Anna Brown poartă un dialog pe internet cu cei care caută o experienţă de viaţă mai bună şi ne descrie cum o fiinţă iluminată spiritual îşi optimizează corpul şi trăirile: prin forţa conştienţei treze. Ea ne îndeamnă intens să ne simţim puternici şi nemărginiţi, energici precum ea. (videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul transcrierii).
«Da, în regulă. Bună! Mă auziţi, mă vedeţi? Cineva să-mi confirme. Acesta este primul meu live pe acest laptop, aşa că vreau să mă asigur că mă puteţi auzi şi vedea bine înainte de a începe să transmit. Frumos! Îmi pare atât de rău pentru întârzierea cu care am început. Aveam nevoie de browserul Chrome în loc de Safari. Nu ştiam asta. Curbă de învăţare.
Bine aţi venit în acest spaţiu, prietenii mei. Astăzi vom vorbi despre faptul că trupul este ultima limită pe acest Pământ plin de poveşti.
Deci Tu, ca şi Conştiinţă fără formă, eşti pe deplin treaz. Eşti complet. Eşti nemărginit. Eşti întreg. Şi vestea bună este că Ea priveşte prin ochii tăi chiar acum. Doar că s-ar putea să fie mai interesată de formele-gând, de emoţii sau de a ajunge undeva.
Să ne oprim pentru un minut şi să observăm Observatorul.
Să observăm Observatorul.
Acest lucru poate ajuta la liniştirea minţii. Desigur, gândurile pot continua să apară, dar tu revino la această Conştienţă, deoarece este spaţiul lui Dumnezeu, al totalităţii, al întregului. Este completă, este trează.
Dar corpul tău se străduie să se ridice la acelaşi nivel. Corpul este cel care se deschide sau se expansionează către înţelepciunea Ta infinită. Aşa că, de fapt, Conştiinţa nu se află într-o călătorie, ci am putea spune că este călătoria corpului, o călătorie aparentă, desigur. De aceea pare a fi un proces, oameni buni. De aceea pare a fi o evoluţie sau o desfăşurare care nu se termină niciodată. Da?! Infinitul nu are început şi nici sfârşit. Aşa că nu există nicio limită pentru cât de tare poţi străluci prin intermediul organismului, prin avatar, prin această formă.
Totuşi, trebuie să ştim clar Ce şi Cine suntem dincolo de formă.
Desigur, forma nu te va conduce la non-formă, şi mă refer la formele-gând, la imaginaţie. Tu eşti mai presus de toate acestea. Conştiinţa fără formă există înainte de toate acestea. Este scena care permite să apară gândurile, emoţiile, imaginaţia, dorinţele, toate acestea. Tu eşti Văzătorul, Martorul, care este întotdeauna prezent aici.
Aşa că în loc să arunci Conştiinţa sau Energia în afară, trage-o înăuntru ca pe aţa de la undiţă, adu-o înapoi la Subiect. Tu eşti Sursa. Prin urmare, când trupul caută ceva, asta provine dintr-un obicei, o dependenţă şi o condiţionare că ceva ar lipsi.
Conştiinţa nu constă în dependenţe, ci este Cea care le observă. Conştiinţa sau Dumnezeu nu caută, ci observă căutarea. Deoarece orice căutare este doar o formă-gând, un sistem de credinţă.
Iar Tu, ceea ce eşti cu adevărat, eşti dincolo de orice credinţă. Tu eşti cel care observă veveriţa. Tu eşti cel care observă energia căutării sau senzaţia şi sentimentul de lipsă.
Tu eşti acel spaţiu liniştit care observă. Este total neutru. Şi necondiţionat, adică nu are acele judecăţi şi piedici şi restricţii puse de condiţionările personale. Desigur, este un paradox, pentru că impersonalul apare ca o persoană pentru o scurtă perioadă de timp.
Dar ceea ce ajungem să înţelegem în calitate de Văzător impersonal, de Conştiinţă impersonală, este că atunci când suntem blocaţi în persoana condiţionată, ea este foarte limitativă. Este claustrofobică şi plină de reguli.
Aşa că, astăzi doar îţi sugerez să priveşti spre plenitudinea care este deja aici, libertatea, bucuria, extazul absolut de a fi Tu. Care include şi aparenţa corpului. Hai să nu mai încercăm să scăpăm de formă, oameni buni! Hai să nu mai încercăm să ne ucidem mintea sau ego-ul, pentru că, ştiţi ce, şi ele sunt tot manifestarea Infinitului, căci numai El există.
Doar că Dumnezeu sau Conştiinţa apare ca diferite niveluri, diferite frecvenţe, vibraţii, stări de conştiinţă. Dar este doar o singură Energie care apare sub forma acestor miriade de personaje.
În esenţă, sunteţi şi cea mai joasă vibraţie, şi cea mai înaltă vibraţie. Desigur, s-ar putea să aveţi experienţe corporale: depresie, anxietate şi stimă redusă de sine, dar astea sunt doar o mică parte a Infinităţii. Partea pe care a fost antrenat corpul să se concentreze în mod exclusiv. Din nou zic, aceasta este, de fapt, călătoria corpului. Conştiinţa este total trează, este total plină şi întreagă şi se bucură. De aceea, deşi sunteţi pe deplin aici ca Prezenţă, alertă şi liniştită, totuşi trupul vă joacă nişte feste, are nişte obiceiuri, mici dependenţe, observaţi nişte chestii la el.
Acum, Tu, ca Văzător sau Claritate, poţi schimba aceste lucruri. Poţi schimba obiceiurile. Dar trebuie să nu ieşi din poziţia ta de Conştiinţă fără formă. Altfel, n-ar fi decât mintea încercând să schimbe mintea, o condiţie încercând să schimbe condiţionarea, ceea ce înseamnă sforţare, efort şi caznă. „Mă chinui să creez asta, mă chinui să devin aia.” Dar aici vorbim de o receptivitate mai profundă, de intuiţie.
Deci corpul nu face decât să primească înţelepciunea infinită care eşti şi să o manifeste, fiind ca o prismă, o interfaţă. Dar dacă a fost condiţionată să simtă lipsurile şi ură de sine, atunci o distorsionează. De aceea, punctul fundamental aici este să revenim la conştientizare. Observă conţinutul Conştiinţei tale, care include gândurile, emoţiile, amintirile, imaginaţiile şi manifestările corpului. Dacă vrei să-ţi afli credinţele ascunse, uită-te cum arată realitatea ta, visul tău – pentru că acesta este un vis, ceea ce înseamnă că se poate schimba într-o clipită.
Trupul nu face decât să ia exemplu de la Tine. Şi asta fac toate, pentru că tot ce există este trupul Tău. Există o singură realitate, care este Conştiinţa sau Energia, iar Tu eşti Aceea.
Dar se pune întrebarea dacă eşti lucid. Oare eşti conştient de Tine însuţi ca fiind Conştiinţa? Şi dacă ţi-e clar că nu ai nevoie să te trezeşti, pentru că aşteptarea presupune că timpul ar fi real. Dar timpul este doar un gând. Doar atât.
Aşa că nu vorbesc cu mintea ta acum. Noi îndrăgim mintea, din nou, nu zic să o evităm, dar vorbesc cu inima ta, cu sufletul, Sursa de lumină permanentă, care este prezentă aici şi acum. Întoarce-te aici, readu totul înapoi aici [arătând spre ochi]. Iar când mintea vrea să reînceapă să danseze şi să defileze, o cobori înapoi. Pentru că ceea ce numim minte este doar o dependenţă, este un obicei care îţi repetă credinţa ta: „Nu sunt încă cine sau ce vreau să fiu. Nu sunt asta.” Dar adevărata Ta natură este Eu Sunt.
Prezenţa Eu Sunt. Anterioară tuturor gândurilor, emoţiilor şi imaginaţiei. Sentimentul existenţei, senzaţia de a fi viu şi a fiinţa. O poţi simţi adânc în corp. Este o energie subtilă.
Iar când ne întoarcem în corp – în loc să încercăm să ne îndepărtăm de templu, de Rai, de Dumnezeu – îţi poţi simţi forţa vitală, care este pulsul lui Dumnezeu, pulsul Universului, pulsul Vieţii, de care nu eşti separat.
Dar nu poţi vedea, experimenta sau „manifesta” – care este, de fapt, doar o receptivitate – nimic din ceea ce nu revendici. Nu ne dăm seama că, în mod inconştient, revendicăm depresia. Nu înţelegem că, în mod inconştient, revendicăm mereu ceva. Şi sugerez aici, de ce să nu revendici ceva la modul conştient!? Fii conştient de ceea ce consimţi, fii conştient de ceea ce revendici, pentru că cuvântul Tău este Dumnezeu. Ăsta eşti, fie că eşti conştient sau nu.
Dar singurul mod în care poţi pricepe asta instinctiv şi să elimini îndoiala, este să te ridici şi să fii aşa. Nu mai căutăm Prezenţa, nu-L mai căutăm pe Dumnezeu, nu mai căutăm iluminarea, ci ne ridicăm şi suntem deja. Fiinţare pură înseamnă credinţă, este un sentiment, este o convingere, este o certitudine. Dar trebuie să ţi-o oferi singur. Cine altcineva poate s-o facă?
S-au dus zilele în care îl aşteptam pe Isus, s-au dus zilele în care aşteptam următoarea lună plină sau eclipsă, s-au dus zilele în care doar aşteptam. Aşteptarea este un obicei, oameni buni. Totul începe acum, ca pură Fiinţare. O deţineţi, o revendicaţi, vă ridicaţi şi sunteţi Asta. Şi atunci veţi avea dovezi directe şi confirmări. Este singura cale de a şti fără dubiu. Altfel, nu vom face decât să stăm şi să filozofăm, să dezbatem, să ne strângem în grupuri de studiu, să citim tone de cărţi, să mergem la retrageri până când ne albeşte părul.
Dar voi sunteţi satsang-ul cel viu. Voi sunteţi rugăciunea cea vie. Doar din greşeală aţi căzut şi aţi îngenuncheat în faţa unei forme-gând sau a unei credinţe care spune: „Nu, nu sunt asta. Nu, nu sunt asta. Trebuie să mă duc acolo, mai întâi trebuie să fac chestia aia.” Bine, în regulă, va fi cum doriţi, cum porunciţi. Căci orice credeţi că trebuie să mai faceţi, chiar voi vă veţi oferi ocazia să faceţi.
În adâncul inimii, ştiţi ce trebuie să faceţi, ştiţi ce sunteţi. Dar vehiculul corporal a fost antrenat întru anxietate, dependenţă emoţională şi comportament de turmă. Aşa că nu avem încredere în noi înşine. Dar trebuie să ignoraţi aparenţele trupeşti suficient de mult timp pentru a putea căpăta încredere în forţa invizibilă din corpul vostru, Spiritul, Întregul, oricum vreţi să-i spuneţi. Staţi departe de ceea ce numiţi „lumea” voastră. De fapt, nu există nicio lume, ci este o proiecţie a Conştiinţei voastre. Trebuie să vă îndepărtaţi de ea suficient de mult timp pentru a putea ajunge la fântâna Sinelui. Este singura voastră mângâiere, este soarele-suflet. Singura voastră siguranţă este în inima voastră. Singura clarificare vine din Conştiinţă, fiind-O. Şi asta nu ia timp, căci chiar acum apare ca corpul şi respiraţia voastră. Dar oare sunteţi pierduţi în gânduri?
Nu eşti doar un simplu muritor, dacă nu spui că eşti. Nu eşti adormit, dacă nu spui că eşti.
Observă-ţi dialogul interior. E conţinut în Conştiinţa ta. Observă. Şi vei începe să-ţi dai seama de ce lucrurile se desfăşoară aşa cum se desfăşoară. În clipa în care observi că apare o poveste din inconştient care zice: „Eu nu sunt Asta, sunt deprimat, viaţa e de rahat, sunt o victimă, ea e de vină, el e de vină”, imediat taie-o în două cu lumina Conştiinţei. Este sabia ta, este katana ta, este nunceagul tău. Va reteza toate distorsiunile. Va doborî orice nu slujeşte inimii tale împărăteşti.
Dar, zic din nou, la început va fi cam dificil, pentru că avem obiceiul să ne identificăm cu trupul. De aceea multe fiinţe nu simt nicio distanţă faţă gânduri, faţă de emoţii. Şi sunt atât de intense şi rapide, la foc automat. Aşa este la început, din cauza imboldului de a căuta, a obiceiului de a ne simţi neputincioşi şi nedemni. Dar dacă perseveraţi şi rămâneţi cu voi înşivă, îndrăgostindu-vă de ce sunteţi, fenomenul începe să încetinească. Îşi pierde elanul, pentru că acum stai pe tronul ce ţi se cuvine. Stăpânul este acasă.
Există un singur Stăpân în toate corpurile, nu uitaţi. Pentru că există o singură Sursă, o singură Fiinţă care apare ca fiind totul. Dar când te întorci acasă la Tine şi stai pe tronul Tău, eşti din nou în Rai. Şi atunci acei mici pitici obraznici care apar – fie că sunt înăuntru sau aparent în afară, de fapt, e acelaşi lucru – sunt şterşi cu raza laser a Conştiinţei tale.
Pentru că ai autoritate, iubiţii mei, când eşti conştient. Dar când suntem inconştienţi, unde mai e autoritatea? „O, e acolo, e dincolo... tu eşti autoritatea, aşa e, spune-mi ce să fac, spune-mi cine să fiu, spune-mi cum să respir, spune-mi cum să sângerez.” Aia e lumea veche. E moartea. E moartea, moartea.
Aici vorbim despre ceva viu. Eu Sunt este viu, este treaz, este proaspăt şi este acum.
Trebuie doar să rezişti, să rămâi cu tine însuţi suficient de mult timp şi să rezişti la turbulenţele atmosferei personale când se orientează către spaţiul Văzătorului etern.
< Sus >
[Anna citeşte mesaje pe chat]
Când spun suflet şi spirit, vorbesc despre acelaşi lucru, doar că cuvântul suflet (soul) vine din dogmă: s-o-u-l. Dacă elimini U, rămânem cu Sol, care în spaniolă înseamnă „soare”. Tu eşti acel Soare.
Cu toţii suntem Buddha, toţi suntem Cristos, dar trebuie s-o revendicăm pentru a realiza lucrarea lui Cristos sau lucrarea lui Buddha. Dar n-o putem revendica decât fiind conştienţi că puterea ce operează este Conştiinţa noastră, este Dumnezeu, este Absolutul. Doar că această Sursă, care suntem, pare să se împartă în două: un aspect finit şi unul infinit, un conştient şi un subconştient. Ele sunt una, doar că par două, de dragul formei, pentru Lila, pentru vis.
De aceea, când revii Acasă la Tine, recunoşti că aceste cuvinte, ego şi minte şi suflet şi spirit îşi pierd într-un fel orice semnificaţie. Pentru că totul este Asta, toate sunt Asta. Şi nu există un mod corect sau greşit de a fi, nu se prescrie un mod anume de a fi, asta-i libertatea Fiinţei.
Dar, din nou zic, este important să ai încredere în Tine, ceea ce înseamnă mai degrabă ca trupul să se deschidă şi să se dilate către Asta. Şi aici intervine iubirea de sine şi respectul de sine, încurajarea, celebrarea, lauda, adoraţia. Corpul adoră asta. Când eşti pe deplin conştient şi vorbeşti cu corpul, ce-i mai place! I se face pielea de găină, pentru că aude vocea Domnului vorbind cu El însuşi, cu creaţiile Sale. Adoră asta. E la fel ca atunci când vorbeşti cu plantele, ele cresc repede, sunt sănătoase.
Dar trebuie să-ţi fie clar cine sau ce te crezi. Corpul tău va manifesta ceea ce crezi că eşti sau cât de profund te-ai întâlnit cu Tine însuţi.
[Anna citeşte mesaje pe chat]
„O parte din mine ar dori să înţeleagă de ce să am încredere în sentimentul de fericire şi entuziasm, dacă totul este neutru”.
Deci, dincolo de forme totul este neutru. Este ca o lumină albă. Şi toate ce le vedem sunt ca atunci când lumină albă întră într-o prismă (corpul), sau ca efectul de curcubeu ce apare într-o picătură de ploaie. Toate acestea sunt nuanţele curcubeului. Dar substratul tuturor acestor lucruri este Eu Sunt, care este lumina albă. Este neutră, pentru că permite să existe orice. Hai să folosim cuvântul „necondiţionat”, căci mintea poate considera „neutru” ca ceva cam plictisitor. Deci Eu Sunt este ca o bucată de hârtie albă pe care să creezi, să te joci, să te exprimi. Şi, în mod paradoxal, tu eşti şi artistul. Ce tare!
Deci, în acelaşi timp, eşti nimic, Vidul, eşti gol, minunat de gol, zero zero zero, gol gol gol. Bucata albă de hârtie. Dar tu eşti şi cariocile, ornamentele, paietele, bijuteriile, orice, tu eşti şi toate astea, pentru a crea acea frumoasă pictură efemeră; căci organismul, „lumea ta”, toate acestea sunt trecătoare. E ca atunci când pictăm un tablou şi, după ce terminăm, trecem la următorul. Acesta nu va dura. Deci este ca un mare foc de artificii al creaţiei şi apoi se retrage în negura nopţii. Orice personaj este aşa, orice pe lume este aşa.
Şi se simte acest foc mai mult când este antrenat şi corpul. Atunci când evităm corpul şi îi spunem „tu nu eşti Dumnezeu, nu eşti raiul”, îi închidem uşa în nas. Închidem uşa posibilităţilor infinite, din cauză că suntem în negare. Non-dualitatea nu este o negare. Este inclusivă. Includem totul, nu spunem „Nu, este doar partea asta”. Nu. Un minunat nimic, dar absolut totul, dragilor.
Fie totul e sacru, fie nimic nu-i sacru; fie totul e Dumnezeu, fie nimic nu-i Dumnezeu.
Numai că, în acest punct, cei mai mulţi vor să te întrerupă – că de ce am crea noi asta sau de ce am face noi aia sau de ce să se întâmple boli, război, foamete! Contrastul. La fel cum există vopsele negre, roşii, albe, maro, totul urmăreşte contrastul. Dar putem avea această Claritate doar atunci când suntem în spaţiul Prezenţei sau când suntem conştienţi în inimă, pentru că inima este intuitivă, este literalmente lăcaşul Sufletului. Este Totalitatea.
Aşa că, atunci când trecem de la minte la inimă, efectiv, devenim întregi şi acele întrebări de genul „Păi, de ce mi-aş provoca singur o tulburare de alimentaţie sau de ce mi-aş provoca singur o traumă sau de ce m-aş face singur o victimă” sau ceva de genul ăsta, ei bine, toate acestea sunt reduse la tăcere în inima intuiţiei. Pentru că nu suntem în minte, nu suntem în mintea fragmentată sau în nevroza condiţionării. Suntem întregi. Iar în acel spaţiu al Întregimii, astfel de întrebări în legătură cu o presupusă lipsă nu pot supravieţui în acea atmosferă.
Nu că le-am nega, ci pur şi simplu, nu pot apărea în acea atmosferă sau frecvenţă a Prezenţei. Şi dacă apar, nu durează prea mult, se diminuează şi sunt resorbite înapoi în lumina Conştiinţei.
Şi asta facem noi aici şi acum.
[Anna citeşte mesaje din chat]
„Anna, de ce este necesară contracţia pentru a avea experienţa expansiunii?”
N-ai văzut niciodată o mamă născând un copil? Sunt o mulţime de contracţii, expansiuni, contracţiile uterului. Sunt o mulţime de urlete, dilatări, dar are loc o naştere, se naşte o nouă formă de viaţă. De ce s-ar întâmpla diferit aici?! Este tot o Conştiinţă. Totul este Conştiinţă, dar aici e conştiinţa sau mintea aparent personală. Este o creştere. Încă va exista aparenţa de creştere. Care pare a fi o naştere. Şi pare a fi o moarte.
Dar să spui că nu ar trebui să existe durere sau contrast... Acum, serios, cum ai şti ce este sănătatea fără boală?! Cum ai şti ce înseamnă să fii bogat dacă... adică, cum ai aprecia opusul fără sărăcie?! Nu ai putea. Sunt arome diferite. La fel cum e ciocolata albă şi ciocolata neagră - un contrast. Şi chiar dacă nu-ţi place ciocolata albă, tot îţi oferă contrastul „îmi place mai mult cealaltă, pe aia o preferă inima mea”.
Cineva cârcotea mai devreme împotriva preferinţelor.
Dar ce-i în neregulă cu preferinţa? Nu-i nimic în neregulă cu preferinţa, fiindcă preferinţa nu stă în calea Prezenţei. Şi dacă stă, aşa luăm aminte că avem o credinţă inconştientă acolo. „Interesant!” Dar ştim cum să o vindecăm. Prin conştientizare.
Nu-i nimic în neregulă nici cu dorinţele. Păi, uite d-aia ne ferim de corp. De la acele învăţături de şcoală veche care spun că nu ar trebui să ai dorinţe, nu ar trebui să ai o minte, nu ar trebui să ai un ego, ar trebui să te holbezi la un perete toată ziua ca să fii bine. Serios?! Ar trebui să stăm toţi cuminţei. Nu, nu, nu! Motivul pentru care suferim este din cauză că avem ideea că nu ar trebui să avem dorinţe. Avem ideea că nu ar trebui să avem preferinţe sau că nu ar trebui să fim vii. Ar trebui să ne mulţumim cu nimic...
Ba nu. Vei avea dorinţe naturale, dorinţe organice. Doar că nu sunt dorinţe nevrotice, nu sunt dorinţe generate de obsesia lipsei. Sunt profund inspirate, pasionale. „Ce grozav ar fi! Sunt infinit, de ce să nu-mi iau o nouă slujbă?! Sunt Conştienţă nelimitată, de ce să nu-mi vindec cancerul sau măcar să încerc?!" Înţelegi ce vreau să spun. Există o deschidere faţă de oportunităţi. Care nu-ţi tulbură Claritatea, nu-ţi tulbură Prezenţa. Iar dacă o face, atunci ştim că ne lovim de o credinţă inconştientă şi ştim cum să o vindecăm: cu lumina conştienţei noastre.
Priviţi din Ea, nu după Ea!
Trebuie să pornim din Prezenţă, nu să încercăm a o înşfăca.
< Sus >
[Anna citeşte un mesaj pe chat]
Cineva întreabă cum să vindeci o credinţă inconştientă.
Doar prin faptul că devii conştient de ea, asta-i tot; este un câştig uriaş. O depistezi după intensitatea emoţională sau după trăncăneala minţii. Conştientizând-o, creezi un spaţiu faţă de ea. Iar apoi trebuie să decizi a nu mai îngenunchea în faţa ei şi de a te concentra pe altceva. Dar poţi face această alegere numai dacă eşti conştient.
Aşa că, de îndată ce devine evidentă, ne putem întoarce, ne mutăm în inimă, ne mutăm în recunoştinţă. Pentru că, din nou spun, eşti deja vindecat. Doar că trupul se străduie să-ţi manifeste înţelepciunea. Iar fiindcă trupul a fost pregătit pentru depresie, acum îl pregăteşti pentru recunoştinţă cu lumina conştiinţei tale. De aceea, foarte multe fiinţe au o licărire „O, da, Prezenţa!”, dar corpul încă mai are ceva de rezolvat şi de procesat, mai ales dacă există traume adânci sau obiceiuri. Doar că acum totul se desfăşoară în mod conştient şi ştii ce ai de făcut [gest indicând către ochi].
Deci observă cum te simţi. Dacă te simţi tulburat, speriat, neliniştit şi nevrednic, aceea este credinţa de care devii conştient.
Şi acum te muţi în inimă.
Şi, din nou spun, va părea dificil la început. De ce? Pentru că pensula a fost în mâna Lipsei. O condiţionare inconştientă a ţinut pensula. Iar acum o iei înapoi, cum s-ar zice. Tu o iei înapoi de la tine, acesta este paradoxul tuturor acestor lucruri. Şi se întoarce către aspectul pe care te concentrezi: iubire, recunoştinţă, apreciere, frumuseţea care deja este. Şi astfel, avatarul tău începe să se antreneze în asta, în loc de, ştii...
Dacă am fost crescuţi de părinţi care criticau mereu, care se lamentau mereu, am preluat tendinţa asta. Nu e vina noastră. Noi o absorbeam pentru a avea o experienţă. Dar acum, că suntem conştienţi, este responsabilitatea noastră. Cine altcineva o s-o facă?! Dar o facem prin iubire, o facem prin Prezenţă, o facem prin conştientizare.
Acesta este primul pas, pentru că fără conştientizare nu poţi schimba nici măcar o formă-gând, nici măcar un tipar emoţional. Deci avem nevoie de claritatea vidului şi a spaţialităţii. Iar de acolo, poţi intra în contact cu inima, înţelegând care este adevărata ta dorinţă, ce te inspiră, ce este în mod autentic potrivit pentru tine. Pentru că ceea ce este cu adevărat potrivit pentru tine poate să nu fie potrivit pentru mine sau pentru un alt personaj. Şi în asta constă bucuria fiinţării. Suntem fiecare o nuanţă a curcubeului. Şi de aceea ai o încredere naturală în tine însuţi, o încredere naturală în inspiraţia inimii, care, din nou zic, la început, se va simţi un pic ca o destrămare dureroasă, pentru ca să poţi simţi acea vibraţie clară şi autentică a Sinelui tău adevărat.
E la fel ca în cazul oricărei alte dependenţe, prieteni. Dintr-un motiv sau altul, am devenit dependenţi de adrenalină, corpul a devenit dependent de cortizol şi de hormoni de stres. De aceea, vom antrena corpul să fie mai euforic, mai plin de iubire, de recunoştinţă, de apreciere, de laudă, de sărbătoare, de toate aceste lucruri. Şi doar Tu – Prezenţa Eu Sunt, Cel care este treaz, Văzătorul – eşti cel care va ghida şi va transforma avatarul, personajul. Iar pe măsură ce schimbi avatarul, care este o manifestare a Conştiinţei, toate celelalte se schimbă, pentru că el este prisma care proiectează întreaga ta lume, ca să zicem aşa.
Începe cu auto-observarea.
[Anna citeşte mesaje pe chat]
„Bună, Anna! Să te deschizi este o decizie conştientă?”
Nu, până când nu devii conştient. Acesta este paradoxul. Dar odată ce recunoşti că Conştiinţa ta este Dumnezeu, că Conştiinţa este principiul activ al lui Dumnezeu, atunci lucrurile încep să se schimbe! Atunci devine o alegere, o alegere de a-ţi schimba reacţiile, de a schimba presupunerile pe care le ai despre tine însuţi. Asta-i alegerea.
Dar nu poate apărea decât în Prezenţă, nu poate apărea decât în Luciditate. În caz contrar, urmăm formele-gând şi corpul preia controlul. Iar corpul a fost antrenat în ideea de lipsuri, aşa că va fi atras de tot ceea ce are legătură cu lipsurile. Va gravita spre lucrurile care îi vor hrăni credinţele inconştiente. De aceea, întrebarea fundamentală este: Eşti conştient de tiparele trupului tău? Eşti conştient de Conştiinţa ta, de dialogul mental care are loc sau nu mai are loc? Pentru că dialogul se potoleşte atunci când te întorci Acasă, pe tronul tău.
Trebuie să revendici Asta.
Şi nu vă pot împărtăşi decât ceea ce a făcut acest personaj, din propria experienţă. Nu pot spune decât că îndoiala va dispărea prin experienţa voastră directă. De aceea trebuie să ne ridicăm şi să fim Asta, nu doar să filozofăm. Putem petrece ani de zile filozofând despre Asta. Dar haideţi să O manifestăm!
Acesta-i modul în care se pare că vă creaţi raiul pe Pământ, care nu-i chiar o creaţie, ci o receptivitate. Totul este deja încheiat. Primiţi în funcţie de ceea ce conştientizaţi că sunteţi. Deci, dacă te crezi neiluminat, vei primi o realitate holografică în care nu eşti iluminat. La fel e cu sărăcia, cu depresia, cu sentimentul de inadecvare sau de nevrednicie, adică, ce confirmă Eu Sunt despre sine, ce confirmi Tu despre tine însuţi. Pentru că Tu eşti Eu Sunt, Tu eşti Dumnezeu. Şi nu se pun condiţii, nu există reguli.
De aceea trebuie să ne fie limpede.
Şi apropo de chestiunea moralităţii. Nu există o carte cu reguli, asta vreau să spun. Dar trebuie să spun că, în mod natural, există o compasiune şi un respect profund atunci când îţi dai seama ce este Asta, iubiţii mei.
În schimb, când ne pierdem în conştiinţa umană, crezând că suntem doar oameni şi că Pământul este chiar real şi că toate acestea se întâmplă cu adevărat, atunci încercăm să le dăm tuturor indicaţii: „Aceasta este moralitatea corectă! Nu, nu, urmaţi această carte de reguli! Nu, nu, aceasta este calea către Isus, aceasta este calea către rai! O, nu ar trebui să mănânci asta! O, nu ar trebui să bei aia! Ar trebui să te îmbraci cam aşa!” Atunci compartimentăm totul, şi disecăm, şi punem în cutiuţe, şi încercăm să ne băgăm singuri într-o cutie. Asta-i tot ce poate face mintea umană. „Hai să mă înghesui pe mine şi pe alţii într-o nenorocită de cutie de pantofi!” Asta-i tot ce face. Şi vom înţelege că asta nu-i o moralitate reală, ca să zic aşa, ci doar încercăm să-i constrângem pe toţi.
Pe când, trăind prin inimă şi fiind pe deplin conştienţi, atunci ceea ce se numeşte moralitate apare în mod natural, respecţi în mod natural, există compasiune naturală. Dar fără a exista codependenţă. Să nu confundăm compasiunea cu dependenţa emoţională. Adică, poţi să spui cuiva să se ducă dracului, dacă este cazul, poţi stabili o limită, care provine totuşi dintr-un loc profund.
Însă dacă avem nişte idei despre ce este Dumnezeu sau Absolutul, că arată numai aşa şi nu altfel, atunci ne vom autolimita şi nu ne vom permite niciodată să exprimăm pe deplin ceea ce suntem în mod autentic, din cauză că avem în cap o imagine despre cum ar trebui să fim. Iar asta-i o amăgire.
Şi întotdeauna o să ţi-o tragi singur şi nu într-un mod plăcut. Nu vei deveni niciodată precum imaginea din mintea ta. Nu este adevăratul Tu.
Ceea ce suntem cu adevărat nu poate fi fotografiat, nu poate fi filmat. Nimic din domeniul manifestării nu poate reprezenta Nemanifestarea. Manifestarea este doar un dans de umbre şi lumini. Pe când acel sentiment de Eu Sunt este un sentiment invizibil, un puls intuitiv, sentimentul de Dumnezeu, sentimentul Cerului în interiorul propriei tale fiinţe. Nu căuta în afară.
Toate acestea sunt un ecou a ceea ce obişnuiai să crezi. Un ecou al atitudinii şi conştiinţei tale din trecut. Hai să închidem obloanele ochilor şi să intrăm înăuntru. «Stai liniştit şi cunoaşte că Eu Sunt.»
[Anna citeşte mesaje pe chat]
Olivia: „Acum, că am un copil, simt că m-am pierdut atât de mult pe mine însămi şi, de asemenea, legătura mea cu spiritualitatea”.
Da. Înţeleg. Şi eu sunt mamă, şi de oameni, şi de găini, şi de câini, şi de pisici, aşa că înţeleg. Trebuie să-ţi creezi timp şi spaţiu pentru tine, adorare de sine, respect de sine, chiar mai mult acum, fiindcă ai pe alţii în grijă. Iar astfel de roluri vor apărea în continuare. De aceea trebuie să ne mămoşim pe noi înşine, la fel cum ne mămoşim copiii. Şi pe măsură ce îţi vei mămoşi avatarul, corpul tău, vei deveni o mamă chiar şi mai bună pentru copii, care de fapt sunt tu însuţi. Cum ne tratăm pe noi înşine este modul în care îi tratăm pe ceilalţi, cum vorbim cu noi înşine este modul în care vom vorbi cu ceilalţi. Înţelegi?! Deci chiar şi numai cinci minute...
Ştiu că în unele zile nu vei avea timp pentru tine, în unele zile e bum-bum-bum în rolul de mamă, înţeleg. Dar dacă poţi să te strecori cinci minute în natură, timp doar pentru tine, se schimbă totul. Conectează-te cu inima, asta schimbă totul. Chiar şi trei minute. Chiar şi un minut în care închizi ochii, pui mâna pe inimă şi doar exişti, observând, privind, nelăsându-te trasă în cursa agitată a minţii. Lasă-te activată şi purtată de asta. Se schimbă totul.
Căci, ştiu, va tot apărea stres. Şi corpul va deveni dependent de acest stres. Aşa că, mămoşeşte-ţi corpul. Fă-l să ştie că este în regulă şi că este în siguranţă, pentru că eşti pe deplin trează ca şi Conştiinţă, ca şi Conştiinţa lui Dumnezeu. Corpul este cel care se dilată, astfel încât să te poţi mişca prin el. Ca aerul ce suflă printr-un flaut sau clarinet sau fluier. Deschide, expansionează corpul, astfel încât suflul Conştiinţei, Conştiinţa să se poată mişca prin el şi să pătrundă în acest tărâm fizic, să-l transforme şi să-l transfigureze, nu doar pentru binele tău, ci pentru al tuturor. Pentru că tu eşti Întregul.
< Sus >
[Anna citeşte un mesaj pe chat]
Nu am citit „Un curs în miracole”, aşa că nu pot să comentez. Dar da, putem proiecta inconştient, întotdeauna există o proiecţie sau un spectacol în desfăşurare, dar oare este lucid?
Visul continuă, oameni buni, ştiţi asta. Visul continuă, spectacolul continuă, doar că eşti conştient de ceea ce este el. Eşti conştient că este jocul lui Dumnezeu, jocul Tău. Şi bineînţeles că jocul se poate modifica, în funcţie de concepţia pe care o ai despre tine însuţi. Căci totul este o sugestie. De aceea trebuie să fim atenţi la inimile noastre, trebuie să fim observatori atenţi ai inimii, care este templul. Pentru ca sugestiile deplorabile să nu intre.
Şi iarăşi zic, totul se bazează pe încrederea în tine însuţi, pentru că tu eşti gurul, ajungi să fii guru pentru tine însuţi. El sălăşluieşte în interior, dar, desigur, îl proiectăm în exterior, până când putem avea încredere în acel guru din interior. Dar gurul exterior te ghidează înapoi la gurul interior. E un paradox atât de ciudat. Ştiu.
[Anna citeşte un mesaj pe chat]
„Conştiinţa care se gândeşte „Eu Sunt” e percepută ca şi cum aş gândi din afara corpului meu, aş simţi din înaltul cerului şi, în acelaşi timp, din acest corp.”
Da, şi Eu Sunt te conduce cu o vigilenţă liniştită şi tăcută. Deci nu este ca o vorbărie permanentă de genul „eu sunt, eu sunt, eu sunt”. Ci este doar Eu Sunt.
Dar Eu Sunt, evident, în cadrul formei gălăgioase va părea că devine şi creează şi evolueză şi încearcă diverse lucruri şi manifestă. Acesta este Eu Sunt care afirmă cum Este. Deci eu sunt iubire, Sunt, confirm asta. Dar ceea ce afirmă foarte mulţi – ceea ce nu-i vina nimănui, ci este Unimea care se joacă cu ea însăşi – este că: eu sunt neiluminat, Sunt; eu sunt deprimat, Sunt. Eu nu sunt... (completează spaţiul gol), şi astfel îl aduci în existenţă.
Totuşi, toate acestea se pot sfârşi într-o clipă, coşmarul se poate termina într-o secundă, când te întorci Acasă la Tine. Observă observatorul. Priveşte din poziţia Lui.
[Anna citeşte mesaje pe chat]
Da, oamenii spun că încă se simt blocaţi în corpul lor atunci când se odihnesc ca Prezenţă sau ca Eu Sunt. De aceea am spus că da, desigur, poţi să te odihneşti ca Văzătorul, ca şi Conştiinţă şi să-ţi fie totul clar, însă corpul te bate la cap „Nu, vino aici, du-te şi ia-ţi telefonul, du-te şi fă una sau alta”, vei începe să observi obiceiurile. Acum este momentul în care ne manifestăm înţelepciunea.
Pentru că unii s-ar putea gândi: „Trebuie doar să stau aşezat şi să mă holbez la depresia mea, îi voi da atenţie, mă voi concentra insistent asupra ei”. Dar pe ceea ce te concentrezi va creşte şi mai mult. Conştientizarea este o lupă. Ca s-o putem vedea, să avem claritatea înţelegerii: „Nu voi mai servi din asta, a fost o experienţă, dar nu voi mai servi din asta, pentru că eu merit mai mult”. Iar apoi îţi menţii în mod natural atenţia pe ceea ce vrei să amplifici. Şi pentru fiecare personaj, evident, va fi ceva diferit.
O, scuzaţi-mă, Siri crede că vorbesc cu ea, o secundă.
[Anna citeşte mesaje pe chat]
Da, da, la fel ca fumatul sau orice altă dependenţă: de cumpărături, de televizor, de sex, de rock and roll, orice. Când încerci să te dezbari de ceva, vei simţi un mic ghiont în corp, ca şi cum ţi-ar da un semn lumea veche, atracţia vechii conştiinţe. Dar nu mai cedez în faţa ei. O pot simţi, sunt conştient de ea, dar sunt prezent şi nu voi mai reacţiona ca înainte, nu voi mai fi un nesimţit, nu voi mai fi un nemernic, nu voi mai fi vechiul eu, pentru că nu mă face să mă simt bine. Deci începe să ne fie clară chestiunea şi o depăşim. Dar o poţi depăşi doar dacă eşti conştient.
Oare suntem conştienţi de Conştiinţa noastră?
Şi poate că va trebui să te întorci de 100 de ori înapoi la tine însuţi... pentru a elimina condiţionările, pentru a îndepărta dependenţele. Dar în cele din urmă, vei rămâne Aici, în Prezenţă. Fiindcă eşti deja Aici. Din nou zic, corpul este cel care lucrează la aceste imperfecţiuni.
Şi vă rog să renunţaţi la ideea că veţi fi ca o statuie. Personajul vostru va avea diferite niveluri de energie, pasiuni, inspiraţii, interese, toate aceste lucruri. De exemplu, eu sunt cam hiperactivă, sunt o fată foarte energică. Dar un alt personaj ar putea fi foarte relaxat şi calm şi să aibă un ritm lent. Amândouă sunt, în egală măsură, expresii ale lui Dumnezeu, ale Divinităţii. Dar dacă ne gândim să fim ca nişte statui şi fără emoţii, atunci ne îngrădim pe noi înşine. Viaţa vrea doar să fii tu însuţi, vrea să se manifeste pe deplin prin trup. Cu toţii avem un potenţial, unii au multe potenţiale, dar cum ni-l vom cunoaşte dacă nu putem nici măcar să ne dăm atenţie şi să obţinem claritatea?!
Şi trebuie să fiu foarte clară. Claritatea sau următorii paşi nu vin de la asta... [gest cu degetele, sugerând mişcarea minţii]
Claritatea şi paşii următori sunt daţi de un impuls corporal intuitiv. Care, desigur, poate fi însoţit de o străfulgerare a imaginaţiei sau de o formă-gând, doar că nu e... [acelaşi gest sugerând agitaţia minţii]. Ci este foarte blând, subtil, la obiect. Şi nu se tot repetă ca acele obsesii-compulsii. Există, pur şi simplu, acolo şi ştii ce ai de făcut.
Pentru că realitatea organică, realitatea autentică – hai să scăpăm de cuvântul Iluminare, e vorba doar de a fi organic şi autentic – este un spaţiu de simţire. Este vorba despre simţire, de aceea corpul este atât de important. Şi este ultimul ce trebuie cucerit în povestea Pământului, pentru că multă vreme am încercat să-l evităm. „Nu contează, este ireal, cui îi pasă de corp?”. Ei bine, nu aşa merge treaba.
Corpul este un dar, forma este un dar. Însă putem vedea asta doar din perspectiva lipsită de forme a Prezenţei sau a Conştiinţei. Care trebuie să observaţi că este aici, acum, în corpul vostru, este corpul vostru.
[Anna citeşte mesaje pe chat]
Nu aş spune că ar avea ceva de profitat. Nemanifestatul nu are ce beneficia, este complet. Conştiinţa este completă. Doar că-i mişto şi interesant să avem o experienţă limitată şi finită, în care manifestăm Înţelepciunea nemărginită printr-un corp, un trup limitat ca durată. Pentru că modul în care acea Înţelepciune infinită va străluci prin intermediul instrumentului sau al avatarului este atât de unic, atât de unic.
De aceea, dacă ascultaţi doi vorbitori [nondualişti] diferiţi, în esenţă, spunem cam aceleaşi lucruri, dar ne exprimăm diferit. Stiluri diferite, energii diferite, personaje diferite, dar toţi sunt aceeaşi Sursă Unică ce apare sub aceste forme.
Dar întotdeauna totul se rezumă la simplitatea care eşti Tu. Tu eşti Puterea, Tu eşti Sursa. Ori doar îngenunchezi în faţa unor credinţe inconştiente, îngenunchezi în faţa unor idei care nu-ţi slujesc la nimic?! Şi cum afli că nu-ţi slujesc? Îţi dai seama după cum te simţi. Îţi poţi da seama după manifestări. „Mă urăsc pe mine şi pe aproapele meu mai mult? Deviez de la subiect? Mă simt mai nevrednic, mai nesigur şi mai temător?” Astea sunt nişte indicii destul de clare.
Inima ştie calea, de aceea trebuie să avem încredere în noi înşine.
De fapt, inima este singura cale.
< Sus >
[Anna citeşte mesaje pe chat]
Hei, Claudia. Ce mai faci, prietena mea? „În trecut, am atins o conştientizare deplină a Iluminării, când manifestam Regina. Dar acum conexiunea mea cu lumea este plată. Nu înţeleg ce s-a întâmplat.”
Ei bine, nu poate fi vorba decât de faptul că legătura cu Sinele tău interior s-a diminuat cumva. Sau ai devenit prea lumească. Viaţa poate să meargă aiurea ca să te aducă înapoi pe adevăratul Tău tron. Oare am devenit prea materialistă? Oare am ajuns să fiu prea atrasă de lume? Sau sunt îndrăgostită de A FI, pur şi simplu?
Pentru că, din nou zic, totul începe cu ce conţine Conştiinţa noastră. Oare putem să stăm liniştiţi şi să ne observăm? Să observăm cum ne tratăm, cum vorbim cu noi înşine. Dialogul interior este o rugăciune. De fapt, totul este. Dar începe ca acest dialog interior.
Deci începe cu tine, scumpa mea. Oare te respecţi şi te onorezi pe tine însăţi? Şi oare ne este limpede ce conţine Conştiinţa noastră? La ce lucruri consimţim?
Dar, din nou zic, uneori, lucrurile o iau razna, se zgâlţâie, pentru că trebuie să te întorci aici [gest spre piept]. Păstrează mereu recunoştinţa, păstrează mereu aprecierea!
Ne putem da seama întotdeauna dacă ne-am pierdut echilibrul şi am intrat prea mult în lumesc. Ne simţim stresaţi, puţin neliniştiţi, deconectaţi. Când ne odihnim ca Suflet, există o stare naturală – care poate fi foarte subtilă sau foarte largă – doar de apreciere, de „e-n regulă unde mă aflu”. Sunt nerăbdător să văd ce va apărea sau ce s-ar putea întâmpla, dar sunt deja mulţumit. Deci Conştiinţa este singura realitate. Cercetează în interior.
Mă bucur că am stat de vorbă.
[Citeşte mesaje pe chat]
Binecuvântări şi ţie şi copiilor tăi. Sper că sunt bine.
[Citeşte mesaje pe chat]
Să începem cu prima. „Dar dacă personalitatea minte-ego se crede a fi iluminată?”.
Bine. Cine crezi că este ego-ul? Ştii că este Dumnezeu, nu-i aşa? Dacă vei tot respinge ego-ul în mintea ta ca fiind altceva decât Totalitatea, se va comporta foarte prost.
Dar când îl venerezi, îl sărbătoreşti şi te întorci acasă ca Stăpânul, Conştiinţa, atunci îşi ia locul lângă tine ca un prieten, un amic. Nu putem răspunde fără să ne gândim la mecanica ego-ului, dar sper din tot sufletul ca acest cuvânt să moară în timpul vieţii mele, pentru că a căpătat o reputaţie foarte proastă. El provine din domeniul psihologiei.
Dar hai să nu ne disecăm, să nu ne fragmentăm. Asta îi place minţii să facă. Există doar Dumnezeu. Şi Tu eşti Acela. Iar conştiinţa Ta este puterea în acţiune. Deci, de fapt, la ce ne referim este că „nu-mi plac gândurile mele inconştiente”. Bine. Vom fi conştienţi de sine ca şi Conştiinţă. Stai liniştit. Observă.
Şi ce dacă vine un gând care zice că „sunt iluminat”, ce-i rău în asta? Există doar Iluminarea, deci e chiar adevărat. Există doar lumină.
Dar trebuie să spun că, atunci când te odihneşti ca Prezenţă, ca Văzător conştient, aceste gânduri nici măcar nu apar. Pentru că cel care vrea să fie iluminat este doar un gând. Cel care vrea să fie iluminat este doar un sistem de credinţe. Vedeţi capcana, o vedeţi?
Tu eşti cel care vede. Acela este întreg, acela este conştient şi treaz, complet, iluminat.
Eu Sunt nu-i o poveste. Este ceea ce veghează şi permite şi generează poveştile. Există înainte de gând, înainte de emoţie, înainte de imaginaţie. Este scena care permite toate. Spre asta arăt. Pentru că, fără acel vid, ne vom încurca. Avem nevoie de acel spaţiu. Care ne este întotdeauna disponibil.
Nu mai fugi de tine însuţi!
[Citeşte mesaje pe chat]
Îmi pare rău că te simţi aşa, iubirea mea! Cineva spune „suntem sclavi”.
Ei bine, acesta este gândul tău, aceasta este credinţa ta, şi vei intra într-o realitate în care chiar aşa este.
Eşti foarte puternic. Destul de puternic pentru a spune că eşti sclav, destul de puternic pentru a spune că eşti stăpân. Pe care dintre ele o vei crede? Alegerea îţi aparţine, dacă eşti conştient.
Dar, hei, nu sunt aici să ţi-o schimb. Sunt aici doar pentru a-ţi arăta că ai şanse şi potenţial. Atât.
[Citeşte mesaje pe chat]
Bună întrebarea, Julie: „Anna, energia fuziunii dintre nimic şi totul se simte ca energie sexuală?” Shakti!!! „Am simţit acea energie ridicându-se în corpul meu. Sau este doar un produs secundar?”.
O, nu, dragă, poate fi foarte sexuală. Pentru că este o energie vie sălbatică. Este Shakti, este forţa vitală, ştii. Dar uite care-i chestia, dacă se blochează, ştii, dacă ne blocăm şi nu o exprimăm, atunci ne vom gândi că trebuie să ne-o tragem cu cineva, înţelegi ce vreau să spun. Dar, de fapt, ea este energie, este creativitate. Hai să o canalizăm în ceva, înţelegi. Dar, bineînţeles, înţeleg perfect despre ce vorbeşti, şi da, se poate manifesta în acest fel în corp.
Dar nu-i nimic în neregulă nici cu sexul. Deci...
[Citeşte mesaje pe chat]
Hei, Fight Club! „Când sunt atent la corp, observ multă încordare în zona stomacului şi a pieptului. Nu pot să stau cu atenţia prea mult timp acolo, din cauză că e foarte neplăcut. Ai vreo sugestie?”
Ei bine... Trebuie să îi oferi atenţia ta, să te îmbibi de acea atmosferă personală... Dar dacă tot corpul se simte neplăcut, concentrează-te aici [arată spre piept]. Ia liftul în jos. S-ar putea să vrea să urce înapoi [arată spre cap]. Şi vei simţi o strângere la început. De ce? Pentru că pui iubire şi energie în ceva care a fost ignorat.
Deci devii conştient de cât de mult simte nevoia să se dilate şi să se relaxeze pentru ca să ieşi la lumină, ca să zic aşa. Şi cum facem asta? Aşa cum ţi-am arătat. Iubeşte-te. Iubeşte-ţi corpul. Oferă-ţi tot ce ai nevoie, susţine-l. Fă-ţi timp pentru tine. Nu grăbi nimic. Din fericire, nu suntem presaţi de timp. Suntem veşnici şi nu vom termina niciodată. Aşa că fii foarte răbdător şi amabil cu corpul tău, pentru că eşti pe deplin treaz. Este doar corpul cel care a fost educat cu o mulţime de credinţe bazate pe nesiguranţă şi lipsuri. De aceea se tot strânge în sine.
Cu timpul – şi acesta este darul timpului – se va deschide mai mult. Aşa va fi. Dar există o inerţie naturală. Pentru că vezi cât de frumos este să îţi manifeşti înţelepciunea, energia. Şi de aceea lucrăm cu corpul. Nu este o corvoadă, nu este un fel de sarcină. Este ceva venit din iubire şi inspiraţie şi veneraţie reală pentru ceea ce reprezintă acest corp de fapt.
Este un templu, este o biserică, este satsang, este Dumnezeu, vibrând şi agregându-se într-o geometrie numită tu, eu, noi şi tot ce mai există.
Deci, dacă corpul se strânge aşa din cauza unor ani de agitaţie interioară sau a unor fiinţe exterioare răutăcioase – ceea ce este de fapt acelaşi lucru – ce se va întâmpla atunci când suntem buni cu noi înşine? Ne oferim spaţiu, laude şi iubire. Sunt ceea ce face şi a făcut această [Anna]. Sunt fanul şi admiratorul numărul unu al meu.
Îţi sugerez să fii aşa şi tu, pentru că nimeni altcineva nu va deveni acel fan. Doar tu. Şi pe măsură ce îţi oferi această iubire şi apreciere şi energie entuziastă, vei vedea darul şi frumuseţea iubirii atemporale. Iubirea eternă care suntem cu toţii şi ne este întotdeauna disponibilă. Dar oare ne vom deschide către acest dar?! Darul care eşti chiar Tu.
< Sus >
[Citeşte mesaje pe chat]
EuSunt. Îmi place numele tău. „Oare este viaţa de rahat, din moment ce totul este o simplă experienţă, o întâmplare? Simt că am terminat cu această existenţă umană şi am auzit că, la moarte, nu ar trebui să mă îndrept spre lumină ca să nu mă reîncarnez.”
E gândul tău. Ce este reîncarnarea? Oare nu ai murit deja cam o mie de vieţi în acest trup? Eu am murit de mai multe ori în această dimineaţă. Ce este reîncarnarea? Reîncarnarea este doar o treabă pentru minte, pentru mintea inconştientă. Nu este o treabă pentru tine ca Văzător, ca lumina Prezenţei.
Dar motivul pentru care vrei să termini cu existenţa umană este, probabil, faptul că ai fost zăpăcit de nenumărate dogme şi învăţături care blamează corpul, forma şi personajul.
Dacă vrem să terminăm cu această existenţă şi suntem sătui şi iritaţi, trebuie neapărat să observăm conţinutul Conştiinţei noastre, pentru că existenţa ta este ce ai în conştiinţă. Doar Ea există. Aşa că nu ai la ce bărbat sau femeie să te adresezi, ci există doar reflecţia din oglindă. Doar la tine te poţi întoarce. Şi cine eşti Tu? Lumina lui Dumnezeu. Şi toate lucrurile sunt posibile cu Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile Conştiinţei. Dacă nu-ţi place cuvântul Dumnezeu, foloseşte Conştiinţa, este energie.
Aşa că dacă vei continua să cânţi refrenul „urăsc existenţa umană”, asta-i holograma în care vei intra. Trebuie să observi că este o credinţă inconştientă şi că o poţi schimba dacă păşeşti în Prezenţă, în Luciditate. Dar înţeleg, este atât de fascinant să adopţi aceste dependenţe ale corpului. Din nou zic, lui îl place ura, cortizolul, adrenalina, chestiile de tip agresiv, care stimulează hormonii. Iar corpul vrea doar să aibă senzaţii tari, fie că-i vorba de ceva negativ sau pozitiv.
De aceea, Tu, ca lumina Conştiinţei, reînnoieşti corpul. Modifici trupul, precum ai înlocui sistemul de operare al computerului, astfel încât să nu mai existe acea credinţă sau trăire de genul „urăsc experienţa omenească”. Înţeleg, înţeleg, este o naraţiune într-o poveste care poate fi foarte împovărătoare, pentru că încercăm să ajungem undeva unde suntem deja. Şi astfel ratăm toată bucuria.
Însă esenţa ta naturală este bucurie, prosteală, caraghioseală. Dar trebuie s-o revendici. Şi mai trebuie să recunoaştem că doar de noi singuri depinde. Şi în asta stă adevărata responsabilitate, să ai maturitatea de a-ţi spune „Ştii ce, o să stau liniştit şi o să observ asta: această emoţie, acest tipar”. Vezi că sunt doar nişte ecouri al trecutului. Şi trebuie să fim foarte autentici şi sinceri şi cinstiţi cu noi înşine. Pentru că, dacă nu eşti sincer cu tine însuţi – şi nu poţi fi sincer cu tine însuţi decât dacă eşti lucid – atunci nimic nu se va schimba. Vom trăi în negare, oameni buni, ne vom păcăli singuri şi vom numi asta „adevăr”.
[Citeşte mesaje pe chat]
„Păcatul nu înseamnă altceva decât că ratezi ţinta.”
Da, păcatul înseamnă doar că nu observi ţinta. „Nu sunt ceea ce vreau să fiu” – ăsta e un păcat. Şi „întotdeauna mă simt neplăcut” – ăsta e un păcat. Păcatul înseamnă doar că nu eşti ceea ce vrei să fii. Nu trăieşti aşa cum vrei să fii, ratezi ţinta. Care-i ţinta? Conştiinţa, Prezenţa, Suveranitatea, Tu. Tu eşti ţinta. Dar dacă avem impresia că ţinta este acolo, atunci, da, vom lovi tot felul de umbre fantomatice.
Trebuie doar să te limpezeşti aici [arată spre piept] şi toate astea se rezolvă de la sine. Conectează-te la acel izvor adânc al Sinelui şi toate astea se rezolvă singure. Şi vei avea în mod natural încrederea şi inspiraţia de a schimba lucrurile. Şi nu simţi niciun efort, pentru că vii dintr-o Sursă inepuizabilă, Sinele tău autentic.
Desigur, corpul va avea în continuare nevoie să doarmă, să se odihnească, să mănânce, să-şi facă nevoile şi tot felul de lucruri, evident. Încă trăim în lume, doar că nu îi aparţinem.
Corpul este ca o bibliotecă, un fel de catalog al aspectului şi istoriei întregii umanităţi. Un produs al sistemului. Dacă vrei ca sistemul să se schimbe, trebuie să te schimbi pe tine însuţi. Şi n-o poţi face decât schimbându-ţi radical conştiinţa.
Trebuie să te îndepărtezi de gravitaţia vechiului. Dar înţeleg, procesul va dura, ca să ne obişnuim cu vibraţia noastră naturală.
Ceea ce este cam ciudat, ştiu.
[Citeşte mesaje pe chat]
Vă mulţumesc, oameni buni!
Ce cred eu despre marijuana? Nu prea am ce spune despre ea. Dacă funcţionează, dacă te ajută, dacă personajul tău se bucură de ea, atunci de ce nu, ce-i rău în asta? Acest corp va fuma. Dar nu mă va aduce mai aproape de Dumnezeu sau de Fiinţă. Eu Sunt Asta. Dar dacă ai nevoie de ea ca de un intermediar pentru o vreme, până când îţi dai seama că nu ai nevoie de un intermediar, ce-i în neregulă cu asta? Toate aceste mici obiceiuri sau ceea ce numim vicii, pot continua chiar şi după această Recunoaştere. Se schimbă doar relaţia cu ele. Nu mai sunt privite ca fiind păcate sau greşeli sau obstacole de a ajunge undeva, sunt doar manifestarea lui Dumnezeu în acest format.
Dar, în acelaşi timp, dacă vrei să renunţi la ceva, dacă nu mai vrei să faci acel lucru, ai şi capacitatea şi autoritatea de a schimba lucrurile. Vreau să spun – oameni buni, fumători şi nefumători – că Fiinţa este, Dumnezeu este. Şi că poţi fi pe deplin lucid chiar şi fumând un joint. Poţi fi pe deplin lucid cu nicotină. Este ceva dincolo de acele idei foarte religioase.
Pentru că, din nou zic, exact aşa începem să suferim. „Nu am voie să mănânc asta, nu pot să fac aia”. Ne punem singuri într-o cămaşă de forţă.
[Citeşte mesaje pe chat]
Percepţiile provin din programarea subconştientului. De aceea şi atunci când activezi, ca să zic aşa, Conştientizarea sau Prezenţa, poţi simţi că e greu să te separi de gânduri, e greu să te separi de depresie şi anxietate şi de furie, e greu. De ce? Pentru că trupul tău, efectiv, nu poate exprima altceva în acel moment, pentru că asta l-ai învăţat, în mod inconştient. De aceea gândurile apar doar în acord cu concepţia pe care o ai despre tine însuţi. Aşa că dacă ne simţim neiluminaţi şi nevrednici, vom avea doar gânduri care se potrivesc cu acea frecvenţă şi credinţă. Este acelaşi lucru cu starea de conştiinţă sau paradigma credinţei.
Acum, când treci dincolo de credinţă, în Eu Sunt, Văzătorul, Conştiinţa eşti dincolo de credinţă. Şi nu avem nevoie să ne introducem o altă credinţă. Ci lucrurile se limpezesc. Îţi oferă spaţiu liber, şterge desenele schiţate anterior.
Dar pare greu la început, pentru că ai un program în avatarul tău care nu te lasă să gândeşti altfel. Dar de îndată ce Conştiinţa se trezeşte pe sine, de îndată ce se recunoaşte „Doamne, Asta este Dumnezeu, Existenţa, Asta sunt”, atunci ne putem schimba concepţia pe care o avem despre noi înşine. Putem să ne scoatem emoţiile din depresie. Dar totul începe cu lumina Conştiinţei, căci trebuie să vedem ce conţine Ea.
Şi apoi poţi introduce un nou program. Dar o faci în mod conştient. Şi îl selectezi Tu, ca Văzătorul. Vine dintr-un spaţiu profund de inspiraţie şi pasiune. Nu că „ar trebui să schimb asta ca să pot avea aia. Ar trebui să schimb asta ca să mă pot apropia de ceva numit Iluminare sau Dumnezeu”. Nu, Tu eşti Dumnezeu şi ai autoritatea de a schimba aceste lucruri.
Nu ca acele idei de genul: „Nu trebuie să-mi doresc mai mulţi bani”. Dar dacă trăieşti în sărăcie, ce-i rău cu banii?! Meriţi să mănânci alimente bune şi să ai un adăpost şi haine. Doamne Dumnezeule, se poate ajunge la extreme, de parcă nu ar trebui să avem dorinţe sau să vrem bani sau o casă. Haideţi să fim serioşi! Chiar nu-ţi doreşti o casă caldă, nu vrei să mănânci mâncare organică gustoasă sau non-organică, orice mănânci tu de obicei. Adică, chiar nu vrei aşa ceva?!
Deci, din nou zic, acest mesaj nu respinge nimic. Îţi poţi rescrie subconştientul, dar mai întâi trebuie să fii conştient, să fii prezent.
Iar apoi poţi începe să te ridici spre recunoştinţă şi să observi când începi să te prăbuşeşti din nou în gravitaţia vechiul sine. „Ups, am reacţionat în felul acesta. Interesant.” E în regulă. Dar ceea ce-i foarte mişto la conştientizare este că şterge totul. De pildă, să zicem că la 8 dimineaţa ai avut o ceartă sau stai doar pe telefon. „Bine, o să încerc să nu mai fac asta.” O oră mai târziu, a dispărut deja amintirea faptului, pentru că eşti prezent. Totul este reînnoit, întinerit şi împrospătat prin lumina conştientizării. De aceea amintirile nu se lipesc, nu mai simţi liniaritatea timpului şi totul este destul de fluid, maleabil şi uneori trebuie să te bazezi pe bileţele lipite peste tot. Pentru că timpul devine puţin cam ciudat. Voi fi sinceră în privinţa asta.
Ar trebui să depăşim ideea că timpul ar fi liniar. Cu siguranţă, nu este. Doar formele-gând îl fac să pară aşa. De aceea se pot întâmpla vindecări şi transformări instantanee pe parcursul conversaţiei tale cu Tine, orice se poate schimba. Pentru că Tu, în calitate de Văzător atemporal, eşti dincolo de timp şi de conceptele şi de evenimentele timpului. Iubirea poate spăla într-o clipă toate acele lucruri care te deranjau de vreo cinci ani. Asta-i puterea lui Asta. E grozav!
Scuze dacă am deviat puţin de la subiect.
< Sus >
[Citeşte mesaje pe chat]
Pentru a trage de acel fir al subconştientului... Subconştientul doar te simte, este orb. Nu-i pasă dacă eşti bărbat sau femeie, bogat sau sărac, gras sau slab, sexy sau urât. Nu-i pasă. Este partea necondiţionată din noi, partea neutră. Nu-i pasă. Doar te simte. Aşa că, dacă te simţi nevrednic, de fapt, îi spui corpului tău „continuă să proiectezi nevrednicia, pune-mă într-o hologramă a nevredniciei, ca să pot continua acest dans de rahat”. Desigur, n-o facem în mod conştient.
Dar atunci când devenim conştienţi, putem începe să observăm „Wow, greutatea asta vine de la depresie. Wow, mă simt foarte pesimist şi că nu sunt în stare de nimic.” Aceasta este o credinţă a lipsei. Tu eşti Infinitatea. Bineînţeles că există şi o altă opţiune, bineînţeles că poţi face orice. Corpul tău doar afişează ceea ce a fost obişnuit, la fel ca un animal care a stat într-un adăpost. Este cam speriat, cam timid, a stat într-o cuşcă, îi va lua câteva minute să priceapă „O, Doamne, uşa este deschisă! O, Doamne, nici măcar nu este o cuşcă! O, Doamne, a fost o formă-gând care părea să provină din corp, pentru că am gândit-o de atâtea ori.” Doar atâta e celula noastră de închisoare. Pare foarte reală, pentru că am gândit-o sau ne-am imaginat-o de atâtea ori, şi a fost confirmată, confirmată, confirmată în corp, în corp, în corp. Din nou zic, dăruieşte-ţi răbdare, iertare şi iubire, pentru că eşti treaz ca şi Conştiinţă; iar corpul este cel care se expansionează şi se deschide către Asta.
[Citeşte mesaje pe chat]
Cu plăcere, cu plăcere.
Cineva a întrebat despre moarte. Aparenţa morţii se poate ivi doar în cadrul formei. Lumina lui Eu Sunt este atemporală, deci nu s-a născut niciodată şi nu poate muri, şi de aceea este perfectă. Este nepătată. Este nemurdărită. Şi vorbim de un paradox aici, ştiu că nu are sens. Are sens doar aici [arată spre piept].
Dar numai credinţele pot muri, imaginaţiile, gândurile.
Înţeleg. Am fost atât de obişnuiţi să ne învârtim aici, pe tărâmul timpului liniar, să vedem că oamenii se nasc şi mor, toate astea. Dar totul este o iluzie ca un spectacol de lumini, ca un film. Există o singură Sursă care apare ca toate. Este precum uroborus [şarpele care îşi înghite coada]. Nu există moarte. Fiecare sfârşit este un nou început. Şi merge în spirală.
Şi nu există moarte. Personajul Anna se va dizolva, la fel ca atunci când se termină un film pe Netflix sau când am terminat de citit un roman. Închidem cartea.
Dar apoi trecem la următoarea şi poate că nici măcar nu ne mai gândim la acea carte sau la acel film.
Tot ce pot să spun este că, atunci când înţelegi asta, acele întrebări despre moarte şi despre ce va fi după încep să se liniştească. Se răresc, pentru că te afli pe tărâmul nemanifestatului. Eşti acolo ca Cel fără de timp.
Şi astfel poţi vedea că acesta este un spectacol de lumină. Nu are un sens logic, ştiu. Este un mister, într-un fel. Dar există ceva în interior care nu foloseşte gândirea. Este un simţământ care reduce la tăcere toată nesiguranţa. Reduce la tăcere toate îndoielile. Este o vibraţie pe o frecvenţă atât de puternică, este Sinele tău autentic şi se află în toate corpurile deja. Reduce la tăcere acel sentiment de lipsă şi frica de moarte.
Nu sugerez că, dacă te duci la doctor şi îţi mai dă 10 zile de trăit, nu îţi va apărea frica în corp. Se poate întâmpla asta. Ori s-ar putea să nu se întâmple. Dar ar veni de la ceva care apare direct în visul tău şi nu de la faptul că stai pe canapea şi doar îţi faci griji despre moarte. Înţelegi ce vreau să spun? Deci pot apărea acele emoţii umane pe care le numim frică, tristeţe sau jelire. Dar vin printr-o experienţă directă. Adică, apar chiar acum.
Chiar şi când eşti lucid, poţi să jeleşti cu prietenii şi cei dragi moartea ta, pentru că fiecare din aceste personaje eşti tot Tu, dar în adâncul tău ştii că moartea nu este reală, că fiecare personaj care a murit vreodată sălăşluieşte în inima Ta. Şi cei pe care îi pui pe un piedestal, şi cei pe care îi urăşti. Pentru că Tu eşti toţi. Eşti, simultan, totul şi zero.
[Citeşte mesaje pe chat]
Cu plăcere.
De asemenea, amintiţi-vă că trupul este cel care se teme. A fost învăţat că viaţa este liniară.
Aşa că Tu, ca Dumnezeu, Tu, ca şi Conştiinţă, intră şi vorbeşte cu corpul tău. Aşa cum spuneam, îi place când îi vorbeşti, când eşti conştient. E frumos, pentru că totul e lumină, e viu.
Şi se calmează, pentru că eşti aici ca Stăpân, ca Maestru. Desigur, există doar un singur Maestru, o singură Lumină, un singur Văzător. Dar eşti aici şi spui: „Dragă, am ajuns acasă, dragă, am ajuns acasă, e în regulă”. Iar frecvenţa ta naturală calmează corpul.
Pentru că se simte foarte sigur, în mod natural, se simte dincolo de toate conflictele. Ştiu că este un paradox şi nu va avea niciodată un sens logic pentru creier. Are sens pentru creierul din inima ta. După cum a demonstrat ştiinţa, există mai mulţi neuroni în inimă decât în creier, adică produce un câmp energetic mai mare. Aici este locul unde ne odihnim. Este un spaţiu al simţirii.
Simţind, intuind. Îmi place să compar asta cu un păianjen. Păianjenul simte pânza pe care a ţesut-o şi ştie când o muscă o loveşte, rezonează cu vibraţia pânzei sale, ştie când s-a prins ceva. Pur şi simplu, ştie. Şi asta înseamnă realitatea organică, pur şi simplu, ştii. Şi ai şi un discernământ ascuţit. Când ai în faţă un personaj, e ca şi cum te-ar ciupi, ştii. E mişto că vezi dincolo de aparentul personaj sau de costumul său, şi poţi simţi şi ştii direct ce e bine şi ce e rău pentru tine. E foarte mişto.
[Citeşte mesaje pe chat]
„Zeroul este absolut, întreg, complet, iubirea pură şi nealterată, tot ceea ce există?”
Da. Da. Dar zero-ul apare şi ca unu, este ca un cod binar: zero unu zero unu zero unu. Masculinul şi femininul. Şi stau unul lângă altul pentru a crea un program de operare pe calculator, care apare ca Asta. Aşa apare Asta.
În mod paradoxal, unu redevine zero şi zero îl transformă pe unu. Să privim pe unu ca fiind persoana, personajul. Iar zero, dilatarea Vidului. Eşti amândoi. Eşti amândouă. Însă viaţa este foarte limitativă atunci când trăim doar pe baza ideii că suntem doar acest corp, doar acest personaj, această persoană. Acest personaj individual devine mult mai viu şi mai plin de energie după ce ai recunoscut Cine eşti dincolo de formă şi timp.
Pentru că acum ai căpătat forţa Sursei, înţelegi, ai forţa Sursei cu tine. Tu eşti Ea.
În regulă, voi mai răspunde la câteva întrebări şi vom încheia pentru astăzi. Dar dacă vă plac astfel de sesiuni live, anunţaţi-mă şi putem face şi altele.
[Citeşte mesaje pe chat]
Bună, Andreas! Moartea unui copil. Da, se poate întâmpla. Şi îmi pare foarte rău dacă ţi s-a întâmplat asta. Se aplică ceea ce spuneam, poate exista un doliu de luni de zile, sau doar săptămâni, sau zile, nu pot spune pentru alt personaj. Dar este un doliu natural sau o sărbătoare, depinde de cultură. Pentru că unele culturi celebrează moartea.
Tot ce pot să spun este că există o mulţumire – nu o să spun că vei fi fericit, nu-ţi vând prostii d-astea. Ai putea să fii trist şi să jeleşti. Dar sub acea tristeţe şi jale – şi poate chiar o anumită furie, orice ar apărea, sunt nişte chestii umane, nu-i mare lucru – sub ele există o mulţumire. Există ceva adânc în interiorul meu care ştie că totul este bine şi că tot ce se petrece este un dar pentru mine, pentru a mă adânci în înţelepciunea mea naturală, ca să pot oferi această înţelepciune celorlalte versiuni ale Sinelui meu ce apar ca fiind restul lumii.
Cum credeţi că aducem Raiul pe Pământ? Îl facem să pătrundă prin acest corp. Îl devenim, în sensul că suntem Raiul. Pare o devenire în corp, dar întâi este Fiinţarea, iar apoi corpul pare să devină Ea. Dar începe cu Fiinţarea. Iar Ea se strecoară prin corp, ceea ce apare ca o evoluţie sau o înflorire.
Dar să spui că trebuie să scapi de emoţiile umane este doar un alt set de reguli. Ce-i în neregulă cu emoţiile umane? Sunt frumoase. Chiar şi doliul, începem să ne dăm seama că şi el este frumos, pentru că astfel celebrăm viaţa, onorăm viaţa. Iar pentru că suportăm aşa de greu, să ne iubim pe noi înşine, să ne respectăm pe noi înşine.
[Citeşte mesaje pe chat]
Mulţumesc, eşti drăguţ.
Mulţumesc, Xavier.
„Anna, mă interesează să ştiu ce anume te-a făcut să devii conştientă. La mine a fost o dezamăgire în dragoste. De asemenea, ce semn zodiacal eşti?”
Ce simpatic! Sunt Taur. M-am născut pe 23 aprilie, ca fapt divers. Când eram mică – am mai spus-o de o mie de ori, aşa că îmi pare rău dacă aţi mai auzit-o în interviuri – când eram mică, eram obişnuită cu paranormalul. Am fost crescută în religia catolică, dar mi s-au întâmplat multe lucruri ciudate când eram copil. Claraudiţie, clarviziune, uşile se deschideau şi se închideau în casă, CD-urile mele pluteau prin cameră. Se petreceau o mulţime de lucruri ciudate, dar la vârsta aceea şi la condiţionările la care eram supusă, bineînţeles că credeam a fi vorba de demoni sau alte chesti din astea, pentru că eram educată în stil catolic. Şi mă uitam la multe filme despre case bântuite. Aşa că mă gândeam că e o fantomă, fără să-mi dau seama că trăgeam cu ochiul dincolo de văl, într-un fel. Viaţa îmi spunea: „Hei, lucrurile stau cu totul altfel aici!”.
Deci mi se întâmplau din astea. Iar când aveam în jur de şapte sau opt ani, stăteam întinsă în pat într-o noapte şi mi-a venit inspiraţia profundă de a-mi repeta numele ca pe o mantră. Şi mi-am repetat numele până când s-a sfărâmat şi s-a dizolvat. Şi „Anna” nu mai avea niciun sens. Rămăsese doar Văzătorul. Existam doar ca şi Conştiinţă. Era atât de natural, atât de organic, deloc înfricoşător. O senzaţie de „Ok, asta sunt eu, doar ceva care priveşte, fără gânduri, doar fiinţare”. Dar apoi revenea catolicismul meu, condiţionarea pe care am primit-o de la mama mea nevrotică, Dumnezeu să o binecuvânteze. Oamenii manifestă doar ceea ce au fost învăţaţi. Dar a existat depresie şi anxietate şi tulburare obsesiv-compulsivă, chestii de genul ăsta.
Deci a existat un fel de alternanţă care a condus, în aparenţă, spre religiozitate şi studiul psihologiei şi studiul religiei. Eram pasionată de Vechiul Testament, de Noul Testament. Pe scurt, totul a început aparent în copilărie. Şi nu am putut uita asta niciodată. Odată ce ai avut o viziune, ca să zic aşa, sau odată ce te-ai recunoscut a fi Conştiinţa, nu mai poţi da înapoi.
Aşa că s-a manifestat ca un fel de cale ciudată nevrotică, pentru că era ciudat să trec de la simplitatea Fiinţei la toate acele condiţionări inconştiente şi la toate chestiile nevrotice care îmi reveneau, învăţate de la părinţi. Deci, o vreme, am mers înainte şi înapoi, până când am început să manifest şi să trăiesc cu adevărat, să aplic. Şi am încetat să mă bazez pe învăţători, pe cărţi şi toate acele lucruri şi mi-am zis că, pur şi simplu, o să am încredere în Asta acum. Şi am folosit-o şi am început să aplic cu adevărat, iar atunci lucrurile au început să se schimbe.
Dar nu a fost doar un singur eveniment. Este o aprofundare permanentă şi acest personaj încă aprofundează, ca un lotus etern care nu mai termină să tot înflorească. Vreau să ştiţi că nu am ajuns la linia de sosire şi nici nu o voi face vreodată. Pentru că nu am un început şi nici un sfârşit. Şi nici voi nu aveţi.
Aşa stau lucrurile.
[Citeşte mesaje pe chat]
În regulă, frumoşii mei prieteni. A fost o mare onoare să fiu alături de voi. A fost minunat. Nu-mi vine să cred că au trecut aproape 90 de minute. Sper că YouTube va arhiva filmarea. Ca să fie disponibilă pentru cei care aţi intrat mai târziu sau vreţi să revizionaţi. Voi mai face live-uri dacă rezonaţi atât de mult. Iar dacă vă plac cu adevărat, nu ezitaţi să vă înscrieţi pe Patreon. Facem sangha-uri în fiecare lună prin Zoom. Bine, oameni buni, vă iubesc. Aveţi grijă de voi. Multă dragoste!»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
20 iunie 2023
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=X4vWy3cAkws
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al Annei Brown, videoclip publicat pe 20 martie 2023.