< Pagina Nondualitate radicală
În acest videoclip, iluminatul FRED DAVIS explică de ce nu te poţi trezi/retrezi spiritual. (videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului).
«Salutare la toată lumea! Ce bine că suntem împreună!
Hai să-ţi vorbesc despre cauza adevărată pentru care nu te poţi ilumina. Sau, dacă ai avut deja o experienţă de iluminare, nu ştii cum să o recapeţi.
Primul lucru este că nu există noţiunea de "a deţine" (iluminarea). Poţi doar a o trăi acum. Acum o am. Acum înţeleg că sunt Trezirea şi că orice lucru nu e diferit de mine, deşi toate aceste lucruri adunate nu mă egalează.
Deci acum sunt lucid, sunt treaz şi lucid. Ştiu cine sunt chiar acum. Dacă o întrebi pe Betsy: este Fred mereu treaz? Ar putea răspunde că da, e treaz de mulţi ani. Dar aceea nu este experienţa mea aici. Doar aşa pare din afară. Dar experienţa mea aici este că sunt treaz în acest moment. Şi asta-i tot ce se poate spune. Oricine nu poate spune decât că e treaz în acest moment.
Când te vei trezi vei înţelege de ce. Sau dacă eşti deja treaz observi de ce. Pentru că nu există decât acest moment. Nu există nimeni aici care să fie permanent treaz. Eu nu trăiesc în prezent. Deşi ai putea spune, privindu-mă din exterior şi analizându-mă, ai putea crede că acest agregat uman trăieşte uneori în acum.
Dar acest agregat nu trăieşte niciodată în acum. Eu, Trezirea, sunt acum-ul. Voi, Trezirea, sunteţi acest Acum. Sunteţi acest Acum, cât se poate de concret. Acest moment, această ivire, acest conţinut, conţinutul acestei iviri a clipei eşti Tu şi încă mai mult.
Dar nu o să mergem atât de profund deocamdată.
Problema este că cel care încearcă din răsputeri să obţină asta, iar eu am multă experienţă în încercarea de a obţine, pentru că am căutat timp de 24 de ani... Deci nu am priceput prea repede. M-am împiedicat şi am căzut...
Şi am avut o trezire după 10 ani, dar a durat foarte puţin timp. Unele efecte au persistat, dar ego-ul a revenit imediat.
Cea mai mare schimbare apărută din asta a fost că m-am simţit torturat în următorii 14 ani, în sensul că ştiam că aflasem ceva, dar nu ştiam ce ştiam. Ştiam că parcă-L văzusem pe Dumnezeu sau ceva de genul ăsta, dar nu puteam reface acea experienţă. Nu o puteam recrea. Deci, la un nivel, mă simţeam chiar cumplit după acea primă experienţă de trezire.
Ce vă spun acuma este că a fost un moment de iluminare în 1992, dar nimeni nu a dobândit-o. Cineva a revendicat-o. Fred a pretins că a avut o iluminare şi dorea să afle şi lumea. Aşa că am început să mă îmbrac diferit, poate că se va observa. Aveam şi simboluri. Ce ridicol! Dar oricât am încercat, nu puteam face ca animalele să vină lângă mine sau ce mai făcea Sfântul Francisc (din Assisi). Oamenii nu observau că eu sunt treaz, poate tocmai din cauză că nu eram trezit.
Fusese o experienţă de Trezire. Dar este ceva complet diferit! O experienţă de trezire, aşa cum înţelegem azi, nu constituie Iluminarea. Iluminarea este, aşa cum discutăm azi, Iluminarea este ceea ce numim a rămâne în trăire, adică, poziţia ta de bază în viaţă este cea de trezire şi nu aceea de agregat, în cazul meu, ca Trezire, şi nu ca Fred.
Iar poziţia mea de bază s-a schimbat cu mult timp în urmă, recunoscându-mă ca fiind Trezirea trăind printr-un Fred. De fapt, nici nu există Fred, doar Trezirea trăind prin acest agregat, care agregat este compus din multe, multe tipare.
Aşa cum uraganul Harvey în Houston era acel uriaş model meteo rotund, cu toată acea desfăşurare dramatică de fulgere şi tunete, inundaţii, moarte, distrugere. Acolo era şi ochiul uraganului Harvey. Iar ochiul uraganului credea că este ochiul acestui model, acestei drame, acestei vremi. Mereu credeam că există un centru, ca centrul uraganului.
Şi într-un fel există, doar că e gol. Centrul uraganului nu e cel mai grozav model dintre toate, ci lipsa oricărui tipar. O lipsă de tipare. O vedem, o înţelegem şi o pierdem uite-aşa.
Văd asta mereu, fiindcă lucrez cu clienţii să o aducă înapoi până se stabilizează.
Deci motivul real pentru care nu o poţi dobândi sau adevărata cauză pentru care nu o poţi recăpăta este că acela care încearcă s-o dobândească înapoi nu a avut-o niciodată. Iar cel care încearcă să o obţină nu o poate face niciodată. Asta e învăţătura cea mai profundă pe care v-o pot da despre trezire şi trăire lucidă. Anume, Adevărul, să-i spunem aşa, Adevărul nu va fi niciodată înţeles de agregatul uman. Acest agregat nu se poate trezi. Nu are capacitatea de a se trezi. Nu are capacitatea de a face nimic de unul singur.
Dacă se retrage Prezenţa animatoare, corpul va cădea la pământ şi nici măcar nu se poate descompune de unul singur. Are nevoie de timp, vreme şi insecte. E complet paralizat, un cadavru umblător, fără a fi animat. Desigur, fără liberă voinţă nu există viaţă. Aceste cadavre nu pot face nimic singure. De asta le numesc agregate, fiindcă asta sunt: agregate.
Ăsta e un agregat de "Redbull", dar diferenţa e că acest agregat chiar conţine Redbull. Acesta este un agregat Fred, dar nu conţine niciun Fred. Conţine numai vid, atât. Şi, da, sunt învăţător spiritual şi beau Redbull. Ce ziceţi de asta?! E surprinzător că aceste agregate chiar sunt umane şi au calităţi umane. Dar să nu crezi nicio secundă că eşti doar om.
Îţi pot spune că nu eşti om. Nu pot spune că nu sunt om. De fapt, pot spune că nu sunt om, e adevărat. Nici tu nu eşti om, şi asta e adevărat. Dar nu contează, pentru că încă există aici experienţa vieţii ca om, experienţa vieţii ca Fred, deşi nu există niciun Fred. La fel cum tu experimentezi viaţa ca fiinţă umană.
Diferenţa este că cel care experimentează viaţa ca fiinţă umană nu este o fiinţă umană. Nici măcar nu este de pe planeta noastră. Nu e în lume. Nu aparţine lumii. Doar ESTE. Dar când spun că ESTE, nici măcar nu ştiu ce înseamnă asta. ESTE, totul ESTE aşa cum ESTE, nu poate fi altfel decât este. Ştiu că sună pretenţios, dar e o mare profunzime în asta.
Există acolo un personaj, personajul acesta era cunoscut ca Fred. Încă e ştiut aşa de mulţi. Chiar şi eu l-aş numit Fred. Dar acest personaj nu este unul real.
Vorbesc cu clienţii mei şi devin confuzi. Oameni care au avut o trezire, îmi ştiu limbajul şi îmi spun: Personajul a făcut aşa şi pe dincolo. Dar asta nu e adevărat. Agregatul a făcut aşa şi pe dincolo. Ăsta e adevărul. Dar nu există niciun personaj. Este un personaj imaginar.
Trezesc oamenii 5-6 zile pe săptămână. Practic, în fiecare zi, fiecare zi. Chiar ştiu despre ce vorbesc aici. Nu cunosc pe altcineva care să-i trezească pe alţii în fiecare zi. Nu spun că n-o mai fac şi alţii, dar eu nu-i cunosc. Sunt în miezul problemei, cu sesiuni de lucru în fiecare zi. Şi încercăm să o obţinem, sau s-o recăpătăm sau să o clarificăm.
Dar adevărul e că nu vorbim niciodată despre ea. SUNTEM ea. Tu EŞTI aceasta. Aceea ce caută trezirea este tocmai Trezirea, asta nu se înţelege.
Tu crezi că există un Bob, o Susan, un Tom sau o Betty şi că tu cauţi conştientizarea sau cauţi experienţa unificării. Dar îţi spun că greşeşti, nu există niciun Tom sau Betty. Este o postură imaginată, pe care ai inventat-o tu. Nu e vina ta. Nu ai făcut-o tu, ci doar ai adoptat-o după ce părinţii te-au antrenat s-o faci. Şi ai avut multe ajutoare. Toţi prietenii, vecinii, profesorii tăi, toţi s-au băgat, toţi au făcut ce trebuiau să facă, nu-i nimic ciudat. Părinţii au avut responsabilitatea de a antrena un agregat să trăiască pe planetă. Iar pentru a trăi pe planetă, trebuie să încurajezi simţul separării. Pentru că aşa funcţionează relativitatea în interiorul relativităţii.
Dar legile relativităţii funcţionează numai în lumea relativităţii. Mai există un întreg alt univers, să-i spunem dimensiune, mai există o întreagă altă dimensiune. În ea se petrece un singur lucru.
Dar folosesc aceste cuvinte ca să vă învăţ, deci mergeţi unde vă indică degetul, daţi-i atenţie degetului.
Există o altă dimensiune pentru tine. Un singur lucru se petrece, care eşti chiar Tu. Dar o dimensiune a ta experimentează şi crede în relativitate. Înţeleg bine, am fost şi eu acolo timp de 50 de ani.
Există o altă dimensiune pe care am pătruns-o în 1992. Am văzut-o. E chiar aici. E cel mai uşor lucru din lume. Nici nu poţi vedea altceva. Dar nu poţi recunoaşte ce ESTE decât atunci când te trezeşti. Şi apoi, tot repeţi acest proces de recunoaştere şi nerecunoaştere. Nu poţi pleca nicăieri, se întâmplă un singur lucru, eşti doar Tu, asta eşti Tu, n-ai cum să ieşi din tine. Toate experienţele au loc ÎN TINE, zis într-un fel, ASUPRA TA, zis în alt fel. Dar putem spune cu siguranţă că ţi se ivesc Ţie. Asta-i sigur. Asta-i ceea ce EŞTI, orice ar fi aceea.
Ceea ce am descoperit a fost că nu exista un Fred. Fred Davis voia cu disperare să se trezească la adevărul universului. În schimb, Adevărul universului s-a trezit la ficţiunea unui Fred. Noi ne trezim la realitatea că personajul lipseşte. Şi dacă nu suntem atenţi, imediat ne întoarcem, ego-ul intră pe uşa din spate şi începem să vorbim despre personajul nostru.
Cine vorbeşte despre el? Chiar personajul nostru vorbeşte. Este o situaţie imaginară că ar avea loc o Trezire.
Eu nu lucrez cu clienţii zilnic. Doar pare din exterior că lucrez cu oameni în fiecare zi. Pare că-mi trimit bani prin PayPal, că avem sesiuni private prin Zoom. Dar nimic din astea nu e adevărat. Eu lucrez cu Mine. Doar cu asta pot lucra. Lucrez cu Mine, cu Unicul. Cum aş putea să n-o fac? Sunt Unul. Fiind Unicul, nu pot fi în afara lui Unul. Iar Unul este, de asemenea, o perspectivă. Dar nu vom merge până acolo astăzi.
Ce poţi spune chiar acum este că există un simţ al Fiinţei. Îţi pot spune că am sentimentul că SUNT. Ştiu că toţi nondualiştii spun că EI SUNT, dar eu nu pot s-o spun. Nu pot spune nici că eu nu sunt. Dar nu pot spune că EU SUNT pentru că ce "SUNT" (trebuie să folosesc acest cuvânt, dar în alt sens) este dincolo de a fi sau a nu fi, dincolo de existenţă şi non-existenţă dincolo de aceste contrarii.
Atâta timp cât insişti să crezi că există un tu, adică un om, un Fred, un Tom, o Carol, o Sue, asta nu te va duce nicăieri.
Acum un an am avut o sesiune de Trezire cu un tip foarte inteligent, exact aşa cum am zilnic cu clienţii. Toţi cei cu care lucrez au un creier mare, altfel nu ar apela la mine, nu ar fi atraşi pe această cale. Ar putea fi atraşi spre Bhakti (devoţiune) sau Legea atracţiei. Unii cu creiere dezvoltate poate că le fac şi pe astea, de ce nu... Creierele mari vor găsi o altă cale, ca şi cei fără creiere mari. Dar toţi cei care vin aici au creiere mari. Nu mă refer la nivelul de educaţie universitară, deşi mulţi de aici au nivel universitar, lista mea e plină de specialişti de la MIT. Procentul printre clienţii mei e mai mare decât procentul de absolvenţi de la MIT din America. Nu ştiu prea multe despre MIT, decât că toţi cei care merg acolo sunt mai deştepţi decât mine.
Şi aceste creiere mari vor să înţeleagă. Vă rog, priviţi! Acest creier cântăreşte cam 2 kilograme, 2 kilograme! Îl poţi ţine în palmă, cum fac eu. Iar chestia asta chiar crede că poate înţelege TOTUL dincolo de el, întregul univers! Este sigur că poate şti totul. Şi mai avea nevoie de această ultimă fărâmă de informaţie de la un Fred Davis sau alt învăţător, ca să pună ultima piesă de puzzle la locul ei şi să se audă, ca la păcănelele din Las Vegas, când câştigi potul cel mare. Acum ştiu! Acum am priceput!
Am primit un email de la un tip zilele trecute, într-un fel e trist, dar aşa stau lucrurile, fiindcă nu vreau să frâng inima nimănui. E un tip de treabă, m-am întâlnit cu el şi mi-a scris să-mi spună că, în sfârşit, nu-i pasă ce spun alţii. A obţinut-o! Pentru mine, a fost ca o declaraţie că încă nu a obţinut-o. E pe cale şi chiar este, dar tot nu a căpătat-o. Când îmi vorbea, credea că o obţinuse. Nu mă asculta. Nu putea primi instrucţiuni, fiindcă credea că deja a obţinut-o.
E un lucru mai obişnuit decât credeţi. Nu te pot duce într-un loc nou dacă crezi că eşti deja acolo. Nimeni nu poate, vorbesc din propria experienţă, dar nu mă aştept nici de la alţi învăţători s-o poată face.
Tipul ăsta, brainiacul cu care m-am întâlnit este psiholog, un tip plăcut şi minuţios, european. Am avut o şedinţă de Trezire şi nu s-a prins. Apoi, câteva zile mai târziu a apărut în satsang şi pentru că nu s-a prins în şedinţa de trezire, i-am oferit a doua încercare în satsang, live, cu alţii asistând. Şi l-am cam torturat, de fapt, voiam să-l ajut să se trezească. Dar tot nu s-a prins.
L-am înţeles... Amuzant este că toţi ceilalţi din camera virtuală s-au prins, în afară de el. Mulţi dintre ei erau deja treziţi, dar au simţit ceva proaspăt. Pentru că ai fi putut rata ce indicam eu dacă nu puteai simţi. Şi el a simţit ceva. N-am mai auzit nimic de la el de un an, nici nu cred că voi mai auzi vreodată. Am fost surprins şi mulţumit şi mândru de el că doreşte să suie din nou în arenă. Mulţi n-ar mai face-o. Ăsta e un tip care chiar vrea să se trezească. A luat o şedinţă, apoi la satsang. Dar s-a întors, perseverează.
E ca atunci când vrei să te laşi de fumat. Eu nu m-am lăsat de prima dată, ci de mii de ori. Şi până la urmă, a mers. Acum 15 ani, eram fumător înrăit, eram dependent de nicotină în acelaşi fel cum eram dependent de Separare, la fel cum eram dependent să cred în gândurile mele.
Gândurile nu sunt ceva rău, dragii mei. Nu trebuie să vă liniştiţi mintea. Gândurile nu sunt ceva rău, dragii mei. Nu sunt împotriva liniştirii minţii, este un plus, dar să nu credeţi că e necesar.
Eram al dracului de nebun în 2006, când s-a petrecut Trezirea aici. Absolut nebun, omul se ambala... Deci să nu credeţi... Toate chestiile pe care le-aţi auzit sunt doar chestii auzite. Se întâmplă uneori în acest fel, funcţionează aşa şi e minunat.
Dar cum rămâne cu noi?! Ce facem dacă nu merge aşa în cazul nostru?! Nu îmi pasă decât de ceea ce funcţionează pentru noi. Ăsta-i adevărul. Ce merge pentru noi? Nu-mi pasă cum funcţionează. Nu-mi pasă de ce funcţionează. Nu-mi pasă dacă se potriveşte cu filosofia Advaita sau tradiţia Zen sau Sfântul Francisc ori misticii creştini. Nu-mi pasă de astea. Chiar nu-mi pasă. Mă interesează doar ce funcţionează.
Nu-mi pasă în ce sistem te duci, „Un Curs de Miracole”, la fel. O să vorbesc despre „Un Curs de Miracole” la un moment dat, o să fac un video sau o postare sau amândouă, pentru că e o învăţătură nonduală consistentă.
Dar nu-mi pasă dacă te duci acolo sau la altă mare tradiţie, buddhism sau oricare altă tradiţie nondualistă. Au în ele şi material de umplutură, nu intenţionat. Doar că nu poate fi evitat, din moment ce iei tot pachetul.
Am trezit pe cineva ieri, un tip drăguţ, şi vom mai colabora, e un mare fan al „Cursului de Miracole”, şi asta e minunat, n-am nicio problemă cu asta, şi eu l-am studiat 2 ani. Dar mi-a spus că e singura învăţătură pe care a găsit-o, cel puţin pe gustul lui, care prezintă un întreg pachet. Cum şi de ce se întâmplă totul, ce putem face noi, toate astea.
Vreau să vă spun că încă nu am descoperit niciun „pachet”, nicio religie sau mare mişcare spirituală care să nu fie imperfectă. Dacă aş veni cu o tradiţie universal-valabilă despre cum stau lucrurile şi că numai aşa trebuie să fie, eu am adevărul, tu nu-l ai, asta nu ar fi corect. Ar fi eronat.
Şi ne ataşăm de aceste greşeli în mod automat. Nu ştiu de ce, e un dat omenesc să ne ataşăm de greşeli. Aş putea citi orice scriptură oficială, aş zice orice corp principal de scriptură, nu neapărat un citat dintr-o scriptură, nu neapărat orice bucată dintr-o scriptură. Dar aş putea cita din orice corp principal de scriptură şi ţi-aş putea spune adevărul despre ea, anume că Adevărul e acolo, în ea, absolut, dar nu e acolo în formă pură. Nu e.
Tocmai de asta nu vă aduc un nou... pachet. Doar înlătur pachetul pe care îl ai deja. Ca să vezi adevărul, iar apoi te poţi întoarce înapoi la pachetul tău. Dar vei reveni din poziţia Cunoscătorului. Vei Cunoaşte ce ESTE şi ce NU ESTE. E cu totul altceva.
Vei înţelege calea creştină mult mai profund când te trezeşti. Oricare ar fi tradiţia ce o reprezint, oamenii cred că e Advaita, dar eu nu ştiu ce este, sunt termeni de marketing, după mine, Nondualitatea este un termen de marketing, Advaita la fel. Mă plasează în curentul pe care oamenii îl identifică în ceea ce fac eu. Dar eu nu ştiu ce fac.
Adevărul este că eu SIMT că SUNT, dar nu ştiu CE sunt, habar n-am. Nu ştiu CE SUNT şi nu ştiu ce se petrece aici, habar n-am. Dar observ că nu mă cert cu CE ESTE. Orice ar fi CEEA ce se petrece aici. Fiindcă CE se petrece nu e altceva decât EU şi de ce să mă cert cu Mine însumi?!
Personajul este imaginar, dar este extraordinar de puternic. Fred, Barbara, Betty vor acel pachet. Vor să-l ţină în braţe, să-l apuce bine.
Îmi place să-mi privesc învăţătura aşa: Elevii mei sunt precum astronauţii. Ai ieşit din Staţia Spaţială legat cu cordonul de siguranţă şi te minunezi, e fantastic! Vidul, toate alea... Apoi te tragi de sfoară ca să ajungi înapoi pe Staţia Spaţială şi să te prindă o mână de prieten, să te orienteze în realitatea de aici, orice ar fi ea. Te apropii de Staţia Spaţială, eu întind mâna să te trag la bord. Îmi apuci mâna, iar eu te împing înapoi, înapoi în spaţiul liber al Trezirii.
Aici nu sunt mânere de ajutor. Desigur, când ai înţeles profund, există o mare mângâiere în această învăţătură. Este suprema mângâiere, fiindcă e starea ta naturală. E suprema bucurie această stare naturală.
N-aş putea spune că îţi vorbesc DIN ea. De fapt, starea naturală e CEA care vorbeşte acum, folosind acest agregat pentru a vorbi. Pentru că ce vedem este VISAREA.
Dar visul primordial nu e că ăsta ar fi visul lui Fred şi Susan, în care lucrurile n-ar merge cum vrem şi că ar trebui să vă manipulăm ca să ne fie nouă bine. Visul primordial este că Eu, Trezirea, până voi înceta s-o fac, cred că sunt un Fred sau o Susan sau un Bob. Aceste agregate sunt doar...
Dragă Dumnezeule, dragă Trezire! Asta e casca ta virtuală. Iar misiunea Ta, dacă ai fi pus în situaţia de a o accepta, e să-ţi pui chestia asta pe Tine. Îţi pui mânuşile virtuale. Misiunea ta este să trăieşti în această VISARE prin intermediul avatarului tău.
Acesta este un avatar. E un agregat cu simţuri al Trezirii. E un dispozitiv de experimentare de-al Trezirii. Dar şi dispozitivul însuşi experimentează, de asemenea. Nu spun experienţă, ci experimentare.
O spun mai rar, propoziţia completă: În realitate, există doar actul experimentării, experimentarea. Experimentarea. Acesta e adevărul.
Când te vei trezi sau te vei retrezi, când o vei obţine sau o vei recăpăta, nu vei observa că priveşti DIN Conştiinţă în timp ce cauţi Conştiinţa. Dar chiar asta se petrece acum cu tine. Te afli în Unitate şi cauţi Unitatea. Şi de-asta nu O poţi găsi. Nu recunoşti că deja eşti ACEEA. Nu eşti ÎN el, eşti EL. Acesta e ACELA. Tu eşti ACELA. Noi suntem exact ACELAŞI. Arătăm diferit, dar suntem ACELAŞI lucru.
Oamenii vor să-i ajut să înţeleagă. La naiba, nici eu nu pricep, chiar nu pricep. Nu înţeleg, nu poate fi înţeles! Asta e o părticică foarte mică şi nu poate conţine Întregul. Nu poţi folosi ăsta [creierul] să deţii Trezirea. E imposibil
Dar poţi folosi ăsta ca un instrument ca să observi Trezirea. Poţi să ajungi să vezi ASTA! Despre ASTA vorbeau. ASTA e ASTA.
Habar n-aveam că arată aşa. Credeam că arată altfel. Dar nu ştiu de ce credeam asta, fiindcă nu există nimic altceva decât Unicul.
Deci problema este că tu eşti Unicul, dar întinzi mâna spre altceva. Şi e o situaţie dificilă pentru Unicul, fiindcă nu mai există nimic altceva.
Vă iubesc! Mulţumesc că aţi fost cu mine. Vizitaţi-mă la www.awakeningclaritynow.com. Am podcast-uri, multe video-uri.
Nu e nimeni aici. Niciun învăţător, aici. Observaţi asta. Nu e loc pentru profesor, nici pentru elev. E loc numai pentru învăţătură. Şi nu e a mea. E învăţătura Ta. Învăţătura Ta. Nu există niciun eu aici. Deci trebuie să fie a Ta. E învăţătura Ta.
Ţi-ai lăsat-o singur, ca un ceas cu alarmă în vis. Apoi ai adus un tip fictiv şi l-ai făcut purtătorul tău de cuvânt. Doar atâta văd.
Dar avem ce avem. Pe-ăsta îl ai. Sper că îl poţi folosi.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
26 decembrie 2019
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=ffXc8WBLj30
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Fred Davis, videoclip publicat pe 30 august 2017.