MASCA DE FIER

DIVALDO PEREIRA FRANCO este un celebru şi onorat medium, conferenţiar, educator în domeniul spiritismului din Brazilia, bine cunoscut în întreaga lume. Timp de multe decenii el a fost un mesager al spiritelor către oameni, un orator desăvârşit, scriitor şi fondator al mai multor organizaţii umanitare, sociale şi educative. Personalitatea sa a modelat istoria Braziliei. Referinţe biografice complete la Wikipedia.

Din discuţiile avute cu domnia sa, autoarea Suely Caldas Schubert, o altă figură actuală importantă a spiritismului din Brazilia, a extras pasaje biografice interesante şi cu tâlcuri ascunse, pe care ni le prezintă în cartea sa "Semănătorul de Stele". Vă prezentăm mai jos un pasaj impresionant din viaţa marelui educator.

Dintotdeauna am simţit prezenţa unei Entităţi ce îmi apărea sub forma unui preot catolic respectabil, într-o atitudine agresivă, ameninţându-mă, la început într-o manieră educativă, iar apoi cu multă duritate. Şi promiţându-mi că, dacă nu-i voi urma directivele, mă va distruge.

Dar eram mult prea tânăr ca să înţeleg aceste subtilităţi ale mediumnităţii.

Au trecut anii şi când am devenit spiritist, începând să-mi exersez mediumnitatea, constatam treptat că a fi medium nu este deloc un voiaj într-o ţară a fanteziei. E o sarcină foarte serioasă şi de înaltă responsabilitate.

În acea perioadă, Entitatea începu să îmi pună piedici, pe măsură ce mă ataşam de Spiritism, iar acţiunile ei deveneau foarte supărătoare. În momentele dificile ale vieţii mele, Ea era prezentă.

Într-o noapte, aveam nişte viziuni neplăcute şi am auzit o voce chemându-mă şi hipnotizându-mă. Spunea că soluţia pentru mine – unica – era să-mi distrug corpul, fiindcă eu sufeream mult pe Terra şi, dacă mi-aş fi distrus trupul, urma să devin fericit din plin, plecând în Lumea Spirituală, unde trăiau fiinţele care mă iubeau şi cu care aveam legături spirituale, şi că deja era timpul să mă eliberez de acest jug dificil care este viaţa fizică.

Locuiam aproape de plajă. Am sărit pe fereastră şi am fost tras prin inducţie hipnotică în direcţia mării. Erau zorii zilei şi nu era nimeni pe aproape. Nilson, care e foarte vigilent, percepu ce se întâmpla şi mă însoţi. Observă când am intrat în apă. Primele valuri mi-au udat tălpile, dar am continuat. (Nici până azi nu ştiu să înot.) Am rămas sub acea fascinaţie până când valurile mi-au plesnit faţa, provocându-mi un şoc şi trezindu-mă. Dându-mi seama de situaţie, eram disperat: mă vedeam îmbrăcat, în pijama, în apa mării şi nu înţelegeam ce mi se întâmplase!

Nilson stătea pe aproape, rugându-se, căci el avea încredere în Providenţa Divină, care nu greşeşte niciodată. În momentul când mă auzi ţipând, se aruncă în valuri şi mă salvă, trăgându-mă spre plajă.

Pe când ieşeam din apă, sprijinit de el, am văzut Entitatea, cu un aspect dominator, zicând că mă va ucide: ori voi abandona practicile mele spiritiste, ori mă va distruge. Repeta că aveam obligaţii faţă de doctrina sa cea veche şi că eu o spurcam; că munca mea spirituală trebuia să aibă de a face cu religia tradiţională; că nu aveam dreptul de a mă abate de la ea, oricare mi-ar fi fost justificarea.

Au trecut anii. A urmat o perioadă amară a vieţii mele, din care ies în evidenţă două încercări dureroase provocate de acel Spirit.

Una dintre acele încercări s-a petrecut în vremea când încă studiam. Am avut mereu multă dorinţă de a studia, obţinusem gradul 1 la cursul de specializare şi mă pregăteam pentru gradul 2. Într-o zi, când mergeam liniştit la un curs, pe strada Mizericordiei, care e foarte circulată, deodată cineva mă smuceşte de spate. Mă întorc, crezând că e vreun coleg. Primesc un pumn în faţă care mă trimite drept în vitrina unui magazin de bijuterii, provocând panică. Se apropie câteva persoane, am nişte tăieturi, iar când mă prăbuşesc ameţit, privindu-l drept în faţă, agresorul îmi zice: "Pardon, iertaţi-mă! Aveam impresia că sunteţi acel individ care îmi tot deranjează nevasta şi am vrut să-l pedepsesc. Scuzaţi-mă!”

În timp ce eram ajutat să mă ridic, printre acele figuri de oameni, L-am văzut. Ca şi altă dată, m-a ameninţat:

- Te voi umili în felul ăsta de atâtea ori, că nu vei mai avea altă soluţie decât să te supui sau să te ucid.

Locuiam foarte departe de centrul oraşului şi întotdeauna îmi spuneam că, orice mi s-ar fi întâmplat, prima măsură era să mă întorc imediat acasă. Rămăsesem foarte tulburat şi ameţit, m-am îndepărat de persoanele din jur, mi-am şters faţa cu o batistă şi am plecat. Am coborât pe strada Pelourinho spre zona de jos a oraşului, dar eram atât de confuz, încât m-am rătăcit. Continuând să merg drept, am trecut prin faţa unui magazin de încălţăminte al unui amic, care mă văzu şi observă paloarea mea. M-a chemat, mi-a vorbit şi abia atunci mi-am revenit la normal, reuşind să-mi găsesc drumul spre casă.

Acest afront m-a marcat mult, fiindcă am văzut cum Spiritele pot, în anumite ocazii, să îndemne un individ să comită o crimă împotriva celor pe care îi detestă, dacă aceia îi dau această ocazie, intrând în rezonanţă cu el. Eu obişnuiam să fac rugăciuni, duceam viaţa normală a unui om care caută să-şi păstreze demnitatea, deja munceam ca medium şi ţineam discursuri, dar se pare că asta îl asmuţea tot mai mult împotriva mea.

Ulterior, în 1960, pe 13 ianuarie, eram în Uberaba. Ţinusem un discurs în faţa unei asistenţe formate din medici. Bunul Chico Xavier m-a luat imediat sub protecţia sufletului său generos. Pe atunci, Chico Xavier participa la reuniunile Comunităţii Spiritiste Creştine, în Uberaba, şi am primit permisiunea de a lua parte la grupul de exorcizări ca şi cum aş fi fost membru invitat. Imediat ce am ajuns în oraş, în acea zi de joi, m-am şi integrat în sesiunea spiritistă.

La reuniune, am participat la activităţile obişnuite, iar diverse Spirite comunicau prin unii mediumi prezenţi. Momentul culminant a fost când acel Spirit care mă tot persecuta se încorporă în mediumul Chico Xavier. Făcând un gest de parcă ar fi băgat mână într-o servietă şi ar fi scos ceva, îmi vorbi ca şi cum ar fi citit nişte notiţe:

- Iată aici fişa ta. Îţi aminteşti anul 1955, când ai fost la Apurcana pentru prima oară?

Şi porni să citeze fapte (pe care începeam să mi le amintesc), care se întâmplaseră cu acea ocazie, în oraşul menţionat din nordul regiunii Paraná.

- Îţi aminteşti, continuă el, menţionând alt eveniment, ziua de 14 iulie a anului trecut, când te aflai la Rio de Janeiro, strada cutare, numărul cutare, apartamentul cutare?

Mi-am amintit de un incident foarte neplăcut, când o persoană cu care discutam a fost cuprinsă de isterie, fără vreun motiv aparent, şi a provocat o discuţie în contradictoriu, pe care am încercat s-o evit. Am suferit atunci o agresiune atât de neaşteptată, încât m-a şocat profund.

Persoana mă tot asalta, în timp ce eu mă retrăgeam, ajungând până la fereastră şi nemaiavând unde să mă duc. Am văzut în ochii creaturii că era posedată, cu dorinţa de a mă arunca de acolo, de la etajul 12 al clădirii. Cu calm, l-am evitat abil pe individ şi am scăpat din acel loc, dar am rămas cu o impresie groaznică, care aproape că mi-a prejudiciat conferinţa din acea seară, de la Colegiul Militar din Tijuca.

- Eu am fost cel care s-a încorporat în acea persoană, ca să-ţi distrug viaţa. Ştiu că nu o voi distruge, ci doar îţi voi anihila corpul, ca să rămâi de partea noastră. Am venit azi aici ca să reuşim acest lucru.

Ce este impresionant – şi grav – e că Spiritul avea autoritate asupra mea. În ciuda urii pe care o picura prin vorbe, simţeam pentru el respect şi consideraţie, dar nu duşmănie.

- Te angajaseşi în faţa noastră, numita Biserică misionară – afirma el cu exaltare –, ca, atunci când te vei întoarce pe Terra, să îngroşi rândurile clerului. Dar tu ne-ai trădat ruşinos, participând la o doctrină abjectă.

A trecut la atacarea Spiritismului cu eleganţă de limbaj, dar cu multă agresivitate, folosind sofisme bine construite, precum acesta:

- Reacţia mea împotriva Spiritismului este fundamentată, fiindcă Spiritismul depreciază mediumnitatea, carisma, graţia, darul, lăsând acest privilegiu să fie dus în ridicol de vulgul incapabil să o înţeleagă.

- Frate, dumneata constitui cea mai importantă probă de legitimitate şi justeţe a fenomenului spiritist, fiindcă dumneata eşti încorporat într-un medium, conversând cu mine.

- Acest manechin de care mă folosesc – răspunse prompt – e un instrument docil, el are sarcina să fie vehiculul Spiritelor. Totuşi, Spiritismul murdăreşte darul mediumnităţii. Ce ai fi zis dacă eu, un preot al religiei celei mai respectabile, aş fi apărut ca un dresor de circ care dăruie sfânta împărtăşanie printre clovni, animale şi poporul venit la distracţie? Euharistia, pentru noi, este momentul culminant de unire cu Dumnezeu. Cum îndrăzniţi voi, spiritiştii, să prezentaţi această euharistie în circul mizeriilor umane?

Bineînţeles că era un sofism (raţionament vicios), dar aparent bine plasat. Însă noi nu degradăm mediumnitatea, noi nu o vulgarizăm, doar îl copiem pe Isus. Prezentăm fenomenul mediumnic sau, mai bine zis, îl explicăm, cu scopul de a ajuta oamenii să îl găsească în ei înşişi. În acelaşi timp, este proba evidentă privind nemurirea sufletului, preconizată de toate religiile.

- Pe când apărea Spiritismul, Biserica Catolică se putea compara cu un far care proiecta o imensă lumină pe cer, iar acesta era doar un băţ de chibrit aprins în bezna nopţii, incapabil să concureze cu puterea şi opulenţa Bisericii. Ce vedem acum? Vedem că Spiritismul se transformă într-o constelaţie de stele care iluminează cerurile, iar Biserica îşi stinge lumina.

- Totuşi, tu eşti unul dintre cei responsabili, fiindcă te plimbi cu torţa credinţei de colo-colo, căutând să iluminezi conştiinţele şi incendiind totul în calea ta. Îţi dau o rezolvare: întoarce-te în Salvador, caută-l pe preotul cutare (al cărui nume nu-l voi menţiona, pentru că încă este în viaţă), la biserica cutare, cu care eu mă aflu în contact direct şi prezintă-te la el, confesează-te, căieşte-te, îmbracă rasa preoţească şi serveşte cauza Adevărului!

- Nu pot, mi-am luat obligaţia în faţa lui Isus. Eu sunt un simplu angajat în serviciul unei Noi Ere. Nu înţeleg de ce te întorci contra mea, frate! Ar trebui să te întorci împotriva Aceluia care mă conduce, fiindcă, dacă te vei întoarce contra Lui, El mă va elibera. Eu sunt sclav, eliberează-mă de El şi voi ajunge pe mâna ta, cu multă plăcere, dacă asta trebuie să se întâmple. Dar dacă nu mă eliberezi de El, nu pot, nu am cum să scap de prezenţa lui Isus.

- Nu, contra Lui nu pot – replică –, dar contra ta pot. Voi face totul ca să te conving. Voi fi bun cu tine, te voi ispiti cu bani şi mijloace materiale, pentru ca tu să triumfi în lume. Dar dacă te încăpăţânezi, ascultă bine (şi utiliză alt sofism): Păstorul îşi mână oile, una din ele se rătăceşte; el o strigă şi se întoarce după ea. Dacă nu o prinde, foloseşte bastonul, iar ea revine în turmă sau moare. Dar el nu o părăseşte, ca să nu o piardă definitiv. Asta o să fac eu cu tine. Ori te întorci în mijlocul nostru, ori îţi vom trage bastoane, eu şi colegii mei, încât oriunde vei merge te va aştepta umilirea, lipsa de respect şi suferinţa.

Şi mi-a dat un prognostic sumbru, care s-a şi concretizat, cel puţin în mare parte:

- Sau accepţi propunerea mea – şi ultimatumul meu –, sau oriunde vei preda Doctrina ta blestemată te vei confrunta cu prezenţa mea şi vei fi dezamăgit de coreligionarii şi confraţii tăi. Nu vei avea curajul de a te plânge pentru nimic. Acum e momentul. Dacă nu te întorci la legământul nostru, fii gata să verifici dacă e adevărat sau nu ce îţi spun.

Adevărul este că, după doi ani, am început să verific din greu spusele sale. Pe oriunde aş fi trecut, de-a lungul anilor şi chiar până astăzi, începând cu ziua de 10 iunie 1962, m-au aşteptat încercări: ironia, zeflemeaua, discreditarea şi atâtea lucruri care ne fac să suferim mă loveau cu duritate. Totuşi, nu m-am descurajat.

După ani de zile în care au continuat încercările, luptele şi durerile, El mi-a reapărut.

O clarificare: începusem să numesc acest Spirit "Masca de fier”. Văzusem un film, cu mulţi ani înainte, unde apărea această expresie. În ziua când fusesem lovit, pe strada Misericordiei, ajungând acasă, am intrat discret, pentru ca părinţii şi sora mea să nu mă vadă, şi am ajuns în camera mea. Acolo îmi apăru El şi faţa sa îmi amintea de personajul din film cu "masca de fier”, doar că la el fierul era incandescent. Atât de tare m-a impresionat, încât eu, încă tânăr fiind, dintr-un automatism bisericesc, am îngenuncheat la picioarele sale şi i-am cerut iertare.

- Dumneata mă urăşti atât – i-am zis – că trebuie să ai un motiv important; deci, iartă-mă! Dă-mi ocazia să mă îndrept, deja nu mai sunt acelaşi om…

Deci după ani de zile, cam prin 1976, după aproape 30 de ani de luptă aproape zilnică cu Ea, prezenţa nevăzută s-a întors şi mi-a vorbit:

- Te voi lăsa în pace o perioadă. Nu m-ai convins, căci te cunosc, ştiu ce obligaţii ai; dar m-ai învins temporar, prin răbdare, prin smerenie, prin abnegaţie, prin munca ce se desfăşoară în comunitatea ta şi în tine însuţi.

Au trecut anii. Într-o zi, la centrul nostru social "Mansão do Caminho” a ajuns un copil tare amărât şi, ca de obicei, nu aveam posibilitatea de a primi noi asistaţi, din lipsă de spaţiu şi mijloace materiale. Văzând copilul abandonat într-un asemenea hal de slăbiciune fizică, de suferinţă şi mizerie, m-am înduioşat şi mi-am amintit de Isus. M-am întrebat în gând: Ce ar face Isus într-o astfel de circumstanţă?

Conştiinţa mi-a răspuns că El l-ar primi. Asta am făcut şi eu. Am convocat imediat colaboratorii noştri şi copilul a fost adăpostit într-una din case.

- Acum m-ai convins. Fiindcă acest copil, pe care tocmai l-ai primit, este mama mea, care s-a întors într-un corp fizic. Eu sunt dator să iubesc pe oricine îl va ajuta în misiunea sa terestră de mântuire. Acum învaţă-mă ce să fac ca să pot iubi precum Isus, în viziunea corectă, şi dacă Dumnezeu îmi va da încă o viaţă de om, să vin ca să primesc mângâierea din mâinile tale, în această casă a ta…

Astfel s-a încheiat capitolul "masca de fier” într-o manieră sublimă, demonstrând forţa supremă a iubirii şi carităţii. Spiritul continuă să îmi apară şi azi, mai puţin ostil, chiar amabil; deja participă la reuniunile noastre doctrinare şi mediumnice şi, câteodată, ne aduce noi coreligionari, alţi prieteni cu aceeaşi problemă, ca să primească ajutor în centrul nostru.

(Fragment din cartea intitulată "O Semeador de Estrelas” - "Semănătorul de Stele”, volum biografic despre celebrul medium şi conferenţiar, apostol al spiritismului Divaldo Pereira Franco)

"MASCA DE FIER"

Coperta cărţii "O Semeador de Estrelas"