< Pagina Nondualitate radicală
Ágnes din Oradea, este carismatică, expresivă şi ne atrage în bucuria non-eului, pe care, evident, o trăieşte. Urmăriţi videoclipul subtitrat în limba română încorporat la sfârşitul textului.
Există doar viaţă.
Nu există nimic altceva, ci doar viaţă, energie. Sau poţi să-i spui cum vrei: îngheţată, hamburger, junk food, noroi, rahat de câine, sudoarea ta, vântul. Totul este Asta. Sunetul unui tren, sunetul unei maşini, ciripitul păsărilor, natura, alimente sănătoase, junk food. [Râsete]
Nu ştiu...
Există doar sunetul, doar văzul, doar văzutul. Nu există indivizi separaţi.
Cam bate vântul, o, ce-mi place! Şi norii… Vântul este atât de imprevizibil. Dar nu-i doar o briză, este foarte rece, dar este minunat, este viaţa.
Nu există nimeni. Nu există niciun Beethoven, nu există niciun Elvis Presley, nu există… nu ştiu.
Există doar muzică, doar sunet, doar ce se vede, doar ceea ce pare să se întâmple. Totul este doar o aparenţă şi aici nu-i vorba de a înţelege ceva. Nu poţi înţelege asta. Tu eşti viaţa. Nu există niciun centru. Aici, aici nu-i nimeni, acest corp este gol. Şi acele corpuri de acolo, şi ele sunt tot goale.
Suntem atât de convinşi că există cineva în corp şi că acel cineva vede ceva sau că acel cineva face ceva. Nu există nimeni. Există doar abstracţiunea mentală că ar exista cineva. Dar când toate filtrele se prăbuşesc, atunci există doar ceea ce este… şi nu este. Dar pare atât de real. Simţurile, cele cinci simţuri sunt... cele cinci simţuri sunt şi ele un miracol, şi totul se întâmplă pentru nimeni. Este o minune, este un miracol, mirosul, gustul, vederea... Totul se întâmplă de la sine. Nu există niciun făptuitor.
Crezi că tu ai fi acela care acţionează, că – am auzit ceva despre asta, nu sunt sigură, dar este un lucru minunat – că există dovezi despre faptul că creierul face totul de la sine, deci nu există vreun făptuitor. Făptuitorul, eul, reacţia eu-lui, vine întotdeauna mai târziu, câteva secunde sau nu ştiu… asta e ştiinţă, dar nu contează. Oricum, reacţia eu-lui vine întotdeauna mai târziu. Cum că „O, eu am vrut ceai, eu am vrut o cafea, eu mă duc la magazin, eu fac cumpărături, eu fac asta, eu creez asta, eu caut să îmi fac viaţa mai bună…” bla-bla-bla. Eul este acest bla-bla-bla.
Şi, de fapt, cuvintele nu înseamnă nimic. Pot să vă spun orice. Mintea va prinde orice.
Acum acest corp taie lemne şi cară lemnele. Acest corp face focul în sobă, încălzeşte casa. Este o viaţă normală, doar o viaţă simplă, simplă. Este atât de simplă şi clară, încât mintea nu-şi poate imagina Asta. Mintea îşi imaginează toate jocurile de artificii despre îngeri, despre guru, despre mantre, despre rai şi despre, nu ştiu, dimensiuni... şi bla-bla-bla.
Nu ştiu. Asta este ca un copilaş. Nu există nicio cunoaştere. Asta nu poate fi cunoscută. „O, ce se întâmplă? O, Doamne, o, este ooo! Wow! Wow! Auuu! Mă doare!”, sau nu ştiu...
Simţurile funcţionează la 200%, senzaţiile sunt duse la extrem, complet, totul este dat la maximum. Nu există durerea mea, suferinţa mea, bucuria mea. Ci este doar durerea, la maximum. Nu este a mea, doar se întâmplă în aparentul spaţiu. Nu mai este simţită în corp. Nimic nu mai este simţit în corp. Suntem atât de convinşi că totul se întâmplă în corp. Dar totul se întâmplă în acest spaţiu aparent. Durerea ori bucuria este simţită ca şi cum ar fi undeva, nu ştiu. Durerea din picior sau durerea de cap, suntem atât de convinşi că se întâmplă aici. Nu există niciun aici, nu există nici o localizare... totul se întâmplă undeva, pur şi simplu, se întâmplă. Nu există nici o locaţie. Şi pentru că nu există nimeni, aici nu există nimeni, aici nu există nimeni, prin urmare, nu există niciun centru. Absolut niciun centru. Este doar energie. Totul este energie.
Supa pe care o mănânci, vântul, soarele, norii, mâncarea, chipsurile, maioneza, ketchupul, berea, alcoolul, ţigara pe care ai fumat-o, cafeaua, iarba, râsul, plânsul, strigătul, ţipătul isteric. Dar totul se întâmplă pentru nimeni. Orice poate să apară, dar nimic nu mai este luat în serios. Nimic nu mai este grav.
Doamne, e uluitor, e uluitor!
Deci, acest corp taie lemne, sau se machiază ori nu, sau se duce la doctor dacă are dureri ori nu se duce la doctor, sau merge la o petrecere ori nu merge la petrecere. Nu mai contează. Nu contează. Tot ce pare că se întâmplă este o minune. Asta este miracolul. Şi nu este nimic. Nu contează.
Iar acea energie a făptuitorului se dizolvă, nu mai există un impuls nevrotic de a acţiona – că ar trebui să am o maşină mai mare, că ar trebui să am o casă mai mare, că ar trebui să am o slujbă mai bună, să călătoresc într-o vacanţă scumpă şi apoi să mă pun pe Facebook şi toată lumea să mă admire, iar eul să se dea atât de special şi de important. Când există un eu, atunci, pentru eu, totul este foarte important, pentru că eul este atât de arogant şi de mândru şi atât de bla-bla-bla.
Dar totul este în regulă, nu-i nimic greşit şi nimic nu-i nici corect. Doar pentru eu există opuşii. Când mai există încă un eu, atunci aparent, doar aparent, eul trăieşte în lumea contrariilor. Şi există bine şi rău, iar această energie a binelui şi răului este atât de puternică, încât eul nu-i poate rezista. Este atât de puternică. Dar când eul se dizolvă, aparent, atunci energia Vieţii este atât de puternică, încât te atrage spre lucruri pe care, nu ştiu, nu le-ai mai făcut niciodată, dar sunt lucruri atât de obişnuite sau… nu ştiu. Totul este atât de obişnuit. Deloc special.
Personajul este liber. Totul este liber. Eşti liber să râzi, eşti liber să plângi, eşti liber să ţipi, eşti liber să alergi, ai liber la orice, eşti viaţa. Eşti viaţa fără un centru, fără control. Eşti frumoasa, minunata viaţă.
Este uluitor!
Vă iubesc.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
17 martie 2023
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=JbgFQG_R_NM
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Gajai Ágnes Mágnes, videoclip publicat pe 17 februarie 2023 .