<  Pagina Nondualitate radicală


Fred Davis: Cele 4 faze ale Trezirii nonduale

În acest videoclip, iluminatul şi învăţătorul nondualist Fred Davis ne expune cele 4 faze ale Trezirii, din experienţa sa personală şi cu elevii săi. Prima fază este Trezirea propriu-zisă, o experienţă iluminatorie trecătoare. A doua fază este Acceptarea faptului că ceea ce ai trăit este adevărata iluminare şi nu ceea ce credeai sau îţi imaginai tu că ar fi iluminarea. A treia fază este Clarificarea ideii că Trezirea nu este o experienţă a persoanei tale, ci tocmai dispariţia persoanei tale. A patra fază este Menţinerea acestei Treziri-Acceptări-Clarificări într-un mod cvasi-permanent. (videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului).

Bună ziua tuturor, mă bucur să fim împreună, ca întotdeauna. Astăzi vreau să vă vorbesc despre întregul spectru al Trezirii şi spun „întregul spectru”, pentru că nu se întâmplă dintr-o dată. Nu e un singur eveniment şi gata. Cei mai mulţi dintre noi credem că se întâmplă o dată şi gata, chiar şi atunci când auzim că nu ar fi aşa. Aşa facem noi...

Când am citit prima dată cartea lui Eckhart Tolle „Puterea prezentului” şi am ajuns cu lectura la acele exerciţii simple, atunci m-am gândit „Păi, astea-s pentru proşti, pentru cei care nu înţeleg. Eu înţeleg, aşa că nu voi face aceste exerciţii.” Dar le-am făcut doi ani mai târziu, când sufeream foarte mult şi aşa am primit şi eu darul pe care „Puterea prezentului” îl oferea. Am pus şi eu unul din acele exerciţii într-o carte de-a mea.

Când spun „spectrul complet al Trezirii” mă refer la patru niveluri. Dar să nu înţelegeţi că vom cuceri fiecare treaptă pas cu pas, muncind din greu pentru a ajunge la următorul nivel. Nu este o dobândire. Nimeni nu va căpăta nimic.

Spectrul complet al Trezirii are patru niveluri: Primul este RECUNOAŞTEREA. Al doilea este ACCEPTAREA. Al treilea este CLARIFICAREA. Nu ştiu cum îl numesc alţii, dacă îl numesc cumva, căci, de obicei, nici nu vorbesc despre el. Iar cea de-al patrulea este MENŢINEREA sau STABILIZAREA.

Faza 1 - RECUNOAŞTEREA

RECUNOAŞTEREA este, pur şi simplu... Nu poţi provoca Recunoaşterea să aibă loc. Recunoaşterea e înţelegerea „O, nu există niciun Fred”. Sau „O, eu O sunt. Chiar eu sunt Ceea ce căutam.”

Şi pare a fi foarte uşor, dar odată ce te Trezeşti, de fapt, ceea ce te va Trezi, primul lucru pe care îl observi este „O, nu seamănă cu nimic din ce aveam eu în minte...”. Şi nu cunosc pe nimeni care să fi spus altfel atunci când l-am Trezit...

Pur şi simplu, nu poţi bănui dinainte. Nu poţi să pricepi şi nu poţi să ghiceşti. N-o poţi lua înainte cu imaginaţia. Recunoaşterea este, probabil, cea mai dificilă parte. De fapt, toate sunt chestii delicate, dar nu atât dificile.

Aşa că nu te încorda prea tare: „Voi merge ca buldozerul până la capăt”. Aceea a fost atitudinea mea dar, atâta timp cât am avut-o, nu am ajuns la niciun capăt. O singură dată, când m-am străduit până la epuizare, în 1992, a avut loc o Trezire. Am trăit-o. Ştiam că era autentică. Ştiam exact ce se întâmplase. Doar că nu înţelesem CUI i se întâmplase. Pentru că aceea nu a fost trezirea lui Fred Davis. Nu e niciun Fred Davis aici. Dar vom vorbi despre asta mai târziu.

Ideea e că nu Fred Davis s-a trezit în acea zi. Acest agregat uman nu s-a trezit în acea zi. Acest agregat nici nu are capacitatea de a se trezi. Acest agregat este un cadavru animat. Pe cont propriu, este total insensibil. Doar când Conştiinţa intră în acest agregat, devine sensibil.

Această Conştiinţă despre care vorbim are două niveluri. Există Conştiinţa conştientă şi apoi există Conştiinţa inconştientă. Aproape toată lumea este Trează în mod inconştient. Nu ai cum să nu fii Treaz.

Când auzi această expresie, îi spun, de obicei, Trezire, şi o numesc aşa, fiindcă indică spre realitate, sper. Trezirea – această denumire nu permite somnul. Deci folosim aceşti termeni, dar ei sunt interpretaţi greşit. Nu există niciun „cineva” care să doarmă. Trezirea însăşi este întotdeauna aici şi este întotdeauna clară.

Dar ceea ce intră aici nu este întotdeauna... adică, e şi aici în timp ce e în afară, dar nu e niciodată clară. Este ba mai clară, ba mai puţin clară. Mai clară – mai puţin clară. Iar atâta timp cât trăieşte corpul fizic, nu va fi perfect clară.

Există etape chiar şi mai presus de Claritate trăite aici. Ştiu despre Ramana... că avem o experienţă foarte asemănătoare. Nu sunt invidios pe experienţa lui, dar mie mi se pare că... a avut o trezire foarte profundă. Nu vreau să mă compar cu Ramana şi nici cu Nisargadatta, care este, practic, învăţătorul meu, doar că el n-o ştie, fiindcă e mort. Încă mă folosesc de învăţătura sa în mod regulat.

Deci, Recunoaşterea este atât de simplă, este foarte simplă. Când te Trezeşti, primul lucru pe care îl remarci este... „Cum de nu mi-am dat seama de asta?!” Aceasta este experienţa majorităţii oamenilor. Poate că încă nu şi a ta, dar probabil că va fi.

Sau poate că ai avut deja o experienţă de Trezire sau mai multe experienţe de Trezire. Acest videoclip este pentru tine, dacă le-ai avut şi nu mai ştii cine eşti în acest moment. Nu mă refer să ştii asta aici (în cap), ci dacă deja O eşti acum.

Nu există nicio modalitate de a O "percepe", deşi folosim acest cuvânt. E un cuvânt foarte ingenios, dar nu-i adevărat. Nu O percepi, poţi doar să O fii. Ca să O pot percepe, ar trebui să privesc într-acolo, dar... Oare cum va face Unimea asta, dacă nu există niciun „acolo” şi nu există nimic altceva decât Unimea...?!

Deci, neexistând nimic altceva decât Unimea, cine crezi că experimentează Trezirea?! Dacă există doar Unimea, nu mai e loc pentru un Fred sau o Betsy. Nu este loc pentru altceva, de niciun fel. Niciun altul.

Aşadar... când există o Trezire, Unimea este cea care se trezeşte. Şi asta e marea surpriză.

Ai fi putut crede că, dacă tocmai ţi-am explicat, acum vei putea pricepe... Te va ajuta, te va ajuta, îţi promit asta. Eu nu am avut un învăţător, nu aveam un învăţător în carne şi oase în momentul în care m-am Trezit. Citisem o mulţime de cărţi, pe care poate că nici nu trebuia să le citesc. Prin urmare, a apărut din senin...

Şi iată ce mi-am dat seama – şi sunt cât se poate de sincer. Iată ce am aflat atunci. N-am învăţat, ci a fost un cadou, adică, mi-a venit, pur şi simplu. Dar n-am recunoscut că venise, până când oamenii n-au început să se Trezească. Aşa am aflat că trebuia să Trezesc oamenii: când oamenii au început să se Trezească.

Şi am fost reticent în această privinţă. O perioadă, nu am vrut să devin învăţător. Desigur, îmi dorisem în secret să fiu învăţător dintotdeauna, dar asta doar de dragul ego-ului. Aş fi vrut ca oamenii să fie impresionaţi şi să mă vadă ca pe un sfânt... Asta se potriveşte destul de bine cu personajul Fred... Cu siguranţă că fetele ar fi fost impresionate de el... Ce tâmpenie, o idioţenie!

Mi-e ruşine să o recunosc, deşi nu ar trebui să-mi fie ruşine, pentru că asta-i natura umană. Iar aici încă mai este un om. Corpul ăsta nu-i doar Trezire... Este Trezire, dar, când spun „doar Trezirea” mă refer la a avea experienţa exclusivă a Absolutului fără experienţa relativului.

Tot aşa, foarte puţini oameni trăiesc exclusiv în planul relativului. Cei mai mulţi oameni vor avea o licărire de Trezire. Când spun o licărire, vreau să spun că Adevărul vi se va face cunoscut de la sine. Dar cei mai mulţi dintre noi nu vor recunoaşte niciodată că ne este accesibil, că ni s-a pus la dispoziţie.

Spunând „accesibil”, sună ca şi cum n-ar fi deja aici dintotdeauna, or El este întotdeauna deja aici, numai că nu-L percepem, din cauză că suntem atât de angrenaţi în treburile corpului.

Deci, este o revelaţie. Pentru că noi credem – şi asta are un tâlc – cel puţin, oamenii care vin la mine în mod inevitabil asta vor gândi, (dacă nu sunt deja Treziţi, căci vin la mine şi din aceia). Dar, dacă nu sunt deja Treziţi când ajung aici, atunci opinia lor va fi (la fel cum a fost şi a mea) că „înţeleg toate acestea din punct de vedere intelectual, doar că nu face parte din experienţa mea”.

Nu vă sună cunoscut?! „Înţeleg toate acestea din punct de vedere intelectual, însă nu este şi experienţa mea.” Aşa simţeam eu şi aşa simte aproape toată lumea, că se apropie de Trezire. Şi când spun „se apropie” mă refer la faptul că... sunt conştienţi, studiază nondualismul sau fac ceva spiritual...

Însă Betsy se ocupa cu tâmplăria pe vremuri şi... când intra în acea stare, care se mai numeşte „starea zen”, când raşcheta lemnul sau făcea ceva repetitiv... atunci nu mai exista nimic altceva, da?! Aşa că nu trebuie neapărat să studiezi nondualismul pentru a avea o licărire. E posibil că nu vei Recunoaşte ce s-a întâmplat, chiar dacă ai studiat nondualismul. Dar cu siguranţă că nu vei Recunoaşte, dacă nu ai studiat.

Au venit la mine atâţia oameni care duceau o viaţă normală şi, la un moment dat, pe când se plimbau pe stradă sau stăteau la birou sau găteau, orice treabă făceau ei, sau abia se treziseră din somn... Atunci s-a întâmplat ceva. Nu neapărat explozii şi curcubee şi focuri de artificii şi chestii d-astea. Nu e nevoie să fie aşa.

Poate fi şi aşa, dar nu e necesar. Şi nu-ţi doresc să ai parte de ceva spectaculos, fiindcă, dacă nu lucrezi cu un învăţător în carne şi oase, atunci vei trăi în confuzie pentru următorii 3 sau 5 ani, cel puţin.

Deci... M-am Trezit de unul singur, am încercat să mă Clarific de unul singur şi nu am reuşit.

Aşa că, Recunoaşterea este doar această uimire bruscă, care nici măcar nu trebuie să fie un mare eveniment spiritual. Se poate simţi ca o intuiţie obişnuită, pentru că asta şi este realmente: intuiţia Adevărului. Iar această intuiţie, în funcţie de starea psihologică, s-ar putea să se manifeste ca un circ, ori ca un copilaş, doar tăcere şi nemişcare. Dar atunci ştii. Ştii. Şi ştii că ştii.

Toate astea, cu privire la Recunoaştere.

Pentru a obţine Asta îţi petreci tot timpul (dacă nu cumva ai obţinut-O deja), însă ai observat că nu durează permanent. Iar acum încerci să o recapeţi, însă, de data aceasta, definitiv. „O vreau, Trezirea mea, şi o vreau permanent.”

Nu voi ţine niciodată o şedinţă de Trezire cu cineva care crede că va avea el parte de o Trezire permanentă. Nu există aşa ceva. Însă poate exista o experienţă continuă de Trezire. O putem avea deja şi să ne pară intermitentă. Senzaţia omului este că va fi intermitentă. Prezentă pentru o vreme, dispărând pentru o perioadă lungă de timp, de obicei, şi apoi revenind iar pentru o vreme. Asta, într-un interval de luni sau săptămâni.

Sau se poate petrece destul de repede. Dar dacă se petrece destul de repede, înseamnă că ai cam ajuns deja. Fiindcă alternanţa asta rapidă nu va continua prea mult timp.

Problema e că vă petreceţi timpul încercând să obţineţi Recunoaşterea – iar mulţi dintre voi au „obţinut-o” (care este doar un cuvânt) – dar o aveţi deja, numai că nu este chiar ceea ce căutaţi. „Recunoaşterea este ceva grozav, dar...”

Eu unul am avut Recunoaşterea de nu ştiu câte ori. Cu alte cuvinte, am avut licăriri, aşa le numim de obicei în nondualism, licăriri, am avut licăriri, sau intuiţii. „Insight” ar fi un cuvânt echivalent. Pur şi simplu, Adevărul ţi se arată.

Deci primul pas este Recunoaşterea. Al doilea pas este Acceptarea, iar aici toată lumea greşeşte. Aproape oricine va călca pe bec aici, între Recunoaştere şi Acceptare. Poţi călca pe bec şi după aceea, în oricare fază. Se poate întâmpla şi în faza de Stabilizare a trăirii.

Nu există niciun vaccin împotriva visării. Şi nici nu prea ne dorim vreunul. Fiindcă visul este, de obicei, destul de plăcut. Chiar dacă personajului nu îi merge perfect. Eu, la naiba, sunt bolnav de ani de zile. Dacă personajul ar fi avut de ales, n-aş fi fost bolnav de trei ani, n-aş fi avut dureri, n-aş fi ajuns invalid. Asta nu s-ar fi întâmplat.

Dar nu am avut de ales. Nu mi s-a garantat sănătatea. Credeam că mi-era garantată, aşa cum cred majoritatea dintre noi. „Poate că ţie nu ţi-a mers prea bine, dar mie trebuie să-mi fie bine, pentru că eu sunt cel special.” Dumnezeule puternic!

< Sus >

Faza 2 - ACCEPTAREA

Acceptarea înseamnă să accepţi ceea ce tocmai ai perceput, fiindcă nu vei vrea să crezi. Iată ce se petrece: Ai o licărire de genul „O, uau, ce zici de asta!” dar imediat îţi spui: „Nu, nu se poate să fie asta. Eu nu pot fi asta... Oare ce credeam?!” Şi aşa trecem pe lângă acea licărire.

Iar acolo era ocazia pentru o trezire ulterioară, dar trebuia să fii pregătit, fie că era vorba de „tine” sau aşa cum se întâmplă de obicei lucrurile, în mod natural. Eşti cumva pregătit să accepţi ceea ce tocmai ai perceput. Eşti pregătit să nu respingi adevărul.

Practic, ceea ce se întâmplă pe această planetă, aşa cum vedem noi... De fapt, nimic din toate astea nu foarte real. Este la fel de real ca orice altceva, dar asta nu înseamnă că este cu adevărat real.

Numai că experienţele tale sunt, de obicei, plăcute. Dezvăluirea adevărului (poate fi şi înspăimântătoare) dar, de obicei, este foarte dulce şi nu se va întâmpla nimic teribil. Nu cunosc pe nimeni care să se fi îngrozit după ce a fost cu mine. Au fost unii care au trăit o spaimă, dar doar de scurtă durată. Nu cunosc pe nimeni la care să fi persistat.

Şi nici un client sau elev de-al meu nu şi-a vândut casa, nu şi-a donat toate lucrurile şi nu s-a mutat în India ca să trăiască într-o peşteră de munte. Asta nu s-a întâmplat.

Ceea ce vreau să înţelegeţi este că lipsa de acceptare este ceea ce te va pune la pământ, pentru că vei spune: „Am pierdut-O după ce am avut-O.”

Dar cine vorbeşte când spui „am pierdut-O”? Ei bine, e condiţia de Fred. Spun „condiţia de Fred”, din cauză că nu există niciun Fred. Există nişte tipare, care sunt sesizabile şi repetitive, cărora le spunem „Fred”, care arată uite-aşa şi sună uite-aşa şi face videoclipuri pe Youtube. Dar nu există niciun Fred Davis în esenţă, ci doar nişte tipare care operează împreună.

Şi mă pricep foarte bine să te ajut şi cu pasul doi, care este acceptarea, pentru că ţi-O voi arăta în aşa fel încât să n-O poţi rata. Recunoaşterea devine aproape imposibil de ratat aici.

Iar acceptarea, cel puţin acceptarea pe termen scurt se va întâmpla, de obicei, aici. Iar acceptarea pe termen lung se obţine prin metoda mea. De fapt, o să cadă în seama lui Dumnezeu, pentru că nu există nimic altceva.

Dar tu nu vei simţi că depinde de Dumnezeu... Ne-am bazat pe Dumnezeu, în sensul că ne-am Trezit şi am acceptat asta, iar acum credem că restul va veni automat.

Uneori, ajungem la Recunoaştere cu multă uşurinţă. Foarte uşor poţi avea doar Recunoaşterea şi să crezi că asta a fost tot. Eu pot stimula Recunoaşterea foarte mult, pot încuraja acceptarea, cel puţin în timpul şedinţei de Trezire şi, de obicei, durează o perioadă şi după aceea, dar le spun tuturor: „va trebui să continuaţi cu Trezirea sau ea va dispărea.”

Şi aproape nimeni nu mă crede, sau mă crezi de genul „Mda, are dreptate, însă eu sunt o excepţie, aşa că voi continua în varianta mea proprie”. Şi, de fapt, nu vei reuşi să continui. „Varianta ta” nu funcţionează. Oare nu ţi-au demonstrat asta deceniile tale de căutări spirituale?!

„Metoda vie” funcţionează, dar nu trebuie să fie neapărat această metodă a mea. Şi alţii sunt foarte buni în a ajuta şi încuraja oamenii.

Faza 3 - CLARIFICAREA

Procesul de Clarificare este a treia etapă, este etapa pe care toată lumea o ratează, sau aproape toată lumea o ratează. Clarificarea nu-l lămureşte pe Fred. Dar aşa se înţelege întotdeauna: „Trebuie ca Fred să se lămurească”. Nu există niciun Fred, asta se constată în Recunoaştere. Asta se acceptă, dacă este acceptat.

Pot să vă spun că, în marea majoritate a timpului, ca să spunem aşa, (nu există timp, dar trebuie să folosim limbajul aici, oameni buni)... Deci experienţa predominantă aici este Menţinerea / Stabilitatea şi când spun Menţinerea, nu e vorba că Fred şi-ar menţine Trezirea „lui”. Nu există un Fred şi nu există nici „tu”,Bob sau Carol, oricum te-ai numi, oricine crezi că eşti. Ăsta nu se va trezi.

Deci ce se întâmplă este că, atunci când asta devine experienţa ta, de cele mai multe ori, noi o numim Menţinere. Cel puţin pentru mine înseamnă că experienţa ta predominantă este cea de Trezire. [...]

Totul este o şmecherie, totul face parte din Ea şi e acceptabil în cadrul Nondualităţii. Dualitatea însăşi este perfect acceptabilă, atâta timp cât nu crezi în ea. Şi asta e problema, anume că noi credem că trebuie să obţinem (ne întoarcem la acest cuvânt) trebuie să avem, trebuie să pătrundem în viziunea nonduală. Asta ne-am spus întotdeauna, asta e ceea ce probabil am fost învăţaţi şi iar învăţaţi. Poate fi o exprimare abilă, doar că nu e adevărată. [...]

Oscilare, o numim oscilare. Dar nu există o oscilare reală, n-are cum exista, căci există doar Unimea. Dar se va simţi ca o oscilare, va fi descrisă ca o oscilaţie, putem să vorbim despre oscilaţie, doar că nu este adevărat. Pentru că, unde s-ar mişca Unimea când ar oscila?! Unimea nu se mişcă, nu are nevoie să se mişte, nu se poate mişca, din cauză că nu are unde să se mişte. Este Unime. Unime înseamnă unul.

Deci se observă imediat că tipul ăsta este Unime. Şi ce vă spune? „Ia să vedem, această Unime, ce ne oferă?” (Ultima dată când am verificat în dicţionar Unimea însemna unu.) Doar unu. Deci, din moment ce există doar unul, atunci şi tipul ăsta trebuie să fie Unimea, dar care vorbeşte, adică s-ar putea crede că ar vorbi, unei alte fiinţe umane, (ceea ce, în cadrul relativităţii, este absolut adevărat).

Dar ceea ce se întâmplă cu adevărat este că nu poţi obţine starea nonduală, pentru că eşti deja în ea. Aceasta este starea non-duală, viaţa ta obişnuită. Dar nu crezi asta şi nu o vei putea experimenta (până atunci când vei putea).

Însă asta nu înseamnă că trebuie să negi tot ce-ai auzit până acum şi să spui „Bine, de acum încolo, voi experimenta Trezirea”. Noroc! Nu se întâmplă aşa.

Eu ştiu, de fapt, nu ştiu nimic, dar, prin faţa mea, mai multe persoane au trecut prin ceea ce pare a fi un anumit traseu. Şi traseul este: Recunoaştere, Acceptare, Clarificare şi Menţinere / Stabilitate.

Nu am văzut mulţi oameni care să ajungă la Stabilitate. Dar am văzut şi unii care au reuşit. Am văzut un număr suficient. Nu ştiu cât ar fi, poate zeci, dar nu multe zeci şi, cu siguranţă, nu sute. Nu mulţi oameni ajung acolo, pentru că renunţă înainte. Nu mulţi oameni reuşesc să treacă de faza de Clarificare.

Oscilarea este cea mai minunată problemă de pe planetă, este cea mai bună problemă pe care o poate avea cineva, pentru că ceea ce descrii prin „oscilare” este că... aici există o experienţă de Trezire, o Trezire conştientă, uneori.

Oare câţi oameni au avut o licărire...?! Tu ce ai da ca să poţi oscila?! Nu va face ceea ce crezi tu că va face, dar tot ar fi ceva grandios.

Şi ceea ce crezi că va face... crezi că oscilarea va înceta şi vei trece automat în Stabilitate. Iar asta nu-i adevărat. Adică, s-ar putea întâmpla, dar nu se întâmplă prea des. Pur şi simplu, nu se întâmplă.

Lucrul cu un învăţător te poate conduce la Stabilitate. Eu te pot duce într-o Stabilitate care pare să dureze definitiv. Dar, desigur, nu este aşa, pentru că nu există timp. Şi nu există un "cineva" care să se ilumineze şi să experimenteze Trezirea permanentă.

Trezirea este ceea ce se trezeşte, dar prin acest corp. Ea nu „stă” permanent aici. Vreau să spun că eu nu mai trec prin „Am avut-o, am pierdut-o”. Pur şi simplu, nu mai este nimeni aici care să aibă o Trezire permanentă.

Iar asta înseamnă că Trezirea este conştientă, Trezirea este conştientă de ea însăşi în mijlocul lumii dualiste. Trezirea este conştientă de ea însăşi, chiar dacă Trezirea trăieşte într-o lume dualistă. Dar nu va părea dualistă pentru Trezire. Va fi dualitate doar pentru tine şi vecinul tău şi vecinul vecinului tău şi aşa mai departe.

Faza 4 - MENŢINEREA / STABILIZAREA

Nu există niciun Fred. Ci doar Trezirea, încântată să fie aici şi să vorbească cu Ea însăşi în mod conştient şi să se audă pe Sine însuşi, uneori, în mod conştient.

De fapt, de ce anume devine conştientă Trezirea conştientă? Ei bine, că există doar Unime, există doar Conştiinţă. Deci Conştiinţa devine conştientă de Conştiinţă, dar nu ca de o entitate, ci Conştiinţa devine conştientă de Ea însăşi.

Conştiinţa devine conştientă de Ea însăşi. Conştiinţa devine conştientă de Conştiinţă, că asta este Conştiinţa. „Înţelege”, dar nu într-un fel intelectual, ci doar experienţial.

Dar există şi chestii intelectuale care vin cu asta. Nu este chiar necesar, dar e minunat să vorbim despre Asta. În STABILIZARE nu e nevoie să vorbim despre nimic, decât dacă vrei să O păstrezi. Şi nu este necesar.

Dar am observat că, în cea mai mare parte a timpului, oamenii pe care îi cunosc şi care O experimentează – Doamne, limbajul este atât de inadecvat – cei care trăiesc Stabilitatea, care spun că există Stabilitate, probabil că sunt chiar acolo.

Sunt fericiţi lângă un învăţător care O poate preda, dar se implică în mod activ în Ea. Nu poţi să parchezi Nondualitatea şi să pleci de lângă ea. Există o seducţie a Ei.

Dar la mine nu a funcţionat niciodată; am încercat, nu am vrut să fiu profesor. Dar acum mă bucur de rolul ăsta.

Deci Stabilizarea nu este sfârşitul drumului, dar este sfârşitul discuţiei aici.

Stabilizarea poate suna ca şi „acum am înţeles”. Dar nu-i asta. Stabilitatea este trăirea unor adevăruri din ce în ce mai profunde. Are loc o Trezire din ce în ce mai profundă. Şi, din câte ştiu eu, nu se termină niciodată. Am vorbit cu oameni care sunt treji de zeci de ani şi mi-au spus acelasi lucru.

Trezirea a venit prin acest agregat în mod conştient din anul 2006... de acum 18 ani, deci o perioadă foarte lungă de timp. Şi încă nu am „absolvit-O”. Ar fi o iluzie, doar cei neştiutori vor ca iluminarea să fie un fel de „absolvire”. Ei vor ca asta să fie „diploma” lor, ca apoi să se poată întoarce la vieţile lor, la distracţiile de dinainte.

Poţi să te întorci la viaţa ta şi să te distrezi, doar că nu va fi acelaşi lucru. Va fi mai bine, va fi mult mai bine, dar nu vreau să-ţi promit prea multe aici. Pentru că e, de asemenea, mai puţin. Trezirea este mult mai puţin decât crezi tu, dar este, de asemenea, mult mai mult decât crezi tu. Este mult mai puţin, din cauză că nu personajul se Trezeşte. Nu-l transformă pe "Fred" într-un iluminat.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
22 mai 2024

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=xYa92DsFKzc

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Fred Davis, videoclipuri publicate în perioada 27 martie - 18 aprilie 2024.