<  Pagina index Jurgen Ziewe


Când te loveşte iluminarea

În acest videoclip, Jurgen Ziewe descrie starea de iluminare, în care el trăieşte din 2013. Deşi a fost mereu interesat doar de meditaţie şi stările sublime de conştiinţă, Jurgen a primit darul dedublărilor astrale, pe care l-a materializat în 3 cărţi, ilustraţii minunate (disponibile pe canalul său de YouTube) şi învăţături despre viaţa de apoi. (videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului).

CÂND TE LOVEŞTE ILUMINAREA (videoclip tradus)

«A doua zi, am fost introdus foarte blând într-o experienţă care a început cu meditaţia de dimineaţă. Stăteam afară în faţa cabanei mele şi priveam natura minunată şi simţeam o pace incredibilă. Iar realizarea a venit foarte, foarte blând. Cu ochii larg deschişi, puteam vedea cum lumea dimprejur se transforma. Iar punctul de cotitură a fost când am simţit că s-a petrecut ceva care a rupt legătura cu vechea persona (personalitate). Şi am ştiut că nu voi mai putea să mă întorc niciodată la ea. Legătura cu identificarea mea dispăruse.

Această realizare a durat zece minute, m-am uitat la ceas. De aceea cartea pe care am scris-o despre asta se numeşte „Momentul de zece minute”. Acela a fost cel mai important punct de cotitură, pe care l-am aşteptat 40 de ani. Iar când mi-am recitit notiţele pentru a scrie cartea, 6 luni mai târziu, am observat că senzaţia era acolo, aceeaşi. Nu a dispărut. Am înţeles că nu mai pot să mă întorc la vechea identificare. Ea nu mai există absolut deloc.

Şi acum aş vrea să vorbesc despre ce înseamnă trezirea spirituală.

Primul lucru pe care l-am observat a fost acela că trezirea, pur şi simplu, nu poate fi descrisă. E ca şi cum ai vrea să explici culorile unei persoane oarbe. Poate că aţi citit mult despre iluminare. Îmi amintesc că am fost în India pe când eram student, şi am întâlnit un alt german într-un ashram, unde meditam cu toţi, iar mai târziu l-am întâlnit în Hamburg, unde distribuia nişte fluturaşi pe stradă. L-am întrebat: „Arăţi minunat, ce s-a întâmplat?”. Iar el mi-a zis: „Am avut o trezire”. Eu: „Spune-mi cum este!”. Iar el mi-a răspuns: „Am intrat în Partidul Comunist”...smaili Şi mi-a zis: „Totul a căpătat un sens acum. Am fost manipulaţi, am fost crescuţi în frică”. Şi mi-a înşirat tot manifestul Partidului Comunist. Simţea că a avut o experienţă de trezire.

Şi există diferite forme de trezire. De pildă, cineva ar putea spune: „Viaţa mea este frumoasă, trăiesc în paradis, 24/7. Femeile care nu se uitau la mine, acum mă venerează.” Şi aflăm că este managerul unui fond de investiţii, de unde au venit banii pentru această experienţă de aşa-zisă „trezire”.

Deci iluminarea nu este o modificare a credinţelor. Şi nici înlocuirea unei credinţe cu alta. Trezirea este o totală inversare a modului cum înţelegem ce suntem, cum privim lumea. Cel mai important: se pierde identificarea. Nu mai simţim că lucrurile se raportează la noi la modul personal.

De pildă, dacă cineva te insultă, prima reacţie pe care o ai este: „Ce vrea să însemne asta, cum să o interpretez?”. Eşti detaşat de insultele personale. La fel se întâmplă dacă oamenii te laudă. Nu simţi nicio legătură cu ce zic ei. „Ce înseamnă asta? Cui i se adresează asta?”. Pentru că nu te mai identifici cu persoana ta. Lumea devine o parte a ta, nu mai există nicio lume exterioară. Nu mai există un eu separat de lumea din afara ta. Simţi că tot ce vezi face parte din tine. Asta-i marea diferenţă.

Eu aş descrie experienţa aşa: oriunde ai fi, chiar şi într-o ţară străină sau alt oraş, te simţi de parcă ai umbla prin camera ta. Totul ţi se pare familiar, îţi aparţine. Nu mai există înstrăinare. Nu mai există separare între ce eşti şi ce vezi.

Şi apoi, desigur, influenţele se ramifică, deoarece istoria personală ţi se schimbă. Devine tot mai dificil să-ţi aminteşti cine ai fost ieri, ce s-a întâmplat. Nu te mai identifici cu istoria ta, ce ai făcut ieri şi ce vei face mâine, cu ce proiecte te identifici, modul ăsta nu mai funcţionează. Trebuie să te raportezi altfel la viaţă. Şi singurul mod de a supravieţui în lumea reală este prin a lua realitatea aşa cum este, prin informaţiile ce le primeşti direct de la ea. Şi o poţi face numai transformându-ţi inima în centrul inteligenţei. Deci primeşti informaţiile de la lume şi evenimente prin intermediul inimii, unde sunt procesate prin iubire. Este singura acţiune de care eşti capabil. Animozităţile nu funcţionează, fiindcă nu poţi menţine emoţiile negative.

Vreau să vă mai spun că încă mai simţi emoţii, nu devii un robot. Dar emoţiile au loc la un nivel aproape fizic, ce aparţin corpului. Tu îţi observi emoţiile: „A, uite, are loc o emoţie!”. Acelaşi lucru şi cu gândurile. De obicei, când te aşezi în meditaţie, auzi că cineva tunde iarba, apoi revii la meditaţie, apoi te gândeşti să plantezi ceva în grădină, apoi iar revii la meditaţie. Tot timpul eşti deranjat de gânduri. Rămâi doar cu 5% meditaţie, iar restul este o luptă cu gândurile. Aşa este meditaţia înainte de trezire.

Când eşti trezit, încă mai ai aceste gânduri, dar se află undeva la distanţă, şi-ţi spui: „A, uite, gândurile mele se gândesc acum la Jürgen”. Şi te distrează chestia asta. Simţi o compasiune blândă faţă de gândurile tale şi-ţi spui: „Lasă-le să-şi facă treaba lor”. Deci se petrece ceva total diferit.

Acelaşi lucru cu emoţiile. Cineva te face să te înfurii, dar te priveşti amuzat: „Ia uite, cum se pierde Jürgen cu firea!”. Deci nu devii o persoană sfântă peste noapte. Încă mai ai corpul fizic, încă mai simţi emoţii, din asta suntem făcuţi. Mai sunt unii care-şi spun: „Acum sunt iluminat, trebuie să am un comportament impecabil”, ceea este un nonsens, fiindcă nu trebuie să faci nimic special. Doar priveşti ce se petrece în virtutea legilor naturii.

Eşti conştient că nimic nu va ieşi de sub control. Şi nu va ieşi de sub control, fiindcă, foarte repede, emoţia îşi pierde energia, deoarece nu mai apare altă energie care să o alimenteze. Deci ăsta ar fi alt aspect al schimbării.

Şi toate acestea fac viaţa tot mai fericită şi mai frumoasă.

Şi altceva... În treburile cotidiene. De pildă, în fiecare zi, mă duc la cumpărături în apropierea casei, să-mi iau lapte sau pâine sau altceva. În fiecare zi am exact acelaşi traseu pe stradă, dar mă simt entuziasmat, de parcă aş vedea lucrurile pentru prima dată. Fiecare moment, fiecare drum este o nouă experienţă, nimic nu se repetă. Toate lucrurile se întâmplă pentru prima oară. Şi nu ai cum evita asta.

Încă mai poţi face sarcini de rutină. Eu sunt ilustrator şi lucrez zilnic cu computerul, ceea ce îţi solicită toată atenţia, dar permanent, un aspect al tău trăieşte în absolută nemişcare, absolută pace. Fără nicio mişcare. Iar mecanismele tale, corpul şi mintea – mintea fiind doar un alt mecanism – îşi fac treaba. Şi stai şi te observi tot timpul cum faci toate aceste treburi, fără a-ţi pierde niciun moment pacea interioară.

Vezi lucruri îngrozitoare la ştirile TV, iar un aspect al tău suferă. Eşti profund afectat. Îţi vine să ieşi în stradă şi să urli. Dar mai există un alt aspect al tău care simte o incredibilă compasiune, într-o nemişcare absolută. Şi în acel moment de compasiune, ştii că faci ceva incredibil, fiindcă devii conştient că acţionezi şi pe alt nivel, care nu este influenţat de anxietate şi frică.

Sunt milioane de alte feluri prin care trezirea îţi afectează conştiinţa într-un asemenea măsură, încât nu poate fi comparată în niciun fel cu vechea persona care erai cândva.

Şi frumuseţea trezirii este că nu eşti diferit, în aparenţă. Oamenii care te cunosc îşi spun: „Ăsta-i Jurgen” sau Tom sau cum îl cheamă. Eşti aceeaşi persoană la exterior. Este minunat, deoarece nu trebuie să spui nimic special, nu trebuie să spui nimănui, poţi să-ţi păstrezi pacea pentru tine, trăind în anonimitate. Nu-i nevoie să ştie nimeni. Deci ăsta-i un alt aspect al păcii pe care o poţi simţi.

Nu trebuie să-ţi faci mari planuri, de genul: „Acum sunt o persoană sfântă. Să ies şi să demonstrez lumii şi să-i învăţ pe toţi cât de frumoasă este viaţa când toţi sunt sfinţi!” Aceste chestiuni sunt irelevante. Tot ce trebuie să faci e să fii tu însuţi.»

TREZIREA ESTE O CALE FĂRĂ SFÂRŞIT

«Iată un alt lucru ce trebuie menţionat. Oamenii cred adesea că, odată ce ai atins acest stadiu, înseamnă că ai ajuns la capăt şi poţi renunţa la orice. Dar frumuseţea este că acum devii conştient că eşti abia la început şi că n-ai ajuns deloc la capăt. Ce s-a schimbat este că ai devenit conştient că trăieşti la marginea infinitului. Iar a doua zi, observi că este tot mai mult până acolo, că nu există niciun capăt. Fiecare zi devine prima zi a unui viitor infinit. „Oare ce urmează să fac?”

Aţi auzit probabil de Eckhart Tolle. După ce a avut experienţa trezirii, el a stat doi ani pe o bancă din parc, nefăcând nimic, fiindcă nu-şi dădea seama ce ar putea face cu această pace şi nemişcare.

O experienţă alternativă este că nu ştii unde să te opreşti. Nu ştii nici de unde să începi. Dintr-o dată, te trezeşti cu o infinitate de opţiuni. Dintr-o dată, deschizi uşa unor potenţialităţi pe care nici nu ştiai că le ai. Devii tot mai creativ.

Dacă eşti soră medicală, devii mai eficientă. Dacă eşti poliţist, eşti mai energic, un poliţist mai bun, mai prietenos.

De asemenea, la serviciul sau în profesia ta, devii conştient că eşti aici ca să slujeşti, nu ca să primeşti. Acea persoană care era instruită şi obişnuită să primească a dispărut, nu mai e nimeni aici care să primească. Nu ţi-a mai rămas decât să oferi. Te întrebi tot timpul „Cum aş putea fi de folos? Cum aş putea face lucrurile mai bine?”.

Iar asta-i o energie creativă, nu vine dintr-un gen de obligaţie, când simţim că trebuie să facem ceva, că altfel totul se duce de râpă. Acum acţionăm pentru că aşa vrem noi, simţim o chemare. Iar acest lucru incredibil nu este limitat de natura slujbei noastre, de rolul nostru. Putem fi oricine, putem munci orice. Putem eventual modifica unele lucruri, fiindcă am descoperit mai multe despre adevăratul nostru potenţial.

Ne-am putea modela sau chiar schimba rolul. Ne putem schimba relaţiile umane, fiindcă ne dăm seama că vechile obişnuinţe, cum ar fi să mergem în fiecare luni la cârciumă ca să ne bem banii, sunt o pierdere de bani şi de timp. Compania vechilor prieteni, acum nu ni se mai potriveşte. Nu mai comunicăm la un nivel superficial, iar comunicarea profundă cu ei nu există. Deci ne putem schimba cercul social şi găsim treptat noi moduri mai satisfăcătoare de a comunica cu alţi oameni. Şi desigur, asta se poate întâmpla şi la locul de muncă şi oriunde.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
22 septembrie 2021

Apăsaţi butonul CC pentru traducerea în limba română!

https://vimeo.com/609215233

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Jürgen Ziewe , videoclip publicat de autor pe 25 septembrie 2016. Selecţia aparţine traducătorului.