Tânărul Alexis Knight, după o căutare spirituală înfocată, a descoperit nondualitatea, care l-a dizolvat în ea. El vorbeşte despre Asta fără niciun compromis cu aşa-zisul "eu", care este tocmai obstacolul în perceperea adevărului.
Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
Ceea ce acest videoclip şi alte videoclipuri care se încadrează în aparenta categorie numită nondualitate, par să reveleze ceea-ce-este-şi-nu-este. Iar revelaţia pare, într-adevăr, de neînţeles, deşi s-ar putea să aibă loc şi o înţelegere conceptuală.
Acum, ceea-ce-este-şi-nu-este – aparent paradoxal, simultan şi, totuşi, atemporal – este totul, care este absolut nimic. Deci non-dualitatea, aparenta non-dualitate, de fapt, nu este nimic. Dar ceea ce se revelează este că totul este nimic.
Acest lucru ar putea suna ca o filosofie, un concept, o credinţă, o opinie sau ceva de genul acesta, o declaraţie teoretică sau de altă natură, dar de fapt este doar o simplă revelare a ceea-ce-este-şi-nu-este.
Iar revelaţia nu provine de la cineva care ştie ceva. Pur şi simplu, este o revelare de la sine a acestui lucru.
Asta este ceea-ce-este şi, de asemenea, nu-este, pentru că nu are substanţă, nu este reală, nu este fixă sau solidă sau nici separată. Este doar aşa-cum-este. Dar nu este nimeni în ea sau în spatele ei, sau în faţă, sau deasupra, sau dedesubt, înăuntru sau în afară.
Această revelaţie nu face decât să arate ceea-ce-este. Iar ceea-ce-este, fiind real şi ireal, atemporal, pur şi simplu, Asta-aşa-cum-este, nu este personală sau cu vreo semnificaţie sau ceva special sau important.
Nu este ceva. Este doar ceea-ce-este. Şi chiar şi vreo poveste care poate apare – spunând că aici este vorba şi despre asta, asta şi asta, sens şi scop, definiţii, idei, poveşti despre încotro, aparent, se îndreaptă şi de unde vine Asta – este, de asemenea, tot Asta fără de timp. Dar nicio poveste nu-i adevărată.
Poveştile par să depindă de aici şi de acolo, de interior şi de exterior. Par să depindă de călătorie şi de destinaţie. Iar nondualitatea revelează că nu există doi. Nu există nicio separare reală a două lucruri care vin şi pleacă, care cauzează şi influenţează aşa şi pe dincolo, ici şi colo.
Şi toată semnificaţia cronologiei şi a evenimentelor nu este reală. Există doar veşnicia. Astfel că toată această prezentare este o simplă revelare atemporală. Şi nu are nicio intenţie. Revelaţia arată doar ceea ce există deja: Asta, libertatea. Fără să schimbe ceva, fără să încerce să modifice ceva, ci doar subliniind că ceea ce se întâmplă este total uimitoarea Asta, ceea-ce-este.
S-ar putea spune că este vie, este liberă, este haotică şi sălbatică, pentru că nu există o reală cronologie în Asta. Asta apare ca amintiri şi idei şi concepte, şi pot apărea tot felul de teorii, dar Asta este, pur şi simplu, întreagă şi liberă. Nu există limite la ceea ce se întâmplă.
Deci non-dualitatea înseamnă nu-doi, nici subiect, nici măcar obiect, nici interior, nici exterior, nici eu, nici tu, nici nimic. Doar Asta-aşa-cum-este, fără nicio aparentă polaritate, şi totuşi, polaritatea apare.
Şi într-un vis – un vis iluzoriu, cum este Asta – poate exista sentimentul că totul este foarte personal şi serios şi important şi semnificativ, cu intenţie.
Iar sentimentul că toate acestea sunt foarte serioase şi importante pare să apară doar într-un vis al individualităţii – care nu este greşit sau corect, bineînţeles, ci pur şi simplu, este nemărginitul care se înfăţişează într-o poziţie iluzorie. Ia o poziţie în timp şi spaţiu şi ca o conştiinţă.
Dualitatea, paradigma dualistă a lui aici şi acolo, spaţiu şi timp, acum şi atunci, eu şi tu, conştiinţă, acestea nu sunt realităţi. Ci aceste aparente realităţi sunt total artificiale. Şi în acea artificialitate apare sentimentul că totul este personal şi trebuie luat în serios şi este cu adevărat important şi că există un fel de intenţie, o voinţă personală spirituală sacră în spatele tuturor acestora.
Dar este complet demascat – fără compromis, fără intenţie, fără nicio semnificaţie, pur şi simplu, demascat – că toată acea realitate serioasă, importantă şi semnificativă, bazată pe intenţie, este complet iluzorie. Este complet iluzorie. Nu există nimeni, deja. Nu există niciun cineva real într-un corp şi care alege ceva. Nu există nicio voinţă personală reală. Nu există nicio persoană reală, ca să poată exista ceva din toate acestea. Şi nu există niciun sens sau scop real pentru toate acestea, pentru că nu există timp adevărat sau dualitate, ca să se poată aplica vreo corespondenţă, de genul, “Asta înseamnă aia”.
Prin urmare, Asta nu are direcţie, nu are cauză şi efect reale, este absolut lipsită de sens sau scop. Şi astfel, toată seriozitatea şi importanţa care par să apară odată cu visul individualităţii este iluzorie. Iarăşi, nu este ceva greşit sau corect, dar este total iluzorie şi fără substanţă.
Deci toate acele afirmaţii despre cum ar trebui să fie lucrurile, cum ar trebui să fie oamenii, cum e sortit să fie totul şi motivele din spatele tuturor acestor lucruri şi marea aşa-zisă importanţă de sine şi că totul are o semnificaţie divină, iarăşi, sunt o iluzie totală, un vis, este o fantezie spusă de către nimeni.
Într-un fel, Asta este energia care se joacă un joc, un joc dramatic al personalităţii, însă visul dualist individual pare să ia totul atât de în serios.
Şi ar putea lua în serios chiar şi ceea ce se spune aici, ceea ce spun aceste cuvinte şi expresivitatea; şi aspectul şi caracteristicile corpurilor, manierismul lor. Ar putea lua foarte în serios treburile lumii şi totul, pentru că se presupune că toate sunt importante şi trebuie să fie tratate corect, trebuie ca cineva să se preocupe de ele.
Individul crede, în lumea sa de vis, că trebuie să existe cineva care să rezolve lucrurile. Şi iarăşi, este demascat fără milă faptul că nimeni nu face nimic, că deja nu există vreun cineva care să aleagă ceva, că nimeni nu spune nimic, nu gândeşte nimic şi nu face nimic. Totul se întâmplă şi curge fără efort şi atemporal, spontan şi, de asemenea, imediat, pentru că nu există spaţiu-timp sau conştiinţă cu adevărat. Aceste lucruri sunt total lipsite de substanţă.
Deci totul este doar un joc cosmic în care nimic este totul. Nu are niciun motiv sau semnificaţie sau intenţie în spate, pentru că ceea-ce-este nu are dimensiuni sau straturi. Prin urmare, fără vreo semnificaţie sau vreun efort, totul joacă, dansează, cântă, vibrează, zumzăie, este viul vieţii.
Pur şi simplu, e ceea-ce-este-şi-nu-este.
Iar toată acea importanţă şi importanţă-de-sine şi satisfacţie-pentru-sine şi seriozitatea care vine cu astea este doar jocul energetic al unui individ iluzoriu care crede că viaţa sa are un sens şi un scop şi că totul din jur îi alcătuieşte viaţa, aparent. Dar nu există o viaţă între naştere şi moarte. Există doar viul care curge liber, fără cauză, efect, importanţă, semnificaţie, intenţie. Doar acest viu al vieţii. Dincolo de timp, spaţiu şi conştiinţă, dincolo de cauză şi efect, dincolo de tot şi, totuşi, este totul. Atât de liber, înfloritor, vibrant.
Şi astfel, orice interpretare eronată sau distorsiune sau ridiculizare [a acestui mesaj] sau orice rezonanţă şi îndrăgire şi relaxare plăcută ar produce, totul se petrece în mod absolut minunat şi fără semnificaţie, fără niciun motiv.
Şi un vis îl poate lua în serios sau poate nu-i place să-l audă, dar şi asta este tot libertate. Totul este libertate, nimeni nu face nimic, căci deja nu există nimeni. Asta este aşa-cum-este.
Prin urmare, glumele, râsul, joaca, plânsul, dansul, furia, supărarea, toate sunt viul vieţii şi nimic nu este realmente important sau serios sau semnificativ sau special sau sacru, pentru că nu se poate aplica nicio ierarhie la nimic din toate astea. Pur şi simplu, sunt aşa-cum-sunt.
Deci revelaţia nu face decât să arate cum stau deja lucrurile, fără nicio intenţie ca să le schimbe sau să fie altfel, Asta fiind totul. Şi totuşi, aparent, poate părea că se destramă un vis dintr-un vis. Dar şi asta se întâmplă tot în vis. Libertatea este deja, absenţa este deja, libertatea absolută şi iubirea necondiţionată este deja.
Nu-i niciun cineva aici care a înţeles acestea. El numai aparent a murit ca individ şi i s-a revelat ca fiind totul, dar nimănui. Pur şi simplu, este deja libertate haotică absolută şi iubire necondiţionată. Fără niciun motiv sau semnificaţie. Fără favoruri speciale. Doar iubire. Absolută.
Multă iubire!
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
18 septembrie 2024
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=XPVRexSSa_k
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Alexis Non-duality, videoclip publicat de Alexis Knight pe 15 septembrie 2024.