuma, are o logică, vreun scop sau a fost ceva ce, pur şi simplu, s-a întâmplat?
Are logică, pentru că totul este în expansiune. La fel cum o să vină un moment când totul se va sfârşi şi vă veţi întoarce complet la forma de Energie. Dar mai este multă vreme până atunci. Şi râde: miliarde şi miliarde de ani. Până atunci, deocamdată ne extindem.
N-am priceput nimic. Dar, presupunând că au fost făcuţi 375000 de oameni, acum câte mii de ani au fost făcuţi, dacă poţi să-mi dai o dată? Acum câte mii de ani au fost creaţi aceşti 375000 oameni şi de ce în Biblie nu ni s-a spus acest lucru?
Şi îmi spune aşa: Biblia este o interpretare foarte vagă a realităţii.
Bun, dar de ce nu ne-aţi făcut cu o capacitate intelectuală prin care să ştim totul? Cum, de exemplu, ştim acuma, când am evoluat.
Asta ar fi oprit expansiunea. Dacă noi am fi dat "pe repede înainte" şi am fi programat să aveţi capacitatea intelectuală pe care o aveţi acuma, spune ea, atunci nu s-ar fi produs expansiunea, s-ar fi rupt ceva în raportul dintre Energie şi materie. Pentru că - tu percepi în spaţiu şi timp - există o anumită direcţie de urmat şi o cantitate care trebuie să se dezvolte normal.
S-a intervenit cumva în dezvoltarea noastră după ce s-au făcut cei 375000 de oameni? Cumva în genele noastre sau în structura noastră sau în raportul nostru dintre energie şi materie, ca să ni se dea o anumită direcţie?
Întrebarea este bună, dar nu, nu s-a intervenit, pentru că nu a fost necesar. Ţine minte că tu vorbeşti despre spaţiu şi timp şi eşti limitată la spaţiu şi timp. Pentru noi, aceste noţiuni nu există.
Bun. Dar dacă o iei din perspectiva mea, în ce an înaintea erei noastre au fost făcuţi ăia 375000 de oameni? Te rog frumos să mi-l dai ca număr scris! Şi-mi dă: 13700. Deci tu spui că în anul 13700 î.e.n. au fost făcuţi aşa, masiv, 375000 de umanoizi cu capacitatea de a învăţa?
Corect.
Şi unde au fost făcuţi ăştia, unde au fost puşi oamenii pe planetă, pe continente, pe spaţii diferite?
Şi ea spune aşa: Suprafaţa era foarte diferită de ce este acuma, dar nu atât de diferită pe cum crezi. Au fost făcuţi de bază în Eurasia.
Deci pe cele 2 continente, Europa şi Asia?
Şi spune că Da.
Deci nu au fost în Africa, aşa cum considerăm noi, că întâi au apărut în Africa?
Au fost şi în Africa. Dar de bază au fost în Europa şi Asia.
Bun, şi cum ne-au făcut? Au bătut din palme şi ne-au făcut oameni? Nu înţeleg procesul ăsta de făcut 375000 de oameni, dintr-o dată, aşa?!
Şi ea râde: Aşa au fost făcuţi, 375000 dintr-o dată, acesta fiind numărul optim pentru dezvoltare.
Bun, şi erau similari cu noi ca şi conformaţie fizică?
Erau ceva mai înalţi şi mai bine făcuţi decât voi acum. Într-un fel, voi aţi regresat ca înălţime. Asta a fost un fel de, ai putea s-o numeşti, o greşeală. Pentru că oamenii erau mai înalţi.
Cam cât măsurau în sistemul metric?
Erau înalţi cam de 3 metri.
Deci ăia 375000 erau şi femei, şi bărbaţi.
Da, era necesar pentru reproducţie.
Aţi fi putut să-i faceţi să fie numai de un singur sex şi să se reproducă altfel?
Ar fi fost posibil să fie şi aşa, dar diversitatea de care avem nevoie trebuia să fie obţinută din 2 unităţi de oameni. Era nevoie pentru dezvoltare şi diversificare, pentru că, altfel, nu ar fi fost decât copiile celor 375000 de oameni originali.
Bun. Deci i-aţi făcut şi au apărut aşa, peste noapte, pe Pământ 375000 de oameni. Ce fel de nivel de intelect aveau?
Nu este comparabil cu ceea ce aveţi voi acum, poate mai degrabă similar cu cel al animalelor. Doar că ei aveau capacitatea de a învăţa. Şi în fiecare din aceste unităţi a fost introdus un, ce numiţi voi, SPIRIT.
Întotdeauna am avut o nedumerire cu corpul uman şi Spiritul care vine să locuiască în corpul uman şi îl dirijează. Şi dacă mă refer la filmele astea ştiinţifico-fantastice, ar însemna că noi suntem o specie în care partea spirituală ocupă şi coabitează cu un corp fizic.
Şi spune: Da. Ce e rău cu asta?
Păi, mi se pare că nu este frumos sau etic să mă duc să iau un corp fizic pe care să-l folosesc aşa după cum îmi place mie, ca spirit, fără măcar să întreb corpul ăla "vrei să mă primeşti sau nu vrei să mă primeşti?". Ca în filmul ăla cu entităţile, "Stargate", e ca şi cum aş fi acel Goa’uld.
Într-un fel. Dar tu nu ţii cont că acel corp fizic nu poate să existe fără acea particulă spirituală. În momentul când nu mai există spiritul în el, ce se întâmplă? Corpul moare, dispare, se transformă în materie, în ţărână. Deci, practic, corpul acela are sens şi funcţionează numai atâta timp cât există acea parte spirituală în el. În momentul când partea spirituală a plecat, pentru că partea spirituală face parte din ceva care nu are noţiunea de spaţiu şi timp, atunci materia dispare. Acesta este raportul între materie şi Energie care trebuie păstrat. Şi aceasta era rolul vostru.
Pot să te întreb dacă aţi mai făcut în univers fiinţe asemănătoare cu noi, ca să puteţi menţine balanţa între Energie şi materie, aţi făcut fiinţe în care aţi pus particule de energie aşa cum le percepem noi?
Sunt. Sunt o multitudine şi asta, pentru păstrarea balanţei.
Ce s-ar întâmpla dacă n-ar exista aceste unităţi, cum suntem noi oamenii, care avem parte de materie şi parte spirituală?
Atunci materia ar fi în afara controlului. Şi nu s-ar păstra raportul între Energie şi materie. Nu s-ar păstra balansul între Energie şi materie.
Pot să te întreb dacă materia este tridimensională?
Materia pe care tu o percepi este tridimensională. Energia pe care o ai tu are 9 dimensiuni.
Stai un pic, că asta-i foarte important! Deci în partea mea corporală am 3 direcţii, 3D şi percep totul tridimensional...
Partea de energie din tine, îmi spune Ande, când părăseşte corpul, trece la 9 dimensiuni. Să-i spunem, spune ea, nivelul 9. Deci nu mai este temporală, nu mai este legată de spaţiu şi trece la nivelul 9.
O, Doamne! Bun. Pot să te întreb – că acum mai am un pic şi aproape adorm – tu, ca spirit care mă ghidezi acum, în câte dimensiuni exişti tu?
Şi ea spune aşa: Acum, când sunt cu tine, trăiesc în 8 dimensiuni. Mi-am pierdut o dimensiune, pentru că vorbesc cu tine. Dacă nu aş comunica cu tine, deci nu aş interacţiona cu materia şi aş fi pură Energie, aş fi pe planul 9.
Tu, Ande, ai fost vreodată într-un corp fizic aşa cum sunt eu?
Da, am fost, dar numai de 2 ori. Dacă aş măsura după cum spui.
De ce ai fost numai de 2 ori şi nu de mai multe ori?
Şi râde: Nu a fost nevoie, nu a fost necesar. Dar am fost în alte spaţii. Am fost mai mult în zonele cu 5 dimensiuni.
O să revenim cu întrebările astea la planurile astea şi la dimensiuni altă dată. Deci de ce pot eu să comunic cu tine, ca entitate?
Ea râde şi spune: Pentru simplul motiv că ai întrebat.
Deci asta ar putea s-o facă oricine?
Da, aproape oricine. Uşurinţa cu care comunici cu o entitate ca mine depinde de mai multe lucruri.
De ce depinde? Ce uşurează o astfel de comunicare?
Cea mai importantă este intenţia – că tu ai intenţia şi vrei să mă cauţi, că tu intenţionezi să mă cauţi.
Deci oricine care ar avea intenţia să vorbească cu cineva de pe alte planuri, poate?
Poate, este posibil, în teorie, pentru oricine. Practic, pentru unele persoane este un pic mai greu, pentru că, dacă nu crezi în existenţa formelor de energie cu care vrei să comunici şi dacă nu ai intenţia de a le contacta, nu ai cum să le contactezi. Foarte rar contactezi prin accident. De cele mai multe ori – în 99,(9)% din cazuri – se întâmplă atunci când ai intenţia să vorbeşti cu cineva.
În afară de acea intenţie, ce mai trebuie să existe ca să poţi să comunici? Este foarte interesant, că oricine ar putea să stea, când se odihneşte, şi să vorbească cu un spirit...
Şi ea râde: Nu toţi pot să facă asta, pentru că unii care o fac sunt consideraţi nebuni.
În ce sens?
O persoană care, din punctul tău de vedere, este nebună, are halucinaţii. Aşa le-ai descrie tu. Dar, de fapt, ea poate să fie în contact cu lumea spirituală permanent. Deci nu este numai o dereglare a creierului, aşa cum îi spuneţi voi.
Deci nu trebuie să ai o dereglare a creierului ca să fii în contact permanent.
În anumite situaţii, există o deficienţă a corpului material care face ca spiritul din interiorul corpului să fie în contact mai mult decât ar fi trebuit cu lumea spiritelor.
Mă refer la un om pe care noi îl clasificăm ca "normal". Ce-i mai trebuie, în afară de intenţie, ca să poată să comunice cu voi?
Răbdare. Îi trebuie răbdare, pentru că lucrurile nu vin aşa cum ai bate din palme: "Acuma eu vreau să vorbesc cu un spirit şi de ce nu vine spiritul să vorbească cu mine?!". Pentru că, în acel moment, de fapt tu negi intenţia. Că intenţia ta originală a fost să vorbeşti cu spiritul, dar când spui "de ce nu vine şi nu ştiu cum să fac", tu în acel moment, de fapt, negi intenţia de a vorbi cu spiritul şi atunci, normal că nu funcţionează. Cel mai bine este să te laşi în interiorul tău şi să spui că "Am intenţia să vorbesc cu spiritele" şi poţi să spui şi pentru ce. Dar să păstrezi această hotărâre şi să ai răbdare ca să găseşti singur sistemul cel mai bun de comunicare cu lumea spiritelor.
Şi ea spune: Sunt foarte vaste posibilităţile de a contacta lumea spiritelor. Aproape că sunt unice pentru fiecare, ca experienţă, ca mod de contactare. Atâta vreme cât păstrezi în interiorul tău intenţia de a comunica cu spiritele şi ai răbdare ca să faci acea comunicare, este suficient pentru a obţine ceea ce vrei, adică să poţi să găseşti calea ta, care poate să fie diferită de a altuia. Felul în care comunicaţi cu spiritele poate să fie unic pentru fiecare. În momentul în care tu ai să comunici (se referă la alte persoane care vor să comunice), ai să ştii în interiorul tău, partea aceea de spirit din tine: "Asta este! acum tu comunici cu un spirit, poţi să pui întrebări unui spirit şi să primeşti răspunsuri".
Pot să te întreb, în vis, noi când visăm ce facem, contactăm sau suntem influenţaţi de lumea spiritelor sau este doar un proces de defulare, de odihnă a corpului, când îşi defulează problemele din timpul zilei?
Amândouă sunt valide. Poate să fie şi o formă de defulare a stării emoţionale pe care o ai în cursul zilei, a stării de stres. Dar la fel de valid ca faptul că în timpul somnului este momentul în care tot organismul se regenerează este şi faptul că partea ta care nu doarme şi care nu are nevoie de odihnă poate să plece şi să facă aproape ce vrea.
Adică, ce înseamnă asta?
De exemplu, poate să plece să se întâlnească cu alte spirite. Poate să plece şi pe alte planete. Poate să plece în alte locuri. Pentru că, în acel moment când corpul se odihneşte, o parte din spirit nu mai este legată de spaţiul tridimensional. Şi atunci, poate să plece şi să facă tot ce vrea în alte spaţii.
Aşa aş mai putea să continui o noapte întreagă, dar o să ne focusăm mai bine pe întrebările aşa cum sunt puse, ca să avem un pic de ordine şi logică. Pot să întreb, Ande, celelalte două entităţi care au venit împreună cu tine, de culoare un gri mai închis şi un gri mai deschis, ce sunt şi de ce au venit cu tine?
Sunt entităţi care au să te călăuzească şi ele şi au să-ţi dea şi ele răspunsuri la întrebările pe care le ai de pus. Deocamdată astăzi, ea râde, a fost ziua mea.
Pot să te întreb, în timp ce vorbeşti cu mine, vorbeşti şi cu alte persoane, persoane fizice, cu spiritele din persoanele fizice?
Şi spune: Da.
Poţi să-mi spui, în acest moment, cu câte persoane fizice vorbeşti?
Ea râde şi spune: Este foarte dificil, pentru că tu raportezi totul la timp şi spaţiu, pe când eu nu am timp şi spaţiu, deci nu pot să-ţi dau un răspuns, fiindcă nu ar avea logică.
În orice caz, îmi dă 3125. Ce înseamnă asta, Ande?
Eu sunt conectată acuma cu 3125 de entităţi diferite, cu care comunic în acest moment. Dar ţine minte că nu sunt legate de timp şi spaţiu cum eşti tu.
Bine, oricum e prea complicat pentru capul meu la ora asta. Îţi mulţumesc mult şi, de câte ori o să am timp, o să vă rog frumos să veniţi să mă călăuziţi şi să-mi răspundeţi la întrebări.
Cu cea mai mare plăcere.
Şi acuma o să vă rog, aşa cum le rog întodeauna pe spirite, deşi bănuiesc că nu este cazul, să mergeţi înspre lumina!
Şi ea râde şi spune: Nu, să merg înspre dimensiunea nr. 9!
Păi, cum mergi spre dimensiunea nr. 9 dacă eşti conectată cu alte trei mii şi ceva de spirite în acest moment şi dai informaţii?
Şi ea râde: Da, dar nu ţi-am spus unde sunt acele entităţi.
Bine, mulţumesc mult de tot.
Şi ea-mi spune: O seară plăcută!
Bun, e ora şase jumate seara, ora Londrei, şi, stoarsă ca o lămâie, aproape aş da să adorm. Vă cer scuze pentru tusea mea şi pentru câinii care mârâie şi hârâie pe aicea. Acuma sunt mai trează, dar, în orice caz, imediat după citire, mi-aduc vag aminte despre cam ce discuţii au fost. Dar, în foarte scurt timp, am să uit, şi de foarte multe ori când fac citiri, inclusiv pentru mine, ceea ce spun (în înregistrare) este complet diferit de ceea ce am reţinut că am spus. Şi de aceea prefer să înregistrez, pentru că înregistrarea audio sau în scris este foarte importantă pentru a păstra intact caracterul a ceea ce mi se transmite.
Îmi pare rău că nu pot face citirile astea cu altcineva prezent, care ar fi mai potrivit să pună întrebări. Pentru că eu, când intru în astfel de transă, trebuie să păstrez o parte din mine conştientă ca să poată să pună întrebări, să poarte un dialog. Să aveţi o seară sau o zi plăcută toată lumea!
< Sus >