< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan-Alexandru Petre
Capitole:
JOÃO DE DEUS (IOAN AL DOMNULUI), UN CELEBRU MEDIUM ELEVAT
ARE JOÃO O "PERSONALITATE MULTIPLĂ"?
ÎNCORPORARE MEDIUMNICĂ ELEVATĂ versus POSEDARE DEMONICĂ
În deceniile de glorie a spiritismului (aproximativ de la mijlocul secolului XIX până la mijlocul secolului XX), s-a studiat cu rigoare ştiinţifică fenomenul încorporării Spiritelor în mediumi. În unele locuri, ca Brazilia, aceste fenomene sunt şi astăzi cercetate în terapia psihiatrică spiritistă, până la nivelul academic.
Didactic, putem face distincţie între mediumii de încorporare şi mediumii mentali (sau lucizi). Un medium de încorporare intră într-o transă totală, ca un somn, corpul şi mintea sa fiind preluate complet şi manevrate de un alt Spirit. În schimb, un medium mental primeşte informaţii extrasenzoriale şi le transmite mai departe, într-o stare de semi-transă, adică fiind conştient de tot ce se petrece şi putând controla procesul telepatic.
În practică însă, pot apare interferenţe complexe. Astfel, un medium poate încorpora un Spirit care să nu facă altceva decât să vorbească (de exemplu, celebrul channel Bashar). Sau invers, chiar şi mediumul mental poate împrumuta, pentru o scurtă perioadă şi într-un procent mai mic, din personalitatea Spiritului emiţător, fiindcă informaţiile sunt transmise prin energie personală. Un alt exemplu: scrierea automată (psihografia, cum se numeşte în Brazilia în prezent) devine posibilă după ce un Spirit ia complet în posesie membrul superior al mediumului, care nu mai controlează mişcările mâinii sale şi nici nu este conştient de cuvintele aşternute pe hârtie, deşi este conştient de celelalte activităţi sau senzaţii ale sale.
Modul cum Spiritul încorporat se foloseşte de mintea şi corpul mediumului, cât anume din forţa şi personalitatea Spiritului se manifestă, care suflet din încarnările anterioare ale Spiritului este ales pentru a se înfăţişa audienţei (dacă nu cumva este invocat în mod special de medium) – acestea sunt deciziile Spiritului, iar noi, din exterior, nu putem face decât să luăm act de ceea ce observăm, în speranţa că vom înţelege mai bine aceste mistere. În acest scop, reluăm discuţia despre cazul João de Deus, cel mai celebru şi documentat medium de încorporare. Putem desprinde multe concluzii şi învăţături spirituale din acest caz-şcoală de încorporare mediumnică.
< Sus >
"João de Deus" este cel mai mare vindecător spiritual al lumii, cu 5 milioane de pacienți, unii scăpați de boli incurabile. Este un lucru răs-verificat şi bine-cunoscut, fără nicio îndoială. La fel de adevărat este că vindecătoare sunt Spiritele care intră în el, Spirite puternice, benefice şi pricepute la vindecări. Mediumul João Teixeira de Faria îşi descrie experienţa astfel: „Nu-mi amintesc nimic. Parcă am dormit şi m-am trezit. E Dumnezeu cel ce vindecă, nu eu.”
Afişul de mai sus prezintă ENTITATEA COLECTIVĂ numită "vindecătorul JOÃO DE DEUS", formată din: mediumul João Teixeira de Faria şi câteva zeci de Spirite vindecătoare, dintre care cele mai des încorporate sunt dr. Osvaldo Cruz, dr. Augusto Almeida, dr. Jose Valdivino, dr. Bezerra de Menezes, Sf. Ignatius de Loyola (în portugheză, Santo Inacio)...
Vom extrage anumite IDEI PRINCIPALE din această colaborare extraordinară dintre un om şi spirite, folosind în cele ce urmează citate ilustrative din cartea "Ioan al Domnului" (traducere 2008), scrisă de Heather Cumming şi Karen Leffler.
Notă: Vom folosi denumirile sinonime de "Entitate" şi "Spirit" pentru fiinţa imaterială elevată care se încorporează în trupul mediumului João - "João de Deus", tradus prin Ioan - "Ioan al Domnului".
Când mediumul João primeşte un Spirit în trupul său, întreaga structură energetică (biocâmpul) i se modifică, influenţând mai departe aspectul şi chiar unele defecte fizice. În general, este dovada clară a importanţei spiritului asupra personalităţii omului în care este întrupat. Schimbând spiritul, se schimbă şi omul. Iată câteva dovezi bine documentate.
Citat:
[...] Ioan al Domnului a avut un atac cerebral care i-a provocat paralizia unei părţi a corpului. În primul rând, în acea perioadă, în mod ciudat, de câte ori Ioan al Domnului prelua mesajele unei entităţi (n.n. – încorpora o entitate), se comporta normal; nu mai era paralizat. În al doilea rând, şi mai ciudat, mediumul João era capabil să preia mesajele unei entităţi (n.n. – să încorporeze o entitate) şi să opereze asupra propriului său corp. În al treilea rând, mediumului João îi vine rău, în mod normal, atunci când vede sânge, dar acest lucru nu s-a întâmplat în timp ce îşi opera propriul trup în condiţii de transă. (pag.24)
Citat:
Mediumul João are o statură impunătoare. Are peste 1,80 m înălţime, are o ţinută aleasă şi o sensibilitate deosebită, pornită din smerenie. Ochii săi limpezi, albaştri, strălucesc atunci când lucrează, dar pot să-şi schimbe culoarea în cursul încorporării unei Entităţi. Atunci se schimbă şi trăsăturile sale fizice.
De exemplu, când este încorporat Dom Inácio, Mediumul João şchiopătează şi caută sprijinul cuiva, în timp ce merge. Asta datorită faptului că Dom Inácio a fost rănit grav de un proiectil de tun la picior, în secolul al XVII-lea. Ochii lui Dom Inácio par mult mai mari şi de un albastru mai închis decât ai Mediumului João şi emană o atât de puternică transmisie de iubire de la această Entitate, încât rareori vezi ochi care să nu lăcrimeze atunci când ea se încorporează.
Uneori, părul Mediumului João pare să fie mai des sau mai rar, în funcţie de spiritul care este încorporat. Ocazional, o Entitate îşi face cunoscută identitatea. Mai des, Entităţile pot fi identificate prin atributele şi trăsăturile lor deosebite, prin comportamentul şi felul lor de a vorbi.
Entităţile au propria lor personalitate, unică. Entităţile încorporate mai frecvent pot fi recunoscute şi adeseori se identifică ele însele.
De asemenea, Entităţi feminine se încorporează în trupul Mediumului João, dar în acest caz, tonul vocii nu i se schimbă. (pag.118-120)
Entitatea care se încorporează îşi reactivează sufletul din ultima încarnare, cu numele respectiv. Îşi învie temporar personalitatea imediat anterioară.
Oare Spiritul ar putea să se înfăţişeze audienţei şi cu o altă personalitate din trecutul său karmic, mai veche?
Printre Entităţile puternice care se încorporează în João, cea care se prezintă ca fiind Regele Solomon (autorul cărţilor biblice Proverbe, Ecleziastul şi Cântarea Cântărilor) ar putea fi un astfel de exemplu. În cei aproape 3000 de ani trecuţi, acest spirit înalt a avut timp destul să se reîncarneze de mai multe ori.
Un exemplu şi mai elocvent este entitatea numită Emmanuel, care a fost îndrumătorul şi mentorul spiritual al celebrului medium scriitor Chico Xavier. El şi-a revelat şi alte încarnări decât cea în care se numea "Emmanuel".
Notă: A existat o puternică legătură de suflet între João de Deus şi mai vârstnicul său mentor, Chico Xavier.
Citat:
Conform însemnărilor lui Chico, Emmanuel a trăit într-una din vieţi în vremea romanilor, fiind senatorul Publius Sentulus. Într-o altă întrupare, a trăit în Portugalia, în 1517, fiind un conducător important al mişcării iezuite, Manuel de Nobrega. [...] Într-o altă viaţă, Emmanuel a fost profesor la universitatea Sorbona din Paris. Emmanuel nu-şi anunţă prea des prezenţa, dar este una dintre entităţile încorporate prin Mediumul João. (pag.235)
Entitatea îşi păstrează cunoaşterea şi memoria Spiritului, ştie bine cine este şi ce face acolo. El nu se identifică cu sufletul temporar cu care ni se prezintă, care este doar o mască ("persona", în limba latină), o interfaţă cu oamenii vii.
Citat:
Când am venit în faţa Entităţii, peste o săptămână, şi am întrebat despre loţiunea specială, mi-a spus să mă aşez în camera curentă. Apoi mi-am dat seama că acea Entitate nu recunoscuse solicitarea mea. Prima Entitate încorporată căreia îi vorbisem trebuie să fi fost Dr. Oswaldo Cruz, iar în acea zi era o Entitate diferită.
Cu ocazia următoarei mele călătorii la Abadiânia, am adus o fotografie a persoanei afectate de boala Lyme în faţa Entităţii. În timp ce mă apropiam, mă gândeam: Dr. Augusto este cel încorporat, însă Dr. Cruz este cel care mă va ajuta în această problemă. Am arătat fotografia Entităţii şi i-am explicat preocupările mele legate de boala Lyme. Entitatea mi-a dat o reţetă şi mi-a spus la revedere.
Nu făcusem mai mult de trei paşi, atunci când m-a chemat înapoi. Entităţile se schimbaseră şi acum era încorporat Dr. Oswaldo Cruz. „Ai dreptate, fiică. Eu, nu dr. Augusto, sunt cel care te ajută în acest caz. Mă duc să-ţi aduc o reţetă. Se unge pielea aşa (mi-a arătat cum să procedez) şi să nu spui nimănui ingredientele”. Mi-a spus să aştept, în timp ce a trimis după Antão. Apoi i-a dat lui Antão lista cu plantele medicinale pe care trebuia să le găsească pe câmp şi i-a explicat cu atenţie cum să prepare un litru de loţiune. (pag.120-121)
Această observaţie contrazice pe toţi cei care cred că, odată cu încarnarea spiritului, el uită de unde vine, cine este şi ce are de făcut. De fapt, el păstrează vie legătura cu lumea spiritelor şi nu uită rostul încarnării sale.
Pe de altă parte, este adevărat că multe spirite au dificultăţi în a se rupe de lumea pământeană după moarte, păstrând apucături şi doruri umane. Ele sunt ajutate de Spiritele Superioare să îşi recapete luciditatea firească în lunile după decesul omului. Cheia problemei ar putea sta şi în calitatea, rangul spiritului. Cu cât spiritul este mai matur şi experimentat, cu atât s-ar putea detaşa mai uşor de aparenţele şi conjuncturile vieţii pământene, atât în viaţă, cât şi după moarte.
De unde are Entitatea încorporată în João atâta energie, încât cicatrizează pe loc rănile?
Poate că, o parte, o preia din curentul energetic al celorlalţi mediumi care se concentrează în sală. Dar João poate opera şi fără asistenţă, cum făcea la începuturi. E de ajuns o atmosferă spirituală. Însă atunci când sutele de pacienţi consumă atâta energie, aportul mediumilor contează şi el foarte mult.
Cu siguranţă, însă, înaltul Spiritul încorporat are acces la o energie imensă externă. Ea omoară bacteriile (este antiseptică), dar vivifică ţesuturile pacientului, cu efecte spectaculoase foarte rapide (secunde, minute). Energia colosală nu poate veni decât din Sursa Divină atotputernică, Dumnezeu. Ea îi este „împrumutată” Entităţii pentru îndeplinirea sarcinii sfinte de vindecare a muritorilor şi se manifestă doar lângă şi prin corpul mediumului (sau, eventual, a obiectelor încărcate cu energie de către Entitate).
Citat:
Păstraţi-vă intenţia de a dărui tuturor iubire şi tot ce este mai bun, în timp ce staţi în camera curentă. Dacă simţiţi că vă „fuge mintea”, repetaţi pur şi simplu această intenţie. Nu deschideţi ochii şi nici nu încrucişaţi mâinile şi picioarele. Entităţile simt scăderea energiei atunci când faceţi astfel şi acest lucru rupe lanţul conştiinţei şi face ca activitatea Entităţilor să devină mai dificilă. Când curentul se defocalizează ori slăbeşte, el poate provoca dureri celor aflaţi sub tratament. De asemenea, poate provoca dureri fizice în trupul Mediumului João şi al altor mediumi din Casă. Un curent puternic, bine focalizat, ne aduce pe fiecare dintre noi într-o stare mai înaltă de conştiinţă. (pag.147)
Odată, Entitatea s-a ridicat, s-a dus în sala mică de operaţii, s-a aşezat pe o bancă şi a continuat să aştepte trecerea oamenilor din rând prin faţa sa şi să scrie reţete. Când a fost întrebată dacă e vreo problemă în camera sa, a răspuns: „Nimeni nu se concentrează în cealaltă cameră. Oamenii stau cu ochii deschişi şi nu sunt focalizaţi, aşa încât lucrez de aici. Energia este mai puternică”. (pag.151)
Momentul cel mai important al zilei, pregătit de rugăciuni şi de asistenţi, este cel când „sufletul João” iese din trup. Această capacitate remarcabilă, voluntară, îl distinge pe João de acele persoane posedate de spirite nedorite şi îndoielnice.
La ieşirea „sufletului João”, corpul mediumului se cutremură puternic. Ulterior, în cursul sesiunii de vindecări, când Entităţile se schimbă între ele, trecerea e lină, insesizabilă...
Citat:
În diferite situaţii, Entităţile iau locul una alteia, intrând şi ieşind din trupul Mediumului João de mai multe ori în timpul unei singure şedinţe. După zdruncinătura de la începutul încorporării, înlocuirile sunt simultane şi ceva mai line, iar observatorii nu sunt de obicei conştienţi că ele au loc. (pag.120)
Când se naşte un copil, Spiritul originar se încarnează sub 50%, poate cu 25% sau 10% din energiile sufleteşti (conform cercetărilor hipnoterapeutului Michael Newton citate în cartea mea "Conştiinţa umană, între minte şi spirit").
Notă: Conform teoriei conştiinţei, este vorba, în principal, de procentul din Conştiinţa spiritului care se mută definitiv în Conştiinţa sufletului omului.
Există un procent minim cu care un Spirit trebuie să se întrupeze, astfel încât să poată acoperi toată gama de funcţii ale corpului uman. Să spunem că ar fi de minim 10% din energia oricărui perispirit. Pe de altă parte, cu cât Spiritul este mai evoluat, cu atât particulele sale energetice sunt mai "strălucitoare". Se poate ajunge în situaţia când un Spirit foarte evoluat, oricât şi-ar reduce cantitatea de energie, tot manifestă o forţă extraordinară, greu de suportat de un om.
Este situaţia pe care o aflăm din carte, când Sf. Igantius nu mai putea să se încorporeze pe Terra decât în organismul lui João, având energii mult prea puternice pentru orice alt medium de încorporare.
Iată cât de importantă este încurajarea, antrenarea şi cultivarea unor mediumi purificaţi şi puternici! Şi iată de ce, cel mai probabil, Spiritul lui Isus Cristos nu se încorporează în nimeni dintre oameni! Cine se crede Isus, o face doar în propria imaginaţie...
Citat:
În cursul încorporării din 31 iulie 2005, Sfântul Ignatius a îngenunchiat în faţa scaunului Entităţii, în timp ce un val de energie pulsa în mod vizibil prin toţi cei aflaţi în jur. A privit către cer şi a spus: „Am fost înălţat la alt nivel”. Trupul Mediumul João s-a cutremurat când Sfântul Ignatius a ieşit şi Dr. Augusto a intrat. El a anunţat că vibraţia Sfântului Ignatius devenise atât de înaltă, încât ar fi fost greu pentru oricare alt medium de pe Pământ să încorporeze spiritul Sfântului Ignatius. (pag.218)
< Sus >
Descrierea personajului João de Deus i-ar putea face pe unii semidocţi sau răuvoitori să afirme că ar fi vorba despre un caz psihiatric de "personalitate multiplă". Dar niciun psihiatru serios nu va afirma aşa ceva, căci ar fi o eroare impardonabilă. Iată de ce:
+ În cazurile psihiatrice de "personalitate multiplă", cele două sau mai multe personalităţi apar inoportun, fără acordul pacientului (medium involuntar), fiecare având interese divergente, pe care şi le urmăresc în dauna interesului pacientului-gazdă. Este vorba despre nişte spirite imature şi frustrate, chiar inferioare.
Dimpotrivă, mediumul João este cel care stabileşte momentul de început al încorporărilor, iar toate Entităţile duc aceeaşi activitate de vindecare, colaborând uneori între ele şi nefăcând niciodată ceva contrar intereselor mediumului. Sunt Spirite superioare, care se îmbracă în haina trupească a lui João nu pentru a se distra, ci pentru a ajuta oamenii, respectând disciplina de fier a lumii divine.
+ În cazurile psihiatrice, pacientul şi rudele sale cer ajutorul medical pentru a scăpa de această "tulburare disociativă de personalitate". Dimpotrivă, mediumul João este perfect sănătos şi mai mult chiar, el aduce sănătate la sute de bolnavi în fiecare zi de muncă. Singura nemulţumire a membrilor familiei este că João petrece prea puţin timp cu ei, fiind "plecat".
Entităţile îşi manifestă extrem de discret propria personalitate, încât numai personalul auxiliar care a asistat de zeci şi sute de ori la încorporări ar putea sesiza vreo diferență. Ele nu provoacă nicio neplăcere ulterioară mediumului João printr-un comportament deplasat sau acţiuni scandaloase.
+ Spiritismul explică simplu şi complet misterul "personalităţii multiple" a mediumilor voluntari, ca şi a celor involuntari. Psihiatria nu face decât să propună modele stângace, bazate doar pe chimia creierului, complicând inutil cercetarea acestui fenomen, poate cel mai bizar posibil dacă nu este înţeles în termenii propuşi de spiritism.
Acest caz aruncă lumina ştiinţei asupra tuturor cazurilor psihiatrice de "personalitate multiplă", adică de încorporări ale unor spirite. Psihiatria oficială, materialistă este mult depăşită de claritatea explicaţiilor spiritiste.
< Sus >
Diferenţa dintre încorporarea mediumnică şi posedarea demonică este ca de la Cer la Pământ. Totuşi, ambele au în comun faptul că Spiritul original este înlăturat temporar de la conducerea sufletului omului, luându-i locul un alt Spirit. În primul caz, e vorba de o cedare voluntară a controlului, sub protecţie divină. În al doilea caz, Spiritul este alungat în mod nedorit şi fără protecţie divină. În general, orice medium are straturile aurei energetice mai depărtate, mai distanţate între ele decât în mod normal, permiţând unui spirit străin să se infiltreze şi să le manipuleze. Desigur, fiecare om este unic, cu particularităţile sale...
Când i se declanşează calităţile de medium, omul este ultrasensibil şi nu ştie ori nu poate să se protejeze. Poate fi bântuit de spirite jucăuşe sau malefice, care nu-i dau pace şi îl batjocoresc prin minciuni sau îndemnuri absurde. Astfel de persoane, dacă nu sunt corect informate parapsihologic şi dacă au o minte slabă, pot ajunge la medicii psihiatri sau la clericii exorcişti. Dar, dacă au norocul să fie orientate către cercuri spiritiste nobile, pot găsi îndrumări salvatoare, care să îi transforme în mediumi declaraţi sau publici (numiţi în Brazilia mediumi „ostensivi”), ajutând la preţioasa şi respectata comunicare şi colaborare cu lumea Spiritelor Superioare. Aşa s-a întâmplat cu celebrul medium de încorporare João de Deus, despre care am vorbit mai sus.
În cazul posesiunii demonice, Spiritul originar nu este alungat complet, ci se luptă cu un Spirit inferior invadator pentru controlul asupra minţii omului. Uneori, controlul alternează, ceea ce se manifestă printr-un comportament discordant, o personalitate duală. Alteori, controlul este segmentat, acţiunile corpului (sau doar ale unor membre) fiind independente de voinţa lucidă. În primul caz, victima nu-şi aminteşte ce a făcut pe timpul posesiunii. În al doilea caz, îşi dă seama că este obligată să facă ce nu doreşte.
Sunt cazuri de demonizaţi care manifestă puteri fizice supraomeneşti, când în ei se întrupează demoni „forţoşi”. La trezire din transă, omul e sfârşit, sleit prin suprasolicitarea organismului. Entitatea malefică este atât de hidoasă, deformată energetic, încât nici nu ar fi putut anima un corp uman prin încarnare normală. Sau fătul ar fi fost avortat prematur. Acum însă, când spiritul diavolesc se încorporează aproape complet, dar fără a fi moderat prin socializare îndelungată, iese în evidenţă urâţenia sa absolută.
Când persoana „posedată", în criză, este adusă şi i se citesc molitvele, se zbuciumă, se zvârcoleşte, are ochii vineţi şi ficşi, pietrificaţi, şi toată fizionomia înfricoşătoare, vorbeşte din gâtlej. ("Exorcismele", de Vasile Andru, pag.40)
Cuviosul Paisie Aghioritul explică, din practica personală, diferenţa dintre posedare şi boală psihică:
Cei care au diavolul sar în sus atunci când se apropie de ceva sfânt. Astfel se vede clar că au diavol. De le dai puțină aghiazmă sau dacă îi însemnezi cu sfinte moaște, se împotrivesc, deoarece diavolul este înghesuit înlăuntrul lor. Chiar numai dacă porți cruce și te apropii de cei îndrăciți, aceștia se neliniștesc și se tulbură.
Însă cei ce suferă de boală psihică nu se împotrivesc deloc.
(Sursa)
Mai trebuie să facem diferenţa dintre posedare şi răutate.
Unii oameni nu manifestă simptome de posesiune din partea unui spirit străin, dar sunt complet întunecaţi de rău. Asta pentru că nu au o structură energetică de medium, dar rezonează şi acumulează energia malefică din jur, amplificând-o şi manifestând-o în lume.
Sau, pur şi simplu, sunt animaţi de un spirit inferior, încarnat definitiv în corpul lor încă din burta mamei. Din nou, Paisie Aghioritul:
Desigur, poate va spune cineva că există oameni care fac o mulțime de păcate și totuși nu se îndrăcesc. Cum de se întâmplă aceasta? Când omul a ajuns la nesimțirea desăvârșită, atunci nu mai este atacat de diavolul, pentru că Dumnezeu vede că nu mai poate fi ajutat. Trebuie să știm că atacul pricinuit din lucrare diavolească este, într-un anume fel, un dar al lui Dumnezeu pentru omul păcătos, ca să se smerească, să se pocăiască și să se mântuiască. […]
Mai ales în mediul bisericesc, se face deseori confuzie între vrăjitori şi mediumi. Vrăjitorii comunică cumva cu spiritele inferioare. Totuşi, au liber arbitru şi raţiune, nefiind niciodată târziu să aleagă tabăra Binelui. Este binecunoscut exemplul Sfântului Ciprian, care era vrăjitor negru, dar care s-a convertit mai târziu.
Nu însă orice medium declarat se ocupă cu vrăjile. În ziua de azi mulţi oameni cu un caracter nobil îşi descoperă şi abilităţi de interacţiune inteligentă cu lumea spiritelor. Ce să facă, să le inhibe, pentru că aşa opinează unii clerici?! Poate că sunt daruri de la Dumnezeu şi ar fi păcat să le risipească! Acestora le este recomandat să studieze operele literare spiritiste de valoare recunoscută, să practice introspecţia psihologică (autoobservare, autocontrol, autoeducare), să adopte obiceiuri religioase sănătoase, şi astfel vor evolua spiritual, protejaţi de influenţele dăunătoare oculte. Îşi vor găsi singuri propria cale de a-şi ajuta semenii cu vorba, cu fapta sau prin alte metode secrete, inspirate şi sprijinite de Spiritele Înalte (Duhul Sfânt).
Iată un fragment dintr-o discuţie purtată de marele mistic grec contemporan Paisie Aghioritul:
- Părinte, un vrăjitor poate vindeca vreun bolnav?
- Vrăjitor și să vindece un om bolnav! Pe unul care este scuturat de diavol, acesta îl poate face bine trimițând diavolul la altul. Pentru că vrăjitorul și diavolul sunt asociați, și de aceea îi spune diavolului: "Ieși din acesta și du-te în cutare". Așadar îl scoate pe diavol din acela și, de obicei, îl trimite la vreo rudă de a lui sau cunoscut care a dat drepturi diavolului. După aceea, cel ce a avut diavol spune: "Eu am suferit, dar cutare m-a făcut bine", și astfel se face reclamă. Și în cele din urmă diavolul se învârte pe la rude sau cunoscuți. Dacă cineva, să presupunem, este ghebos din lucrare diavolească, vrăjitorul poate izgoni diavolul din acela, îl poate trimite în altă parte și ghebosul se ridică drept. Dacă însă are gheba din betegeală, vrăjitorul nu-l poate face bine.
Dar Isus, în Evanghelie, spune exact invers: un demon nu va scoate pe alt demon! Căci unii ziceau că el scoate dracii cu alţi draci...
Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui?
(Matei 12.24-26)
RĂSPUNSUL MEU:
Nu cred că trebuie să găsim neapărat o contradicţie. Isus vorbea în nume propriu, apărându-se iscusit de bănuielile nedrepte. El era trimisul lui Dumnezeu şi lucra exclusiv cu şi pentru Acesta.
În schimb, Paisie vorbeşte despre unii vrăjitori negri, puţini, care ar avea puterea de a ordona demonilor să iasă din unii şi să intre în alţii. (Totodată, afirmaţia lui Paisie poate fi interpretată şi ca o simplă opinie, fără dovezi din realitate.)
De altfel, chiar şi Isus, atunci când exorciza bolnavi posedaţi, trimitea dracii în alte fiinţe inferioare (în Evanghelie se specifică în mod expres: "o turmă de porci"). Decât să lase demonii să reintre în alte trupuri umane, mai bine îi direcţiona către animale.
Dar cei mai întâlniţi sunt vrăjitorii obişnuiţi, cu puteri mai reduse. Cu aceştia ne putem întâlni. De exemplu, vracii ori shamanii invocă uneori spirite ale naturii pentru a îndeplini sarcini fizice şi să vindece boli care nu răspund la tratamentele cu plante. De fapt, nimeni nu ştie exact, poate nici ei, ce rang au sau de ce tip sunt spiritele cu care colaborează...
E o vindecare cu sau fără Dumnezeu?
Cred că nu trebuie să privim lucrurile doar în alb şi negru.
Să ne amintim cum este structurată complexa fiinţă umană. De corpul fizic ţine şi energia eterică-vitală, care poate fi manipulată de spiritele inferioare. Totuşi, pentru ca fiinţa să funcţioneze armonios, trebuie ca şi corpurile superioare să fie armonizate. Numai nişte spirite superioare pot vindeca aceste corpuri subtile (astral, mental, cauzal).
Vorbind în general despre "spirite inferioare", nu toate acestea sunt de tip demonic. Unele sunt grosiere prin naştere, putând fi manipulate de spirite mai puternice şi mai subtile, bune sau rele; altele sunt spirite ale naturii şi nu au o inteligenţă superioară, dar trebuie respectate pentru ceea ce pot, ştiu şi fac la nivelul lor; iar unele ţin, într-adevăr, de tabăra care Îl duşmăneşte pe Creatorul Suprem - acestea au o inteligenţă aparentă, dar incompletă, iar acţiunile lor au o viziune limitată şi pe termen scurt, exact invers decât Spiritele superioare, care privesc lucrurile în Marele ansamblu cosmic etern.
Spiritele inferioare pot acţiona eficient numai la nivelul grosier eteric-vital, uneori chiar cu un efect remarcabil de însănătoşire. Dar el nu durează dacă nu sunt vindecate şi corpurile superioare. Numai o abordare holistică (pe toate planurile: fizic, energetic, afectiv, ideatic, spiritual), în rezonanţă cu Divinitatea (care este Întreagă şi Completă), ne va ajuta să fim sănătoşi o lungă perioadă, fără a ne întoarce mereu pentru "reparaţii" la medic, vraci, shaman, preot, bioterapeut etc.
Metaforic vorbind, se poate lumina în întuneric cu chibrite sau lanterne. Dar nimic nu se compară cu Lumina Soarelui, care este universală, completă şi absolut sănătoasă...
Răzvan A. Petre
20
aprilie 2017