<  Înapoi la Pagina index "Maria întreabă, spiritele răspund"


MARIA COMUNICĂ CU SPIRITELE (5)

transcriere Răzvan-Alexandru Petre

Varianta YouTube

Entitatea TIC (întrebările 15 - 20)

Este 6 decembrie 2013 şi continui cu întrebările pe care i le pun lui Tic. Am avut noroc că m-am oprit la timp, că tocmai mi s-au terminat bateriile. Deci pierdeam tot ce aş fi înregistrat în continuare. Întrebarea următoare este, Tic: În ce situaţii liberul-arbitru al omului poate fi modificat, influenţat de spirite? Şi aici eu am întrebat: Influenţat de propriul meu spirit sau de alte spirite? Iar Alexandru a spus: Ambele situaţii sunt interesante, atât propriul spirit cât şi altele. Aici e problema aceea deterministă, a liberului-arbitru. În ce măsură pot să determin ce vreau să fac? Sau în ce măsură alt spirit poate să mă influenţeze?

Şi Tic răspunde: DEŞI noi am venim, ca spirit, cu un anumit plan de bătaie pentru care suntem bine pregătiţi (de exemplu, vrem să simţim problema X, s-o experimentăm în această viaţă), deşi venim cu această idee deja fixată în genele noastre şi, chiar mai mult, ne naştem într-o zodie care să ne ajute să învăţăm acel lucru, să-l experimentăm (poate cuvântul învăţat nu este corect) şi ne pregătim în avans părinţii din care ne naştem, oamenii cu care vom avea contact pentru a învăţa acel lucru; TOTUŞI, dacă vrem să nu învăţăm problema X, putem să facem absolut tot ce dorim noi. Este însă foarte greu să nu dorim să experimentăm problema X, pentru că toată pregătirea noastră dinainte de a ne naşte a fost făcută în aşa fel încât noi să putem învăţa acea lecţie X din viaţa noastră. Este foarte greu să nu te loveşti de ea şi să nu o înveţi, să o schimbi total şi să înveţi problema Y, care n-are nicio legătură cu problema X. Este foarte greu, pentru că tu, dinainte de a te naşte, ţi-ai făcut o grămadă de repere – ce şi cu cine trebuie să trăieşti ca să poţi experimenta ceea ce îţi doreşti tu, problema X. De aceea, uneori oamenii simt că totul este predestinat. Într-un fel este real, dar este predestinat de noi înşine, noi am fost cei care ne-am propus să învăţăm evenimentul X, nu de cineva din exterior, deşi câteodată se întâmplă şi asta.

Corect, Tic? Şi el spune: Da.

Dar, în general, noi înşine ne stabilim ce avem de învăţat şi cum, cu ce cantitate de rău sau de bine dorim să învăţăm acel lucru (obstacole sau favorizări - n.n.). De exemplu, eu îmi cunosc dinainte părinţii din care am să mă nasc, nevasta cu care am să mă însor, copiii pe care o să-i am, deci dinainte de a mă naşte mă conectez cu acele spirite ca să pot să învăţ acel lucru. Aşa că este aproape imposibil să nu mă lovesc de acel lucru X pe care trebuie să îl învăţ, pentru că aşa mi-am propus eu în viaţă. Câteodată simţim că asta ne-a fost destinat. Totuşi, putem să ne schimbăm complet destinul şi să învăţăm altceva: problema Z sau problema Y. Putem să ne schimbăm, dar este extraordinar de greu, fiindcă tot ce ne-am programat dinainte serveşte pentru a învăţa acel lucru X.

No, bun, sunt confuză, Tic.

Problema este simplă. Să zicem că eu mă întâlnesc cu mai multe spirite din grupul meu şi spun că în această viaţă vreau să învăţ cum să fiu, de exemplu, diplomat, cum să mă exprim şi să acţionez cu diplomaţie în viaţă. Pentru a obţine aceasta, eu îmi aleg părinţii, care vor fi, de exemplu, nişte părinţi care nu văd binele, nu ştiu cum să rezolve situaţiile decât prin critică. Iar eu va trebui să depun un efort foarte mare ca să învăţ să fiu diplomat în aceste condiţii grele. Desigur, ar fi poate mult mai uşor ca să-mi propun dinainte să mă nasc din părinţi care sunt amândoi diplomaţi şi care bineînţeles că o să mă ajute, fiind amândoi diplomaţi, să învăţ şi eu să fiu diplomat în modul în care îmi trăiesc viaţa, modul în care mă exprim, mă relaţionez cu celelalte persoane. Deci pot să aplic orice variantă, după cum cred că sunt capabil şi cum aş vrea să experimentez.

Dar asta înseamnă, Tic, că tot ce păţim noi negativ în viaţă, singuri ne-am ales?

Nu întotdeauna ne-am ales noi, dar să spunem că 99% (spune el 99,(9)%) noi ne-am ales. Desigur că sunt şi erori, pentru că, îţi dai seama, în complexitatea corpului uman cu care trăim se pot întâmpla erori genetice sau de altă natură. Se poate întâmpla ca, de exemplu, când mă nasc într-un anumit corp, corpul să fie necorespunzător din punct de vedere genetic şi să mor la naştere sau să mor la câteva luni după naştere. Nu neapărat eu mi-am planificat acest lucru. Dar se poate întâmpla şi să îmi planific aceasta, dacă am vorbit cu părinţii mei înainte de naştere că am să-i învăţ cum să treacă printr-o astfel de tragedie, cum să supravieţuiască după o astfel de tragedie. Poate să fie, pur şi simplu, o greşeală genetică, dar în general se respectă ceea ce tu ţi-ai propus să experimentezi în această viaţă.

Să nu crezi că, de exemplu, cineva îşi propune să fie criminal în masă sau un ucigaş care omoară o grămadă de oameni în viaţa sa. În general, asta nu se întâmplă şi nu suntem lăsaţi să ajungem la astfel de extreme. Se poate întâmpla un genocid ca cel din Africa, dar sunt cazuri mult mai rare să te planifici dinainte ca să fii criminal. Dar se poate întâmpla ca corpul în care eu am plantat, de exemplu, o anumită evoluţie negativă să fie genetic defect. Şi atunci, devin criminal în masă, nu mai simt nimica, îi fac pe toţi să sufere. În general, ceea ce–mi aleg eu, este bine ales între anumite limite. Câteodată sunt şi excepţii, adică nu ne-am programat, de fapt, să ducem viaţa pe care o trăim acuma.

Iar când te referi la cum te influenţează alte spirite, având în vedere că eu mă nasc într-o familie, că trăiesc într-o societate şi că în fiecare corp uman există un spirit, este normal că există interacţiuni între spiritul meu şi alte spirite. De exemplu, pot să fiu împreună cu un spirit cu care sunt duşman. Suntem doi fraţi şi vrem să învăţăm în această viaţă cum să ne împăcăm, cum să trăim mai bine, deşi avem o relaţie proastă. Şi atunci ne încarnam ca doi oameni care nu au o relaţie bună, ca să vedem cum putem să mediem această relaţie între noi. Astfel de întâmplări neplăcute sunt juste, căci le-am planificat cu acel spirit încă dinainte de mă naşte. Totul este planificarea la nivel spiritual, totul se întâmplă la nivel spiritual. În general, ţine minte că, în 99,9 % din cazuri, aşa cum s-a planificat, aşa se merge mai departe. De aceea, voi simţiţi în stare fizică că viaţa voastră este determinată dinainte, pentru că, într-un fel, este corect. Aşa este, a fost determinată dinainte.

Tic, întrebarea 16: Care este efectul de viitor în ce priveşte utilizarea tehnologiei în viaţa umană? Bănuiesc că aici Alexandru se referă la faptul că tehnologia ne copleşeşte, pur şi simplu. Avem în casă televizoare, computere, laptop, tabletă, telefon, maşină, deci avem o tehnologizare intensivă a vieţii noastre. Bănuiesc că Alexandru întreabă ce efect va avea în viitor, dacă o să continuăm să ne dezvoltăm în acelaşi fel, o să devenim un fel de roboţi, nişte cyber-people? Ce se va întâmpla în viitor, dacă poţi să spui?

Şi Tic răspunde aşa: Există o limită a dezvoltării tehnologice, pentru că o utilizare superintensivă a tehnologiei are şi dezavantaje, fiindcă se pierde ceva esenţial în acest proces. Se pierde spiritul sau relaţia pe care o ai, ca fiinţă umană, cu altă fiinţă umană, interacţiunea dintre spirit şi spirit. Deci această dezvoltare tehnologică extensivă şi explozivă va ajunge la nivelul la care va afecta corpul fizic la aşa un aşa nivel, încât va duce la o izolare (Înţeleg bine, Tic? Şi spune "Da") atât a corpului fizic, cât şi a corpului spiritual. Şi asta va duce la o alienare a speciei umane (Înţeleg bine, Tic? Şi spune "Aproape"). Asta va duce la o întoarcere în interior, în care omul va trăi mai mult virtual, cu fantezia lui, cu imaginaţia lui, cu senzaţiile proprii pe care le are. Această tehnologie afectează socializarea, contactul fizic dintre oameni, structura care a fost creată în societatea umană de secole. Deci acea structură socială care face ca oamenii să trăiască în pături sociale, să aibă activităţi împreună, să aibă reguli şi morală socială împreună, aceasta va fi afectată foarte mult şi va exista un moment în care întreaga societate umană, aşa cum o cunoaştem noi, va fi afectată. Schimbările vor fi radicale, dar nu neapărat înspre bine, pentru că se va pierde contactul uman. (Măi, Tic, înţeleg bine? Şi el spune "Corect".) Se pierde contactul interuman, care are un rol de bază, important în dezvoltarea noastră spirituală, în general, ca specie. Ne izolează ca fiinţe umane şi, implicit, ca spirite.

Măi, Tic, n-am înţeles nimica, dar ce am spus e corect? Şi spune că "Da, este corect".

Întrebarea 17: Care sunt semnele, indiciile de identificare ale unui spirit când acesta încearcă să comunice cu omul? Deci, Tic, când un spirit încearcă să comunice cu un om, să presupunem că omul ăla nu ştie nimica despre spiritism sau transă, care este modul în care acel spirit îi dă semnal persoanei fizice că vrea să o contacteze?

Tic spune aşa: Există mai multe feluri, forme de recunoaştere a faptului că un spirit încearcă să te contacteze. Şi sunt legate în primul rând de setul de referinţă pe care îl are acea persoană fizică în legătură cu existenţa şi posibilitatea unui contact cu un spirit. De exemplu, la persoanele care nu cred că există spirite, poate să vină şi o fantomă să li se arate, că ei o vor nega şi nu vor vedea acea fantomă ca reală, vor spune că au avut o problemă la ochi sau era de vină oboseala şi li s-a părut că au văzut ceva, că a fost mai mult o iluzie optică sau de alt fel. Deci acel om nu va putea percepe pentru că nu are în matricea lui de referinţă faptul că un spirit ar putea să îl contacteze. Dintre femei şi bărbaţi, femeile sunt mai sensibile şi asta poate datorită faptului că ele se ocupă de creşterea copiilor şi sesizează orice schimbare din comportamentul unui copil, iar asta le face să fie foarte atente la orice stimul din exterior. De aceea, în comparaţie cu bărbaţii, întotdeauna femeile sunt mult mai receptive la posibilitatea de a fi contactate de un spirit.

Există mai multe forme de contactare. În primul rând, foarte rar vei simţi că te contactează un spirit într-un moment când eşti foarte agitat. De exemplu, eşti la discotecă şi dansezi, iar în momentul ăla vezi un spirit. Se poate întâmpla şi atunci, de exemplu, cineva care îţi era foarte apropiat şi a decedat poate să vină şi să-ţi apară ca imagine. În momentul respectiv, persoana care dansează pe ring realizează că se întâmplă ceva care nu este în regulă. Dar cel mai uşor să fii contactat este atunci când te culci, când eşti între starea de a fi treaz şi starea de a fi adormit. Este acel interval mic de timp în care este mult mai uşor să poţi comunica cu un spirit, atunci când corpul tău este aproape relaxat, dar nu încă adormit. Eşti mult mai receptiv şi mai alert la ce se întâmplă în exterior.

Un alt mod: poţi, ca spirit, să mişti obiectele din casă. Aşa este cel mai uşor ca persoana să recunoască dacă un spirit încearcă să o contacteze. De exemplu, stai la masă, scrii şi ceva de pe masă se mişcă, fără a fi vântul sau o altă posibilitate fizică care să mişte acel obiect de pe masă. Acesta este poate lucrul cel mai uşor de realizat. Apoi sunt unii oameni care sunt mai senzitivi la parfumuri şi, atunci când spiritul ştie acel lucru, poate să transmită un tip de parfum despre care persoana ştie că nu avea de unde să provină în acel spaţiu, în acel moment, în afară de posibilitatea de a fi de la un spirit. Zgomotele, de exemplu, bătăile în masă, sunetele de paşi sunt frecvent folosite de spirite pentru a contacta o persoană fizică.

Poate cel mai important, spune Tic, este ca acea persoană fizică să nu–şi dorească cu tot dinadinsul ca acel suflet căruia îi simte lipsa să o contacteze în acel moment. Pentru că asta i-ar inhiba propriile ei percepţii şi nu ar lăsa-o deschisă să poată vedea sau avea o conectare cu spiritul în vreun fel. Cel mai simplu este să te laşi şi să te gândeşti: "Aş vrea să vorbesc cu tine, spiritule X, şi te rog să-mi dai un semnal prin care eu să ştiu că tu eşti aici". Desigur, celor care pot să intre în transă, cum eşti tu, le este foarte uşor să comunice cu un spirit. Pentru tine este uşor, pentru că ai învăţat că transa este un lucru natural şi ai lucrat foarte mult în hipnoză. Îţi este foarte uşor să-ţi laşi corpul să fie folosit de către mine şi, atâta vreme cât gândul tău zboară aiurea, eu pot să-ţi transmit vorbe, răspunsul la întrebare prin vorbe sau prin imagini, dacă tu îmi ceri "vreau să-l văd în imagine sau să-l aud în sunete". Dar, în general, cel mai uşor pentru tine personal este să-ţi laşi corpul să fie folosit de mine ca spirit, să mă exprim, sau să te exprimi, într-un mod foarte rapid.

Mai există alt sistem, cu tabla care se mişca pe masă, sau mâinile care deplasează obiectul să dea răspunsuri. Ăsta a fost un sistem vechi şi poţi să-l foloseşti, doar să fii sigură că spiritele care au venit au şi părăsit locul. De fapt, şi tu, după ce vorbeşti cu un spirit, îi spui să plece înspre Lumină sau în altă parte. Şi tu ai avut situaţii în care spiritul a refuzat să plece, aşa încât pot exista modalităţi diverse de comunicare şi, în general, această comunicare este la nivelul matricii pe care o are persoana respectivă. De exemplu, ţie, Maria, ca hipnotist, îmi spune Tic, îţi este uşor să vorbeşti şi să spui orice îţi comunică spiritul, spui imediat ce a spus el. Nu toată lumea poate să facă acest lucru, pentru că fiecare are matricea lui de referinţă, experienţa lui de o viaţă întreagă într-un anumit domeniu. Altul, de exemplu, este mai intuitiv şi aude mai bine zgomotele, altul este mai vizual şi vede dacă se mişcă un obiect când n-ar trebui să se mişte. Fiecare are sistemul lui de comunicare şi există o infinitate de posibilităţi pentru un spirit de a contacta o fiinţă umană. Nu există un sistem-grilă, pentru că fiecare om are un sistem diferit de a comunica şi de a înţelege acea comunicare.

De exemplu, tu, îmi spune mie, Tic, câteodată auzi cuvântul în limba engleză venind de la un spirit cum sunt eu, care în viaţa fizică n-am ştiut limba engleză. Asta nu-i neapărat pentru că eu acum, ca spirit, aş putea să vorbesc limba engleză dacă vreau, ci pentru faptul că creierului tău fizic îi este mai uşor să transmită informaţia în limba engleză decât în română, pentru că asta e structura ta, matricea ta. Dacă de exemplu, aş vorbi cu un german de origine care n-a vorbit niciodată o altă limbă, el m-ar înţelege şi ar traduce ce spun eu în limba germană, pentru că el are respectiva matrice în interiorul lui.

Bine, măi, Tic, haide, întrerup acum. Fac o mică pauză. Dar nu pleca nicăieri!

Şi Tic râde: Nu plec nicăieri, sunt totdeauna unde vrei tu să fiu.

Bine, măi, Tic, măi! ...
 

Este 6 decembrie 2013 şi fac în continuare citiri cu Tic pentru Alexandru. Întrebarea 18: Câte specii de oameni există, cum s-au format caracterele rasiale?

Tic spune: Întrebarea este foarte confuză, cum adică câte specii de oameni există? Rasa umană este una singură aici, pe Pământ, în această formă şi în această viaţă pe care voi o trăiţi.

Atunci răspunde-mi cum s-au format caracterele rasiale.

Au fost foarte mult dependente de climă şi de interacţiunea socială dintr-un anumit loc. Dacă mergi în Africa şi eşti albă, o să devii mai închisă la culoare. Dacă un african trăieşte câteva generaţii pe continentul european, o să devină mai alb la culoare. Este o reacţie normală a organismului la climă. Nu a existat la început, când s-a format specia umană, o departajare pe rase – rasa galbenă, rasa albă, rasa roşie. Nu, nu a existat o astfel de departajare. Ce rasă a devenit în timp a depins de evoluţie şi nu a intervenit nimic în afară de mediul natural şi clima. Locul unde au trăit oamenii respectivi a creat caracterele rasei. Nu a fost ceva dinainte diferenţiat şi, de aceea, nu există decât o rasă umană. Dar dacă ne referim la alt aspect, şi anume că există spirite care se întrupează şi în altceva decât în rasa umană, atunci aceasta este corect. Există mai multe specii în care se pot întrupa, dar rasa umană este una singură.

Tic, hai să te întreb, tu, în evoluţia ta de la zero până acuma, ca spirit, te-ai întrupat în alte forme decât rasa umană?

Corect, aşa este. Eu m-am întrupat în 23 de forme diferite de viaţă. Şi nu numai pe această planetă. (Înţeleg bine, Tic? Şi spune: Corect, aşa este.) Pe această planetă m-am întrupat în 12 forme. (Şi Tic îmi dă cifra scrisă.) În forme de viaţă diferite de rasa umană. Deci rasa umană a fost una din cele 12 forme diferite.

Aici pe planeta Pământ, în spaţiul ăsta temporal?

Nu aşa cum îl înţelegi tu ca spaţiu temporal. Deci una este rasa umană în care m-am întrupat de mai multe ori, celelalte sunt alte specii. De exemplu, am fost animal, amoebă, formă celulară, dinozaur, deci am fost în 12 forme diferite de viaţă.

Asta-i foarte interesant de ştiut, Tic, că de când te cunoşti tu pe tine ca entitate pe această planetă, ai avut...

Şi spune Tic repede: Am trăit inclusiv într-o rocă, am fost rocă. Există foarte multe posibilităţi, aş putea spune aproape infinite. O infinitate de forme de viaţă în care poţi să trăieşti în acest moment sau am trăit în trecut de la apariţia Pământului până acuma.

Tic, am să-ţi pun o întrebare neobişnuită. Tu, ca spirit, ai avea posibilitatea să mergi să trăieşti o viaţă cu 10000 ani în urmă? Îţi vine ţie, aşa, pe spirit că vrei să mergi să trăieşti în trecut - pentru că, după câte ştiu de la tine, voi nu trăiţi nici în spaţiu, nici în timp, deci timpul şi spaţiul nu au înţeles pentru voi ca spirite. Ai putea să treci în trecut ca să trăieşti o viaţă, să experimentezi cum a fost acel moment de acum 10000 ani?

Şi el spune: Nu aş putea să mă duc acum înapoi cu volumul de cunoştinţe pe care îl am, să mă duc să trăiesc o viaţă de acum 10000 ani. Nu pentru că n-aş putea să accesez informaţiile despre cum a fost acea viaţă acum 10000 de ani, dar dacă m-aş duce şi m-aş întrupa acum 10000 de ani, aş schimba întreg viitorul, aş produce schimbări de esenţă în întreg viitorul, care nu au nici sens şi nici rost.

Bine, dar atunci, stai un pic. Din moment ce voi nu aveţi spaţiu şi timp, de ce te legi tu de spaţiul sau timpul ăsta de acuma, de planeta Pământ şi de prezentul ăsta? De ce nu mergi în viitor, dacă voi nu aveţi spaţiu şi timp?

Şi Tic râde şi spune: Nu înţelegi corect ceea ce ţi-am spus eu că "nu am spaţiu şi timp". Modul în care tu încerci să interpretezi spaţiul şi timpul, cu cunoştinţele şi percepţia pe care o ai tu în acest moment, este complet diferită de percepţia mea ca spirit în lumea spiritelor în acest moment. Pot să mă duc, de exemplu, să călătoresc – aşa cum ţi-ai imagina tu că călătoreşti în timp – şi să ştiu exact CUM A FOST acum 10000 de ani într-un anumit loc. Dar asta nu ducându-mă undeva sau zicând "abracadabra" sau urcându-mă într-o maşină a timpului ca să merg înapoi. Dacă vreau să am acces la acea informaţie, mă conectez la Sursa de informaţie a Universului şi aflu exact cum a fost acum 10000 de ani în oricare parte a Pământului. Deci eu acea INFORMAŢIE o am.

Acuma, Tic, te întreb: Presupunând că eu sunt un om de ştiinţă, istoric sau vreau să inventez ceva şi am nevoie de o informaţie despre un eveniment din trecut, tu ai avea voie sau posibilitatea să-mi dai acea informaţie? Dacă mi-ai da informaţia, ai rescrie istoria spunându-mi exact ce s-a întâmplat în trecut şi asta ar afecta cumva viitorul? Că n-ar afecta, zic eu. Nu ţi-am zis să mergi în viitor să-mi iei numerele ce vor ieşi la loterie, pentru că asta ar fi o violare a viitorului. Dar o informaţie despre trecut ai voie să-mi dai?

Şi el spune: Da, în linii generale am voie să îţi dau acea informaţie despre trecut, că asta afectează relativ puţin viitorul. Nu am voie să mă duc pe linia temporală din acest moment în viitorul tău sau în viitorul oricui, pentru că aceasta îi afectează viitorul. Ce informaţie îţi dau ţie despre trecut este, pur şi simplu, informaţie asupra unui eveniment care s-a întâmplat deja pe linia ta temporală.

N-am înţeles nimica, Ticule, cu linia temporală, dar spun corect ce spui tu?

Şi el spune: Corect, aşa este.

Am şi uitat de la ce întrebare am plecat, măi, Tic. Întrebarea 19: Cum vor evolua animalele terestre în viitor?

Şi Tic spune aşa: Din păcate, suntem o specie foarte distructivă şi nu ne dăm seama cu câtă uşurinţă şi lipsă de respect distrugem speciile de animale şi plante, nu înţelegem că, în goana noastră de a dobândi ceva care, de fapt, este fără înţeles şi fără logică, distrugem şi rănim habitatul.

Măi, Tic, măi, tradu-mi, aşa, ca să pot să pricep.

Şi spune Tic: Ne-am triplat aproape ca populaţie în ultima sută de ani şi, ca să ne extindem, am luat din spaţiul animalelor. Nu ne-a păsat că am distrus specii întregi de animale. Şi asta nu numai terestru, ci şi în habitatul marin, am distrus foarte multe specii. Nu ne dăm seama că ceea ce facem noi este ireversibil şi că noi suntem cei care vom fi afectaţi în viitor. Copiii noştri vor fi afectaţi. Imaginează-ţi un Pământ sterp, fără animale, fără plante, în care nu există decât oamenii care-şi tot constuiesc case şi îşi cumpără maşini ca să se deplaseze. Trebuie să fie o balanţă în ecosistem, pentru că altfel o să plătim un preţ foarte greu.

Iar n-am înţeles nimica, măi, Ţică. Dar probabil sunt foarte obosită. Întrebarea 20: Care sunt limitele tehnologiei în ceea ce priveşte captarea, observarea şi descrierea spiritualităţii? Ca să pun întrebarea într-un fel mai simplu, cred că Alexandru vrea să spună că, în teorie, toată lumea ştie despre spirite sau simte prezenţa lor. Dar, de fapt, nimeni nu a putut dovedi ştiinţific – cum înţelegem noi ştiinţa, prin experimente repetabile şi percepute cu simţurile noastre – că lumea spirituală există. De exemplu, ceea ce spun eu acum poate să fie, pur şi simplu, o iluzie, o fantezie, o imaginaţie de-a mea, eu vorbesc cu mine însămi. Şi deşi sunt într-un fel de stare de transă în care sunt conştientă, mintea se gândeşte că, aoleu, trebuie să dau de mâncare la câini şi n-am pornit maşina de spălat şi am de făcut curat în bucătărie, dar gura îmi turuie ca o morişcă, controlată de mintea mea inconştientă, să zicem. Cum am putea noi dovedi, în afară de sentimentele sau emoţiile personale...? De exemplu, eu simt că vorbesc cu tine şi, pentru mine, Maria, este irevocabil faptul că spiritele există şi că noi trăim ca spirite în corp uman. Deci pentru mine acest lucru este cert, aşa înţeleg eu. Mulţi oameni, prin structura şi modelul lor de gândire, vor de fapt să vadă spiritele ca la televizor, să perceapă foarte clar prin simţurile lor şi repetabil că, într-adevăr, spiritele există, că noi suntem constituiţi dintr-o materie fizică, care moare, şi din spirit, care este cel etern.

Şi Tic râde, se lăsă puţin pe spate şi spune că: Într-adevăr, îţi turuie gura ca o morişcă! Dar spiritualitatea este un lucru care nu se poate observa cu nivelul de ştiinţă şi tehnologic actual, pentru că perceperea cantităţii infinitezimale de energie, care suntem noi ca spirite, este sub nivelul dezvoltării tehnologiei actuale. Dar, în curând, spune Tic – şi aş aprecia, fără să schimb viitorul, că în circa 100 de ani – o să puteţi să detectaţi cu ceea ce numiţi voi "tehnologie şi aparatele fizice" şi existenţa părţii spirituale din corpul uman sau al animalelor sau plantelor sau pietrelor. La modul grosier în care voi puteţi să măsuraţi – fără lipsă de respect o spun – lumea prin care trăiţi, nu puteţi să pricepeţi şi să măsuraţi ceva care nu are, de fapt, masă. Căci este o formă de energie, şi nici măcar o formă de energie care s-ar putea preschimba în masă, ci este vorba despre informaţie, de o formă de informaţie. Deci astăzi nu puteţi să o faceţi, dar puteţi să percepeţi într-un fel că ea există.

Nu toată lumea poate să o perceapă sau nu toată lumea are interesul să perceapă. Foarte mulţi sunt mulţumiţi cu ceea ce au fizic în acest moment, nu-i interesează partea spirituală sau ce se întâmplă după moarte. Şi asta poate că este bine, sub un aspect, pentru că le dă posibilitatea să-şi trăiască viaţa din plin, fără să se gândească la chestiunea de bază a existenţei – "de ce trăiesc eu aici?" – şi să se bucure din plin de momentul prezent. Deci nu este nimica rău cu asta. Dar sunt şi persoane care deja percep că se întâmplă ceva pe care nu pot să-l explice decât prin existenţa unui spirit care se întrupează în corpul uman. Aşa este, de exemplu, Alexandru. El simte că există lumea spiritelor, dar pentru că el este un agnostic prin firea şi pregătirea lui, ar vrea o dovadă, să mă vadă pe mine la televizor sau să mă perceapă sau să inventeze un aparat care să depisteze spiritele.

Bun, am să pun o întrebare prostească, dar o pun. Ştiu că nu ai voie să mergi în viitor să îmi spui cum să inventez un aparat care să perceapă spiritele. Dar pot să te întreb despre trecut. Există în istoria societăţii umane, că pe asta pot s-o percep, un aparat dezvoltat până la acel nivel tehnic la care te poate percepe pe tine, ca spirit? Te întreb, fiindcă ştiu că poţi să-mi dai informaţii despre trecut.

Şi el spune: Absolut nu. Nivelul la care poţi depista forma de energie şi informaţie în care sunt eu acum nu a fost atins de tehnologia dezvoltată de specia umană. Astăzi sunteţi cu un pas mai aproape de a o sesiza – cum ai spus tu, să vezi spiritul ca la televizor – pentru faptul că ştiinţa a avansat, astfel că cuvântul "informaţie" are un alt înţeles decât acum 40 de ani. Atunci avea complet alt înţeles, acuma altfel îl înţelegi, fie şi numai dacă te gândeşti la internet. Ce înseamnă informaţia are complet alt sens decât acum 40 de ani. Nivelul fizicii cuantice la care se lucrează acum şi care îi bulversează pe oamenii de ştiinţă, îi face să se gândească că există ceva mai adânc, pe care ei încă nu au putut să-l determine din punct de vedere ştiinţific. Dar sunt pe drumul cel bun ca să capete certitudinea că noi, ca spirite, existăm în afara corpului uman, aşa cum îl percepeţi voi acum.

Bine, măi, Tică, îţi mulţam fain, dar sunt obosită. Şi te rog să mergi înspre Lumină şi să mai vii să comunicăm un pic când voi avea timp să fac celelalte citiri, ca să le pun pe net. Eu sunt o posibilă sursă de informaţii pentru că pot să fac aceste conexiuni, dar nu le fac fiindcă am de gătit sau de făcut curat. La revedere, Tic, şi îţi mulţumesc mult de tot!

< Sus >